JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

2016 LA FINAL

Recent s-a incheiat editia 2016 a CNS Neumarkt. Pentru noi, una cu noroc. Am reusit sa devenim si in echipa campioni nationali, dupa ce reusisem si la individual aceasta performanta – Eugen de trei ori – in 2006, 2013 si 2014, iar eu o singura data, in 2008.

Dupa ce in ultimii ani am reusit mereu sa ne clasam intre primele locuri ale CNS Neumarkt, cel mai greu pentru noi e sa reusim sa mai gasim motivatia necesara unei astfel de performante. O sa incerc sa fac o foarte scurta trecere in revista a celor 6 concursuri LRS 2016, cu scopul principal de a evita “informarile” facute de diversi zvonaci cu privire la orele noastre de antrenamente, care pot avea “darul” de a indeparta eventuali noi participanti la etapele LRS. In 2015, de exemplu, am aflat ca am stat cateva zile intregi pe Snagov inaintea etapei de acolo. In realitate fusesem doar doua zile, iar in cea de-a doua dintre aceste doua zile vantul ne-a trimis la mal inainte de pranz. O zi si jumatate au fost si singurele noastre partide de pescuit pe Snagov in 2015, cu exceptia zilelor de antrenament oficial si concurs.

CUPA LIGII. Sarulesti -aprilie 2016. Primul concurs organizat de LRS in 2016 a fost Cupa Ligii de la Sarulesti. Am facut 4 antrenamente de cate o zi cu rezultate amestecate. Ne-am dat seama ca n-o sa fie o problema sa prindem 5 pesti pe mansa, dar salaii mari erau greu de gasit. Am reusit totusi in prima mansa sa aducem in barca doi pesti remarcabili – de 67 si 79cm(captura concursului), cu ajutorul carora am ramas pe primul loc si dupa doua din cele trei manse, chiar daca ziua a doua a fost una destul de slaba pentru noi.

In ziua a treia ne-am revenit putin, suficient cat sa reusim sa ne clasam la final pe locul al treilea. A fost primul podium pentru noi la Cupa Ligii si de asemenea, prima clasare pe podium la Sarulesti.

ETAPA 1. Delta Dunarii – iunie 2016. Am incercat sa facem un antrenament in weekendul anterior concursului. Fiind primul weekend dupa prohibitie, densitatea de barci cu participanti la etapa era destul de mare si aproape toti se plangeau ca au avut rezultate slabe sau foarte slabe, astfel incat n-am avut rabdare sa pescuim decat vreo 3-4 ore pe zona de concurs. Am prins o singura stiuca pe lacul Isac, la spinnerbait. In antrenamentul oficial am incercat sa acoperim o suprafata cat mai mare de apa, dar n-am reusit sa prindem nici un peste punctabil.

Singurul ghiol in care nu incercasem era Chiril-ul. In prima mansa am luat decizia inspirata sa mergem direct pe Chiril, incurajati si de Ionut, care prinsese acolo o stiuca in ziua antrenamentului oficial, dar si descurajati de propriile rezultate de pe toate celelelte ghioluri. Am reusit sa punctam in prima mansa cu 4 bibani si doua stiuci, iar in cea de-a doua cu 2 bibani si 4 stiuci, toate stiucile in ultima ora de concurs. Foarte putini pesti, dar suficienti ca sa ne situeze la final pe ultima treapta a podiumului.

ETAPA 2. Bicaz – iulie 2016. Pentru etapa de la Bicaz ne-am antrenat in ultima saptamana in care era permis acest lucru timp de o zi intreaga (marti) si inca vreo 6 ore impartite in doua zile (luni si miercuri). La concurs am mizat in special pe clean si am reusit sa atingem limita de 20 de cleni in fiecare mansa.

In mansa a doua am prins si doi pesti remarcabili – 42 si 45 de centimetri. Cred ca sunt mai mult de 10ani de cand am mai reusit sa prindem pe Bicaz, in aceeasi zi, doi cleni de aceasta dimensiune. Am terminat concursul pe locul 2.

ETAPA 3. Belis – august 2016. La Belis n-am fost deloc la antrenamente. Am intrat in antrenamentul oficial cu gandul de a incerca sa acoperim o suprafata cat mai mare din zona de concurs. Ne-am plimbat foarte mult, am pescuit destul de putin. Pesti am prins foarte putini, trasaturi – de asemenea- razlete. In concurs am reusit sa punctam cu 5 cleni in prima mansa si cu 7 in cea de-a doua. A fost un concurs in care in general s-a prins foarte slab. Nici o echipa nu a reusit sa atinga baremul de 20 de pesti in nici una dintre manse; de fapt, ca sa fiu mai exact, nici o echipa nu a reusit sa prinda 20 de pesti adunati din cele doua manse. A fost acel gen de concurs in care unul sau doi pesti in plus pe mansa te urcau 5-10 locuri in clasamentul etapei. Din pacate n-am avut inspiratia necesara sa prindem acei cativa pesti si am terminat concursul doar pe locul 11. Cea mai slaba clasare a noastra in 2016, care nu a intrat in calculul clasamentului final.

