JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

2022

In primul rand vrem sa va uram La multi ani! si sa aveti un an 2023 minunat si cu cat mai multe si mai eficiente (in oricare sens va doriti) iesiri pe apa!

Ne-am facut aproape un obicei din a face- la fiecare sfarsit de an, exact in aceasta perioada dintre sarmale si sampanie- o recapitulare a celor mai importante momente petrecute pe apa, din barca sau de pe mal in anul care sta sa se incheie. Adevarul e ca atunci cand am facut acest blog, exact asta a fost ideea, sa incercam sa tinem un fel de jurnal al celor mai semnificative partide de pescuit. Nu stim daca mai intereseaza pe cineva, in general lumea nu mai are rabdare sa citeasca asa ceva, blogurile au fost inlocuite de tik-tok,  vloguri si galerii video / foto, dar noua ne face placere sa recitim uneori, si cum acest blog se numeste “JURNAL”, ne asumam acest obicei.

Dar sa revenim la 2022…

01. TROUT AREA. Desi la fel ca mai toti pescarii de spinning din Romania priveam cu reticenta acest sport, am inceput anul cu cateva iesiri la Zavoi si Crasna pentru a incerca sa intelegem de ce acest stil naste atatea pasiuni inclusiv in tari in care pescuitul este un fel de religie, precum Italia sau Japonia. Este un mod de a prinde pastravi care – intr-adevar- nu are foarte multa legatura cu spinningul in intelesul lui integral, dar daca participi la (sau macar urmaresti live) un concurs de trout area poti intelege de ce practicantii sunt atat de pasionati si poti vedea pe viu nivelul la care detaliile fac diferenta intr-un concurs. 

Personal nu voi face niciodata o pasiune deosebita pentru trout area, pentru ca mie tocmai elementul care nu se regaseste deloc in acest stil imi place cel mai mult la pescuit… cautarea pestilor; dar gasesc ca pentru perioadele reci este un mod foarte agreabil de a lua o gura de aer curat si de a mai socializa cu oameni virusati de pescuit in toate formele lui. Eugen pare ceva mai atras de stil, a participat la mai multe concursuri, reusind inclusiv sa-si adjudece un trofeu pentru Locul 1 la concursul “Holy Trinity Cup” desfasurat in echipe de cate trei pescari, unde a concurat alaturi de Cristi Albu si Ciprian Hrisca (e adevarat ca rezultatul a fost obtinut intr-un concurs amical si in niste conditii mai speciale, cu foarte putine capturi).

02. EXPO FISHING AND HUNTING. Asa cum ne-am propus si am promis, nu am lipsit de la cel mai important eveniment de acest gen din Romania, desfasurat la Romexpo. Va multumim tuturor acelora care ne-ati vizitat standul si va asteptam si in 2023, in perioada 17-19 martie, tot la Romexpo. Chiar daca exista destul de multi pescari nemultumiti (si probabil ca au partea lor de dreptate) de modul de desfasurare al acestei expozitii, noi nu am ratat nici o editie, si chiar daca nu am participat ca expozanti am fost mereu prezenti macar ca vizitatori la acest eveniment. Iar daca am avut uneori sugestii de facut, le-am facut direct catre cei in masura sa le puna in practica, pentru ca asa am consierat ca este fair pentru a nu submina munca – si probabil ca nu este una usoara- unei intregi echipe de organizare.

03. CUPA GIVADI – Delta Dunarii, iunie 2022. Pentru prima iesire serioasa cu barca la pescuit am asteptat pana la prima etapa a CNS LRS 2022. Am petrecut o saptamana in Delta, incercand sa gasim specia castigatoare pentru acest concurs. Am mizat pe avat si am ocupat la final locul 4, in urma a trei echipe care au pariat pe stiuca. Ulterior, am mai urcat o pozitie “la masa verde”, una dintre echipele de pe podium avand ceva probleme cu camera de filmat si, in consecinta, neavand filmari cu toti pestii din fise. La finalul concursului a avut loc si festivitatea de premiere pentru anul anterior, unde am intrat in posesia trofeelor de vicecampioni nationali LRS 2021.

04. CUPA KOSAROM – Bicaz, iulie 2022. Bicazul resimte din plin in ultimii ani presiunea pescarilor mai mult sau mai putin sportivi care, mai nou, vad in acest lac oportunitatea de a umple un sac cu salai, indiferent daca au dimensiunea minima legala sau de-abia au trecut de 20cm. Din pacate asistam neputinciosi la modul in care pescari cu lansete nu mai respecta nici un fel de lege, fie ca este vorba de dimensiuni minime, fie ca este vorba de numarul de lansete pe care poti sa le desfasori pe mal, fie de cantitatea maxima de peste care poate fi retinuta intr-o zi de pescuit. Iar cei in masura sa-i controleze par sa fi uitat si ei complet de faptul ca braconajul poate avea diverse forme, inclusiv unele mai “sportive” decat plasele sau curentul electric. 

Cand aceasta presiune a lansetelor si sacoselor se suprapune peste un an secetos, in care lacul ramane la un nivel scazut care permite deplasarea pe maluri pe foarte multe zone, rezultatele se simt imediat. S-au simtit si in aceasta vara, inclusiv la etapa LRS, unde pestii au fost mult mai putini decat in anii trecuti. Desi ne-am antrenat destul de temeinic, nu am reusit sa gasim retete (sau pattern-uri cum zic pescarii profesionisti de bass) care sa functioneze mai multe zile la rand si am avut in permanenta impresia ca pescuim la intamplare. Am terminat pe locul 12, cea mai slaba clasare a noastra la o etapa CNS din ultimii cativa ani dar, paradoxal, o clasare totusi bunicica in calculele clasamentului general 2022, si, pe deasupra, ne-am indulcit infrangerea si cu un peridoc REPO castigat la tragerea la sorti de la festivitatea de premiere.

05. CUPA ARROW – Snagov, septembrie 2022. Snagovul nu ne-a  inselat asteptarile nici anul acesta. Am terminat pe locul 2 un concurs in care adevaratele vedete au fost cele cateva stiuci de dimensiuni absolut remarcabile care au fost punctate. A fost cea mai buna clasare a noastra din 2022 si performanta care ne-a confirmat prezenta printre cele patru echipe care aveau sa se lupte in ultima etapa, la Mosteni, pentru prezenta in echipa nationala 2023.

