Dupa un prim an – 2020- dominat de pandemie, carantine si frustrari, 2021 pare sa ne fi adus  o toleranta ceva mai ridicata la restrictii si reguli noi. Pana cand vom scapa de blestemul covid, daca vom mai scapa vreodata, va trebui sa ne adaptam si sa ne obisnuim sa ne desfasuram pasiunea in niste conditii mai ciudate.

• 

ETAPA 1. VALEA ARGOVEI. Am inceput sezonul in luna mai la Valea Argovei, cu o etapa foarte draga noua si unde am avut intotdeauna rezultate bune si foarte bune. Nici anul acesta nu a facut exceptie, reusind sa ne clasam pe locul 5 din 75 de echipe participante.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

A fost un concurs extrem de dificil, cu parca totusi un numar prea mare de barci raportat la suprafata pescuibila a lacului., in care rabdarea de a pune peste langa peste intr-un mix optim de salai si bibani a fost strategia castigatoare.

ETAPA 2. DELTA DUNARII. Delta Dunarii ne-a intampinat in luna iunie cu ape foarte crescute si tulburi, cu stiuci active doar pe lacul Lumina, pe care organizatorii au decis in sedinta tehnica sa-l scoata din concurs in urma unui incident din ultima zi de antrenamente, cand sase barci au ramas captive in urma miscarii unor plauri, fiind scoase cu greu de acolo cu ajutorul unor localnici.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Intrucat pe celelalte lacuri din sector nu am reusit sa gasim stiuci decat intamplator, a trebuit sa ne adaptam strategiile mizand pe celelalte specii punctabile: salau, avat si biban. A fost o etapa cu rezultate pe muchie de cutit pana la final. Am reusit se ne clasam pe podium (locul 2 din 78 de echipe) si sa intram cu sanse serioase la lupta pentru podiumul CNALRS 2021.

• 

• 

• 

• 

• 

ETAPA 3. BICAZ. Bicazul este unul dintre lacurile noastre preferate. In ultimii ani este pescuit extrem de intens si acest lucru se simte din plin. Pestii sunt din ce in ce mai putini, mai pretentiosi si mai greu de localizat, inclusiv bibanii mici fiind foarte greu de convins in perioada desfasurarii concursului.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Am reusit o noua clasare pe podium (locul 2 din 59 de echipe) si am ramas pentru etapa de la Snagov cu sanse matemetice dar doar teoretice atat la locul 1 cat si sa pierdem locul 2 la finalul CNALRS 2021.

• 

• 

• 

• 

• 

ETAPA 4. SNAGOV. Calculele s-au confirmat. In ciuda faptului ca am reusit sa castigam acest concurs cu 41 de echipe participante, echipa Vasile Jarda – Pavel Calance ne-a insotit pe podium si si-a adjudecat titlul de Campioana ALRS 2021.

• 

• 

• 

• 

• 

A trebuit astfel sa ne multumim cu locul al doilea si cu postura de titulari in echipa nationala 2022. Pe locul 3, Elvis Vigu si Daniel Dinu. Speram ca impreuna sa reusim o performanta cat mai buna in cazul (putin probabil la momentul in care scriu aceste randuri) in care CM FIPS se va desfasura anul viitor.

• 

• 

• 

• 

CUPA LIGII DDPC DELTA DUNARII. Desfasurata intr-o perioada in care vremea a fost mult mai putin prietenoasa decat la prima editie, Cupa Ligii DDPC ne-a oferit totusi prilejul petrecerii unei saptamani mai mult decat agreabile pe apa. In antrenamente am avut cea mai buna partida de pescuit la stiuca din ultimii ani pe natural, prinzand intr-o zi si jumatate 7 stiuci intre 59 si 68cm.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Din pacate pentru noi, aceasta experienta (destul de rara daca luam in calcul pescuitul la stiuca “pe natural” in ultimii doi ani) nu s-a prelungit si in timpul concursului, iar faptul ca ne-am construit strategia in principal pe pescuit la stiuca ne-a costat prea mult timp pentru a mai putea reveni foarte spectaculos in clasament. In ciuda rezultatului modest de anul acesta (locul 18 din 66 de echipe), DDPC ramane din punctul nostru de vedere cel mai spectaculos si bine organizat concurs de pescuit la rapitor din Romania.

• 

• 

• 

• 

• 

BASS. Dupa ce in 2020 nu am reusit sa ne organizam nici o intalnire cu rapitorul rege, la inceputul lunii noiembrie ne-am luat inima in dinti pentru o partida de pescuit de pe mal pe lacurile de baraj din Cipru, pescuitul din orice tip de ambarcatiune fiind total prohibit in aceasta tara.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Cipru are lacuri multe si frumoase, portiuni lungi de mal inaccesibile sau foarte greu accesibile (va spun din proprie experienta pentru ca am facut si o baie neprogramata); din pacate este foarte multa mizerie pe maluri, foarte multi pescari si foarte putin “catch and release”. Patru oameni  pe cinci lacuri in cinci zile am reusit sa prindem cca 60 de pesti, majoritatea de dimensiuni mici. Mare parte dintre cei mai mari (vreo 10 din totalul de 60) i-am prins cu skirt jiguri combinate cu creaturi soft sau senko, unul singur a fost prins la un minnow deep diver.

• 

• 

• 

• 

• 

HOLBINA. Am continuat sezonul de pescuit cu o excursie de trei zile la Holbina 3 Bibani, o locatie binecunoscuta pescarilor de stiuca si care nu mai are nevoie de prea multe prezentari. H3B a ramas din pacate una dintre putinele variante de pescit la stiuca pe incinta cu o suprafata pe care sa nu o poti acoperi din prima zi de pescuit. In perioada in care am pescuit noi, pestii nu au fost usor de prins dar am reusit sa aducem in barca si cateva stiuci demne de fotografiat.

