JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

2019

Au trecut deja mai bine de trei luni de la finalul sezonului competitional 2019. O sa incerc sa-mi amintesc in cateva randuri cum s-au vazut cele 5 etape ale CNSR Bergenbier 2019 si participarea la CM din Africa de Sud din barca nr.2, Eugen German – Petre German.

CM Africa de Sud. Conform calendarului FIPS, in mod normal Campionatul mondial de pescuit la rapitori din barca se desfasoara toamna. In 2019 insa a fost o exceptie, Africa de Sud organizand cea de-a doua editie a Jocurilor Olimpice de Pescuit, care aduna la un loc cat mai multe din disciplinele FIPS. Astfel, am inceput anul competitional 2019 in luna februarie in Africa de Sud, dar nu o sa insist foarte mult asupra acestui concurs, intrucat am scris un mic articol si la momentul respectiv, pe care il puteti citi aici. Pe scurt, nu am avut posibilitatea unei deplasari pentru antrenamente pe pista de concurs, am incercat sa intelegem cat mai multe in cele doua zile de antrenament oficial, insa am reusit sa ne facem o idée clara despre lacul Loskop doar dupa prima mansa, in care am avut rezultate modeste. Am dominat mansa a doua, clasandu-ne pe primele doua pozitii, insa nu a fost suficient pentru a putea urca pe podium. Am terminat pe locul 4, o clasare onorabila dar oarecum frustranta in  conditiile rezultatelor mansei a doua.

Valea Argovei. Din pacate am avut o primavera destul de complicata. Eugen se operase cu doar trei saptamani inainte de concurs, astfel incat n-am avut cum sa ne antrenam. Am participat cu o saptamana inainte de etapa LRS la “Cupa Laurentiu Andronic” organizata de Aquamania tot la Valea Argovei. Am incercat sa verificam cat mai multe dintre locurile pe care prindeam salai cu ani in urma. Etapa LRS a fost un concurs dificil; nici o echipa nu a reusit sa puncteze cu 20 de salai in cele doua manse. Noi am reusit sa prindem 10 salai in prima mansa si 7salai + 3bibani in cea de-a doua. La final ne-am clasat pe locul 5 (din 53 de echipe participante), mult peste asteptarile pe care le-am avut de la acest concurs in circumstantele date.

Delta Dunarii. Locul 23- prima etapa din Delta din 2019 a reprezentat cea mai slaba clasare a noastra in cei 5 ani de cand etapele LRS se defasoara cu echipe de cate doi pescari. Probleme familiale ne-au tinut departe de apa intre aceste doua concursuri, impiedicandu-ne sa participam in conditii optime la aceasta etapa. N-am reusit sa profitam nici macar de cele doua zile de antrenament oficial acceptate in premiera de catre LRS  la etapele din Delta; am intrat pe apa doar in cea de-a doua zi de antrenament si am reusit sa localizam stiucile pe doua zone, una pe Isac, una pe Chiril. Din pacate, aceste zone nu ne-au fost suficiente decat pentru prima mansa, in care am reusit sa ne clasam pe locul al 6-lea (din 64). In mansa a doua am reusit sa mai prindem doar 6 stiuci (dintre ele una a murit) si 5 bibani si a trebuit sa ne multumim- asa cum am spus mai sus- cu cea mai slaba clasare a noastra din istoria participarii in echipa: locul 23.

Bicaz. Am reusit sa ajungem la Bicaz pentru trei zile de antrenamente in ultima saptamana in care acestea erau permise. Cleanul a fost ceva mai putin cooperant decat ne obisnuise in anii trecuti, astfel incat un mix inspirat de cleni si bibani a fost varianta castigatoare la Bicaz. Asta am incercat si noi sa facem, dar ne-a iesit doar partial. Nici norocul nu a fost de partea noastra prea mult. De exemplu, daca in general cam 50% din cleni depaseau 25cm, noi am prins in prima mansa 8 dintre care unul singur a avut 32cm., restul fiind toti intre 20 si 23cm., in conditiile in care, statistic vorbind, era aproape imposibil sa se intample asa. La final locul 12 (din 46) iar sansele noastre de a intra in lotul national 2020 erau din ce in ce mai mici.

