JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

2016 LA FINAL

Recent s-a incheiat editia 2016 a CNS Neumarkt. Pentru noi, una cu noroc. Am reusit sa devenim si in echipa campioni nationali, dupa ce reusisem si la individual aceasta performanta – Eugen de trei ori – in 2006, 2013 si 2014, iar eu o singura data, in 2008.

Dupa ce in ultimii ani am reusit mereu sa ne clasam intre primele locuri ale CNS Neumarkt, cel mai greu pentru noi e sa reusim sa mai gasim motivatia necesara unei astfel de performante. O sa incerc sa fac o foarte scurta trecere in revista a celor 6 concursuri LRS 2016, cu scopul principal de a evita “informarile” facute de diversi zvonaci cu privire la orele noastre de antrenamente, care pot avea “darul” de a indeparta eventuali noi participanti la etapele LRS. In 2015, de exemplu, am aflat ca am stat cateva zile intregi pe Snagov inaintea etapei de acolo. In realitate fusesem doar doua zile, iar in cea de-a doua dintre aceste doua zile vantul ne-a trimis la mal inainte de pranz. O zi si jumatate au fost si singurele noastre partide de pescuit pe Snagov in 2015, cu exceptia zilelor de antrenament oficial si concurs.

CUPA LIGII. Sarulesti -aprilie 2016. Primul concurs organizat de LRS in 2016 a fost Cupa Ligii de la Sarulesti. Am facut 4 antrenamente de cate o zi cu rezultate amestecate. Ne-am dat seama ca n-o sa fie o problema sa prindem 5 pesti pe mansa, dar salaii mari erau greu de gasit. Am reusit totusi in prima mansa sa aducem in barca doi pesti remarcabili – de 67 si 79cm(captura concursului), cu ajutorul carora am ramas pe primul loc si dupa doua din cele trei manse, chiar daca ziua a doua a fost una destul de slaba pentru noi.

In ziua a treia ne-am revenit putin, suficient cat sa reusim sa ne clasam la final pe locul al treilea. A fost primul podium pentru noi la Cupa Ligii si de asemenea, prima clasare pe podium la Sarulesti.

ETAPA 1. Delta Dunarii – iunie 2016. Am incercat sa facem un antrenament in weekendul anterior concursului. Fiind primul weekend dupa prohibitie, densitatea de barci cu participanti la etapa era destul de mare si aproape toti se plangeau ca au avut rezultate slabe sau foarte slabe, astfel incat n-am avut rabdare sa pescuim decat vreo 3-4 ore pe zona de concurs. Am prins o singura stiuca pe lacul Isac, la spinnerbait. In antrenamentul oficial am incercat sa acoperim o suprafata cat mai mare de apa, dar n-am reusit sa prindem nici un peste punctabil.

Singurul ghiol in care nu incercasem era Chiril-ul. In prima mansa am luat decizia inspirata sa mergem direct pe Chiril, incurajati si de Ionut, care prinsese acolo o stiuca in ziua antrenamentului oficial, dar si descurajati de propriile rezultate de pe toate celelelte ghioluri. Am reusit sa punctam in prima mansa cu 4 bibani si doua stiuci, iar in cea de-a doua cu 2 bibani si 4 stiuci, toate stiucile in ultima ora de concurs. Foarte putini pesti, dar suficienti ca sa ne situeze la final pe ultima treapta a podiumului.

ETAPA 2. Bicaz – iulie 2016. Pentru etapa de la Bicaz ne-am antrenat in ultima saptamana in care era permis acest lucru timp de o zi intreaga (marti) si inca vreo 6 ore impartite in doua zile (luni si miercuri). La concurs am mizat in special pe clean si am reusit sa atingem limita de 20 de cleni in fiecare mansa.

In mansa a doua am prins si doi pesti remarcabili – 42 si 45 de centimetri. Cred ca sunt mai mult de 10ani de cand am mai reusit sa prindem pe Bicaz, in aceeasi zi, doi cleni de aceasta dimensiune. Am terminat concursul pe locul 2.