ETAPA 4. Valea Argovei – septembrie 2016. Pentru etapa de pe Vale am facut doua antrenamente. La primul am pescuit doua zile din barca cu Alex T, Eugen fiind plecat la mare. Daca imi aduc bine aminte, in doua zile am prins in doi oameni trei pesti punctabili: un salau si doi bibani. Plus niste bibani mici, niste strapi si o stiuca. Cel de-al doilea antrenament a fost de o singura zi si am fost impreuna cu Eugen. Atunci am reusit sa prindem trei salai si cativa bibani punctabili. In antrenamentul oficial am insistat destul de putin pe locuri, incercand sa verificam cat mai multe, dar oricum, am avut foarte putine trasaturi. Am fost convins ca o sa fie un concurs cu putine capturi.

Daca cineva imi spunea ca o sa fie echipe care o sa puncteze cu 40 de pesti in cele doua manse ii ziceam ca e nebun. Si totusi, au fost 5 echipe care au reusit sa-si prinda toti pestii. Noi am fost una dintre ele. In prima mansa 13salai si 7bibani, in cea de-a doua 20 de salai, dupa ce in prima jumatate a mansei punctasem déjà un salau si 19 bibani. La final, locul 5.

ETAPA 5. Snagov – noiembrie 2016. Pentru Snagov n-am avut timp decat pentru o zi de antrenament cu o saptamana inainte de concurs. Atat acea zi cat si antrenamentul oficial cred ca au fost cele mai slabe partide de pescuit ale noastre din ultimii 5 ani pe Snagov.

Desi ne-am dat seama ca stiucile o sa conteze foarte mult in concurs, am decis sa mizam in special pe biban. Am prins 15 in prima mansa si 12 in a doua. Suficienti cat sa prindem ultima treapta a podiumului de etapa si prima pozitie in clasamentul final 2016.

Lipsa timpului liber pentru pescuit este o realitate pentru marea majoritate a pescarilor din Romania, insa pescuitul de competitie amator – asa cum este cel de la noi – nu implica atat de multe zile de stat pe apa cum ar putea avea unii impresia.. Trairile din timpul unui concurs de pescuit merita insa orice efort pentru a putea participa, indiferent daca ai sau nu timp de antrenamente.

BICAZ 2016

Inceputul lunii iulie ne-a gasit la Bicaz, pentru participarea la doua concursuri: Bibanmania 4 si etapa a doua a CNS-LRS Newmarkt 2016. In primul dintre aceste doua concursuri au punctat exclusiv bibanii – cei mai mari 5 pe mansa, iar in cel de-al doilea bibanul si cleanul – cei mai mari 20 de pesti din cele doua specii pe mansa.

Bibanmania este un proiect din care am facut parte la primele trei editii. Anul acesta, in special din lipsa de timp, am preferat sa fim parte a acestui concurs strict in calitate de participanti. Din pacate pentru noi, nu am reusit sa gasim bibanii cei mari in cele trei zile (una de antrenament official si doua de concurs propriu-zis), astfel incat la finalul concursului ne-am clasat pe locul 8, cel mai slab din istoria participarilor noastre la Bibanmania.

Etapa de la LRS a insemnat un concurs in care ambitiile erau mult mai mari, echipe mai multe si mai puternice si, in consecinta, mult mai solicitant. Desi pana acum concursurile de la Bicaz au fost dedicate exclusiv bibanului, anul acesta toate echipele au ales sa pescuiasca in special dupa clean. Recunosc, personal am fost surprins de acest fapt, intrucat o buna parte dintre participanti au destul de putina experienta in pescuitul la aceasta specie dificila. Sunt 100% convins ca daca si-ar fi evaluat corect capacitatea si sansele, foarte multe din cele 31 de echipe prezente la etapa de la Bicaz ar fi putut obtine rezultate mult mai bune antrenandu-se la biban si pescuind si in concurs tot dupa biban.

In prima mansa am pescuit destul de mult pe zonele pe care avusesem atacuri in vinerea antrenamentului oficial. Am reusit sa prindem foarte repede 20 de pesti punctabili, dupa care am insistat pe o zona in care avusesem capturi mai insemnate ca dimensiuni. Am reusit pana la finalul mansei sa mai inlocuim din pestii mici, dar nu intr-o masura esentiala, astfel incat am ocupat la finalul zilei doar locul 4.

In mansa a doua am pescuit mult mai static si am reusit sa strangem primii 20 de pesti punctabili mult mai tarziu. Am adus in barca si doua capturi notabile – 41 si 45cm – care ne-au ajutat sa castigam aceasta a doua mansa si sa urcam astfel pe a doua treapta a podiumului acestei etape si sa intram si in posesia premiului pentru cel mai mare peste din concurs.

Nalucile cele mai productive pentru noi in acesta etapa au fost voblerele StrikePro CrankyDeep si Daiwa Silvercreek si rotativele Berti Axat nr.1. Sunt -in fapt- nalucile cu care pescuim cel mai frecvent atunci cand specia tinta este cleanul.

Nu pot sa nu remarc faptul ca ambele concursuri au fost castigate de echipa din carea facut parte Robert Boanta. La Bibanmania impreuna cu Stefan Stoica, iar la etapa CNS-LRS impreuna cu coechipierul sau traditional, Andrei Sava. Se pare ca Robert a devenit un adevarat specialist la Bicaz, avand si in trecut rezultate remarcabile pe aceasta pista.

Urmeaza o noua etapa de clean-biban, la Belis, unde anul trecut nici o echipa nu a reusit sa adune in live-well 20 de pesti in ambele manse. Deci, probabil, un concurs mult mai greu si mai solicitant decat etapa recent desfasurata la Bicaz. Fire intinse tuturor participantilor!