• 

• 

• 

• 

• 

Cea mai mare stiuca a mea (de cca 75cm) a atacat o montura URSU. Desi aveam informatii din numeroase surse privind eficienta acestui tip de naluca -inventata de Sylvan- in pescuitul stiucilor mari, eu personal nu reusisem pana acum sa prind cu ea decat stiuci de dimensiuni nesemnificative.

• 

DELTA RASOVA. Pescuitul stiucii in perioada rece a anului aduce cele mai bune sanse pentru capturarea exemplarelor remarcabile. In masura in care vremea nu devine foarte neprietenoasa, este o perioada in care obisnuim sa cautam si noi stiuca pe locatii mai mici, unde in timpul sezonului cald nu prea reusim sa ne facem timp sa pescuim.

• 

• 

• 

La inceputul anului am demarat un proiect pentru o serie de linguri de dimensiuni care pentru unii pot parea mult prea mari dar care ne-a fost sugerata de din ce in ce mai multi pescari de stiuca (si de bass) in ultimii ani. Dupa ce reusisem cateva capture la Holbina (inclusiv o rosioara?!), am fost extrem de satisfacuti ca ne-a confirmat asteptarile si pe lacul Vederoasa – Delta Rasova in ceea ce din pacate a insemnat daca nu ultima, cu siguranta una dintre ultimele partide de pescuit pe anul 2021.

• 

Pentru anul care vine va dorim exact ceea ce ne dorim si noua. In primul rand sa fim sanatosi si sa avem cat mai mult timp disponibil pentru pescuit iar daca vom avea si capturile visate, ele pot fi privite ca niste bonusuri binevenite. Craciun fericit si un an minunat tuturor!

Au trecut deja mai bine de trei luni de la finalul sezonului competitional 2019. O sa incerc sa-mi amintesc in cateva randuri cum s-au vazut cele 5 etape ale CNSR Bergenbier 2019 si participarea la CM din Africa de Sud din barca nr.2, Eugen German – Petre German.

CM Africa de Sud. Conform calendarului FIPS, in mod normal Campionatul mondial de pescuit la rapitori din barca se desfasoara toamna. In 2019 insa a fost o exceptie, Africa de Sud organizand cea de-a doua editie a Jocurilor Olimpice de Pescuit, care aduna la un loc cat mai multe din disciplinele FIPS. Astfel, am inceput anul competitional 2019 in luna februarie in Africa de Sud, dar nu o sa insist foarte mult asupra acestui concurs, intrucat am scris un mic articol si la momentul respectiv, pe care il puteti citi aici. Pe scurt, nu am avut posibilitatea unei deplasari pentru antrenamente pe pista de concurs, am incercat sa intelegem cat mai multe in cele doua zile de antrenament oficial, insa am reusit sa ne facem o idée clara despre lacul Loskop doar dupa prima mansa, in care am avut rezultate modeste. Am dominat mansa a doua, clasandu-ne pe primele doua pozitii, insa nu a fost suficient pentru a putea urca pe podium. Am terminat pe locul 4, o clasare onorabila dar oarecum frustranta in  conditiile rezultatelor mansei a doua.

Valea Argovei. Din pacate am avut o primavera destul de complicata. Eugen se operase cu doar trei saptamani inainte de concurs, astfel incat n-am avut cum sa ne antrenam. Am participat cu o saptamana inainte de etapa LRS la “Cupa Laurentiu Andronic” organizata de Aquamania tot la Valea Argovei. Am incercat sa verificam cat mai multe dintre locurile pe care prindeam salai cu ani in urma. Etapa LRS a fost un concurs dificil; nici o echipa nu a reusit sa puncteze cu 20 de salai in cele doua manse. Noi am reusit sa prindem 10 salai in prima mansa si 7salai + 3bibani in cea de-a doua. La final ne-am clasat pe locul 5 (din 53 de echipe participante), mult peste asteptarile pe care le-am avut de la acest concurs in circumstantele date.

Delta Dunarii. Locul 23- prima etapa din Delta din 2019 a reprezentat cea mai slaba clasare a noastra in cei 5 ani de cand etapele LRS se defasoara cu echipe de cate doi pescari. Probleme familiale ne-au tinut departe de apa intre aceste doua concursuri, impiedicandu-ne sa participam in conditii optime la aceasta etapa. N-am reusit sa profitam nici macar de cele doua zile de antrenament oficial acceptate in premiera de catre LRS  la etapele din Delta; am intrat pe apa doar in cea de-a doua zi de antrenament si am reusit sa localizam stiucile pe doua zone, una pe Isac, una pe Chiril. Din pacate, aceste zone nu ne-au fost suficiente decat pentru prima mansa, in care am reusit sa ne clasam pe locul al 6-lea (din 64). In mansa a doua am reusit sa mai prindem doar 6 stiuci (dintre ele una a murit) si 5 bibani si a trebuit sa ne multumim- asa cum am spus mai sus- cu cea mai slaba clasare a noastra din istoria participarii in echipa: locul 23.

Bicaz. Am reusit sa ajungem la Bicaz pentru trei zile de antrenamente in ultima saptamana in care acestea erau permise. Cleanul a fost ceva mai putin cooperant decat ne obisnuise in anii trecuti, astfel incat un mix inspirat de cleni si bibani a fost varianta castigatoare la Bicaz. Asta am incercat si noi sa facem, dar ne-a iesit doar partial. Nici norocul nu a fost de partea noastra prea mult. De exemplu, daca in general cam 50% din cleni depaseau 25cm, noi am prins in prima mansa 8 dintre care unul singur a avut 32cm., restul fiind toti intre 20 si 23cm., in conditiile in care, statistic vorbind, era aproape imposibil sa se intample asa. La final locul 12 (din 46) iar sansele noastre de a intra in lotul national 2020 erau din ce in ce mai mici.