Snagov. Ne-am antrenat doua jumatati de zi (sambata dupa pranz si duminica dimineata) in weekendul dinaintea concursului, incercand in special sa gasim o reteta pentru stiuci, fiind 100% convinsi ca stiuca va fi alegerea castigatoare la Snagov. N-am reusit sa gasim nici o regula, stiucile fiind extrem de greu de localizat. In antrenamentele oficiale am insistat tot in cautarea stiucilor, dar tot fara a reusi sa ne facem o strategie foarte clara in acest sens. Am reusit in ambele manse sa prindem 10 bibani. In prima ceva mai greu, in a doua, foarte repede. Dupa care am mizat totul pe stiuca. Am reusit in mansa doua sa punctam cu una de 52cm. Suficient cat sa reusim sa castigam aceasta etapa (cu 42 de echipe participante). Chiar daca multi participant se simt frustrati de rezultatele foarte slabe pe care le-au obtinut la Snagov, acest lac seamana foarte bine cu pistele de concurs pe care se desfasoara de obicei Campionatele Mondiale FIPS: cu foarte putini pesti punctabili, care nu au nici o regula si sunt foarte greu de prins. Din acest motiv, cred ca cel putin atata timp cat finalitatea campionatului LRS este formarea echipei care sa reprezinte Romania la CM FIPS-ed, Snagovul nu ar trebui sa lipseasca din calendarul LRS.

Delta Dunarii. Desi ne planificaseram o saptamana de vacanta in Delta inainte de concurs, la ultima etapa a trebuit in cele din urma sa ne multumim doar cu cele doua zile de antrenament oficial. Am remarcat ca din cauza racirii accentuate a vremii stiucile erau din ce in ce mai apatice si mai greu de convins sa atace nalucile de la o ora la alta. A fost de departe cea mai grea etapa de delta de la LRS si prima in care nici macar o echipa nu a reusit sa puncteze cu 20 de stiuci. Noi am prins 9 in prima mansa si 6 in a doua. Am completat fisele cu bibani si am reusit la final sa ne clasam pe locul 6 (din 62), rezultat care ne-a ajutat sa ne metinem in lotul national 2020, dar doar in postura de rezerve; pozitie din care vom incerca in masura posibilitatilor sa ajutam cat mai mult echipele de titulari sa obtina un rezultat cat mai bun in Polonia!

A fost un an extrem de complicat pentru noi; in afara de concursurile LRS nu am fost deloc la pescuit din aprilie pana in noiembrie. Din ultimii 30 de ani, a fost cu singuranta anul in care am pescuit cel mai putin. Speram ca 2020 sa fie ceva mai prietenos cu noi! Si cu dvs, in egala masura!

 

 

2016 LA FINAL

Recent s-a incheiat editia 2016 a CNS Neumarkt. Pentru noi, una cu noroc. Am reusit sa devenim si in echipa campioni nationali, dupa ce reusisem si la individual aceasta performanta – Eugen de trei ori – in 2006, 2013 si 2014, iar eu o singura data, in 2008.

Dupa ce in ultimii ani am reusit mereu sa ne clasam intre primele locuri ale CNS Neumarkt, cel mai greu pentru noi e sa reusim sa mai gasim motivatia necesara unei astfel de performante. O sa incerc sa fac o foarte scurta trecere in revista a celor 6 concursuri LRS 2016, cu scopul principal de a evita “informarile” facute de diversi zvonaci cu privire la orele noastre de antrenamente, care pot avea “darul” de a indeparta eventuali noi participanti la etapele LRS. In 2015, de exemplu, am aflat ca am stat cateva zile intregi pe Snagov inaintea etapei de acolo. In realitate fusesem doar doua zile, iar in cea de-a doua dintre aceste doua zile vantul ne-a trimis la mal inainte de pranz. O zi si jumatate au fost si singurele noastre partide de pescuit pe Snagov in 2015, cu exceptia zilelor de antrenament oficial si concurs.

CUPA LIGII. Sarulesti -aprilie 2016. Primul concurs organizat de LRS in 2016 a fost Cupa Ligii de la Sarulesti. Am facut 4 antrenamente de cate o zi cu rezultate amestecate. Ne-am dat seama ca n-o sa fie o problema sa prindem 5 pesti pe mansa, dar salaii mari erau greu de gasit. Am reusit totusi in prima mansa sa aducem in barca doi pesti remarcabili – de 67 si 79cm(captura concursului), cu ajutorul carora am ramas pe primul loc si dupa doua din cele trei manse, chiar daca ziua a doua a fost una destul de slaba pentru noi.