START 2016

In weekendul recent incheiat a avut loc in Delta Dunarii, pe “natural”, zona Uzlina-Isac, cupa Herakles, prima etapa a CNS Spinning LRS 2016. Dupa o lunga asteptare, pescarii de spinning din Romania si-au incrucisat din nou lansetele in incercarea unei clasari cat mai bune in etapa de debut. De remarcat faptul ca acesta etapa a fost concursul organizat de LRS cu cea mai numeroasa participare – 56 de echipe de cate doi pescari fiind prezente la fluierul de start al arbitrilor.

Spre deosebire de etapa din Delta de anul trecut, cand majoritatea echipelor au reusit sa-si atinga tinta de 10 stiuci pe mansa, anul acesta pestii punctabili au fost mult mai putini, in ciuda faptului ca au punctat si bibanii de peste 25cm.

Pentru noi, antrenamentele au fost aproape dezastruoase, o singura stiuculita prinsa in jumatate de zi de pescuit cu o saptamana inainte de concurs si nici un peste punctabil in vinerea antrenamentului official. Dintr-un motiv aproape prostesc am ales sa pescuim in prima mansa pe lacul Chiril. Ne-am spus ca daca pe restul lacurilor am incercat in antrenamentele oficiale si nu am prins nimic, mai rau de atat nu are cum sa fie… Si a fost o decizie mai mult decat inspirata. Dupa trei ore din prima mansa punctasem déjà cu trei bibani si doua stiuculite. Pana la finalul mansei nu am reusit sa mai aducem in barca decat un singur biban de 25cm. Acesti sase pesti ne-au urcat totusi la finalul zilei pe locul 4.

Ca un fapt inedit, doi dintre cei sase bibani punctabili au atacat la spinnerbait mare, cu skirt, pentru stiuca, iar cele doua stiuci au fost pacalite de un micro-spinnerbait de biban, pescuit cu echipament light, fara struna, motiv pentru care si drillurile au fost cu ceva peripetii si s-au incheiat cu doua mincioage pline de iarba urcate in barca.

In masa a doua am plecat printre primii – tot catre Chiril. In primele 5 ore ale mansei nu am reusit sa punctam decat cu doi bibani, dar din fericire pentru noi, am reusit sa gasim “reteta” pentru stiuci (un pescuit foarte rapid, la oscilante – eu la Linx argintat, Eugen la Semiluna galbena) cand mai aveam trei ore. Am reusit ca pana la finalul mansei sa punem in minciog 9 stiuci, dintre care 4 au depasit “bariera” de 40cm. Au fost suficiente pentru a ne ajuta ca la finalul concursului sa ocupam ultima treapta a podiumului.

In prima mansa am prins toti pestii punctabili la spinnerbait, doi bibani la spinnerbait cu skirt, iar restul de doi bibani si doua stiuci la micro-spinnerbait cu agrafa armat cu microjig si grub mic. In cea de-a doua mansa, un biban a preferat acelasi tip de micro-spinnerbait, un biban si o stiuca i-am prins la oscilanta Linx nr.2 argintat, iar trei stiuci la oscilanta Semiluna galbena.

In mansa a doua am avut si un mic incident, cu un Gopro avariat, motiv pentru care a trebuit sa pescuim destul de mult timp amandoi de pe platforma din spate. Fimele rezultate sunt destul de inestetice, nu sunt nici foarte artistice, dar reprezinta dovada ca ne prindem pestii in mod cinstit, daca exista cineva care se indoia de asta. Cel putin din acest punct de vedere, introducera obligatorie a filmarilor este o decizie foarte inspirata a AG a LRS.

Per total, cred ca a fost un concurs reusit. Daca in ceea ce priveste organizarea ne asteptam ca ea sa fie impecabila, baietii de la Esox fiind adevarati specialisti in domeniu, in ceea ce priveste numarul de capturi, situatia ne-a depasit cu mult asteptarile. Desi vineri seara am pronosticat ca maxim 10 echipe vor reusi sa prinda pesti punctabili, in cele din urma 41 de echipe din cele 56 au reusit sa puncteze cel putin un peste.

In ceea ce priveste numarul de capturi, parerile sunt impartite: unii considera ca asa arata un concurs reusit, in care pestii sunt foarte greu de adus in barca, iar altii sustin ca ar fi fost foarte bine daca bibanul ar fi punctat de la 20cm. In sistemul actual de punctare, in care fiecare peste puncteaza cu patratul lungimii sale, reducerea limitei minime la 20cm pentru biban nu ar fi influentat clasamentul aproape deloc. Personal, cred ca atat unii cat si ceilalti au partea lor de dreptate. Cert este – asa cum am mai spus in repetate randuri – ca indiferent de sistemul de punctare, de speciile punctabile sau de dimensiuni minime, INTOTDEAUNA vor iesi castigatori cei care prind peste.

Urmeaza doua etape de clean-biban, la Bicaz si Belis-Fantanele, probabil singurele locatii din tara in care se pot organiza concursuri in perioadele caniculare. Speram sa fie doua etape cu mai multi pesti pe fisele tuturor concurentilor. Dar in special pe ale noastre! 🙂

VANATOARE DE URSI POLARI LA SNAGOV

Memorialul Iancu Dumitrescu, sau Cupa Arrow-Okuma de la Snagov a reprezentat cea de-a patra etapa a CNS Barca 2015 organizat de LRS.