ETAPA 3. Belis – august 2016. La Belis n-am fost deloc la antrenamente. Am intrat in antrenamentul oficial cu gandul de a incerca sa acoperim o suprafata cat mai mare din zona de concurs. Ne-am plimbat foarte mult, am pescuit destul de putin. Pesti am prins foarte putini, trasaturi – de asemenea- razlete. In concurs am reusit sa punctam cu 5 cleni in prima mansa si cu 7 in cea de-a doua. A fost un concurs in care in general s-a prins foarte slab. Nici o echipa nu a reusit sa atinga baremul de 20 de pesti in nici una dintre manse; de fapt, ca sa fiu mai exact, nici o echipa nu a reusit sa prinda 20 de pesti adunati din cele doua manse. A fost acel gen de concurs in care unul sau doi pesti in plus pe mansa te urcau 5-10 locuri in clasamentul etapei. Din pacate n-am avut inspiratia necesara sa prindem acei cativa pesti si am terminat concursul doar pe locul 11. Cea mai slaba clasare a noastra in 2016, care nu a intrat in calculul clasamentului final.

ETAPA 4. Valea Argovei – septembrie 2016. Pentru etapa de pe Vale am facut doua antrenamente. La primul am pescuit doua zile din barca cu Alex T, Eugen fiind plecat la mare. Daca imi aduc bine aminte, in doua zile am prins in doi oameni trei pesti punctabili: un salau si doi bibani. Plus niste bibani mici, niste strapi si o stiuca. Cel de-al doilea antrenament a fost de o singura zi si am fost impreuna cu Eugen. Atunci am reusit sa prindem trei salai si cativa bibani punctabili. In antrenamentul oficial am insistat destul de putin pe locuri, incercand sa verificam cat mai multe, dar oricum, am avut foarte putine trasaturi. Am fost convins ca o sa fie un concurs cu putine capturi.

Daca cineva imi spunea ca o sa fie echipe care o sa puncteze cu 40 de pesti in cele doua manse ii ziceam ca e nebun. Si totusi, au fost 5 echipe care au reusit sa-si prinda toti pestii. Noi am fost una dintre ele. In prima mansa 13salai si 7bibani, in cea de-a doua 20 de salai, dupa ce in prima jumatate a mansei punctasem déjà un salau si 19 bibani. La final, locul 5.

ETAPA 5. Snagov – noiembrie 2016. Pentru Snagov n-am avut timp decat pentru o zi de antrenament cu o saptamana inainte de concurs. Atat acea zi cat si antrenamentul oficial cred ca au fost cele mai slabe partide de pescuit ale noastre din ultimii 5 ani pe Snagov.

Desi ne-am dat seama ca stiucile o sa conteze foarte mult in concurs, am decis sa mizam in special pe biban. Am prins 15 in prima mansa si 12 in a doua. Suficienti cat sa prindem ultima treapta a podiumului de etapa si prima pozitie in clasamentul final 2016.

Lipsa timpului liber pentru pescuit este o realitate pentru marea majoritate a pescarilor din Romania, insa pescuitul de competitie amator – asa cum este cel de la noi – nu implica atat de multe zile de stat pe apa cum ar putea avea unii impresia.. Trairile din timpul unui concurs de pescuit merita insa orice efort pentru a putea participa, indiferent daca ai sau nu timp de antrenamente.

BICAZ 2016

Inceputul lunii iulie ne-a gasit la Bicaz, pentru participarea la doua concursuri: Bibanmania 4 si etapa a doua a CNS-LRS Newmarkt 2016. In primul dintre aceste doua concursuri au punctat exclusiv bibanii – cei mai mari 5 pe mansa, iar in cel de-al doilea bibanul si cleanul – cei mai mari 20 de pesti din cele doua specii pe mansa.

Bibanmania este un proiect din care am facut parte la primele trei editii. Anul acesta, in special din lipsa de timp, am preferat sa fim parte a acestui concurs strict in calitate de participanti. Din pacate pentru noi, nu am reusit sa gasim bibanii cei mari in cele trei zile (una de antrenament official si doua de concurs propriu-zis), astfel incat la finalul concursului ne-am clasat pe locul 8, cel mai slab din istoria participarilor noastre la Bibanmania.