Snagov. Ne-am antrenat doua jumatati de zi (sambata dupa pranz si duminica dimineata) in weekendul dinaintea concursului, incercand in special sa gasim o reteta pentru stiuci, fiind 100% convinsi ca stiuca va fi alegerea castigatoare la Snagov. N-am reusit sa gasim nici o regula, stiucile fiind extrem de greu de localizat. In antrenamentele oficiale am insistat tot in cautarea stiucilor, dar tot fara a reusi sa ne facem o strategie foarte clara in acest sens. Am reusit in ambele manse sa prindem 10 bibani. In prima ceva mai greu, in a doua, foarte repede. Dupa care am mizat totul pe stiuca. Am reusit in mansa doua sa punctam cu una de 52cm. Suficient cat sa reusim sa castigam aceasta etapa (cu 42 de echipe participante). Chiar daca multi participant se simt frustrati de rezultatele foarte slabe pe care le-au obtinut la Snagov, acest lac seamana foarte bine cu pistele de concurs pe care se desfasoara de obicei Campionatele Mondiale FIPS: cu foarte putini pesti punctabili, care nu au nici o regula si sunt foarte greu de prins. Din acest motiv, cred ca cel putin atata timp cat finalitatea campionatului LRS este formarea echipei care sa reprezinte Romania la CM FIPS-ed, Snagovul nu ar trebui sa lipseasca din calendarul LRS.

Delta Dunarii. Desi ne planificaseram o saptamana de vacanta in Delta inainte de concurs, la ultima etapa a trebuit in cele din urma sa ne multumim doar cu cele doua zile de antrenament oficial. Am remarcat ca din cauza racirii accentuate a vremii stiucile erau din ce in ce mai apatice si mai greu de convins sa atace nalucile de la o ora la alta. A fost de departe cea mai grea etapa de delta de la LRS si prima in care nici macar o echipa nu a reusit sa puncteze cu 20 de stiuci. Noi am prins 9 in prima mansa si 6 in a doua. Am completat fisele cu bibani si am reusit la final sa ne clasam pe locul 6 (din 62), rezultat care ne-a ajutat sa ne metinem in lotul national 2020, dar doar in postura de rezerve; pozitie din care vom incerca in masura posibilitatilor sa ajutam cat mai mult echipele de titulari sa obtina un rezultat cat mai bun in Polonia!

A fost un an extrem de complicat pentru noi; in afara de concursurile LRS nu am fost deloc la pescuit din aprilie pana in noiembrie. Din ultimii 30 de ani, a fost cu singuranta anul in care am pescuit cel mai putin. Speram ca 2020 sa fie ceva mai prietenos cu noi! Si cu dvs, in egala masura!

 

 

Recent s-a incheiat editia 2016 a CNS Neumarkt. Pentru noi, una cu noroc. Am reusit sa devenim si in echipa campioni nationali, dupa ce reusisem si la individual aceasta performanta – Eugen de trei ori – in 2006, 2013 si 2014, iar eu o singura data, in 2008.

Dupa ce in ultimii ani am reusit mereu sa ne clasam intre primele locuri ale CNS Neumarkt, cel mai greu pentru noi e sa reusim sa mai gasim motivatia necesara unei astfel de performante. O sa incerc sa fac o foarte scurta trecere in revista a celor 6 concursuri LRS 2016, cu scopul principal de a evita “informarile” facute de diversi zvonaci cu privire la orele noastre de antrenamente, care pot avea “darul” de a indeparta eventuali noi participanti la etapele LRS. In 2015, de exemplu, am aflat ca am stat cateva zile intregi pe Snagov inaintea etapei de acolo. In realitate fusesem doar doua zile, iar in cea de-a doua dintre aceste doua zile vantul ne-a trimis la mal inainte de pranz. O zi si jumatate au fost si singurele noastre partide de pescuit pe Snagov in 2015, cu exceptia zilelor de antrenament oficial si concurs.

CUPA LIGII. Sarulesti -aprilie 2016. Primul concurs organizat de LRS in 2016 a fost Cupa Ligii de la Sarulesti. Am facut 4 antrenamente de cate o zi cu rezultate amestecate. Ne-am dat seama ca n-o sa fie o problema sa prindem 5 pesti pe mansa, dar salaii mari erau greu de gasit. Am reusit totusi in prima mansa sa aducem in barca doi pesti remarcabili – de 67 si 79cm(captura concursului), cu ajutorul carora am ramas pe primul loc si dupa doua din cele trei manse, chiar daca ziua a doua a fost una destul de slaba pentru noi.

In ziua a treia ne-am revenit putin, suficient cat sa reusim sa ne clasam la final pe locul al treilea. A fost primul podium pentru noi la Cupa Ligii si de asemenea, prima clasare pe podium la Sarulesti.

ETAPA 1. Delta Dunarii – iunie 2016. Am incercat sa facem un antrenament in weekendul anterior concursului. Fiind primul weekend dupa prohibitie, densitatea de barci cu participanti la etapa era destul de mare si aproape toti se plangeau ca au avut rezultate slabe sau foarte slabe, astfel incat n-am avut rabdare sa pescuim decat vreo 3-4 ore pe zona de concurs. Am prins o singura stiuca pe lacul Isac, la spinnerbait. In antrenamentul oficial am incercat sa acoperim o suprafata cat mai mare de apa, dar n-am reusit sa prindem nici un peste punctabil.