Chiar daca Snagovul este unul din lacurile noastre “de suflet”, ne-am prezentat la acest concurs cu handicapul de a nu fi reusit decat doua zile de antrenament, dintre care una terminata la ora 14.00 din cauza vantului foarte puternic.

In prima mansa am reusit foarte repede sa ne prindem primii 20 de bibani punctabili, dupa care am inceput sa “alergam” in cautarea bibanilor mai “imbracati”.

Am inlocuit incet-incat pesti care masurasera intre 17 si 22cm, ajungand in final sa avem in fise 20 de bibani intre 23 si 30cm, iar cu o medie a capturilor de putin peste 25cm (501cm din 20 de pesti) am incheiat aceasta prima mansa pe locul 1.

A doua mansa a fost mult mai complicata (clasamentul final al mansei ne-a aratat ca nu numai pentru noi). De-abia in jurul orei 12.00 am reusit sa punem in livewell al 20-lea biban punctabil. Problema era ca aproape jumatate din pesti erau mici, intre 16 si 19cm.

Am inceput din nou sa schimbam loc dupa loc si am reusit in cele trei ore ramase sa inlocuim mare parte dintre ei cu pesti de peste 20, ramanand in final cu numai 3 bibani de 19 cm. Cu 467cm din cei mai mari 20 de bibani am castigat si aceasta mansa, la egalitate perfecta cu echipa Cristi Dragota – Csaba Imreh.

Am pescuit in continua miscare. Chiar daca Snagovul este o pista mai mica decat sectorul de Delta sau lacul de la Bicaz unde s-au desfasurat etape anterioare, a fost concursul din 2015 la care am consumat cea mai multa benzina.

Am pescuit cu combouri formate din lansete Cormoran TX4 Motala si Mulinete Daiwa Certate si Luvias 1003, alternand firele monofilament de la Stroft cu textile Stroft si Gamakatsu, iar nalucile pe care am avut cele mai multe capturi au fost gruburile mici armate pe microjiguri cu contre. In perioadele de acalmie totala, am reusit sa scoatem din apatie cativa bibani si cu voblerele StrikePro CrankyDeep.

Alternarea tipurilor de abordare, a nalucilor si a tipologiei locurilor a fost esentiala in obtinerea unui rezultat bun la Snagov. Modul de punctare de anul acesta, cu cei mai mari 20 de bibani pe mansa a facut concursurile dedicate acestei specii mult mai atractive. Ambele concursuri de biban au fost foarte disputate, mult mai spectaculoase decat concursurile din anii precedenti, cand exista practic o reteta pe care o respectau cu strictete ocupantii primelor locuri.

Acelasi tip de naluca, o anumita adancime si un anumit tip de structura faceau practic diferenta intre un loc fruntas si o clasare mediocra sau slaba. Anul acesta toate aceste tabuuri au disparut, lasand loc unor concursuri mult mai dinamice. Tehnicile complet diferite si o varietate mult mai mare a nalucilor folosite au fost ingredientele pricipale ale etapelor de biban din 2015.

Ne-am clasat pe primul loc la finalul unui concurs care ne-a solicitat la maxim, dar in care ne-am dorit foarte mult sa scoatem un rezultat notabil, in amintirea celui care a fost Iancu Dumitrescu. Ne-au insotit pe podium echipele Vasile Jarda – Catalin Avasiloaie si Cristi Anghelina – Cristi Hurjui. Premiul pentru cea mai mare captura a fost adjudecat de echipa Elvis Vigu – Razvan Mocanu, cu un biban de 32cm capturat in prima mansa.

In clasamentul general 2015 ramanem pe locul al doilea, la 3 puncte in spatele echipei Robert Boanta – Andrei Sava. Punctarea in clasamentul final a celor mai bune 4 rezultate din 5 concursuri ne lasa insa doar sperante pur teoretice de a putea urca pe prima pozitie a podiumului dupa etapa de la Sarulesti. Partea plina a paharului este insa ca  – tot conform aceluiasi principiu de punctare – nu mai avem cum sa pierdem locul al doilea, echipa Cristi Dragota – Csaba Imreh putand cel mult sa ne egaleze la puncte in clasamentul final al anului, fara insa a avea cum sa ne egaleze sau depaseasca la urmatoarul criteriu de departajare – numarul de pesti.

Urmeaza asadar ultima etapa a anului, la Sarulesti, peste numai doua saptamani, unde din respect fata de competitie suntem datori sa incercam imposibilul.

Spinnerbait, o naluca de 6 pesti la WPC 2015

de Cristi Albu

Despre spinnerbait am mai scris si in trecut, aici  si aici . Este naluca ce mi-a adus cele mai mari satisfactii de cand stilul meu preferat de pescuit a devenit spinningul. Am prins cu ea multa stiuca, biban si recent salau.

Am avut oportunitatea sa particip la ceea ce cred ca este cel mai grandios concurs de pescuit la rapitori din Europa, World Predator Classic. Chiar daca este numai la a doua editie, prin amploarea evenimentului cred ca se ridica peste toate care se intampla acum in Europa. Sunt 3 concursuri separate – barca, streetfishing, caiac – numarul participantilor sarind de 150.

Festivitatea de deschidere, parada barcilor, a steagurilor si alte activitati adiacente dau culoare acestui eveniment. Concursul dedicat barcilor a fost el in sine unul complex, in fiecare din cele 3 zile echipele urmand a puncta cu o stiuca, 3 bibani si 3 salai.