In ziua a treia ne-am revenit putin, suficient cat sa reusim sa ne clasam la final pe locul al treilea. A fost primul podium pentru noi la Cupa Ligii si de asemenea, prima clasare pe podium la Sarulesti.

ETAPA 1. Delta Dunarii – iunie 2016. Am incercat sa facem un antrenament in weekendul anterior concursului. Fiind primul weekend dupa prohibitie, densitatea de barci cu participanti la etapa era destul de mare si aproape toti se plangeau ca au avut rezultate slabe sau foarte slabe, astfel incat n-am avut rabdare sa pescuim decat vreo 3-4 ore pe zona de concurs. Am prins o singura stiuca pe lacul Isac, la spinnerbait. In antrenamentul oficial am incercat sa acoperim o suprafata cat mai mare de apa, dar n-am reusit sa prindem nici un peste punctabil.

Singurul ghiol in care nu incercasem era Chiril-ul. In prima mansa am luat decizia inspirata sa mergem direct pe Chiril, incurajati si de Ionut, care prinsese acolo o stiuca in ziua antrenamentului oficial, dar si descurajati de propriile rezultate de pe toate celelelte ghioluri. Am reusit sa punctam in prima mansa cu 4 bibani si doua stiuci, iar in cea de-a doua cu 2 bibani si 4 stiuci, toate stiucile in ultima ora de concurs. Foarte putini pesti, dar suficienti ca sa ne situeze la final pe ultima treapta a podiumului.

ETAPA 2. Bicaz – iulie 2016. Pentru etapa de la Bicaz ne-am antrenat in ultima saptamana in care era permis acest lucru timp de o zi intreaga (marti) si inca vreo 6 ore impartite in doua zile (luni si miercuri). La concurs am mizat in special pe clean si am reusit sa atingem limita de 20 de cleni in fiecare mansa.

In mansa a doua am prins si doi pesti remarcabili – 42 si 45 de centimetri. Cred ca sunt mai mult de 10ani de cand am mai reusit sa prindem pe Bicaz, in aceeasi zi, doi cleni de aceasta dimensiune. Am terminat concursul pe locul 2.

ETAPA 3. Belis – august 2016. La Belis n-am fost deloc la antrenamente. Am intrat in antrenamentul oficial cu gandul de a incerca sa acoperim o suprafata cat mai mare din zona de concurs. Ne-am plimbat foarte mult, am pescuit destul de putin. Pesti am prins foarte putini, trasaturi – de asemenea- razlete. In concurs am reusit sa punctam cu 5 cleni in prima mansa si cu 7 in cea de-a doua. A fost un concurs in care in general s-a prins foarte slab. Nici o echipa nu a reusit sa atinga baremul de 20 de pesti in nici una dintre manse; de fapt, ca sa fiu mai exact, nici o echipa nu a reusit sa prinda 20 de pesti adunati din cele doua manse. A fost acel gen de concurs in care unul sau doi pesti in plus pe mansa te urcau 5-10 locuri in clasamentul etapei. Din pacate n-am avut inspiratia necesara sa prindem acei cativa pesti si am terminat concursul doar pe locul 11. Cea mai slaba clasare a noastra in 2016, care nu a intrat in calculul clasamentului final.

ETAPA 4. Valea Argovei – septembrie 2016. Pentru etapa de pe Vale am facut doua antrenamente. La primul am pescuit doua zile din barca cu Alex T, Eugen fiind plecat la mare. Daca imi aduc bine aminte, in doua zile am prins in doi oameni trei pesti punctabili: un salau si doi bibani. Plus niste bibani mici, niste strapi si o stiuca. Cel de-al doilea antrenament a fost de o singura zi si am fost impreuna cu Eugen. Atunci am reusit sa prindem trei salai si cativa bibani punctabili. In antrenamentul oficial am insistat destul de putin pe locuri, incercand sa verificam cat mai multe, dar oricum, am avut foarte putine trasaturi. Am fost convins ca o sa fie un concurs cu putine capturi.

