Am incercat sa-mi aduc aminte cand sau daca s-a mai intamplat sa amanam prima partida serioasa de pescuit a anului pentru inceputul lunii iunie.

Am rascolit prin arhiva de fotografii si prin cutia cu ganduri si amintiri, iar daca s-a mai intamplat vreodata, cu siguranta nu a fost in ultimii 30 de ani.

Am trecut usor-usor peste probleme familiale, stare de urgenta, carantina, stari de alerta… si am asteptat cu sufletul la gura inceputul sezonului in Delta Dunarii.

Cu ceva peripetii, am ajuns la Egreta in dupa-amiaza primei zile in care pescuitul era permis post prohibitie si dupa cateva incercari nereusite de a gasi stiucile pe ghiolurile din zona Uzlina, am incheiat prima zi de pescuit din 2020 cu o scurta si intensa partida de jumatate de ora la avat,  cu capturi la aproape fiecare lanseu.

In zilele ce au urmat, am reusit sa localizam rand pe rand bibanii, avatii si stiucile – acestea din urma exclusiv in afara zonei de concurs- si ne-am bucurat de partide extrem de relaxante la fiecare dintre aceste specii.

Singurele constante au fost nalucile – surprinzator si pentru noi, cel putin in cazul stiucilor – spinnertail FISHhelic.  

Din pacate, lipsa unor similitudini cu oricare dintre anii anteriori a persistat si la prima etapa a campionatului si am avut parte de cel mai sarac in capturi concurs ALRS desfasurat vreodata in Delta.

Bibanii erau cantonati pe cateva fragmente de canale, iar intalnirea cu o stiuca tinea exclusiv de sansa. Noi am vazut cate una in cele doua zile in care ne-am antrenat pe sectorul de concurs, am prins doua in prima mansa, dintre care una singura punctabila, si niciuna in mansa a doua. In final, dupa o prima mansa in care am reusit sa ne clasam pe locul al treilea, am ocupat un modest dar totusi onorabil loc 10.

Situatiile speciale dau nastere la comportamente “speciale”, iar din acest punct de vedere a fost cu siguranta o etapa din care imi vor ramane in memorie forte multe aspecte si intamplari; unele dintre ele -din pacate- cu conotatii si adnotari negative.

Sa ne vedem sanatosi si voiosi la Bicaz! Prietenii stiu de ce!

Sulina, Septembrie 1983, prima excursie in Delta. Iti multumim!

[Show as slideshow]

Ca in fiecare din ultimii patru ani, sfarsitul perioadei de prohibitie aduce cu el o  etapa de campionat national in Delta Dunarii. Anul acesta, pentru cele doua etape din Delta, AG a LRS a hotarat sa ofere participantilor doua zile de antrenament oficial, exact asa cum se intampa si la Campionatele Mondiale organizate de FIPS-CIPS.

Temerile privind o eventuala presiune prea mare au fost spulberate de numarul mare de stiuci masurate de arbitri in cele doua zile de concurs. “Naturalul” ofera in continuare surprize placute, in ciuda zvonurilor ca sectorul de concurs e colmatat de vegetatie in proportie de 80% sau ca pestii raspund extrem de greu.

In conditiile in care barcile au inceput sa plece catre locurile de pescuit la ora 6.30, noi am pus in barca a -10-a stiuca punctabila la ora 8:18 in prima mansa si la 8:16 in cea de-a doua. Adica dupa aproximativ o ora de pescuit efectiv.

Daca punem la socoteala si ca cea mai mare stiuca, adusa la masuratoare de echipa Ciprian Danilov – Ciprian Hrisca, si prinsa- spre satisfactia noastra- la o oscilanta BERTI Doli nr.1, a avut 86cm, putem intelege cu adevarat forta uriasa de regenerare a Deltei si a pestilor care o populeaza.

In prima mansa noi am prins undeva in jur de 30 de stiuci punctabile, dar din pacate nu am reusit sa ne clasam decat pe locul 14, suma lungimilor celor mai mari 10 stuci fiind 497cm.