Pista de concurs a reprezentat-o gura de varsare a raului Rin in Marea Nordului, si se intindea pe mai bine de 40 de kilometri lungime. Structura acesteia avea de toate, de la gropi cu adancimi de peste 30 de metri, la plaje intinse, insule, porturi sau arii cu vegetatie. Acestea din urma au reprezentat si zonele pe care noi le-am cautat cu precadere.

Tema pe care i-am dat-o ghidului antamat pentru doua zile a fost clara: apa curata cu adancime maxima de 4-5 metri, zone acoperite de vegetatie, unde apa curgea lin. Am identificat in jumatatea de zi de antrenament in care ne-am aflat pe apa – restul perioadei a fost imposibil sa iesim din cauza ploii si/sau a valurilor – cateva zone cu astfel de caracteristici si am insistat in concurs in stilul in care eram obisnuiti de acasa.

 Daca am in fata o apa de aproximativ 2 metri, plante submerse presarate cu insule curate, unde iarba lipseste, nu stau pe ganduri si neaparat incerc un spinnerbait. Pot spune, cu siguranta, ca de-a lungul anilor, de departe, cele mai eficiente spinnerbaituri din trusa mea au fost cele de la Berti, in variantele lor de 7 si 11 grame, in combinatie de palete Colorado si Willow Leaf. La fel a fost si pe taram olandez.

In prima mansa am punctat cu un biban de 36 de centimetri, intr-un golf format langa digurile ce margineau intrarea intr-un port. Apa de 1,5 metri, curata, plante cu frunze, atac sec si primul peste olandez pe spinnerbait.

A doua zi am inceput pe aproximativ acelasi tip de apa, ceva mai adanca, 2,5 metri, de data aceasta lasand spinnerbaitul sa patrunda ceva mai mult in coloana de apa. Rapid, prima surpriza a aparut, sub forma unui … salau, pe care l-am scapat din cauza ca nu l-am intepat suficient de tare. Era primul salau care imi atacase naluca in toti anii astia, de cand folosesc spinnerbaitul, si efectiv ma luase prin surprindere. Supararea a trecut repede pentru ca la nici 3 lanseuri departare am punctat cu primul biban al zilei, unul de 34 de centimetri. Aveam deja o certitudine in ceea ce priveste naluca: Spinnerbait Berti Shallow Killer de 11 grame, in culoare Firetiger, combinatie palete Colorado-Willow Leaf, carlig de trailer suplimentar.

Ceea ce a urmat a fost deja rutina pentru ca ma bazam pe naluca mea castigatoare. In ziua respectiva au urmat 2 stiuci, de 85 si 92 de centimetri si un biban de 33, dar cu genul acesta de pesti eram deja obisnuit.

Ca atacul salaului din prima zi nu a fost intamplator, aveam sa aflu in ultima zi de concurs atunci cand pe locul unde avusesem deunazi o stiuca mare am prins un salau de 60 de centimetri, astfel ca targetul meu, acela de a prinde toate cele 3 specii din concurs fusese atins. Satisfactia a fost insa si mai mare pentru ca pe langa cei 5 pesti anteriori am reusit sa mai punctez cu inca un biban de 42 de centimetri, care a reprezentat recordul meu la aceasta specie si toate la aceeasi naluca.

Probabil ca nu pare mare lucru, sa prinzi 6 pesti in 3 zile de concurs, insa avand in vedere ca nu cunosteam pista, nu cunosteam comportamentul pestelui si stilul de pescuit adaptat locului eu zic totusi ca nu a fost atat de rau.

Raman insa cu amintiri multe, unele frumoase, altele mai putin placute si cu o certitudine: Berti Shallow Killer, un spinnerbait ce mi-a adus 6 pesti la World Predator Classic 2015.

SNAGOV. CUPA TOTALSPINNING 5

In weekendul recent incheiat ne-am facut debutul in sezonul competitional 2015, pe lacul Snagov, la editia a–V-a cupei TotalSpinning, organizata de Asociatia Pescar Club 21.  A fost a doua editie cu participare in echipe de doi pescari si prima desfasurata in sezonul de primavara. Concursul s-a desfasurat in doua manse de cate 7 ore – una sambata, in care fiecare echipa a punctat cu cei mai mari cinci bibani, si una duminica, in care echipele au punctat cu cele mai mari cinci exemplare din speciile stiuca, salau si somn.

Motive obiective ne-au impiedicat sa ne antrenam pentru acest concurs, dar existau nenumarate zvonuri cum ca bibanii Snagovului sunt foarte greu de convins sa atace in aceasta perioada, in care atentia lor incepe sa fie indreptata mai mult catre procreere. Dintre rapitorii de la noi din tara, bibanii sunt probabil cel mai greu de prins in perioada de reproducere; mai ales cei mari.

Dupa cateva zile foarte calduroase dar cu rafale de vant care probabil ar fi facut imposibila desfasurarea in conditii optime a concursului, dimineata zilei de sambata ne-a intampinat linistita, dar cu o temperatura extrem de scazuta. Am avut surpriza sa ne gasim barcile acoperite de bruma. Pentru mansa de biban am folost combouri formate din lansete Cormoran Motala si ULX si mulinete Daiwa Certate 1003 si Luvias 1003 echipate cu fire monofilament Stroft (disponibile in curand la firma Arrow).