Daca cineva imi spunea ca o sa fie echipe care o sa puncteze cu 40 de pesti in cele doua manse ii ziceam ca e nebun. Si totusi, au fost 5 echipe care au reusit sa-si prinda toti pestii. Noi am fost una dintre ele. In prima mansa 13salai si 7bibani, in cea de-a doua 20 de salai, dupa ce in prima jumatate a mansei punctasem déjà un salau si 19 bibani. La final, locul 5.

ETAPA 5. Snagov – noiembrie 2016. Pentru Snagov n-am avut timp decat pentru o zi de antrenament cu o saptamana inainte de concurs. Atat acea zi cat si antrenamentul oficial cred ca au fost cele mai slabe partide de pescuit ale noastre din ultimii 5 ani pe Snagov.

Desi ne-am dat seama ca stiucile o sa conteze foarte mult in concurs, am decis sa mizam in special pe biban. Am prins 15 in prima mansa si 12 in a doua. Suficienti cat sa prindem ultima treapta a podiumului de etapa si prima pozitie in clasamentul final 2016.

Lipsa timpului liber pentru pescuit este o realitate pentru marea majoritate a pescarilor din Romania, insa pescuitul de competitie amator – asa cum este cel de la noi – nu implica atat de multe zile de stat pe apa cum ar putea avea unii impresia.. Trairile din timpul unui concurs de pescuit merita insa orice efort pentru a putea participa, indiferent daca ai sau nu timp de antrenamente.

VALEA ARGOVEI – ETAPA 1 MASTER 2010

Dupa cea mai lunga pauza competitionala din ultimii ani si 8 luni de grea asteptare, prima etapa a CNS Master a avut loc pe lacul de acumulare Valea Argovei, jud. Calarasi. Antrenamentele au adus in carlige foarte putini pesti de masura, fapt ce anunta un concurs mai greu decat cele precedente desfasurate pe aceeasi pista.

va1

In prima mansa urma sa pescuiesc in sectorul dinspre baraj, si ca sa fiu sincer era ceea ce-mi doream, pentru ca in antrenamente, spre deosebire de celalalt sector, aici reusisem sa prind pesti de masura – 40 cm – in mai multe locuri. In general nu am superstitii legate de sectorul in care incep dar pentru moral e bine sa debutezi acolo unde consideri ca ai mai multe sanse. La master ma asteptam ca toti concurentii sa fie pregatiti, iar acest fapt mi-a fost confirmat inca de la inceput, nimeni nu mai pescuieste la intimplare, tot mai multi au GPS-uri si dupa start fiecare stia exact incotro se indreapta. In 15-20 de minute toate locurile clasice erau ocupate.

va5
Eu am vizat trei locuri in jurul insulei de stuf, trei locuri apropiate intre ele; din oricare m-as fi aflat sa le pot supraveghea si pe celelalte doua. Dupa circa o ora petrecuta in primul loc fara prea mult succes m-am indreptat catre cel de-al doilea. In zona pescuia deja un concurent cu o abordare total diferita fata de a mea. Acest fapt mi-a permis o pozitionare foarte aproapiata de cea pe care eu o consider ideala. Este un loc pe care-l cunosc foarte bine; tot aici am pescuit si la etapa din 2008.

va8

La final am punctat cu 7 pesti intre 48 si 63 cm (cel mai mare din sectorul meu) ce m-au pozitionat pe un confortabil loc doi in grupa. Pestii i-am prins constant pe toata durata mansei; am remarcat un singur fapt interesant: in prima parte a zilei am prins masculi iar spre final femele.

va2

Mansa a doua avea sa fie mult mai dificila. Din cauza vremii in racire am ales sa pescuiesc pe o zona cu apa de 4-5 metri cu cocioc, o zona pe care o stiu de mai multi ani si in care  pescuiesc toamna tarziu si primavara devreme. Este un loc in care am avut de-a lungul timpului si partide extraordinare dar si zile fara trasaturi. Inca de la inceput am pornit hotarat sa raman in acest loc toata mansa indiferent de rezultat, si credeti-ma ca nu mi-a fost usor. Incurajarile lui Cristi au fost moblizatoare. Multumesc “Unchiule”!!. Dupa cinci ore de schimbat fel de fel de gume, perseverenta mi-a fost rasplatita. Am avut singura trasatura adevarata …… ce adrenalina, ce emotii,…..  si ce descarcare dupa ce am vazut pestele in barca. Am inteles ca Valea ma iubeste cel putin la fel de mult cum o iubesc si eu pe ea .