Etapa de la LRS a insemnat un concurs in care ambitiile erau mult mai mari, echipe mai multe si mai puternice si, in consecinta, mult mai solicitant. Desi pana acum concursurile de la Bicaz au fost dedicate exclusiv bibanului, anul acesta toate echipele au ales sa pescuiasca in special dupa clean. Recunosc, personal am fost surprins de acest fapt, intrucat o buna parte dintre participanti au destul de putina experienta in pescuitul la aceasta specie dificila. Sunt 100% convins ca daca si-ar fi evaluat corect capacitatea si sansele, foarte multe din cele 31 de echipe prezente la etapa de la Bicaz ar fi putut obtine rezultate mult mai bune antrenandu-se la biban si pescuind si in concurs tot dupa biban.

In prima mansa am pescuit destul de mult pe zonele pe care avusesem atacuri in vinerea antrenamentului oficial. Am reusit sa prindem foarte repede 20 de pesti punctabili, dupa care am insistat pe o zona in care avusesem capturi mai insemnate ca dimensiuni. Am reusit pana la finalul mansei sa mai inlocuim din pestii mici, dar nu intr-o masura esentiala, astfel incat am ocupat la finalul zilei doar locul 4.

In mansa a doua am pescuit mult mai static si am reusit sa strangem primii 20 de pesti punctabili mult mai tarziu. Am adus in barca si doua capturi notabile – 41 si 45cm – care ne-au ajutat sa castigam aceasta a doua mansa si sa urcam astfel pe a doua treapta a podiumului acestei etape si sa intram si in posesia premiului pentru cel mai mare peste din concurs.

Nalucile cele mai productive pentru noi in acesta etapa au fost voblerele StrikePro CrankyDeep si Daiwa Silvercreek si rotativele Berti Axat nr.1. Sunt -in fapt- nalucile cu care pescuim cel mai frecvent atunci cand specia tinta este cleanul.

Nu pot sa nu remarc faptul ca ambele concursuri au fost castigate de echipa din carea facut parte Robert Boanta. La Bibanmania impreuna cu Stefan Stoica, iar la etapa CNS-LRS impreuna cu coechipierul sau traditional, Andrei Sava. Se pare ca Robert a devenit un adevarat specialist la Bicaz, avand si in trecut rezultate remarcabile pe aceasta pista.

Urmeaza o noua etapa de clean-biban, la Belis, unde anul trecut nici o echipa nu a reusit sa adune in live-well 20 de pesti in ambele manse. Deci, probabil, un concurs mult mai greu si mai solicitant decat etapa recent desfasurata la Bicaz. Fire intinse tuturor participantilor!

TX4 MOTALA

Daca primavara este sezonul salaului iar toamna stiuca face legea, vara este – in ceea ce ne priveste – sezonul cleanul, pastravului si al bibanului, sau, intr-un cuvant, sezonul ultra-light, mare parte din aceasta perioada petrecand-o pe plaiurile Moldovei, pe malul sau pe apele lacului Bicaz, pe valea Bistritei sau pe afluentii acesteia.

Pentru vacanta din 2014 am decis sa ne completam arsenalul cu cateva echipamente noi. Pe langa voblere, gume, fire si alte consumabile am ales si lansetele Motala din seria Cormoran TX4, noutati ale acestui an ale producatorului german in materie de bete destinate tehnicilor de pescuit ultra-light.

Lanseta are 1,80m lungime, este din doua segmente si se preteaza atat pentru pescuitul de pe mal pe lac sau rau cat si pentru pescuitul din barca. Lanseaza naluci cu greutatea cuprinsa intre 1 si 9 grame si am pescuit cu ea atat cu voblere si rotative la clean sau pastrav, cat si cu micro-jiguri la biban.

TX4 Motala este construita pe blank de grafit, este echipata cu inele rezistente la uzura de tip Cormoran Sic Long Cast Concept si cu mandrina soft-touch si maner cu aspect modern de calitate foarte buna, care fixeaza perfect mulineta si imbina elemente de pluta, eva si grafit.