Am alergat aproape jumatate de mansa dupa primii cinci bibani, dupa care am schimbat loc dupa loc in incercarea de a ne imbunatati rezultatul. Pestii s-au mai activat odata cu cresterea temperaturii si in partea a doua a mansei am reusit sa prindem mult mai multi. Am trecut de la gruburile mici la shaduri Daiwa Duckfin Shad de 6cm si am tot inlocuit bibanii din livewell, reusind cu greu ca in final sa avem toti pestii de peste 20cm. Cu 105cm, am terminat mansa pe locul al doilea. Ar mai fi de notat faptul ca numai 5 echipe din 19 au reusit sa atinga limita de 5 pesti. In concluzie, bibanii chiar au fost greu de prins de aceasta data.

Mansa de duminica a inceput in aceleasi conditii de temperatura ca si cea de sambata. Cu mainile inghetate aproape de imposibilitatea de a tine lansetele am inceput o mansa care pentru noi avea sa fie mult mai grea. Am incercat toate tipurile de locuri pe care am prins in trecut stiuci la Snagov.

Atacurile au fost foarte rare si anemice. Am incercat foarte multe tipuri de naluci, dar toate stiucile le-am prins la spinnerbaituri cu agrafa, armate cu jiguri de 3-5 grame si gume Daiwa Duckfin Shad de 9cm, Reins Rockvibe shad de 10cm si BigBiteBaits Minnow de 7,5cm. Am pescuit exclusiv cu noile lansete Daiwa Steez AGS, sosite in Romania cu numai o saptamana inainte, iar rata rateurilor a fost extrem de mica, ele pretandu-se bine si pescuitului cu naluci reactive. La fel ca toate produsele din gama Steez, lansetele AGS sunt niste lansete foarte bine concepute, alcatuite din blankuri si componente de cea mai buna calitate.

Am adus la masuratoare cinci stiuci cu dimensiuni foarte apropiate (38-39-42-43-44cm). Cu 206cm ne-am clasat in aceasta mansa pe locul al 7-lea, iar in clasamentul final am reusit o clasare pe ultima treapta a podiumului.

Ne-a bucurat foarte mult prezenta la acest concurs, pe langa nume consecrate ale spinningului de competitie din Romania, a numeroase nume noi in peisajul competitional. Unii dintre ei pescari vechi si cu experienta indelungata, altii tineri sau mai putin tineri debutanti. Speram ca le-a placut si s-au simtit bine si ii vom vedea in viitor in mod constant pe pistele de concurs.

Printre ei l-am remarcat in mod deosebit pe Radu Morcovescu, de numai 14 ani, care – in echipa Relax impreuna cu experimentatul Robert Boanta – a reusit o dubla lovitura – locul doi si CMMC, un somn de 64cm.

Prima treapta a podiumului a fost ocupata de echipa Sever Grosu – Ghenadie Vatamaniuc.

In ciuda braconajului intens, Snagovul inca ofera conditii excelente pentru un concurs de spinning. A demonstrat-o o data in plus cu ocazia editiei a-V-a a Cupei TotalSpinning.

TX4 MOTALA

Daca primavara este sezonul salaului iar toamna stiuca face legea, vara este – in ceea ce ne priveste – sezonul cleanul, pastravului si al bibanului, sau, intr-un cuvant, sezonul ultra-light, mare parte din aceasta perioada petrecand-o pe plaiurile Moldovei, pe malul sau pe apele lacului Bicaz, pe valea Bistritei sau pe afluentii acesteia.

Pentru vacanta din 2014 am decis sa ne completam arsenalul cu cateva echipamente noi. Pe langa voblere, gume, fire si alte consumabile am ales si lansetele Motala din seria Cormoran TX4, noutati ale acestui an ale producatorului german in materie de bete destinate tehnicilor de pescuit ultra-light.

Lanseta are 1,80m lungime, este din doua segmente si se preteaza atat pentru pescuitul de pe mal pe lac sau rau cat si pentru pescuitul din barca. Lanseaza naluci cu greutatea cuprinsa intre 1 si 9 grame si am pescuit cu ea atat cu voblere si rotative la clean sau pastrav, cat si cu micro-jiguri la biban.

TX4 Motala este construita pe blank de grafit, este echipata cu inele rezistente la uzura de tip Cormoran Sic Long Cast Concept si cu mandrina soft-touch si maner cu aspect modern de calitate foarte buna, care fixeaza perfect mulineta si imbina elemente de pluta, eva si grafit.

In ansamblu, lanseta este un produs foarte reusit, o lanseta rapida, usoara si senzitiva, cei de la Cormoran reconfirmandu-si renumele de experti in lansete ultra-light dobandit odata cu seriile ULX, ULF si ULS.

Calitatea acestei serii de lansete precum si pretul foarte accesibil (cca 200 lei pe raftul magazinelor Arrow sau partenere) va situa cu siguranta lanseata Motala TX4 in topul vazarilor de lansete ultra-light din acest an.

SNAGOV. CULORILE TOAMNEI 2013

In weekendul recent incheiat a avut loc la Snagov a treia editie a Cupei TotalSpinning APC21, organizata (ireprosabil, ca intotdeauna) de catre Asociatia Pescar Club 21, adica de catre oamenii care asigura arbitrajul si corectitudinea etapelor din campionatul national. Pentru anul acesta, organizatorii au optat pentru un concurs cu doua manse, prima dedicata stiucii, iar cea de-a doua, bibanului. Salaii si somnii punctau in ambele manse.