In a doua mansa, desi am pus in barca ceva mai putine stiuci punctabile – cred ca aproximativ 20, am reusit o clasare mult mai buna, locul 6, cu 517cm, cu toate ca am pescuit cu o ora si ceva mai putin, deoarece – la fel ca multi alti concurenti – am preferat sa admiram furtuna din finalul mansei de pe terasa camerei noastre de la  Egreta resort.

Majoritatea stiucilor le-am prins la oscilante, in special la LINX, ES si LUCKY RT, dar am avut rezultate bune si la spinnerbait.

 Desi cu 20 de puncte mansa nu speram la o clasare foarte buna, nivelul foarte ridicat la care sunt majoritatea echipelor din campionat a facut posibile rasturnari foarte spectaculoase ale clasamentului, ducandu-ne, in final pe cea de-a treia treapta a podiumului de etapa.

Clasamentele extrem de stranse aduc cu ele si nenumarate calcule post-concurs privind o eventuala captura intr-una sau alta dintre manse. Ca sa nu ne lasam nici noi mai prejos… o stiuca ceva mai imbracata in prima mansa ne-ar fi saltat de pe ultima pe prima treapta a podiumului.

Cred ca am avut aceasta stiuca in lanseta pentru cateva secunde, dar din pacate nu am reusit s-o aduc la barca…

Absolut remarcabil nivelul premiilor oferite de catre organizatori cu ajutorul sponsorilor. Multumim si din acest colt de pagina pentru premiul extrem de substantial oferit de American Nautics, Navtron, Herakles, Cormoran Resort si Ciucas.

Urmeaza etapa de la Bicaz, speram cu pesti mai multi si mai uniform raspanditi pe suprafata lacului decat la etapa de anul trecut. Fir intins tuturor!

Weekendul trecut a debutat editia 2015 a CNS Spinning LRS. Au trecut deja 9 ani de la reformarea spinningului de competitie de la noi. Anul 2015 a adus un nou format, care a fost considerat cel mai potrivit pentru conditiile social-economice din Romania. Au existat si voci impotriva noului sistem pe echipe de cate doi in barca, dar- paradoxal – ele au venit in special de la pescari care au absentat cu desavarsire in ultimii ani de pe pistele de concurs ale LRS fiind in schimb prezenti la nenumarate concursuri pe echipe din afara campionatului national Neumarkt.

Sezonul a inceput cu o etapa de stiuca, in Delta Dunarii, pe “natural”. O decizie riscanta a AG a LRS, dar pe care toata lumea a inteles ca trebuie sa ne-o asumam impreuna. Momentan, “naturalul” este singura solutie pentru a putea pescuit pe o suprafata atat de mare din barcile proprii pregatite special pentru pescuit la rapitori. Suprafata uriasa de apa a necesitat si masuri speciale, barcile fiind monitorizate GPS pentru a atentiona la eventuala apropiere dintre doua barci sau la eventualele “evadari” din sector. Reusita deplina a acestui concurs cred ca va schimba mult perceptia despre concursurile de stiuca din Delta. Meritul principal apartine clubului PeApa.ro, precum si presedintelui si vicepresedintelui LRS, Marian Morcovescu si Rares Boeriu, dar un rol determinant in desfasurarea acestei etape l-a avut si resortul Egreta, locul unde atat pescarii cat si barcile lor au putut beneficia de cele mai bune conditii.

Si pentru noi acest nou format in echipe de doi pescari cu punctare a celor mai mari pesti este o provocare. In cei noua ani de campionate individuale in care au punctat toate capturile ne-am descurcat foarte bine, adunand impreuna 4 titluri nationale, un loc 2 si 3 locuri 3, precum si 9 etape castigate si alte 10 prezente pe podium (de patru ori locul 2 si de sase ori locul al treilea). Aceste cifre nu ofera  insa certitudinea ca ne vom descurca la fel de bine si in echipa.