In ansamblu, lanseta este un produs foarte reusit, o lanseta rapida, usoara si senzitiva, cei de la Cormoran reconfirmandu-si renumele de experti in lansete ultra-light dobandit odata cu seriile ULX, ULF si ULS.

Calitatea acestei serii de lansete precum si pretul foarte accesibil (cca 200 lei pe raftul magazinelor Arrow sau partenere) va situa cu siguranta lanseata Motala TX4 in topul vazarilor de lansete ultra-light din acest an.

SAPTAMANA PATIMILOR PESCARESTI

Exista o vorba in popor atunci cand vrei sa spui despre un lucru ca nu prea are sens… “E ca nunta fara lautari!”. Desi n-am putea spune ca ne dam in vant dupa nuntile cu lautari -ba chiar dimpotriva- cam asa am caracteriza o saptamana de concediu la Bicaz in care nu putem sa pescuim din cauza regulamentelor LRS si trebuie sa gasim solutii alternative de petrecere a timpului liber.

Primii i-am luat chiar din in ziua in care am “aterizat”, erau destul de grupati in jurul unui brad. De atunci am tot incercat sa-i gasim folosind diverse tehnici. Prima concluzie e ca anul asta sunt destul de solitari- iei unu-doi dintr-un loc… dupa care nimic. In general trebuie sa acoperim suprafete foarte mari ca sa putem sa ne laudam cu o captura semnificativa.

Cei mai mari sunt – ce de fiecare data- cel mai bine camuflati. Trebuie sa ai ceva experienta in spate ca sa reusesti sa dai de ei. Cateodata dupa unul mare, mai urmeaza si cativa mai mici.

Foarte rar aia mari stau mai multi la un loc, si de cele mai multe ori ii gasesti in preajma structurilor naturale… pinteni sau copaci (in perioada asta musai trebuie sa fie brazi).  Aia mici am reusit sa-i gasim mai grupati in zonele cu iarba.


In fine, am reusit sa adunam de-o prajeala in fiecare zi. Dealtfel degeaba i-am fi eliberat. Au o proprietate unica… dupa ce ii vezi nu mai cresc deloc, pur si simplu putrezesc acolo unde sunt. Asa ca odata ce i-ai “intepat” mai bine ii pui “la sacosa”, pentru ca oricum, prajiti in unt au un gust fabulos (Cristi si Andy pot sa confirme).

Dar pentru cei care nu-i cunosc foarte bine e mai indicat sa incerce sa-si “captureze” hribii direct de la supermarket, intrucat confundarea lor cu alte specii poate avea efecte devastatoare.

Cam asa ne distram in prima saptamana de concediu din 2013. Si ne gandim ca atata timp cat liga poate “sa organizeze”, “sa faca”, “sa dreaga”… mai mult ca sigur ca poate si sa sughita! Iar daca liga a sughitat saptamana asta, cu siguranta ca a fost de la noi!

NEAGRA

Ca in fiecare an, am incercat sa ocolim zilele caniculare pe care le “ofera” capitala in lunile de vara retragandu-ne pentru cateva saptamani in mijlocul naturii, pe malul lacului Bicaz. Din cauza operatiei pe care a suferit-o Eugen in luna iunie, anul acesta am evitat pescuitul din barca, multumindu-ne in majoritatea zilelor cu cateva ore de pescuit de pe mal, de cele mai multe ori seara.

Am incercat sa profitam intr-un fel de aceasta situatie, facand doua excursii pe Neagra, unde nu mai fusesem de 7-8 ani. Am regasit raul pe care cu multi ani in urma am prins primii lipani si unde visele noastre cu pastravi isi gaseau implinirea intr-o perioada in care majoritatea raurilor de munte din tara erau fie inchise complet pentru pescarul de rand, fie braconate intr-un mod brutal.

Scapata – cel putin pentru moment – de perspectiva tevilor si micro-centralelor, Neagra ne-a oferit, in cele doua iesiri, doua partide de pescuit total diferite.