Singurul ghiol in care nu incercasem era Chiril-ul. In prima mansa am luat decizia inspirata sa mergem direct pe Chiril, incurajati si de Ionut, care prinsese acolo o stiuca in ziua antrenamentului oficial, dar si descurajati de propriile rezultate de pe toate celelelte ghioluri. Am reusit sa punctam in prima mansa cu 4 bibani si doua stiuci, iar in cea de-a doua cu 2 bibani si 4 stiuci, toate stiucile in ultima ora de concurs. Foarte putini pesti, dar suficienti ca sa ne situeze la final pe ultima treapta a podiumului.

ETAPA 2. Bicaz – iulie 2016. Pentru etapa de la Bicaz ne-am antrenat in ultima saptamana in care era permis acest lucru timp de o zi intreaga (marti) si inca vreo 6 ore impartite in doua zile (luni si miercuri). La concurs am mizat in special pe clean si am reusit sa atingem limita de 20 de cleni in fiecare mansa.

In mansa a doua am prins si doi pesti remarcabili – 42 si 45 de centimetri. Cred ca sunt mai mult de 10ani de cand am mai reusit sa prindem pe Bicaz, in aceeasi zi, doi cleni de aceasta dimensiune. Am terminat concursul pe locul 2.

ETAPA 3. Belis – august 2016. La Belis n-am fost deloc la antrenamente. Am intrat in antrenamentul oficial cu gandul de a incerca sa acoperim o suprafata cat mai mare din zona de concurs. Ne-am plimbat foarte mult, am pescuit destul de putin. Pesti am prins foarte putini, trasaturi – de asemenea- razlete. In concurs am reusit sa punctam cu 5 cleni in prima mansa si cu 7 in cea de-a doua. A fost un concurs in care in general s-a prins foarte slab. Nici o echipa nu a reusit sa atinga baremul de 20 de pesti in nici una dintre manse; de fapt, ca sa fiu mai exact, nici o echipa nu a reusit sa prinda 20 de pesti adunati din cele doua manse. A fost acel gen de concurs in care unul sau doi pesti in plus pe mansa te urcau 5-10 locuri in clasamentul etapei. Din pacate n-am avut inspiratia necesara sa prindem acei cativa pesti si am terminat concursul doar pe locul 11. Cea mai slaba clasare a noastra in 2016, care nu a intrat in calculul clasamentului final.

ETAPA 4. Valea Argovei – septembrie 2016. Pentru etapa de pe Vale am facut doua antrenamente. La primul am pescuit doua zile din barca cu Alex T, Eugen fiind plecat la mare. Daca imi aduc bine aminte, in doua zile am prins in doi oameni trei pesti punctabili: un salau si doi bibani. Plus niste bibani mici, niste strapi si o stiuca. Cel de-al doilea antrenament a fost de o singura zi si am fost impreuna cu Eugen. Atunci am reusit sa prindem trei salai si cativa bibani punctabili. In antrenamentul oficial am insistat destul de putin pe locuri, incercand sa verificam cat mai multe, dar oricum, am avut foarte putine trasaturi. Am fost convins ca o sa fie un concurs cu putine capturi.

Daca cineva imi spunea ca o sa fie echipe care o sa puncteze cu 40 de pesti in cele doua manse ii ziceam ca e nebun. Si totusi, au fost 5 echipe care au reusit sa-si prinda toti pestii. Noi am fost una dintre ele. In prima mansa 13salai si 7bibani, in cea de-a doua 20 de salai, dupa ce in prima jumatate a mansei punctasem déjà un salau si 19 bibani. La final, locul 5.

ETAPA 5. Snagov – noiembrie 2016. Pentru Snagov n-am avut timp decat pentru o zi de antrenament cu o saptamana inainte de concurs. Atat acea zi cat si antrenamentul oficial cred ca au fost cele mai slabe partide de pescuit ale noastre din ultimii 5 ani pe Snagov.

Desi ne-am dat seama ca stiucile o sa conteze foarte mult in concurs, am decis sa mizam in special pe biban. Am prins 15 in prima mansa si 12 in a doua. Suficienti cat sa prindem ultima treapta a podiumului de etapa si prima pozitie in clasamentul final 2016.

Lipsa timpului liber pentru pescuit este o realitate pentru marea majoritate a pescarilor din Romania, insa pescuitul de competitie amator – asa cum este cel de la noi – nu implica atat de multe zile de stat pe apa cum ar putea avea unii impresia.. Trairile din timpul unui concurs de pescuit merita insa orice efort pentru a putea participa, indiferent daca ai sau nu timp de antrenamente.

Memorialul Iancu Dumitrescu, sau Cupa Arrow-Okuma de la Snagov a reprezentat cea de-a patra etapa a CNS Barca 2015 organizat de LRS.

Chiar daca Snagovul este unul din lacurile noastre “de suflet”, ne-am prezentat la acest concurs cu handicapul de a nu fi reusit decat doua zile de antrenament, dintre care una terminata la ora 14.00 din cauza vantului foarte puternic.

In prima mansa am reusit foarte repede sa ne prindem primii 20 de bibani punctabili, dupa care am inceput sa “alergam” in cautarea bibanilor mai “imbracati”.

Am inlocuit incet-incat pesti care masurasera intre 17 si 22cm, ajungand in final sa avem in fise 20 de bibani intre 23 si 30cm, iar cu o medie a capturilor de putin peste 25cm (501cm din 20 de pesti) am incheiat aceasta prima mansa pe locul 1.