06. PREDATOR CHALLENGE, Delta Dunarii, septembrie 2022. Delta Dunării Predator Challenge 2022 a reprezentat cu adevărat un challenge pentru noi. Cu motorul termic stricat din prima zi (dintre cele patru) de antrenamente și cu o viteza maximă care scădea de la o zi la alta, în mod cert, decizia normală ar fi fost abandonul din aceasta competitie. Dar am ales sa nu renuntam, și ne-am incercat șansele, asa putine cate erau. Am pescuit în prima zi (in care am reusit totusi, macar in prima parte a diminetii, sa ne deplasam cu o viteza maxima de 24km/h) pe zone pe care reușiserăm sa le acoperim în antrenamente, iar în următoarele doua zile (in care motorul nu a vrut sa ne mai propulseze cu mai mult de 9km/h, adica o viteza ceva mai mica decat putem atinge cu motorul electric 🙂 ) pe zone pe care în proporție de 90% nu mai pescuiserăm niciodata înainte.

În aceste condiții, putem privi locul 5 ca pe un rezultat foarte bun, sau cel putin mult peste asteptarile pe care le aveam in conditiile date. Ne-am simtit minunat la Green Village Sfantu Gheorghe, un adevărat exemplu de cum ar fi trebuit sa arate Delta Dunării. Multumim Boats Expert, Daiwa, Tudor Tailor, lui Teodor Hossu-Longin si cramei Strămutată pentru premiile primite! Felicitari castigătorilor și organizatorilor acestui concurs care rămâne, din punctul nostru de vedere- în special datorita formatului- cel mai frumos concurs de spinning din Romania.

07. CUPA REPO, Mosteni, octombrie 2022. Intrata pentru prima data in calendarul competitional LRS, pista de la Mosteni, Olt ne-a oferit trei zile de antrenamente cu pescuit mai mult decat agreabil la salau, avat, biban, precum  si o experienta unica, atac la vedere si dril (din pacate nefinalizat) cu un somn de cca 1,5m pe apa de doar 1m , pescuind cu lingura oscilanta (Linx XXL) dupa stiuci. Ca si pista de concurs, lacul Mosteni nu pare totusi foarte ofertant din pricina faptului ca foarte mare parte dintre pestii care contau cu adevarat in clasament erau grupati pe numai doua zone destul de mici, ajungandu-se astfel la un pescuit “in hora”, asemanator cu cel din etapele de acum 15 ani cu multi participanti, barci pneumatice, motoare electrice si sectoare foarte mici. Am terminat concursul pe locul 9 (onorabil, tinand cont de faptul ca pescuiam pentru prima data pe acest lac si ca ne-am antrenat doar trei zile), suficient cat sa reusim sa ne adjudecam titlul de vicecampioni nationali CNS LRS 2022. Ne-am calificat astfel in echipa nationala pentru a sasea oara din cele opt editii desfasurate in echipe si pentru a opta oara in ultimii 10 ani. Vom participa in toamna (daca totul va decurge normal) la CM de barca din Letonia, alaturi de Cosmin Schiopu & Silviu Haran (locul 1) si Vasile Jarda & Pavel Calance (locul3).

08. CM BASS, Lake Murray, USA, octombrie 2022. Adevaratul eveniment al anului pentru noi a fost participarea la CM BASS pe Lake Murray, SC, USA. N-o sa revenim prea mult asupra acestei participari, pentru ca am scris un jurnal dedicat, pe care il puteti citi aici: JURNAL AMERICAN. O sa ne mai reamitim totusi cu mare placere si in acest colt de pagina de cat de onorati am fost sa participam in aceeasi competitie cu Jacob Wheeler & David Dudley, Fred Roumbanis & James Watson, Mark Rose & Anthony Gagliardi, Scott Martin & Scott Canterbury si ce sentiment minunat am avut ca in aceste conditii si cu 65 de echipe din 25 de tari prezente pe apa sa luptam pana la finalul celor trei zile cu medaliile pe masa. N-a fost sa fie, au fost doua locuri 5, atat pe perechi cat si pe natiuni, rezultate pe care insa, in conditiile date, le consideram unele dintre cele mai mari performante ale noastre.

Nu putem sa nu profitam de ocazie pentru a multumi inca o data Ligii Romane de Spinning pentru suportul oferit si tuturor sponsorilor care au facut ca visul noatru american sa devina realitate: 2A Farm Distribution, Igna Instal, Kosarom, Arrow International , Marelbo, Bucovina Bus, Blau IT, Repo Trailers, Baracuda, Givadi, Boats Expert, Epix Marine si Medoptic.

09. DELTA DUNARII, noiembrie 2022. Proaspat intorsi din SUA, am profitat de vremea superba de toamna din prima jumatate a lunii noiembrie si am mai facut doua scurte iesiri in Delta Dunarii. Prima, la Holbina 3 Bibani iar cea de-a doua pe natural, cu baza la Crisan. La Holbina am nimerit un moment destul de straniu, cu apa foarte scazuta pe toata incinta ceea ce facea pescuitul pe platforme aproape imposibil. In situatia data, singura varianta viabila pentru stiuca erau canalele cu apa ceva mai adanca. Stiucile erau grupate pe canale, iar daca te trezeai destul de devreme pentru a pescui primul pe o portiune buna, aveai nenumarate atacuri. In mare parte din timpul excursiei de la Holbina, ne-am delectat cu bibani si rosioare ultra-light de pe ponton.

Iesirea de pe natural a fost la invitatia unui grup de prieteni craioveni. De aproape 20 de ani, de cand participam la competitii am avut destul de rar ocazia sa iesim in excursii de acest gen, iar experienta traita alaturi de acest grup, intre care erau de la pescari incepatori pana la pescari foarte pasionati si cu foarte multa experienta pe apa a fost cu adevarat minunata. Noi am pescuit din barca noastra impreuna cu Emil, si desi initial ne facuseram planuri sa pescuim cat mai mult la stiuca, din cauza tulburarii apei pe ghiolurile unde aveam informatii ca se prinsesera ceva stiuci potrivite pentru fotografii, a trebuit sa ramanem pe bratul Sulina, la pescuit de salau si avat. Nu am prins exemplare cu care sa putem sa ne mandrim prea tare, dar ne-am simtit excelent si ne-am amintit ca de multe ori dimensiunea capturilor nu este un criteriu esential pentru o partida reusita.

10. TROUT AREA, decembrie 2022. Am incheiat anul asa cum l-am inceput, cu doua iesiri la Zavoi, deopotriva pentru un pahar de vin fiert cu colegii de club pasionati sau incepatori in acest stil (Ciprian, Misu, Catalin, Cristi si Mihai), putina miscare la aer curat si pentru a testa noul model de micro-oscilanta Candy Rock. Nu o sa mai insistam asupra acestui stil/sport, indemnandu-va doar sa va faceti singuri o parere despre el la fata locului, nu de pe facebook. Va promitem ca cel putin unora dintre dvs o sa vi se para o activitate foarte interesanta.

Multumim sponsorilor nostri Arrow International, Daiwa si Garmin, penrtru suportul lor neintrerupt de 16ani, care este de departe cea mai longeviva colaborare din fenomen. Speram sa avem suficiente motive ca acest articol sa fie mult mai stufos in 2023, ceea ce va dorim si dvs!