Din nefericire, nu am avut cum sa ajungem sa ne antrenam la Snagov, fiind prima editie a concursului la care ne-am prezentat fara a reusi sa pescuim pe sectoare in antrenamente. Ultima data pescuisem la Snagov pe data de 12 Mai. Am intrat vineri cateva ore pe zona din afara ariei de concurs, insa ulterior am inteles ca aceasta experienta mai mult ne-a incurcat; cele doua zone ale lacului avand foarte putine caracteristici comune – cel putin din punct de vedere al pescuitului la stiuca.


Am fost extrem de surprinsi de cantitatea mare de stiuci care s-au prins in prima mansa. Dupa jumatatea mansei, am ajuns pe zona unde vazusem ca erau grupate mai multe barci, iar primul lucru pe care l-am auzit (de la Cristi Rizea) a fost ca Vlad Dumitrescu are punctate deja 22 de stiuci. Eu aveam 4. Am inteles ca pentru a putea spera la un loc onorabil in mansa imi trebuie foarte multe capturi in cele trei ore ramase. Am reusit in final sa punctez cu 19 si am ocupat – la balotaj – locul al treilea. Eugen a prins destul de constant pe toata durata mansei si cu 13 stiuci a ocupat – tot la balotaj – locul 5 dupa prima zi. Vlad a terminat cu 38 de stiuci. Cred ca e un record all-time al competitiilor de stiuca desfasurate in Romania.


Am prins toate cele 19 stiuci la un spinnerbait cu agrafa armat cu shaduri de diverse forme si culori. Initial am fost surprins si de procentajul destul de ridicat de stiuci de peste 40cm (eu am avut 6 din 19). Am observat ulterior ca la ceilalti concurenti, acest procentaj era mult mai mic, ceea ce ma face sa cred ca spinnerbaitul a facut diferenta din acest punct de vedere, intrucat multi dintre concurenti au pescuit la naluci soft.


A doua zi urma mansa de biban. A fost extrem de complicat ca dupa o mansa cu stiuci, cand incepusem sa intelegem ce am facut bine si ce ar trebui sa schimbam in a doua zi, a trebuit sa uitam complet de esocide si sa ne gandim numai la biban. Din acest punct de vedere este probabil cea mai interesanta experienta pe care am trait-o la un concurs. Mi-as dori ca astfel de evenimente sa se repete, pentru ca ele testeaza foarte bine versatilitatea si capacitatea de adaptare a unui pescar.


Am sperat ca situatia din anii precedenti, cu carduri de bibani adunate pe platouri sa nu se repete. Si am avut noroc. Am ocupat locurile 1 si 3 in mansa de biban, cu 36, respectiv 21 de capturi, reusind sa castigam cate doua locuri si in clasamentul general.


Am urcat din nou impreuna pe podium, in premiera la un concurs pe Snagov, ocupand in final locurile 1 si 3, despartiti pe podium de castigatorul primelor doua editii, Lucian Constantin – Gyorg. Captura concursului – o stiuca de 55cm – a fost adusa in jgheab de catre “favoritul local”, Ion Viorel.


Cu siguranta Snagovul merita mai mult de un concurs pe an. Pentru ca este in mod cert cel mai frumos lac de ses din Romania si pentru ca prezenta noastra mai consistenta pe apa poate reduce braconajul, in special prin constientizarea de catre localnici a potentialului urias al acestui lac, a faptului ca sacii de peste de consum le aduc mult mai putine castiguri decat pestii vii. Nu as folosi sintagma “turism de pescuit”, dar cu siguranta ea ar putea fi folosita intr-un viitor nu foarte indepartat. O prima (insuficienta, dar esentiala) conditie este ca macar noi, pescarii de competitie, sa lasam pestii acolo unde ii gasim. In apa!

PS. Calitatea unora dintre poze este foarte slaba. Ne cerem scuze, insa Misu Sofonea este un presedinte si un talisman excelent, dar un fotograf execrabil.

IARNA NU-I CA VARA

Am primit zilele trecute cateva poze cu doi pastravi capturati in Suedia de catre prietenul meu Marin Roteliuc. “Arma” lui norocoasa a fost de aceasta data o oscilanta Banana nr.2 bicolora.

Uitandu-ma cu atentie la poze am recunoscut zona in care pastravii fusesera capturati. De fapt cred ca am recunoscut exact locul. L-am intrebat pe Marin daca m-am orientat bine, iar el mi-a confirmat.

Este un fel de “canal” secundar  prin care apa curge intre doua lacuri. Pe bratul principal exista o cascada pe care pestii care vor sa ajunga in lacul din amonte o pot evita doar migrand prin acest loc.

Ceea ce este mai putin obisnuit este ca pescuind in vara lui 2010 pe aceeasi zona cu naluci mici – oscilante si rotative, tocmai pentru ca Marin ne spusese ca el a prins pastrav acolo – am prins bibani si stiuci.

Am revenit in vara lui 2011 pentru o partida de cca o ora in seara in care aterizasem in Suedia. Exact in acelasi loc si tot la rotativa  am prins o vaduvita. Imi amintesc chiar ca tineam vaduvita in apa asteptand ca Alex sau Bogdan sa ajunga langa mine sa-mi faca niste poze cand o stiuca de peste un metru a incercat sa mi-o “fure”.

