In contextul competitiilor de pescuit la rapitori cu momeli artificiale organizate in Romania, care incurajeaza un pescuit de cantitate in detrimentul unuia de calitate, in ultimii ani am cautat din ce in ce mai rar capturile capitale, multumindu-ne, de cele mai multe ori, sa localizam spoturile in care frecventa atacurilor sa fie cat mai buna. Pestii mari sunt – de cele mai multe ori- solitari, iar cautarea lor inseamna multa rabdare si riscul asumat al unor partide sarace in prezentari.

Vara aceasta ne-am petrecut cateva saptamani de concediu in vecinatatea lacului Bicaz, lacul nostru “de suflet” si am preferat, pentru cateva zile, sa renuntam la cele cateva zeci sau sute de capturi pe care ti le poate oferi o partida obisnuita in favoarea cautarii recordurilor. Iar asteptarile noastre nu au fost zadarnice.

Primul a “punctat” Eugen, cu un clean de 72cm si 2,620kg, prins la o rotativa Axat nr.2, cu paleta nickelata si corp de plumb vopsit rosu. Pestele a fost capturat dupa-amiaza, intr-un golf protejat la acea ora de lumina soarelui si in care paraul adusese numeroase aluviuni. Cei doi versanti ai golfului aveau aspect diferit: unul cu panta lina si vegetatie, celalalt ca un “perete” de stanca, acesta din urma fiind locul in care a survenit atacul. A fost singurul peste care a atacat in acel golf, si a facut-o dupa mai multe lanseuri in acelasi loc.

Am urmat eu, cu un biban de 47cm si 1,460kg, pe care am reusit sa-l “pacalesc” cu o cicada heavy blade nr.2, red-head pe un promotoriu cu praguri pronuntate, pe apa de 13-15m. Am pescuit aproape doua ore in locul respectiv, si am avut numai doua capturi. Insistenta si increderea mi-au adus bibanul vizat.

Ambii pesti au constituit noi recorduri personale pentru speciile respective si au fost eliberati dupa “sedintele foto”, pentru ca, asa cum am spus-o in mod constant si repetat, pestii mari merita si trebuie sa traiasca. Fair play please! Catch and release!… mai ales atunci cand vine vorba de recorduri.

Am inceput pescuitul la rapitori in urma cu foarte multi ani la Bicaz, unde impreuna cu Petre incercam sa gasim clenii. Foloseam o barca ruseasca simpla, cu rame. Si pentru ca in pescuitul cleanului precizia lanseului si delicatetea prezentarii sunt lucruri esentiale dar greu de realizat dintr-o barca prost pozitionata, pescuiam cu randul… unul la lanseta iar celalalt la rame. Imi amintesc ca in acele momante in care ma straduiam  sa pozitionez barca si sa o tin la distanta de locul pe care-l abordam pentru a nu speria pestii  ma gandeam cat de util ne-ar fi un motor pe care sa-l controlam fara ajutorul mainilor.

Au trecut anii si in 2008 in Italia, cu ocazia campionatului Mondial de Bass am vazut prima data un motor de trolling montat pe un bass-boat, controlat 100% cu piciorul, prin intermediul unei pedale. A fost o adevarata revelatie, desi le stiam de pe BassProShops si Cabelas. Usurinta cu care posesorii lor reuseau sa tina barcile pe loc chiar si pe vant foarte puternic, fara a fi nevoiti sa se ancoreze m-a incantat foarte tare. (Echipele Romaniei au fost singurele care au folosit ancore, starnind amuzamentul partenerilor de intrecere).

A urmat Portugalia 2010 unde timp de 5 zile am utilizat un astfel de motor pe o barca Nitro, din care am pescuit impreuna cu Cristi. Primele zile au fost infernale: eram cu ochii mai mult la motor decat la apa, dar in ultimele ma obisnuisem si calvarul a devenit o placere. Am parasit acea competitie hotarat sa-mi achizitionez un motor de trolling mic, compatibil cu barca mea.
In consecinta, am inceput documentarea pe net si dupa cateva zile am inteles ca motorguide bulldog este singurul potrivit, fiind gandit special pentru barci mici, cablurile scurte nepermitand utilizarea in ambarcatiuni mai lungi de 4m. Multi posesori de ambarcatiuni ii dadeau calificative slabe in review-urile de pe site-urile americane, dar toate nemultumirile lor erau legate de lungimea cablurilor. Concluzia mea a fost ca era 100% vina lor.