2020. ANUL ALTFEL

Am incercat sa-mi aduc aminte cand sau daca s-a mai intamplat sa amanam prima partida serioasa de pescuit a anului pentru inceputul lunii iunie.

Am rascolit prin arhiva de fotografii si prin cutia cu ganduri si amintiri, iar daca s-a mai intamplat vreodata, cu siguranta nu a fost in ultimii 30 de ani.

Am trecut usor-usor peste probleme familiale, stare de urgenta, carantina, stari de alerta… si am asteptat cu sufletul la gura inceputul sezonului in Delta Dunarii.

 

Cu ceva peripetii, am ajuns la Egreta in dupa-amiaza primei zile in care pescuitul era permis post prohibitie si dupa cateva incercari nereusite de a gasi stiucile pe ghiolurile din zona Uzlina, am incheiat prima zi de pescuit din 2020 cu o scurta si intensa partida de jumatate de ora la avat,  cu capturi la aproape fiecare lanseu.

In zilele ce au urmat, am reusit sa localizam rand pe rand bibanii, avatii si stiucile – acestea din urma exclusiv in afara zonei de concurs- si ne-am bucurat de partide extrem de relaxante la fiecare dintre aceste specii.

Singurele constante au fost nalucile – surprinzator si pentru noi, cel putin in cazul stiucilor – spinnertail FISHhelic.  

Din pacate, lipsa unor similitudini cu oricare dintre anii anteriori a persistat si la prima etapa a campionatului si am avut parte de cel mai sarac in capturi concurs ALRS desfasurat vreodata in Delta.

Bibanii erau cantonati pe cateva fragmente de canale, iar intalnirea cu o stiuca tinea exclusiv de sansa. Noi am vazut cate una in cele doua zile in care ne-am antrenat pe sectorul de concurs, am prins doua in prima mansa, dintre care una singura punctabila, si niciuna in mansa a doua. In final, dupa o prima mansa in care am reusit sa ne clasam pe locul al treilea, am ocupat un modest dar totusi onorabil loc 10.

Situatiile speciale dau nastere la comportamente “speciale”, iar din acest punct de vedere a fost cu siguranta o etapa din care imi vor ramane in memorie forte multe aspecte si intamplari; unele dintre ele -din pacate- cu conotatii si adnotari negative.

Sa ne vedem sanatosi si voiosi la Bicaz! Prietenii stiu de ce!

Sulina, Septembrie 1983, prima excursie in Delta. Iti multumim!

SUEDIA NOASTRA

In urma cu ceva timp am primit din partea lui Andy propunerea de a participa la Lapland Pike, o competitie reinventata dupa aproape 10 ani (cu diferenta ca atunci se numea Lapland Fishing Festival), la ale carei editii din 2007 si 2009 am participat impreuna cu mai multi pescari romani, inclusiv componentii echipelor nationale de spinning din anii respectivi.

Am declinat invitatia,  preferand sa ne petrecem cateva zile de vacanta si pescuit de relaxare pe lacul Bicaz, in ideea ca avand zilele de concediu din aceasta vara drastic numarate, e mai convenabil sa nu pierdem o parte dintre ele prin aeroporturi, avioane si masini. Cu atat mai mult cu cat in trecut competitia era una fara miza, organizata pe genunchi, cu barci improprii pentru pescuit, pe piste foarte mici… etc, etc, etc…

Poate –si speram sincer acest lucru in eventualitatea unor viitoare participari – intre timp organizatorii suedezi au reusit sa transforme cu adevarat acel festival intr-o competitie de pescuit. Pana atunci, asa cum spuneam, am preferat peisajul de la Bicaz…

Am revenit la Bicaz la doua saptamani dupa etapa de campionat desfasurata in luna iulie si am gasit lacul mult mai curat, pe de o parte datorita autoritatilor care au desfasurat doua campanii de curatenie in zona de la baraj si in coada principala, la Poiana Largului, pe de alta parte datorita faptului ca lacul scazuse cca un metru si gunoaiele fusesera impinse pe maluri de vant si valuri. Speram ca in urmatorii ani natura sa-si gaseasca suficienti parteneri de lupta impotriva gunoaielor, astfel incat peste nu foarte mult timp Bicazul sa scape de aceasta plaga oribila.

Lupta nu este una usoara, si o sa va dau un singur exemplu, care din pacate se repeta la Bicaz in fiecare zi: o gasca de tineri – baieti si fete intre 20 si 30-35 de ani vin la Ceahlau, fac plaja, baie, pescuiesc, se distreaza… Spre seara fac focul si dau drumul la un gratar… a doua zi gasesti vatra de la gratar plina cu sacose cu pet-uri, tavite de mici, cutii de bere, farfurii de unica folosinta, cutia de la cort… etc.

Din pacate, oamenii care isi petrec zile de vacanta in locuri izolate din tara nu au inteles ca sacosele cu gunoaiele pe care le produc trebuie puse in masina si duse intr-un oras, pentru ca la Ceahlau – sau in alt loc similar sau chiar mai putin locuit- nimeni nu o sa le stranga dupa ei si, mai devreme sau mai tarziu, ele o sa ajunga in apa sau intr-o rapa din padure unde nu ar avea ce sa caute.

Dar sa revenim la pescuit… Dintre toate lacurile pe care pescuim in mod frecvent, Bicazul este lacul care a suferit cele mai multe modificari dpdv al populatiei piscicole in ultimele decenii.

CLEANUL. In anii ’80 si la inceputul anilor ’90, cleanul era partenerul favorit pentru pescuitul cu naluci si de departe cea mai bine reprezentata specie din lac pe care o aveau in vedere pescarii de spinning – foarte putini la acea vreme. Foarte rar te mai intalneai cu cate un PASTRAV, dar in perioada de vara, in care noi pescuiam si pescuim si acum la Bicaz, foarte rar inseamna unul sau doi pastravi pe sezon.

BIBANUL. Am prins primii bibani in vara anului 1989. Imi aduc aminte de parca a fost ieri… am prins patru bibani in acea vara, doi de cca 25cm si doi foarte mici, de 5-6cm. Prin ’86 sau ’87 AJVPS Neamt facuse o populare masiva cu caras. Imi aduc aminte ca lacul era plin ochi cu carasei de 5cm. Probabil ca printre ei au fost si bibani, care s-au acomodat foarte bine, si care pe la jumatatea anilor ’90 au devenit specia predominanta de rapitori din lacul Bicaz.

Au fost veri in care nu reuseam sa mai prindeam mai mult de cativa cleni; in schimb bibanii invadasera lacul. Primele semne de revenire le-am simtit dupa anul 2000. In 2004, la finalul verii, am avut o partida in care am prins vreo 60 de cleni, majoritatea micuti, de cca 20cm, in cateva ore. A doua zi la fel… A fost semnul evident… cleanul revenise puternic. Bibani am inceput sa prindem din ce in ce mai putini in zona malurilor, in schimb se prindeau din ce in ce mai multi pe apa adanca, pe platouri, praguri sau agataturi.