In prima zi am prins impreuna  peste 50 de pastravi intre 15 si 25 cm. Eugen a reusit sa pacaleasca si un fantanel de cca 20cm, specie de pastrav din ce in ce mai rara pe apele naturale din tara noastra.

Neavand la noi echipamentele de musca, am pescuit exclusiv la rotative, iar pastravii atacau incontinuu – poate si datorita faptului ca a fost una dintre foarte putinele zile cu vreme inchisa din aceasta vara. O alta conjunctura favorabila a fost faptul ca muncitorii forestieri erau aproape complet inactivi.

Am revenit peste o saptamana, insa datele problemei au fost cu totul altele. O zi extrem de calda si senina, forestieri pusi serios pe treaba, tractoare si taf-uri care trageau busteni prin albia raului – in mod implicit, apa tulbure si pastravi mult mai greu de gasit si de convins. Am reusit totusi sa prindem 20-25 de pastravi, de dimensiuni similare cu cei de la prima partida.

Desi am incercat cu multa incredere si rabdare si momeli soft, toate capturile au venit tot la rotativele cu care prinsesem in prima partida.

Eu am pescuit aproape exclusiv cu Axat Micro 2, iar Eugen a folosit in marea majoritate a timpuli Clasic nr.2. Am alternat rotative nickelate si galbene, dar nu am remarcat o preferinta accentuata a pestilor pentru vreuna din aceste variante, decat pentru scurte perioade de timp.

Lasand la o parte efortul la care ne-am supus masina – cred ca este cel mai stricat drum pe care am condus vreodata – desi am mers la pescuit in foarte multe zone de munte din tara – doua zile in compania pistruiatilor cu adevarat indigeni nu puteau fi decat minunate. Beneficiind in continuare de prezenta unuia dintre cei mai pasionati oameni din domeniu pe care i-am cunoscut in Romania, dl Filaret Cimpoiesu, Neagra iti poate oferi clipe superbe, in ciuda faptului ca pastravii de rau de la noi ating foarte rar dimensiunile celor pe care ii poti prinde in apele dinspre vestul sau nordul continentului.

Am reusit sa trec astfel cu mai putine regrete peste ratarea excursiei din tarile nordice de anul acesta. Prietenii nostri Marin si Stefan ne-au informat insa ca Taifun-urile si-au facut datoria si in aceasta vara, inclusiv cele colorate, pe care ni le-au comandat special pentru “indigenii” suedezi. Si ca sa fie mai convingatori, ne-au trimis si cateva poze.

CAND RECORDURILE NU SUNT IN VACANTA

In contextul competitiilor de pescuit la rapitori cu momeli artificiale organizate in Romania, care incurajeaza un pescuit de cantitate in detrimentul unuia de calitate, in ultimii ani am cautat din ce in ce mai rar capturile capitale, multumindu-ne, de cele mai multe ori, sa localizam spoturile in care frecventa atacurilor sa fie cat mai buna. Pestii mari sunt – de cele mai multe ori- solitari, iar cautarea lor inseamna multa rabdare si riscul asumat al unor partide sarace in prezentari.

rec01

Vara aceasta ne-am petrecut cateva saptamani de concediu in vecinatatea lacului Bicaz, lacul nostru “de suflet” si am preferat, pentru cateva zile, sa renuntam la cele cateva zeci sau sute de capturi pe care ti le poate oferi o partida obisnuita in favoarea cautarii recordurilor. Iar asteptarile noastre nu au fost zadarnice.

rec03

Primul a “punctat” Eugen, cu un clean de 72cm si 2,620kg, prins la o rotativa Axat nr.2, cu paleta nickelata si corp de plumb vopsit rosu. Pestele a fost capturat dupa-amiaza, intr-un golf protejat la acea ora de lumina soarelui si in care paraul adusese numeroase aluviuni. Cei doi versanti ai golfului aveau aspect diferit: unul cu panta lina si vegetatie, celalalt ca un “perete” de stanca, acesta din urma fiind locul in care a survenit atacul. A fost singurul peste care a atacat in acel golf, si a facut-o dupa mai multe lanseuri in acelasi loc.