A doua mansa a fost mult mai complicata (clasamentul final al mansei ne-a aratat ca nu numai pentru noi). De-abia in jurul orei 12.00 am reusit sa punem in livewell al 20-lea biban punctabil. Problema era ca aproape jumatate din pesti erau mici, intre 16 si 19cm.

Am inceput din nou sa schimbam loc dupa loc si am reusit in cele trei ore ramase sa inlocuim mare parte dintre ei cu pesti de peste 20, ramanand in final cu numai 3 bibani de 19 cm. Cu 467cm din cei mai mari 20 de bibani am castigat si aceasta mansa, la egalitate perfecta cu echipa Cristi Dragota – Csaba Imreh.

Am pescuit in continua miscare. Chiar daca Snagovul este o pista mai mica decat sectorul de Delta sau lacul de la Bicaz unde s-au desfasurat etape anterioare, a fost concursul din 2015 la care am consumat cea mai multa benzina.

Am pescuit cu combouri formate din lansete Cormoran TX4 Motala si Mulinete Daiwa Certate si Luvias 1003, alternand firele monofilament de la Stroft cu textile Stroft si Gamakatsu, iar nalucile pe care am avut cele mai multe capturi au fost gruburile mici armate pe microjiguri cu contre. In perioadele de acalmie totala, am reusit sa scoatem din apatie cativa bibani si cu voblerele StrikePro CrankyDeep.

Alternarea tipurilor de abordare, a nalucilor si a tipologiei locurilor a fost esentiala in obtinerea unui rezultat bun la Snagov. Modul de punctare de anul acesta, cu cei mai mari 20 de bibani pe mansa a facut concursurile dedicate acestei specii mult mai atractive. Ambele concursuri de biban au fost foarte disputate, mult mai spectaculoase decat concursurile din anii precedenti, cand exista practic o reteta pe care o respectau cu strictete ocupantii primelor locuri.

Acelasi tip de naluca, o anumita adancime si un anumit tip de structura faceau practic diferenta intre un loc fruntas si o clasare mediocra sau slaba. Anul acesta toate aceste tabuuri au disparut, lasand loc unor concursuri mult mai dinamice. Tehnicile complet diferite si o varietate mult mai mare a nalucilor folosite au fost ingredientele pricipale ale etapelor de biban din 2015.

Ne-am clasat pe primul loc la finalul unui concurs care ne-a solicitat la maxim, dar in care ne-am dorit foarte mult sa scoatem un rezultat notabil, in amintirea celui care a fost Iancu Dumitrescu. Ne-au insotit pe podium echipele Vasile Jarda – Catalin Avasiloaie si Cristi Anghelina – Cristi Hurjui. Premiul pentru cea mai mare captura a fost adjudecat de echipa Elvis Vigu – Razvan Mocanu, cu un biban de 32cm capturat in prima mansa.

In clasamentul general 2015 ramanem pe locul al doilea, la 3 puncte in spatele echipei Robert Boanta – Andrei Sava. Punctarea in clasamentul final a celor mai bune 4 rezultate din 5 concursuri ne lasa insa doar sperante pur teoretice de a putea urca pe prima pozitie a podiumului dupa etapa de la Sarulesti. Partea plina a paharului este insa ca  – tot conform aceluiasi principiu de punctare – nu mai avem cum sa pierdem locul al doilea, echipa Cristi Dragota – Csaba Imreh putand cel mult sa ne egaleze la puncte in clasamentul final al anului, fara insa a avea cum sa ne egaleze sau depaseasca la urmatoarul criteriu de departajare – numarul de pesti.

Urmeaza asadar ultima etapa a anului, la Sarulesti, peste numai doua saptamani, unde din respect fata de competitie suntem datori sa incercam imposibilul.

In weekendul recent incheiat ne-am facut debutul in sezonul competitional 2015, pe lacul Snagov, la editia a–V-a cupei TotalSpinning, organizata de Asociatia Pescar Club 21.  A fost a doua editie cu participare in echipe de doi pescari si prima desfasurata in sezonul de primavara. Concursul s-a desfasurat in doua manse de cate 7 ore – una sambata, in care fiecare echipa a punctat cu cei mai mari cinci bibani, si una duminica, in care echipele au punctat cu cele mai mari cinci exemplare din speciile stiuca, salau si somn.

Motive obiective ne-au impiedicat sa ne antrenam pentru acest concurs, dar existau nenumarate zvonuri cum ca bibanii Snagovului sunt foarte greu de convins sa atace in aceasta perioada, in care atentia lor incepe sa fie indreptata mai mult catre procreere. Dintre rapitorii de la noi din tara, bibanii sunt probabil cel mai greu de prins in perioada de reproducere; mai ales cei mari.

Dupa cateva zile foarte calduroase dar cu rafale de vant care probabil ar fi facut imposibila desfasurarea in conditii optime a concursului, dimineata zilei de sambata ne-a intampinat linistita, dar cu o temperatura extrem de scazuta. Am avut surpriza sa ne gasim barcile acoperite de bruma. Pentru mansa de biban am folost combouri formate din lansete Cormoran Motala si ULX si mulinete Daiwa Certate 1003 si Luvias 1003 echipate cu fire monofilament Stroft (disponibile in curand la firma Arrow).

Am alergat aproape jumatate de mansa dupa primii cinci bibani, dupa care am schimbat loc dupa loc in incercarea de a ne imbunatati rezultatul. Pestii s-au mai activat odata cu cresterea temperaturii si in partea a doua a mansei am reusit sa prindem mult mai multi. Am trecut de la gruburile mici la shaduri Daiwa Duckfin Shad de 6cm si am tot inlocuit bibanii din livewell, reusind cu greu ca in final sa avem toti pestii de peste 20cm. Cu 105cm, am terminat mansa pe locul al doilea. Ar mai fi de notat faptul ca numai 5 echipe din 19 au reusit sa atinga limita de 5 pesti. In concluzie, bibanii chiar au fost greu de prins de aceasta data.