SALAUL. Primii salai i-am prins in vara lui 2015 si aveau toti intre 30 si 40cm. Intre timp, salaul s-a dezvoltat foarte puternic. Anul acesta am prins doi salai de 55cm si mai multi intre 40 si 50cm. Cei mici, de 20-30cm sunt foarte frecventi. Am avut zile in care, pescuind exclusiv la voblere in zona malurilor (adica nu un pescuit clasic de salau), am prins peste 20 de salai.

Daca lucrurile vor merge in aceeasi directie, in urmatorii ani e foarte posibil ca salaul sa devina specia principala de rapitori de la Bicaz. Cleanul in schimb pare intr-un regres puternic. In majoriatea partidelor (in general pescuim 5-6 ore pe zi) am prins maxim 10-15 cleni in doi oameni. Bibanii sunt din nou intr-un numar impresionant. Exista o generatie foarte numeroasa de bibani intre 18 si 23-24cm. S-a intamplat de mai multe ori sa prindem doi bibani la un vobler la acelasi lanseu. Daca pescarii nu-i vor decima, foarte probabil in cativa ani Bicazul va avea o populatie substantiala de bibani record.

Fiind foarte crescut, lacul Bicaz a oferit in aceasta vara oportunitatea unui pescuit de calitate in zona malurilor, unde poti exersa tehnici si lanseuri care nu iti sunt la indemana intr-un an cu apa scazuta. Asadar, am incercat sa profitam de aceasta situatie de fapt si am pescuit aproape exclusiv la voblere si rotative in proximitatea malurilor, incarcend sa atacam in primul rand zone din lac pe care le cunoastem mai putin.

Din nefericire, in ultimii ani am avut din ce in ce mai putin timp pentru vacantele de la Bicaz, si in consecinta, pentru pescuit pe lacul Izvorul Muntelui- Bicaz. In anii 90 am avut veri cu 80-100 de partide de pescuit pe acest lac, in conditiile in care pescuiam din singura barca (pneumatica la vremea aceea) aflata pe lac. Am ajuns la doar 12 zile de pescuit anul acesta, printre zeci de barci, barcute si salupe, dar in pofida acestui fapt, Bicazul ramane pentru noi un loc binecuvantat, in care orice zi de relaxare si pescuit inseamna un castig enorm…

Din pacate, bucuria celor cateva zile de vacanta din vara aceasta ne-a fost puternic umbrita de accidentul care a indoliat spinningul romanesc in urma caruia colegul nostru Laurentiu Andronic, presedintele clubului Aquamania, si-a pierdut viata in mod tragic. Campion national in 2010, vicecampion national in 2007 si Vicecampion mondial atat la echipe individual cat si pe natiuni in Italia in 2011, Laurentiu este fara indoiala una dintre figurile emblematice ale spinningului romanesc din ultimii ani. Ii dorim fir intins acolo unde este acum! Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

LA SEZON NOU… CULORI NOI !

2018- o noua brigada de ultrasi.

Incurajati in egala masura de de numeroasele feedback-uri pozitive de la pescari si de rezultatele pe care noi insine le-am avut pe parcursul sezonului trecut folosind crank-urile ULTRAS, am hotarat ca pentru aceasta vara sa marim gama cu cinci culori noi.

Unele dintre ele ne-au fost sugerate de catre pescarii care au apreciat culorile de anul trecut, altele au fost alese de noi in urma unei experiente de aproape 30 de ani de pescuit la clean, biban sau pastrav  cu naluci in lacuri de baraj cu apa adanca.

Noi le-am testat cu succes la Bicaz, prinzand cu ele cleni, bibani si salai.

Am avut si doi pastravi in lanseta, dintre care unul sarit bine de kilogram, dar mbii au scapat langa barca. 

Am folosit cu succes culorile mai deschise pe zona dinspre coada lacului, unde apa era putin “ciupita”.

In zona dinspre baraj, cu apa mai limpede, culorile mai inchise au dat si ele rezultate foarte bune.

Speram ca dvs, si mai ales pestii pe care ii vizati, veti aprecia deopotriva aceasta noua gama de culori. Fir intins!

BICAZ 2018. PESCUIT PRINTRE GUNOAIE

Daca cineva mi-ar fi aratat cu 30 de ani in urma o fotografie din vara anului 2018 cu lacul (la acea vreme un adevarat colt de paradis) invadat de pet-uri, pungi, papuci, tuburi de spray sau de diverse tipuri de silicoane si adezivi, cutii de sampon, sapun, smantana, iaurt, sticle de bauturi alcoolice sau racoritoare… etc, etc, etc… as fi crezut in mod sigur ca e o imagine trucata. 

Din pacate asa arata lacul de la Bicaz dupa 30 de ani de nepasare a autoritatilor si ONG-urilor si de lipsa de educatie a riveranilor, turistilor si pescarilor.

Cam in aceste coordonate s-a pescuit anul acesta la Bicaz, un lac prins – din cate am inteles dintr-un reportaj de la TV- intre doua institutii (Hidroelectrica si Apele Romane) care incearca sa-si paseze una alteia responsabilitatea curateniei pe luciul de apa dintre munti.

Noi, Liga Romana de Spinning, am incercat, cu puterile noastre limitate, sa aratam ca este nevoie doar de putina bunavointa pentru ca Bicazul sa poata sa redevina ceea ce este el de fapt: un lac minunat.

Dar sa revenim la pescuit… in perioada 13-15 iulie s-a desfasurat la Bicaz etapa a treia a CNS Ciucas 2018. O etapa dedicata cleanului si bibanului sau – cu alte cuvinte- cam singura etapa de anul acesta in care concurentii chiar au de ales intre cele doua specii punctabile. La restul etapelor, in care punteaza stiuca sau salaul, bibanul are mai mult un rol de Cenusareasa.

Am pescuit 6 zile in ultima saptamana dedicata antrenamentelor neoficiale. Lacul era inca in crestere foarte puternica, in cele 6 zile nivelul lui crescand cu peste un metru.

Rezultatele antrenamentelor au fost, evident, influentate de aceaste puternice fluctuatii zilnice. Am pescuit in special la clean, dar si cu scurte reprize dedicate bibanului.

Dupa 6 zile de pescuit am tras concluzia ca un mix optim intre cele doua specii punctabile va fi varianta castigatoare a etapei Bicaz 2018. Ramanea de vazut cine va reusi sa-si optimizeze cel mai bine timpul si reprizele de pescuit dedicate fiecareia dintre cele doua specii.