Sistemul de prindere cu care este dotat este de tip “menghina”, similar motoarelor electrice obisnuite. Este singurul model de motor  cu control la picior dotat cu acest tip de prindere, restul modelelor – indiferent de producator- avand un sistem tip “bascula”, incompatibil cu barcile de dimensiuni mici.
In luna aprilie am intrat in posesia lui si, desi au trecut numai 5 luni, pot spune ca este una dintre cele mai inspirate investitii pe care le-am facut in ultima perioada. A crescut timpul efectiv de pescuit, prin eliminarea timpilor morti necasari pozitionarii barcii cu vaslele. Indiferent de directia si intensitatea vantului, imi pot urma traseul de pescuit.

Fie ca a fost vorba de biban, clean sau stiuca, am folosit motorul in toate partidele de pescuit. Il recomand pentru orice partida de pescuit in miscare, atunci cand este nevoie sa abordezi in permanenta locuri noi. Desi folosesc acest tip de motor de putin timp, el a atras atentia tot mai multor pescari de rapitori si probabil in scurt timp Bulldog-ul va intra in arsenalul multora dintre ei.
In Romania, unic distribuitor al produselor Motorguide este American Nautics, in portofoliul careia puteti gasi si acest motor. MOTORGUIDE – NEVER STOP.

A mai ramas doar o saptamana pana la debutul lacului Bicaz- Izvorul Muntelui in cadrul calendarului competitional al Campionatului National de Spinning. Desi este lacul interior cel mai mare ca suprafata si ofera conditii foarte bune de organizare, Bicazul intra foarte tarziu in  randul pistelor CNS din cauza lipsei de implicare in spinningul de competitie al pescarilor din zona. Pentru multi dintre participanti este primul contact cu apele acestui lac, dar cu siguranta toti vor fi impresionati de dimensiunile generoase ale Bicazului, lacul fiind de cu totul alt calibru decat pistele cu care au fost obisnuiti pana acum.

Datorita suprafetei uriase (app.3300ha), lacul este unul dintre putinele pe care s-ar putea organiza concursuri cu ambarcatiuni speciale pentru pescuit dotate cu motoare puternice dupa regulile competitiilor de bass. Dar mai este mult pana acolo, deocamdata trebuie sa ne mutumim cu niste competitii care puncteaza cantitatea in detrimentul calitatii capturilor. Paul Decei a intentionat sa faca din lacul de la Bicaz cel mai mare lac de salmonide din Europa, dar, in ciuda popularilor repetate, din cauza altitudinii joase (aprox.500m) cei mai reprezentativi rapitori sunt cleanul si – incepand cu anii ’90 – bibanul – subiectul concursurilor din aceasta toamna.

Barajul a fost construit pe raul Bistrita – unul dintre raurile cu cel mai lung traseu montan din Europa – intre  anii 1950 si 1959. Ca orice investitie realizata in perioada comunista, a avut si foarte multe victime colaterale, comune intregi fiind stramutate din lunca pe dealurile din imprejurimi. In perioada interbelica, Hangu era una dintre cele mai dezvoltate asezari de pe valea Bistritei, existand – la acea vreme – spital, liceu sau judecatorie. Una dintre cele mai importante constructii era Biserica inaltata in perioada in care preot era strabunicul nostru, Mihai Coroama, si care a fost dinamitata inainte de umplerea lacului pentru a nu afecta mersul vapoarelor (timp de aproape 20 de ani dupa finalizarea barajului nu a existat sosea, singura modalitate de a ajunge in localitatile aflate catre coada lacului fiind vaporul de pasageri).

Aceasta fusese ridicata langa o biserica din lemn construita la inceputul secolului XIX (daca o sa intrebati localnicii o sa vi se spuna ca in timpul domniei lui Stefan cel Mare), flancata de doi stejari uriasi – cu tulpinile de peste 2metri diametru. In anul 1956, biserica de lemn a fost stramutata intr-una din poienile din Muntii Stanisoarei, langa satul Chiriteni, iar astazi se afla pe lista Monumentelor Istorice de la Ministerului Culturii.

Desi din punct de vedere energetic lacul Bicaz are o pondere foarte mica in productia nationala de energie electrica (mai mica decat acumulari mult mai reduse ca dimensiuni), lacul de la poalele Ceahlaului a generat o zona turistica de mare atractie, fiind supranumit – pe buna dreptate – si “Marea dintre Munti”.