Mansa de duminica a inceput in aceleasi conditii de temperatura ca si cea de sambata. Cu mainile inghetate aproape de imposibilitatea de a tine lansetele am inceput o mansa care pentru noi avea sa fie mult mai grea. Am incercat toate tipurile de locuri pe care am prins in trecut stiuci la Snagov.

Atacurile au fost foarte rare si anemice. Am incercat foarte multe tipuri de naluci, dar toate stiucile le-am prins la spinnerbaituri cu agrafa, armate cu jiguri de 3-5 grame si gume Daiwa Duckfin Shad de 9cm, Reins Rockvibe shad de 10cm si BigBiteBaits Minnow de 7,5cm. Am pescuit exclusiv cu noile lansete Daiwa Steez AGS, sosite in Romania cu numai o saptamana inainte, iar rata rateurilor a fost extrem de mica, ele pretandu-se bine si pescuitului cu naluci reactive. La fel ca toate produsele din gama Steez, lansetele AGS sunt niste lansete foarte bine concepute, alcatuite din blankuri si componente de cea mai buna calitate.

Am adus la masuratoare cinci stiuci cu dimensiuni foarte apropiate (38-39-42-43-44cm). Cu 206cm ne-am clasat in aceasta mansa pe locul al 7-lea, iar in clasamentul final am reusit o clasare pe ultima treapta a podiumului.

Ne-a bucurat foarte mult prezenta la acest concurs, pe langa nume consecrate ale spinningului de competitie din Romania, a numeroase nume noi in peisajul competitional. Unii dintre ei pescari vechi si cu experienta indelungata, altii tineri sau mai putin tineri debutanti. Speram ca le-a placut si s-au simtit bine si ii vom vedea in viitor in mod constant pe pistele de concurs.

Printre ei l-am remarcat in mod deosebit pe Radu Morcovescu, de numai 14 ani, care – in echipa Relax impreuna cu experimentatul Robert Boanta – a reusit o dubla lovitura – locul doi si CMMC, un somn de 64cm.

Prima treapta a podiumului a fost ocupata de echipa Sever Grosu – Ghenadie Vatamaniuc.

In ciuda braconajului intens, Snagovul inca ofera conditii excelente pentru un concurs de spinning. A demonstrat-o o data in plus cu ocazia editiei a-V-a a Cupei TotalSpinning.

Depozitarea echipamentului precum si stocarea si organizarea nalucilor sunt aspecte ale pasiunii noastre carora trebuie sa le acordam importanta cuvenita. Pentru partidele de pescuit imi pregatesc din timp trusele, in functie de specia sau speciile vizate. Am adunat astfel peste 200 de cutii in care imi pastrez echipamentul: cutii concepute exclusiv pentru pescuit, cutii alimentare sau cutii de scule.

In toamna lui 2013 am intrat in posesia modelului SLIM de la Plastica Panaro. Remarcasem acest model din reclamele din TackleTrade si le asteptam de ceva vreme. Inca de la prima vedere am avut sentimenul ca rabdarea mi-a fost pe deplin rasplatita. Chiar daca pana acum produsele italienilor de la Plastica Panaro nu ma impresionasera cu absolut nimic, toate modelele pe care le stiam fiind modele “de duzina”, seria SLIM este una foarte reusita, fiind chiar si peste cutiile Versus ale japonezilor de la Meiho. Un design deosebit, materiale de buna calitate, trei feluri de plastic diferite pentru cutie, capac si inchizatori si o functionalitate crescuta.

Am optat pentru varianta mai mare, care are dimensiunile 276*186*27mm, fiind destinata depozitarii nalucilor de dimensiuni mici si medii. Modelul prezinta in interior 4 spatii care pot fi compartimentate in foarte multe feluri. In partea din fata, intre inchizatori, exista un compartiment ingust si de inaltime mai mica in care pot fi pastrate strune, agrafe sau alte accesorii. Capacul este transparent, permitandu-ne astfel sa vedem ce contine cutia fara a fi nevoiti s-o deschidem si prezinta pe partea din interior niste pliuri longitudinale care impiedica chiar si cele mai mici accesorii sa migreze din compartimente in timpul deplasarii sau in timpul depozitarii pe verticala.

Inchizatorile sunt realizate dintr-un material striat, functioneaza foarte bine si sunt dispuse in extremitatile partii frontale, prevenind astfel efectul de ridicare a colturilor. Spatiul dintre ele este conceput ca un mic maner, fapt ce permite extragerea cu usurinta a cutiei vizate atunci cand sunt suprapuse. Cutiile sunt fabricate in Italia si pot fi gasite la Arrow, distribuitorul Plastica Panaro in Romania. Pentru pescarii aflati in cautarea unor cutii de buna calitate pentru naluci sau accesorii, SLIM poate fi solutia ideala.

In weekendul recent incheiat a avut loc la Snagov a treia editie a Cupei TotalSpinning APC21, organizata (ireprosabil, ca intotdeauna) de catre Asociatia Pescar Club 21, adica de catre oamenii care asigura arbitrajul si corectitudinea etapelor din campionatul national. Pentru anul acesta, organizatorii au optat pentru un concurs cu doua manse, prima dedicata stiucii, iar cea de-a doua, bibanului. Salaii si somnii punctau in ambele manse.