In saptamana in care pescuitul a fost interzis pentru participantii la concurs, nivelul lacului a ramas relativ constant, ceea ce a facut ca in antrenamentele oficiale sa remarcam totusi o usoara crestere a apetitului in special la cleni.

Am hotarat sa mizam in concurs pe clean, cu speranta ca printre cele cateva zeci sau chiar sute de bibanei pe care o sa-i prindem in fiecare dintre cele doua manse sa fie si cativa mai “imbracati”.

Am reusit sa punem in livewell cate 7 cleni in fiecare dintre cele doua manse, cei mai mari de 34cm, cate unul in fiecare zi.

Din pacate bibanii nu ne-au ajutat prea mult, in prima mansa punctand, pe langa cei sapte cleni, cu trei bibani de 21cm, iar in mansa a doua cu doi bibani de 22cm si unul de 24cm.

Am pescuit cu o varietate foarte mare de voblere si rotative. Am prins pestii atat la voblere -care coboara mai putin – Cormoran Baby Shad si StrikePro Baby Pro  sau voblere deep diving – Berti Ultras DD Crank, Jackall Chubby, Daiwa Rolling Crank si Daiwa Spike cat si la rotative Berti Axat.

Am avut si scurte perioade in care am incercat bibanii cu gume, dar in concurs nu am avut sansa sa ademenim nici unul de dimensiuni considerabile, desi in antrenamente reusiseram sa aducem in barca mai multi bibani de peste 30cm.

Cu doua clasari onorabile, locul 7 in prima zi si locul 5 in cea de-a doua, ne-am clasat in final pe locul 4 din cele 45 de echipe prezente la Bicaz. O clasare frustranta in conditii obisnuite, a fost totusi pentru noi una foarte buna in lupta pentru locurile care asigura prezenta in lotul national de anul viitor.

Am urcat pe locul 2 in clasamentul general, insa mai avem de trecut doua hopuri, Snagov si Delta Dunarii – varianta de toamna. Primul dintre ele la Snagov, in primul weekend al lunii septembrie, teoretic o perioada nu foarte grozava pentru un concurs pe aceasta pista. Vom vedea…

2016 LA FINAL

Recent s-a incheiat editia 2016 a CNS Neumarkt. Pentru noi, una cu noroc. Am reusit sa devenim si in echipa campioni nationali, dupa ce reusisem si la individual aceasta performanta – Eugen de trei ori – in 2006, 2013 si 2014, iar eu o singura data, in 2008.

Dupa ce in ultimii ani am reusit mereu sa ne clasam intre primele locuri ale CNS Neumarkt, cel mai greu pentru noi e sa reusim sa mai gasim motivatia necesara unei astfel de performante. O sa incerc sa fac o foarte scurta trecere in revista a celor 6 concursuri LRS 2016, cu scopul principal de a evita “informarile” facute de diversi zvonaci cu privire la orele noastre de antrenamente, care pot avea “darul” de a indeparta eventuali noi participanti la etapele LRS. In 2015, de exemplu, am aflat ca am stat cateva zile intregi pe Snagov inaintea etapei de acolo. In realitate fusesem doar doua zile, iar in cea de-a doua dintre aceste doua zile vantul ne-a trimis la mal inainte de pranz. O zi si jumatate au fost si singurele noastre partide de pescuit pe Snagov in 2015, cu exceptia zilelor de antrenament oficial si concurs.

CUPA LIGII. Sarulesti -aprilie 2016. Primul concurs organizat de LRS in 2016 a fost Cupa Ligii de la Sarulesti. Am facut 4 antrenamente de cate o zi cu rezultate amestecate. Ne-am dat seama ca n-o sa fie o problema sa prindem 5 pesti pe mansa, dar salaii mari erau greu de gasit. Am reusit totusi in prima mansa sa aducem in barca doi pesti remarcabili – de 67 si 79cm(captura concursului), cu ajutorul carora am ramas pe primul loc si dupa doua din cele trei manse, chiar daca ziua a doua a fost una destul de slaba pentru noi.

In ziua a treia ne-am revenit putin, suficient cat sa reusim sa ne clasam la final pe locul al treilea. A fost primul podium pentru noi la Cupa Ligii si de asemenea, prima clasare pe podium la Sarulesti.

ETAPA 1. Delta Dunarii – iunie 2016. Am incercat sa facem un antrenament in weekendul anterior concursului. Fiind primul weekend dupa prohibitie, densitatea de barci cu participanti la etapa era destul de mare si aproape toti se plangeau ca au avut rezultate slabe sau foarte slabe, astfel incat n-am avut rabdare sa pescuim decat vreo 3-4 ore pe zona de concurs. Am prins o singura stiuca pe lacul Isac, la spinnerbait. In antrenamentul oficial am incercat sa acoperim o suprafata cat mai mare de apa, dar n-am reusit sa prindem nici un peste punctabil.

Singurul ghiol in care nu incercasem era Chiril-ul. In prima mansa am luat decizia inspirata sa mergem direct pe Chiril, incurajati si de Ionut, care prinsese acolo o stiuca in ziua antrenamentului oficial, dar si descurajati de propriile rezultate de pe toate celelelte ghioluri. Am reusit sa punctam in prima mansa cu 4 bibani si doua stiuci, iar in cea de-a doua cu 2 bibani si 4 stiuci, toate stiucile in ultima ora de concurs. Foarte putini pesti, dar suficienti ca sa ne situeze la final pe ultima treapta a podiumului.

ETAPA 2. Bicaz – iulie 2016. Pentru etapa de la Bicaz ne-am antrenat in ultima saptamana in care era permis acest lucru timp de o zi intreaga (marti) si inca vreo 6 ore impartite in doua zile (luni si miercuri). La concurs am mizat in special pe clean si am reusit sa atingem limita de 20 de cleni in fiecare mansa.

In mansa a doua am prins si doi pesti remarcabili – 42 si 45 de centimetri. Cred ca sunt mai mult de 10ani de cand am mai reusit sa prindem pe Bicaz, in aceeasi zi, doi cleni de aceasta dimensiune. Am terminat concursul pe locul 2.

ETAPA 3. Belis – august 2016. La Belis n-am fost deloc la antrenamente. Am intrat in antrenamentul oficial cu gandul de a incerca sa acoperim o suprafata cat mai mare din zona de concurs. Ne-am plimbat foarte mult, am pescuit destul de putin. Pesti am prins foarte putini, trasaturi – de asemenea- razlete. In concurs am reusit sa punctam cu 5 cleni in prima mansa si cu 7 in cea de-a doua. A fost un concurs in care in general s-a prins foarte slab. Nici o echipa nu a reusit sa atinga baremul de 20 de pesti in nici una dintre manse; de fapt, ca sa fiu mai exact, nici o echipa nu a reusit sa prinda 20 de pesti adunati din cele doua manse. A fost acel gen de concurs in care unul sau doi pesti in plus pe mansa te urcau 5-10 locuri in clasamentul etapei. Din pacate n-am avut inspiratia necesara sa prindem acei cativa pesti si am terminat concursul doar pe locul 11. Cea mai slaba clasare a noastra in 2016, care nu a intrat in calculul clasamentului final.