rec02

Am urmat eu, cu un biban de 47cm si 1,460kg, pe care am reusit sa-l “pacalesc” cu o cicada heavy blade nr.2, red-head pe un promotoriu cu praguri pronuntate, pe apa de 13-15m. Am pescuit aproape doua ore in locul respectiv, si am avut numai doua capturi. Insistenta si increderea mi-au adus bibanul vizat.

rec04

Ambii pesti au constituit noi recorduri personale pentru speciile respective si au fost eliberati dupa “sedintele foto”, pentru ca, asa cum am spus-o in mod constant si repetat, pestii mari merita si trebuie sa traiasca. Fair play please! Catch and release!… mai ales atunci cand vine vorba de recorduri.

rec05

MAREA DINTRE MUNTI

A mai ramas doar o saptamana pana la debutul lacului Bicaz- Izvorul Muntelui in cadrul calendarului competitional al Campionatului National de Spinning. Desi este lacul interior cel mai mare ca suprafata si ofera conditii foarte bune de organizare, Bicazul intra foarte tarziu in  randul pistelor CNS din cauza lipsei de implicare in spinningul de competitie al pescarilor din zona. Pentru multi dintre participanti este primul contact cu apele acestui lac, dar cu siguranta toti vor fi impresionati de dimensiunile generoase ale Bicazului, lacul fiind de cu totul alt calibru decat pistele cu care au fost obisnuiti pana acum.

Panorama2011

Datorita suprafetei uriase (app.3300ha), lacul este unul dintre putinele pe care s-ar putea organiza concursuri cu ambarcatiuni speciale pentru pescuit dotate cu motoare puternice dupa regulile competitiilor de bass. Dar mai este mult pana acolo, deocamdata trebuie sa ne mutumim cu niste competitii care puncteaza cantitatea in detrimentul calitatii capturilor. Paul Decei a intentionat sa faca din lacul de la Bicaz cel mai mare lac de salmonide din Europa, dar, in ciuda popularilor repetate, din cauza altitudinii joase (aprox.500m) cei mai reprezentativi rapitori sunt cleanul si – incepand cu anii ’90 – bibanul – subiectul concursurilor din aceasta toamna.

pan1940

Barajul a fost construit pe raul Bistrita – unul dintre raurile cu cel mai lung traseu montan din Europa – intre  anii 1950 si 1959. Ca orice investitie realizata in perioada comunista, a avut si foarte multe victime colaterale, comune intregi fiind stramutate din lunca pe dealurile din imprejurimi. In perioada interbelica, Hangu era una dintre cele mai dezvoltate asezari de pe valea Bistritei, existand – la acea vreme – spital, liceu sau judecatorie. Una dintre cele mai importante constructii era Biserica inaltata in perioada in care preot era strabunicul nostru, Mihai Coroama, si care a fost dinamitata inainte de umplerea lacului pentru a nu afecta mersul vapoarelor (timp de aproape 20 de ani dupa finalizarea barajului nu a existat sosea, singura modalitate de a ajunge in localitatile aflate catre coada lacului fiind vaporul de pasageri).

Biserica1955

Aceasta fusese ridicata langa o biserica din lemn construita la inceputul secolului XIX (daca o sa intrebati localnicii o sa vi se spuna ca in timpul domniei lui Stefan cel Mare), flancata de doi stejari uriasi – cu tulpinile de peste 2metri diametru. In anul 1956, biserica de lemn a fost stramutata intr-una din poienile din Muntii Stanisoarei, langa satul Chiriteni, iar astazi se afla pe lista Monumentelor Istorice de la Ministerului Culturii.

biserica_Stefan

Desi din punct de vedere energetic lacul Bicaz are o pondere foarte mica in productia nationala de energie electrica (mai mica decat acumulari mult mai reduse ca dimensiuni), lacul de la poalele Ceahlaului a generat o zona turistica de mare atractie, fiind supranumit – pe buna dreptate – si “Marea dintre Munti”.

baraj