Din nefericire, nu am avut cum sa ajungem sa ne antrenam la Snagov, fiind prima editie a concursului la care ne-am prezentat fara a reusi sa pescuim pe sectoare in antrenamente. Ultima data pescuisem la Snagov pe data de 12 Mai. Am intrat vineri cateva ore pe zona din afara ariei de concurs, insa ulterior am inteles ca aceasta experienta mai mult ne-a incurcat; cele doua zone ale lacului avand foarte putine caracteristici comune – cel putin din punct de vedere al pescuitului la stiuca.

Am fost extrem de surprinsi de cantitatea mare de stiuci care s-au prins in prima mansa. Dupa jumatatea mansei, am ajuns pe zona unde vazusem ca erau grupate mai multe barci, iar primul lucru pe care l-am auzit (de la Cristi Rizea) a fost ca Vlad Dumitrescu are punctate deja 22 de stiuci. Eu aveam 4. Am inteles ca pentru a putea spera la un loc onorabil in mansa imi trebuie foarte multe capturi in cele trei ore ramase. Am reusit in final sa punctez cu 19 si am ocupat – la balotaj – locul al treilea. Eugen a prins destul de constant pe toata durata mansei si cu 13 stiuci a ocupat – tot la balotaj – locul 5 dupa prima zi. Vlad a terminat cu 38 de stiuci. Cred ca e un record all-time al competitiilor de stiuca desfasurate in Romania.

Am prins toate cele 19 stiuci la un spinnerbait cu agrafa armat cu shaduri de diverse forme si culori. Initial am fost surprins si de procentajul destul de ridicat de stiuci de peste 40cm (eu am avut 6 din 19). Am observat ulterior ca la ceilalti concurenti, acest procentaj era mult mai mic, ceea ce ma face sa cred ca spinnerbaitul a facut diferenta din acest punct de vedere, intrucat multi dintre concurenti au pescuit la naluci soft.

A doua zi urma mansa de biban. A fost extrem de complicat ca dupa o mansa cu stiuci, cand incepusem sa intelegem ce am facut bine si ce ar trebui sa schimbam in a doua zi, a trebuit sa uitam complet de esocide si sa ne gandim numai la biban. Din acest punct de vedere este probabil cea mai interesanta experienta pe care am trait-o la un concurs. Mi-as dori ca astfel de evenimente sa se repete, pentru ca ele testeaza foarte bine versatilitatea si capacitatea de adaptare a unui pescar.

Am sperat ca situatia din anii precedenti, cu carduri de bibani adunate pe platouri sa nu se repete. Si am avut noroc. Am ocupat locurile 1 si 3 in mansa de biban, cu 36, respectiv 21 de capturi, reusind sa castigam cate doua locuri si in clasamentul general.

Am urcat din nou impreuna pe podium, in premiera la un concurs pe Snagov, ocupand in final locurile 1 si 3, despartiti pe podium de castigatorul primelor doua editii, Lucian Constantin – Gyorg. Captura concursului – o stiuca de 55cm – a fost adusa in jgheab de catre “favoritul local”, Ion Viorel.

Cu siguranta Snagovul merita mai mult de un concurs pe an. Pentru ca este in mod cert cel mai frumos lac de ses din Romania si pentru ca prezenta noastra mai consistenta pe apa poate reduce braconajul, in special prin constientizarea de catre localnici a potentialului urias al acestui lac, a faptului ca sacii de peste de consum le aduc mult mai putine castiguri decat pestii vii. Nu as folosi sintagma “turism de pescuit”, dar cu siguranta ea ar putea fi folosita intr-un viitor nu foarte indepartat. O prima (insuficienta, dar esentiala) conditie este ca macar noi, pescarii de competitie, sa lasam pestii acolo unde ii gasim. In apa!

PS. Calitatea unora dintre poze este foarte slaba. Ne cerem scuze, insa Misu Sofonea este un presedinte si un talisman excelent, dar un fotograf execrabil.

Este evident pentru toata lumea ca atunci cand pescuim la rapitor din barca nu putem profita decat cu totul si cu totul intamplator de umbra naturala. Din acest motiv, pentru a rezista in zilele toride de vara, este foarte important sa ne imbracam cu haine potrivite, care sa ne protejeze cat mai bine de razele soarelui.

Deoarece la mijlocul lunii mai caldura se instalase deja in zona de sud a tarii, cu ocazia unei vizite la sediul Arrow am decis ca inainte de etapa de la Uzlina sa-mi completez garderoba cu o camasa special conceputa pentru pescuit: Daiwa Performance Long Sleeve. Decizia a fost una inspirata, deoarece aceasta camasa mi-a asigurat confortul termic  necesar pe durata intregului concurs.

Camasa este conceputa dintr-un material sintetic special care are urmatoarele proprietati: protejeaza de razele solare directe si de reflexia din apa a acestora; in cazul in care a fost udat se usuca rapid, fibra neabsorbind apa; isi pastreaza culoarea – nu se decoloreaza de la soare si transpiratie si nu se pateaza, petele iesind la prima spalare; este rezistent la vant si la curentul puternic din timpul deplasarii cu viteze mari.

Camasa este echipata cu doua buzunare, cu inchidere securizata cu arici, usor de accesat si cu o singura mana, suficient de spatioase pentru a depozita mici accesorii necesare la pescuit. Manecile pot fi ajustate deoarece au prevazuta la interior o mica bretea care le fixeaza dupa ce au fost suflecate.

Pe partea din spate, camasa este prevazuta cu o decupare pe toata latimea, dublata cu plasa, pentru o ventilare eficienta.