ETAPA 4. Valea Argovei – septembrie 2016. Pentru etapa de pe Vale am facut doua antrenamente. La primul am pescuit doua zile din barca cu Alex T, Eugen fiind plecat la mare. Daca imi aduc bine aminte, in doua zile am prins in doi oameni trei pesti punctabili: un salau si doi bibani. Plus niste bibani mici, niste strapi si o stiuca. Cel de-al doilea antrenament a fost de o singura zi si am fost impreuna cu Eugen. Atunci am reusit sa prindem trei salai si cativa bibani punctabili. In antrenamentul oficial am insistat destul de putin pe locuri, incercand sa verificam cat mai multe, dar oricum, am avut foarte putine trasaturi. Am fost convins ca o sa fie un concurs cu putine capturi.

Daca cineva imi spunea ca o sa fie echipe care o sa puncteze cu 40 de pesti in cele doua manse ii ziceam ca e nebun. Si totusi, au fost 5 echipe care au reusit sa-si prinda toti pestii. Noi am fost una dintre ele. In prima mansa 13salai si 7bibani, in cea de-a doua 20 de salai, dupa ce in prima jumatate a mansei punctasem déjà un salau si 19 bibani. La final, locul 5.

ETAPA 5. Snagov – noiembrie 2016. Pentru Snagov n-am avut timp decat pentru o zi de antrenament cu o saptamana inainte de concurs. Atat acea zi cat si antrenamentul oficial cred ca au fost cele mai slabe partide de pescuit ale noastre din ultimii 5 ani pe Snagov.

Desi ne-am dat seama ca stiucile o sa conteze foarte mult in concurs, am decis sa mizam in special pe biban. Am prins 15 in prima mansa si 12 in a doua. Suficienti cat sa prindem ultima treapta a podiumului de etapa si prima pozitie in clasamentul final 2016.

Lipsa timpului liber pentru pescuit este o realitate pentru marea majoritate a pescarilor din Romania, insa pescuitul de competitie amator – asa cum este cel de la noi – nu implica atat de multe zile de stat pe apa cum ar putea avea unii impresia.. Trairile din timpul unui concurs de pescuit merita insa orice efort pentru a putea participa, indiferent daca ai sau nu timp de antrenamente.

BICAZ 2016

Inceputul lunii iulie ne-a gasit la Bicaz, pentru participarea la doua concursuri: Bibanmania 4 si etapa a doua a CNS-LRS Newmarkt 2016. In primul dintre aceste doua concursuri au punctat exclusiv bibanii – cei mai mari 5 pe mansa, iar in cel de-al doilea bibanul si cleanul – cei mai mari 20 de pesti din cele doua specii pe mansa.

Bibanmania este un proiect din care am facut parte la primele trei editii. Anul acesta, in special din lipsa de timp, am preferat sa fim parte a acestui concurs strict in calitate de participanti. Din pacate pentru noi, nu am reusit sa gasim bibanii cei mari in cele trei zile (una de antrenament official si doua de concurs propriu-zis), astfel incat la finalul concursului ne-am clasat pe locul 8, cel mai slab din istoria participarilor noastre la Bibanmania.

Etapa de la LRS a insemnat un concurs in care ambitiile erau mult mai mari, echipe mai multe si mai puternice si, in consecinta, mult mai solicitant. Desi pana acum concursurile de la Bicaz au fost dedicate exclusiv bibanului, anul acesta toate echipele au ales sa pescuiasca in special dupa clean. Recunosc, personal am fost surprins de acest fapt, intrucat o buna parte dintre participanti au destul de putina experienta in pescuitul la aceasta specie dificila. Sunt 100% convins ca daca si-ar fi evaluat corect capacitatea si sansele, foarte multe din cele 31 de echipe prezente la etapa de la Bicaz ar fi putut obtine rezultate mult mai bune antrenandu-se la biban si pescuind si in concurs tot dupa biban.

In prima mansa am pescuit destul de mult pe zonele pe care avusesem atacuri in vinerea antrenamentului oficial. Am reusit sa prindem foarte repede 20 de pesti punctabili, dupa care am insistat pe o zona in care avusesem capturi mai insemnate ca dimensiuni. Am reusit pana la finalul mansei sa mai inlocuim din pestii mici, dar nu intr-o masura esentiala, astfel incat am ocupat la finalul zilei doar locul 4.

In mansa a doua am pescuit mult mai static si am reusit sa strangem primii 20 de pesti punctabili mult mai tarziu. Am adus in barca si doua capturi notabile – 41 si 45cm – care ne-au ajutat sa castigam aceasta a doua mansa si sa urcam astfel pe a doua treapta a podiumului acestei etape si sa intram si in posesia premiului pentru cel mai mare peste din concurs.

Nalucile cele mai productive pentru noi in acesta etapa au fost voblerele StrikePro CrankyDeep si Daiwa Silvercreek si rotativele Berti Axat nr.1. Sunt -in fapt- nalucile cu care pescuim cel mai frecvent atunci cand specia tinta este cleanul.

Nu pot sa nu remarc faptul ca ambele concursuri au fost castigate de echipa din carea facut parte Robert Boanta. La Bibanmania impreuna cu Stefan Stoica, iar la etapa CNS-LRS impreuna cu coechipierul sau traditional, Andrei Sava. Se pare ca Robert a devenit un adevarat specialist la Bicaz, avand si in trecut rezultate remarcabile pe aceasta pista.

Urmeaza o noua etapa de clean-biban, la Belis, unde anul trecut nici o echipa nu a reusit sa adune in live-well 20 de pesti in ambele manse. Deci, probabil, un concurs mult mai greu si mai solicitant decat etapa recent desfasurata la Bicaz. Fire intinse tuturor participantilor!

START 2016

In weekendul recent incheiat a avut loc in Delta Dunarii, pe “natural”, zona Uzlina-Isac, cupa Herakles, prima etapa a CNS Spinning LRS 2016. Dupa o lunga asteptare, pescarii de spinning din Romania si-au incrucisat din nou lansetele in incercarea unei clasari cat mai bune in etapa de debut. De remarcat faptul ca acesta etapa a fost concursul organizat de LRS cu cea mai numeroasa participare – 56 de echipe de cate doi pescari fiind prezente la fluierul de start al arbitrilor.

Spre deosebire de etapa din Delta de anul trecut, cand majoritatea echipelor au reusit sa-si atinga tinta de 10 stiuci pe mansa, anul acesta pestii punctabili au fost mult mai putini, in ciuda faptului ca au punctat si bibanii de peste 25cm.