Etapa de pe natural a fost unul dintre cele mai frumoase concursuri la care am participat, probabil in special datorita suprafatei uriase de apa pe care s-a desfasurat. Pe e alta parte, aceasta suprafata a fost avantajul major al pescarilor care pescuisera mai mult in zona respectiva din Delta Dunarii, intrucat o singura zi de antrenament oficial a fost insuficienta pentru a o putea “acoperi”. Pentru noi a fost destul de dificil, intrucat mai pescuisem o singura data pe lacurile aflate in sector. Ne-am petrecut ziua de antrenamente mai mult pentru explorarea sectorului si mai putin pescuind. Rezultatele de vineri, precum si experienta anterioara din toamna anului 2013 ne-au facut ca in concurs sa mizam exclusiv pe doua dintre lacurile principale aflate in zona de concurs: Isac si Chiril.

Daca in prima mansa s-a dovedit a fi o decizie inspirata, terminand pe locul al doilea dupa echipa Fane Bondrea – Bogdan Cheta, in mansa a doua nu am mai avut la fel de multa sansa, majoritatea echipelor aflate in topul zilei alegand zone mai retrase si mai putin pescuite. A fost locul 13 in mansa a doua, iar per total a iesit locul 6, un rezultat multumitor din perspectiva faptului ca nu cunosteam foarte bine zona de concurs, dar oarecum dezamagitor prin prisma rezultatului din prima mansa.

Am pescuit cu lansete de spinning Daiwa Steez Fle-X-lite echipate cu mulinete Daiwa Certate si de baitcasting Steez Flogger cu mulinete Daiwa Zillion TWS. Am folosit in special linguri si spinnerbait, iar duminica am avut cateva capturi si la rotative Axat Gigant si voblere Cormoran BellyDog si SavageGear 4Play. Parerea aproape unanima a fost ca nu nalucile au facut diferenta in prima etapa a CNS2015, ci localizarea; inspiratia de a alege pentru a doua mansa zone mai linistite sau cu apa ceva mai tulbure.

Am avut in intentie sa filmam intreaga desfasurare a manselor, dar o mica problema tehnica ne-a impiedicat sa facem acest lucru. Iar in timpul unui concurs nu iti poti permite sa pierzi timp incercand sa vezi care e problema din cauza careia s-au oprit aparatele de filmat. Am surprins totusi pe film mai multe driluri, dintre care si cel cu una dintre cele mai mari stiuci ale noastre din prima zi – 61cm, prinsa de Eugen la spinnerbait. (A mai fost una de 62, tot in prima zi, la Linx nr.2 silver).

Urmeaza etapele de clean si biban… in ordine Belis, Bicaz, Snagov. Dar pana atunci va asteptam cu drag la Bibanmania3, un concurs amical ai carui co-organizatori suntem, la Bicaz, in perioada 17-19 iulie 2015.

In urma cu doua saptamani a avut loc ultima etapa a CNS Spinning din Barca 2014. Sistemul de anul acesta, cu o singura divizie, a impus ca etapa de stiuca sa fie ultima, pentru a avea un clasament care sa indice prioritatile la inscriere pe o locatie care nu poate gazdui un numar foarte mare de concurenti: UZLINA. Chiar daca teoretic suprafata incintei ar permite, un concurs cu mai mult de 40 de barci este foarte greu de organizat dpdv logistic. Acest aspect, dublat de gradul de ocupare al complexului Cormoran in perioada de toamna au impins “finala” CNS tocmai la jumatatea lunii noiembrie. O data foarte riscanta, dar sansa a fost de partea noastra anul acesta, vremea permitand desfasurarea concursului in conditii optime. Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apa cred ca pe viitor va trebui sa evitam astfel de riscuri, nefiind deloc imposibil ca pe 15 noiembrie sa avem in delta ape inghetate.

Chiar daca nu am mai pescuit la Uzlina de la concursul PFL din primavara, ne-a ajutat destul de mult participarea in saptamana anterioara la Cupa Totalspinning Snagov organizata de APC21, unde in prima mansa, dedicata stiucii, am putut observa o preferinta evidenta a dintoaselor pentru lingurile oscilante in detrimentul tuturor tipurilor de naluci pe care le-am mai folosit (spinnerbait, softuri si voblere).