Pentru multi, legatura dintre DAIWA si industria textila poate parea surprinzatoare, dar pe piata japoneza exista o gama foarte larga de haine DAIWA dedicate pescuitului, create impreuna cu designeri niponi. Am purtat aceasta camasa la mai multe partide de pescuit si am remarcat si apreciat ca, pe langa toate avantajele pe care le-am descris mai devreme, are si o croiala foarte comoda, cu adevarat adecvata unui pescuit dinamic, cu miscari ample ale bratelor. Camasa DAIWA Performance Long Sleeve le va fi foarte utila acelora care inteleg ca e bine sa se protejeze de soare in timpul pescuitului.

Realizarea de naluci sau modele noi este una dintre preocuparile noastre prioritare: avem in permanenta naluci pe care le testam impreuna cu prietenii nostri inainte de a le include in oferta. Anul trecut am testat o oscilanta noua, i-am ajustat curbura si nervura in forma literei “V” pana a ajuns la o evolutie ideala atat pe tractiune continua cat si pe cadere si care ne-a adus rezultate notabile, atat noua personal cat si celorlalti “testeri” de ocazie. Pe tractiune continua, lingura balanseaza stanga-dreapta mentinandu-si varful pe aceesi directie , iar pe cadere are o evolutie “nervoasa” dar de amplitudine mica, putand fi “jucata” aproape pe loc.

Daca in portofoliul multor producatori de naluci exista culoarea Redhead, noi va propunem Redtail, inspirati de faptul ca unii pesti prada (rosioara, babusca sau biban) au caudala rosie, iar atacul stiucii vizeaza de multe ori exact acest “semnal” vizual.

In toamna, cand naluca ajunsese deja in varianta finala, am pescuit cu ea in cadrul Cupei Total Spinning 2011 organizata de APC21 la Snagov. Dintre 5 stiuci pe care le-am capturat in cele sapte ore ale mansei, una am prins-o la spinnerbait si patru la oscilanta aflata in teste. Dintre ele, doar una a fost punctabila, dar a fost suficient de “mare” (56cm) incat  am castigat – in premiera – premiul pentru cea mai mare captura. Intrucat am considerat intotdeauna ca acest premiu este doar o chestiune de noroc  in contextul in care se face punctarea in competitiile de spinning de la noi, numele noii naluci, care initial era REDTAIL, a fost “suplimentat” cu adjectivul LUCKY (norocos).

Lucky Redtail a fost lansata in cadrul Expoaventuri 2012 – editia de primavara, iar succesul de care s-a bucurat a fost unul foarte mare. Am echipat-o cu ancora de vanadium, i-am atasat ochi 3D si am lacuit-o cu o rasina speciala impotriva coroziunii si a zgarieturilor. Sunem convinsi ca aceasta oscilanta nu va va insela asteptarile si speram sa fie la fel de “norocoasa” si pt. dvs.
Fir intins! Daca n-ati avut noroc, incercati un “Lucky Redtail”!

Snagovul este – fara indoiala – unul dintre cele mai frumoase lacuri din imprejurimile Bucurestiului. Peste 800 de hectare in care alterneaza zonele cu apa mica, cu vegetatie abundenta, nuferi sau stuf, asemanatoare ghiolurilor din Delta si zonele rezidentiale in care proprietatile sunt continuate cu maluri taluzate, cu docuri, pontoane sau garaje pentru ambarcatiuni precum in lacurile din lumea civilizata.

Este locul in care cel putin o data pe saptamana, impreuna cu prietenul meu din copilarie Adi Mclaud, evadez pentru cateva ore de pescuit. Cel mai reprezentativ rapitor al Snagovului este stiuca, dar in ultima perioada am neglijat-o in mod intentionat in favoarea bibanului.

Bibanul este un rapitor dependent de structuri, iar numeroasele constructii lacustre ii ofera mediul perfect. Tehnicile si nalucile pe care le folosim sunt inspirate din pescuitul “varului” american – bass-ul – un peste pentru care am facut o adevarata pasiune in ultimii ani.

Pescuim in miscare, in lungul malului, tatonand cu lanseuri perpendiculare structurile din mal, incercand sa exploram cat mai bine fiecare ungher in care s-ar putea ascunde pestii.

Este un pescuit extrem de tehnic si de antrenant in care indemanarea si abilitatea pescarului de a plasa precis naluca sunt determinante pentru reusita finala.

Pilonii care sustin constructiile, colturile umbrite in care acestea sunt ancorate de mal, zonele intunecoase de sub pontoane, culoarele inguste si inaccesibile dintre constructiile invecinate sunt locurile cele mai productive. In astfel de zone, “skipping”, “flipping” sau “pitching” nu sunt doar niste termeni din revistele de specialitate.

Pentru ca totul se petrece in zone obscure din punct de vedere al luminozitatii, spinnerbaitul – o naluca agresiva, usor de depistat – reprezinta optiunea cea mai buna. Folosim spinnerbaituri de dimensiuni mici (3-10gr) armate cu naluci soft sau skirt siliconic de culori violente.

Am folosit in special spinnerbaitul de 10gr, dar pentru ca in anumite situatii am simtit nevoia unor naluci mai mici, am creat special pentru bibanii de Snagov niste mini spinnerbaituri cu skirt siliconic de 5gr.

In lipsa bass-ului, si chiar daca nu face parte din aceeasi familie, bibanul este cel mai apropiat peste din apele de la noi, si poate reprezenta – in anumite conditii – o alternativa.

Lacul este administrat, incepand din acest an de Asociatia Pescar 21, care isi propune un proiect ambitios: salvarea Snagovului de braconieri. Sper ca vor reusi sa duca la bun sfarsit acest demers. Snagovul are nevoie de ajutorul lor!