Pentru noi, antrenamentele au fost aproape dezastruoase, o singura stiuculita prinsa in jumatate de zi de pescuit cu o saptamana inainte de concurs si nici un peste punctabil in vinerea antrenamentului official. Dintr-un motiv aproape prostesc am ales sa pescuim in prima mansa pe lacul Chiril. Ne-am spus ca daca pe restul lacurilor am incercat in antrenamentele oficiale si nu am prins nimic, mai rau de atat nu are cum sa fie… Si a fost o decizie mai mult decat inspirata. Dupa trei ore din prima mansa punctasem déjà cu trei bibani si doua stiuculite. Pana la finalul mansei nu am reusit sa mai aducem in barca decat un singur biban de 25cm. Acesti sase pesti ne-au urcat totusi la finalul zilei pe locul 4.

Ca un fapt inedit, doi dintre cei sase bibani punctabili au atacat la spinnerbait mare, cu skirt, pentru stiuca, iar cele doua stiuci au fost pacalite de un micro-spinnerbait de biban, pescuit cu echipament light, fara struna, motiv pentru care si drillurile au fost cu ceva peripetii si s-au incheiat cu doua mincioage pline de iarba urcate in barca.

In masa a doua am plecat printre primii – tot catre Chiril. In primele 5 ore ale mansei nu am reusit sa punctam decat cu doi bibani, dar din fericire pentru noi, am reusit sa gasim “reteta” pentru stiuci (un pescuit foarte rapid, la oscilante – eu la Linx argintat, Eugen la Semiluna galbena) cand mai aveam trei ore. Am reusit ca pana la finalul mansei sa punem in minciog 9 stiuci, dintre care 4 au depasit “bariera” de 40cm. Au fost suficiente pentru a ne ajuta ca la finalul concursului sa ocupam ultima treapta a podiumului.

In prima mansa am prins toti pestii punctabili la spinnerbait, doi bibani la spinnerbait cu skirt, iar restul de doi bibani si doua stiuci la micro-spinnerbait cu agrafa armat cu microjig si grub mic. In cea de-a doua mansa, un biban a preferat acelasi tip de micro-spinnerbait, un biban si o stiuca i-am prins la oscilanta Linx nr.2 argintat, iar trei stiuci la oscilanta Semiluna galbena.

In mansa a doua am avut si un mic incident, cu un Gopro avariat, motiv pentru care a trebuit sa pescuim destul de mult timp amandoi de pe platforma din spate. Fimele rezultate sunt destul de inestetice, nu sunt nici foarte artistice, dar reprezinta dovada ca ne prindem pestii in mod cinstit, daca exista cineva care se indoia de asta. Cel putin din acest punct de vedere, introducera obligatorie a filmarilor este o decizie foarte inspirata a AG a LRS.

Per total, cred ca a fost un concurs reusit. Daca in ceea ce priveste organizarea ne asteptam ca ea sa fie impecabila, baietii de la Esox fiind adevarati specialisti in domeniu, in ceea ce priveste numarul de capturi, situatia ne-a depasit cu mult asteptarile. Desi vineri seara am pronosticat ca maxim 10 echipe vor reusi sa prinda pesti punctabili, in cele din urma 41 de echipe din cele 56 au reusit sa puncteze cel putin un peste.

In ceea ce priveste numarul de capturi, parerile sunt impartite: unii considera ca asa arata un concurs reusit, in care pestii sunt foarte greu de adus in barca, iar altii sustin ca ar fi fost foarte bine daca bibanul ar fi punctat de la 20cm. In sistemul actual de punctare, in care fiecare peste puncteaza cu patratul lungimii sale, reducerea limitei minime la 20cm pentru biban nu ar fi influentat clasamentul aproape deloc. Personal, cred ca atat unii cat si ceilalti au partea lor de dreptate. Cert este – asa cum am mai spus in repetate randuri – ca indiferent de sistemul de punctare, de speciile punctabile sau de dimensiuni minime, INTOTDEAUNA vor iesi castigatori cei care prind peste.

Urmeaza doua etape de clean-biban, la Bicaz si Belis-Fantanele, probabil singurele locatii din tara in care se pot organiza concursuri in perioadele caniculare. Speram sa fie doua etape cu mai multi pesti pe fisele tuturor concurentilor. Dar in special pe ale noastre! 🙂

VANATOARE DE URSI POLARI LA SNAGOV

Memorialul Iancu Dumitrescu, sau Cupa Arrow-Okuma de la Snagov a reprezentat cea de-a patra etapa a CNS Barca 2015 organizat de LRS.

Chiar daca Snagovul este unul din lacurile noastre “de suflet”, ne-am prezentat la acest concurs cu handicapul de a nu fi reusit decat doua zile de antrenament, dintre care una terminata la ora 14.00 din cauza vantului foarte puternic.

In prima mansa am reusit foarte repede sa ne prindem primii 20 de bibani punctabili, dupa care am inceput sa “alergam” in cautarea bibanilor mai “imbracati”.

Am inlocuit incet-incat pesti care masurasera intre 17 si 22cm, ajungand in final sa avem in fise 20 de bibani intre 23 si 30cm, iar cu o medie a capturilor de putin peste 25cm (501cm din 20 de pesti) am incheiat aceasta prima mansa pe locul 1.

A doua mansa a fost mult mai complicata (clasamentul final al mansei ne-a aratat ca nu numai pentru noi). De-abia in jurul orei 12.00 am reusit sa punem in livewell al 20-lea biban punctabil. Problema era ca aproape jumatate din pesti erau mici, intre 16 si 19cm.

Am inceput din nou sa schimbam loc dupa loc si am reusit in cele trei ore ramase sa inlocuim mare parte dintre ei cu pesti de peste 20, ramanand in final cu numai 3 bibani de 19 cm. Cu 467cm din cei mai mari 20 de bibani am castigat si aceasta mansa, la egalitate perfecta cu echipa Cristi Dragota – Csaba Imreh.

Am pescuit in continua miscare. Chiar daca Snagovul este o pista mai mica decat sectorul de Delta sau lacul de la Bicaz unde s-au desfasurat etape anterioare, a fost concursul din 2015 la care am consumat cea mai multa benzina.

Am pescuit cu combouri formate din lansete Cormoran TX4 Motala si Mulinete Daiwa Certate si Luvias 1003, alternand firele monofilament de la Stroft cu textile Stroft si Gamakatsu, iar nalucile pe care am avut cele mai multe capturi au fost gruburile mici armate pe microjiguri cu contre. In perioadele de acalmie totala, am reusit sa scoatem din apatie cativa bibani si cu voblerele StrikePro CrankyDeep.

