ASPIUS
Din punct de vedere al pescuitului, avatul este una dintre cele mai spectaculoase specii de rapitori din Romania. Daca ar fi sa fac un clasament sincer al stilurilor preferate, pescuitul avatului din barca pe Dunare ar ocupa cu siguranta unul dintre locurile fruntase in primul rand datorita faptului ca necesita o tehnica impecabila… lanseu precis intre copaci, un control perfect al firului si o atentie distributiva in timpul drill-ului, atat la peste cat si la barca si eventuale obstacole- atunci cand pescuim neancorati.
Nu acelasi lucru pot spune despre pescuitul avatului de pe mal, unde constrangerile impuse de acces fac din pescuit ori o adevarata corvoada – atunci cand iti propui sa tatonezi suprefete mari de apa; ori un pescuit static, deloc spectaculos – chiar si in cazurile in care capturile sunt numeroase si de calitate… sa pescuiesti cateva ore langa o teava prin care curge apa seamana mai mult a pescuit stationar decat a spinning.
Din pacate, in ultimii ani am pescuit foarte putin la avat.. maxim cateva iesiri pe an; iar 2012 nu a facut exceptie de la acest prost obicei. Am avut o singura partida de avat de jumatate de zi, prilejuita de Tabara PeApa, la jumatatea lunii octombrie. Chiar daca am pescuit doar 3-4 ore, pe o zona destul de restransa, 4 pescari dintr-o barca, a fost suficient cat sa-mi aduc aminte ca in fiecare an imi propun sa vizez mai des aceasta specie.
Am folosit aproape exclusiv spinnertailurile, insa conditiile au impus o schimbare treptata a modului de animare a acestora. La inceput atacurile surveneau imediat sub pelicula, la primele ture de manivela intre crengile copacilor scufundati. Dupa ce am trecut de mai multe ori pe aceeasi zona a trebuit sa ne adaptam stilul… avatii au atacat din ce in ce mai jos si pe viteze mai mici de recuperare. Am incheiat partida “jiguind” spinnertailurile pe substrat, si avand atacuri exclusiv “pe cadere”.
Am prins foarte multi avati intre 0,5 si 1,5-2kg, iar Liviu a reusit sa “pacaleasca” si o stiuculita. Evident, toti pestii s-au intors in apa, cativa dintre ei dupa scurte sedinte foto.
In urma cu 28 de ani, cand am fost prima data in Delta, am aflat de la localnici ca avatul este un peste foarte prost din punct de vedere gastronomic: gust fad si foarte multe oase. Din pacate am observat ca in ultimii ani din ce in ce mai multi pescari, atat localnicii cat si turistii, atat cei sportivi cat si “profesionistii” cu plase, au inceput sa treaca peste aceste “defecte” si sa indese avatii “la sacosa”. Acesta este probabil principalul motiv pentru care se prind din ce in ce mai putini avati mari pe Dunare.
Din fericire, datorita locurilor pe care le frecventeaza atunci cand se hraneste, in agataturi sau in marginea curentilor puternici, avatul ramane un peste destul de greu de capturat pentru multi pescari, mai ales pentru cei cu plase. Este motivul pentru care acest peste a ajuns sa fie cea mai la indemana optiune pentru pescarii de spinning care isi incearca maiestria pe Dunare.
La inceput de 2013 ma gandesc – la fel ca in fiecare an- ca avatul merita cu siguranta mai multa atentie si ca sper sa reusesc sa-i acord mai mult timp anul acesta.
01/05/2013
frumoasa partida… inca de la sfarsit de martie se pot face partide frumoase la avat 😀
Hai primavara! Hai!
01/06/2013
HAI! 🙂