Am reusit in ultima clipa sa o salvez de “furia” dintoasei si sa o eliberez in conditii optime dupa o scurta sedinta foto.

I-am multumit lui Marin pentru poze si am remarcat faptul ca in Suedia este inca zapada foarte mare in timp ce la noi sezonul de pescuit la rapitori este in plina desfasurare. Reversul medaliei – in Romania numai o situatie absolut intamplatoare te poate aduce in fata unui fapt asemanator… sa prinzi pastravi, stiuci, bibani sau vaduvite in acelasi loc.

Poate este si acesta unul dintre motivele pentru care pescarii romani sunt din ce in ce mai atrasi de turismul de pescuit  in tarile din nordul continentului.

1 MAI LA BASS

Pregatirea vacantei de pe Mequinenza a inceput in luna Ianuarie cu achizitionarea biletelor de avion. Au urmat cateva luni de asteptare, informare si achizitii. Lacul Caspe-Mequinenza este cel mai mare lac de pe raul Ebro, avand o lungime de cca 100km si un perimetru de peste 500km. Cel mai important concurs international de bass organizat de catre spanioli, “CaspeBass” are loc pe acest lac, desi ca populatie piscicola sunt multe lacuri mult mai apreciate in Spania.

caspe1

Programarea primei etape a CNS de la Periprava ne-a pus in ipostaza de a avea o singura zi la dispozitie pentru inlocuirea truselor de stiuca cu cele de bass… pentru ca bass-ul a fost unica tinta a excursiei noastre, in ciuda faptului ca lacul adaposteste populatii mult mai numeroase de salai sau somni capitali.

caspe7

Sub influenta etapei de la Periprava am inceput si pescuitul la Mequinenza, insistand la spinnerbaituri, crankbaituri si rattlinguri. Dupa sase ore de “power-fishing”, singurul peste care poposise in barca era un biban. Am inteles ca gresim, dar nu ne dadeam seama unde. Sfaturile primite de la Cristian Melinte – prin intermediarii Cristi si Andy- ne-au adus catre seara si primii bassi: unul prins de Eugen si unul scapat langa barca de mine. Suficient cat sa ne pastram increderea intacta, in ciuda faptului ca – desi vazusem cateva zeci de bassi de-a lungul zilei – am reusit sa capturam unul singur.

caspe2

In zilele urmatoare, dupa inca o runda de sfaturi de la noii nostri prieteni romano-spanioli Cristian, Catalin si Emilian, am reusit sa ne adaptam la conditiile si tehnicile de pescuit cele mai potrivite in aceasta perioada. Nalucile cele mai prinzatoare au fost skirt-jigurile armate cu raci si creaturi de mici dimensiuni sau cu gruburi double-tail. Cea mai eficienta naluca soft a fost Deps Deathadder Hog de 3 inch, iar skirt-jigurile folosite au fost manufacturate de noi pe football-jiguri de 7gr. cu skirturi green pumpkin-black sau green pumpkin-chartreuse. In ultimele doua zile am reusit sa prindem 4 basii si la spinnerbait, desi pentru perioada de imperechere nu este cea mai potrivita naluca.

caspe3

In ultima zi am decis sa mimam conditiile unui concurs, si sa incercam sa aducem in barca cinci bassi cat mai mari. Marimile standard ale bassilor capturati erau fie de 600-800gr fie de 1,5-2kg., cu cateva exceptii atat in minus, dar si cu doua capturi care au depasit limita celor 2kg. Am reusit – in aceasta ultima zi la Mequinenza – sa prindem cinci bassi de peste 1,5 kg, dintre care si una dintre cele doua capturi ale excursiei.

caspe4

Avand la dispozitie o suprafata uriasa de apa, am pescuit in fiecare zi in locuri noi, necunoscute. Desi ar putea parea ca prinderea bassilor este un lucru extrem de facil in aceasta perioada, acestia sunt mult mai greu de convins sa atace nalucile decat ai crede la prima vedere. Am invatat acest lucru in saptamana de pescuit de pe Mequinenza.

caspe5

Desi ne-am intors de numai doua zile, deja ne facem planurile pentru urmatoarea excursie de pescuit la bass. Prin comportamentul sau schimbator, acest peste reuseste sa te farmece intr-o masura mult mai mare decat orice alta specie de rapitori, iar noi suntem inca sub puternica sa influenta.

caspe8

La final, dar nu in ultimul rand, ii multumim lui Andy (www.fishingtrips.ro) pentru ca s-a ocupat de tot ceea ce a insemnat organizarea acestei excursii. De asemenea, le multmuim noilor nostri prieteni Cristian si Catalin Melinte si Emilian Opincariu pentru tot sprijinul si pentru sfaturile extrem de utile pe care ni l-au acordat pe intreaga perioada a sederii noastre in Spania. Fara aportul lor, cu siguranta vacanta noastra pe Ebro nu ar fi fost atat de reusita.

caspe6

In incheiere, va invit sa parcurgeti galeria foto cu toti cei 29 de bassi pe care i-am capturat in cele cinci zile de pescuit la Mequinenza (Eugen 16 – Petre 13). Desi am fost intrebati de mai multe persoane ce gust are bass-ul, evident ca nu avem cum sa raspundem la aceasta intrebare, intrucat toti 29 s-au intors teferi in apa.