Alternarea tipurilor de abordare, a nalucilor si a tipologiei locurilor a fost esentiala in obtinerea unui rezultat bun la Snagov. Modul de punctare de anul acesta, cu cei mai mari 20 de bibani pe mansa a facut concursurile dedicate acestei specii mult mai atractive. Ambele concursuri de biban au fost foarte disputate, mult mai spectaculoase decat concursurile din anii precedenti, cand exista practic o reteta pe care o respectau cu strictete ocupantii primelor locuri.

Acelasi tip de naluca, o anumita adancime si un anumit tip de structura faceau practic diferenta intre un loc fruntas si o clasare mediocra sau slaba. Anul acesta toate aceste tabuuri au disparut, lasand loc unor concursuri mult mai dinamice. Tehnicile complet diferite si o varietate mult mai mare a nalucilor folosite au fost ingredientele pricipale ale etapelor de biban din 2015.

Ne-am clasat pe primul loc la finalul unui concurs care ne-a solicitat la maxim, dar in care ne-am dorit foarte mult sa scoatem un rezultat notabil, in amintirea celui care a fost Iancu Dumitrescu. Ne-au insotit pe podium echipele Vasile Jarda – Catalin Avasiloaie si Cristi Anghelina – Cristi Hurjui. Premiul pentru cea mai mare captura a fost adjudecat de echipa Elvis Vigu – Razvan Mocanu, cu un biban de 32cm capturat in prima mansa.

In clasamentul general 2015 ramanem pe locul al doilea, la 3 puncte in spatele echipei Robert Boanta – Andrei Sava. Punctarea in clasamentul final a celor mai bune 4 rezultate din 5 concursuri ne lasa insa doar sperante pur teoretice de a putea urca pe prima pozitie a podiumului dupa etapa de la Sarulesti. Partea plina a paharului este insa ca  – tot conform aceluiasi principiu de punctare – nu mai avem cum sa pierdem locul al doilea, echipa Cristi Dragota – Csaba Imreh putand cel mult sa ne egaleze la puncte in clasamentul final al anului, fara insa a avea cum sa ne egaleze sau depaseasca la urmatoarul criteriu de departajare – numarul de pesti.

Urmeaza asadar ultima etapa a anului, la Sarulesti, peste numai doua saptamani, unde din respect fata de competitie suntem datori sa incercam imposibilul.

Spinnerbait, o naluca de 6 pesti la WPC 2015

de Cristi Albu

Despre spinnerbait am mai scris si in trecut, aici  si aici . Este naluca ce mi-a adus cele mai mari satisfactii de cand stilul meu preferat de pescuit a devenit spinningul. Am prins cu ea multa stiuca, biban si recent salau.

Am avut oportunitatea sa particip la ceea ce cred ca este cel mai grandios concurs de pescuit la rapitori din Europa, World Predator Classic. Chiar daca este numai la a doua editie, prin amploarea evenimentului cred ca se ridica peste toate care se intampla acum in Europa. Sunt 3 concursuri separate – barca, streetfishing, caiac – numarul participantilor sarind de 150.

Festivitatea de deschidere, parada barcilor, a steagurilor si alte activitati adiacente dau culoare acestui eveniment. Concursul dedicat barcilor a fost el in sine unul complex, in fiecare din cele 3 zile echipele urmand a puncta cu o stiuca, 3 bibani si 3 salai.

Pista de concurs a reprezentat-o gura de varsare a raului Rin in Marea Nordului, si se intindea pe mai bine de 40 de kilometri lungime. Structura acesteia avea de toate, de la gropi cu adancimi de peste 30 de metri, la plaje intinse, insule, porturi sau arii cu vegetatie. Acestea din urma au reprezentat si zonele pe care noi le-am cautat cu precadere.

Tema pe care i-am dat-o ghidului antamat pentru doua zile a fost clara: apa curata cu adancime maxima de 4-5 metri, zone acoperite de vegetatie, unde apa curgea lin. Am identificat in jumatatea de zi de antrenament in care ne-am aflat pe apa – restul perioadei a fost imposibil sa iesim din cauza ploii si/sau a valurilor – cateva zone cu astfel de caracteristici si am insistat in concurs in stilul in care eram obisnuiti de acasa.

 Daca am in fata o apa de aproximativ 2 metri, plante submerse presarate cu insule curate, unde iarba lipseste, nu stau pe ganduri si neaparat incerc un spinnerbait. Pot spune, cu siguranta, ca de-a lungul anilor, de departe, cele mai eficiente spinnerbaituri din trusa mea au fost cele de la Berti, in variantele lor de 7 si 11 grame, in combinatie de palete Colorado si Willow Leaf. La fel a fost si pe taram olandez.

In prima mansa am punctat cu un biban de 36 de centimetri, intr-un golf format langa digurile ce margineau intrarea intr-un port. Apa de 1,5 metri, curata, plante cu frunze, atac sec si primul peste olandez pe spinnerbait.

A doua zi am inceput pe aproximativ acelasi tip de apa, ceva mai adanca, 2,5 metri, de data aceasta lasand spinnerbaitul sa patrunda ceva mai mult in coloana de apa. Rapid, prima surpriza a aparut, sub forma unui … salau, pe care l-am scapat din cauza ca nu l-am intepat suficient de tare. Era primul salau care imi atacase naluca in toti anii astia, de cand folosesc spinnerbaitul, si efectiv ma luase prin surprindere. Supararea a trecut repede pentru ca la nici 3 lanseuri departare am punctat cu primul biban al zilei, unul de 34 de centimetri. Aveam deja o certitudine in ceea ce priveste naluca: Spinnerbait Berti Shallow Killer de 11 grame, in culoare Firetiger, combinatie palete Colorado-Willow Leaf, carlig de trailer suplimentar.

Ceea ce a urmat a fost deja rutina pentru ca ma bazam pe naluca mea castigatoare. In ziua respectiva au urmat 2 stiuci, de 85 si 92 de centimetri si un biban de 33, dar cu genul acesta de pesti eram deja obisnuit.

Ca atacul salaului din prima zi nu a fost intamplator, aveam sa aflu in ultima zi de concurs atunci cand pe locul unde avusesem deunazi o stiuca mare am prins un salau de 60 de centimetri, astfel ca targetul meu, acela de a prinde toate cele 3 specii din concurs fusese atins. Satisfactia a fost insa si mai mare pentru ca pe langa cei 5 pesti anteriori am reusit sa mai punctez cu inca un biban de 42 de centimetri, care a reprezentat recordul meu la aceasta specie si toate la aceeasi naluca.

Probabil ca nu pare mare lucru, sa prinzi 6 pesti in 3 zile de concurs, insa avand in vedere ca nu cunosteam pista, nu cunosteam comportamentul pestelui si stilul de pescuit adaptat locului eu zic totusi ca nu a fost atat de rau.

Raman insa cu amintiri multe, unele frumoase, altele mai putin placute si cu o certitudine: Berti Shallow Killer, un spinnerbait ce mi-a adus 6 pesti la World Predator Classic 2015.