va3

O mansa de sapte ore concentrata in  in doua minute la finalul careia m-am clasat pe locul 5. Salaul de 62 cm a fost, la fel ca si in prima mansa cel mai mare dintre cei 15 pesti prinsi de cei 23 de concurenti din grupa mea. In final am ocupat locul al doilea, fiind al treilea concurs consecutiv la Valea Argovei in care reusesc sa ma clasez pe podium (dupa locul 1 in 2007 si locul 3 in 2008)

va9

A fost un concurs greu, cu foarte putini pesti capturati, cu foarte multe “gherle”,  fapt ce a condus la rasturnari spectaculoase. Un concurs in care sansa a jucat un rol mai mare decit ar fi de dorit. Media capturilor a fost foarte slaba: ceva mai mult de un peste per concurent in 7 ore de pescuit.

va6

Personal raman la parerea ca pentru un rezultat obiectiv este nevoie macar de o medie de 3 pesti de om in 7 ore. Pentru asta regulamentele trebuie sa fie flexibile si sa tina cont de realitati iar organizatorii sa aleaga perioadele cu mai multa atentie. Cu siguranta ca in septembrie la etapa organizata de clubul Drill situatia capturilor va fi cu totul alta.

va7

Concursul s-a desfasurat intr-o atmosfera tensionata… normala zic eu intr-o competitie adevarata, iar pentru mine este o certitudine faptul ca transformarile suferite din acest punct de vedere sunt ireversibile. Din pacate pentu cei nostalgici, ce a fost, a fost…
Urmeaza Siriul cu emotiile lui firesti de debutant.

va4

DEVORATORII DE FUSTE… SILICONICE

NOIEMBRIE 2009 – MEXIC. LACUL EL CUCHILLO “Pedro, try this spinner-bait!”. Au fost cuvintele pe care mi le-a adresat ghidul mexican dupa jumatate de zi in care nu reusisem sa aducem in barca niciun bass punctabil. I-am urmat sfatul si in a doua jumatate a zilei, din cei zece pesti de masura care au poposit in barca, nu mai putin de 8 au preferat spinnerbaitul cu skirt siliconic.

sk1

FEBRUARIE 2010 – HOLBINA. In prima excursie in Delta Dunarii din 2010 am plecat hotarat sa testez eficienta spinnerbaiturilor cu skirt siliconic la stiuca. Din cauza vegetatiei abundente, am pescuit in special cu oscilante usoare in suprafata. Intr-o zona cu apa ceva mai adanca si cu mai putin bradis, am pescuit max. 30 de minute cu spinnerbait cu skirt siliconic si am avut 5 atacuri, dintre care trei finalizate.

sk3

MARTIE-APRILIE 2010 – SARULESTI, VALEA ARGOVEI. Pe parcursul antrenamentelor pentru primele concursuri ale anului, pe langa sute de momeli soft, am testat si spinnerbaiturile cu skirt.

sk7

Asa cum ma asteptam, bibanii mari au raspuns imediat.

sk8

Spre surprinderea mea, nici salaii nu au ocolit  aceste naluci. E de vazut mai tarziu daca era un comportment specific exclusiv perioadei de primavara, cand salaii sunt foarte agresivi.

sk5

sk6

MAI 2010 – SNAGOV. Intr-o scurta iesire – de numai doua ore- pe unul dintre cele mai frumoase lacuri din jurul capitalei,, am avut neplacuta surpriza sa constatam ceva probleme la electromotor, care ne-au imobilizat in zona “portului”.

sk10

Am pescuit foarte putin timp, insa singura stiuculita ajunsa in barca a fost “pacalita” tot de un spinnerbait cu skirt siliconic.

sk9

Ocolite de catre pescarii autohtoni din motive legate in primul rand de pretul destul de piperat al produselor din import,  dar si din cauza retinerilor venite in special de la dimensiunile mari ale acestor naluci, spinnerbaiturile cu skirt siliconic reprezinta in multe momente o varianta optima pentru rapitorii autohtoni. Am testat acest fapt in ultima perioada si rezultatele au fost peste asteptari. Desi pana in urma cu mai putin de un an nu as fi spus acest lucru, acum sunt mai convins decat oricand ca aceste naluci merita o atentie mai mare din partea pescarilor de spinning.

sk2