Am incercat  totusi mai multe tipuri de naluci, dar lingurile au reprezentat –as spune ca de obicei in perioadele de toamna tarzie-  varianta castigatoare. Eugen a prins o singura stiuca din 22 la un bassassassin montat pe un spinnerbait cu agrafa, iar eu am prins doar 2 din 16 stiuci la o guma alba Daiwa Duckfin Shad. Restul, toate la oscilante… Eugen la Semiluna nickel si silver, eu la Linx nr.2 si Semiluna argintate.
La cea de-a doua stiuca din prima mansa am avut surpriza ca atunci cand m-am intors dupa minciog sa observ ca nu-l mai am in barca. In consecinta, a trebuit sa ridic urmatoarele 15 stiuci cu mana. In general, cand pescuiesc de placere nu folosesc minciog, dar in concurs adrenalina atinge cote maxime cand esti cu o stiuca langa barca si trebuie s-o ridici fara a avea unul la indemana… cu atat mai mult cu cat am avut si o stiuca de 98cm, pe care nu am avut cum s-o ridic cu o singur mana intrucat nu am reusit s-o cuprind.

Am lasat lanseta in barca, am bagat amandoua mainile sub ea si am saltat-o usor. Am avut norocul sa fie foarte cooperanta, parca a vrut sa ma ajute sa nu o scap, intrucat dupa ce am atins-o cu mainile nu s-a mai zbatut absolut deloc.

Din pacate, cea de-a doua stiuca aproximativ similara ca marime, pe care am avut-o in lingura in mansa a doua, nu a mai fost atat de calma, dupa cateva minute de drill, intr-o fractiune de secunda de neatentie in care incercam sa localizez o zona mai libera unde s-o aduc langa barca, a intrat in nuferi si nu am mai reusit s-o scot de acolo.

La final, am ocupat locurile 1 si 3 in clasamentul etapei, fiind despartiti de colegul nostru de club Ovidiu Bradatan. Am reusit astfel sa confirmam rezultatul de anul trecut, cand am ocupat primele doua trepte ale podiumului, in ciuda faptului ca stiucile au fost mult mai putin active si mult mai greu de convins sa atace nalucile decat in vara lui 2013.

Aceste clasari ne-au ajutat sa ne consolidam pozitiile 1 si 3 si in clasamentul final al CNS Spinning 2014. Eugen devine astfel, pentru a treia oara campion (dupa titlurile din 2006 si 2013). Vom avea asadar sansa de a incerca din nou impreuna, o revansa la CM de spinning din Barca 2015, in Estonia. Colegi de lot ne vor fi anul acesta Cristi Dragota, Laurentiu Andronic, Stefan Bondrea si Sorin Moldovan. Capitanul votat – la fel ca in 2014 – Andy Arif.

Imi exprimam speranta in randurile scrise din Franta ca echipa din 2015 sa aiba mai mult noroc decat cea din 2014. Astazi cu atat mai mult nu pot decat sa intaresc  aceasta dorinta… 🙂

Delta Dunarii este in mod cert unul dintre cele mai ofertante locuri din Romania atunci cand vine vorba despre pescuitul la rapitori. Din pacate, pescarii care au apucat sa guste miracolul Deltei de acum 30 de ani au asistat neputinciosi in perioada post-decembrista la degradarea constanta a populatiei piscicole precum si a imaginii de ansamblu, canalele pline de nuferi si de pasari fiind doar o amintire in conditiile actuale ale traficului cu ambarcatiuni de mare viteza.

Cu toate acestea si nefiind niste maniaci ai Deltei, ne dedicam totusi in fiecare an (de obicei toamna) cateva zile de concediu pescuitului la rapitori in canalele si ghiolurile acesteia. Nu ne-am abatut nici in 2013 de la acest obicei si ne-am petrecut saptamana trecuta pescuind exclusiv “pe natural” in zona Uzlina, cu scopul principal de a testa doua combo-uri Excel de la Daiwa si de a realiza un film despre ele.

Am inceput si am incheiat aceasta vacanta cu cele doua concursuri pe echipe, in sistem “best5” desfasurate la Uzlina si organizate de catre PVTV si PeApa, respectiv Bigfish. La primul am facut echipa impreuna si ne-am clasat pe locul 6, iar la ce de-al doilea am pescuit in echipe diferite, iar rezultatele au fost mai slabe. Dar nu despre cele doua competitii mi-am propus sa vorbesc in acest mini-articol.

Gazda noastra pentru perioada dintre cele doua concursuri a fost resortul Egreta, cu siguranta unul dintre cele mai confortabile si primitoare locuri in care iti poti petrece un concediu in Delta Dunarii.

Am pescuit in special dupa stiuca, incercand mai multe ghioluri… Uzlina, Isac, Onofrei, Militarova, Chiril sau Gorgostel. Surprinzator, in aproape toate aceste lacuri am avut capturi destul de numeroase, dar dimensiunile acestora nu au fost impresionante.

Foarte multe “stiuci” de anul acesta si de anul trecut iti redau speranta ca populatia piscicola a Deltei ar putea avea o revenire in forta cu eforturi minime din partea autoritatilor. Din pacate, ghizii nostri ne-au povestit despre saci de astfel de marlite care pleaca din Delta dupa ce gusta din nalucile “pescarilor sportivi”.

Lasand la o parte aspectul legal (sau mai degraba ilegal) al acestui trist obicei (referitor la cantitatea maxima de peste pe care un pescar are voie sa o retina intr-o zi de pescuit sau la dimensiunea minima la care poate fi retinuta o stiuca), mi-ar placea sa cred ca macar din punct de vedere moral lucrurile vor incepe sa se indrepte in viitorul apropiat. Asta ca sa nu mai pomenesc de faptul ca efectiv nu pot sa inteleg ce beneficii gastronomice iti poate aduce o “stiuca” de 25-30cm.

Am pescuit asadar patru zile la stiuca “pe natural”. Apa foarte rece a inhibat intr-o oarecare masura instinctele de rapitor ale stiucilor, astfel incat nalucile de reactie nu au avut efectul obisnuit. Desi m-am declarat in nenumarate randuri in ultimii ani un fan infocat al pescuitului la spinnerbait, aceasta naluca nu era cea mai eficienta pentru conditiile de temperatura de sfarsit de noiembrie.

Am obtinut cele mai bune rezultate la linguri oscilante si la naluci soft. Cele mai mari stiuci au avut aprox 3,5 respectiv 3kg si au fost capturate pe lacul Isac, ambele la oscilanta: una la un Linx nr.2, cealalta la o lingura noua, un tzack aflat inca in teste.

Pe langa cele doua, au mai fost si destul de multe capturi intre 1 si 2 kg. Cu alte cuvinte, am avut parte de niste partide de pescuit foarte placute, dar fara capturi impresionante.

Am eliberat absolut toate stiucile prinse, spre mirarea altor pescari, aflati in Delta cu scopul declarat de a “colecta” cateva kilograme de icre de stiuca.

In ciuda faptului ca exista tot felul de povesti cu curent electric, carbid sau alte metode barbare de pescuit, eu unul raman la convingerea ca – cel putin in ceea ce priveste stiuca din Delta Dunarii– si pescuitul sportiv este un rau semnificativ si cu atat mai regretabil cu cat este produs exact de cei de la care ai avea pretentia sa inteleaga ca pestii sunt partenerii pescarilor doar atata vreme cat sunt vii.

Este evident pentru toata lumea ca atunci cand pescuim la rapitor din barca nu putem profita decat cu totul si cu totul intamplator de umbra naturala. Din acest motiv, pentru a rezista in zilele toride de vara, este foarte important sa ne imbracam cu haine potrivite, care sa ne protejeze cat mai bine de razele soarelui.

Deoarece la mijlocul lunii mai caldura se instalase deja in zona de sud a tarii, cu ocazia unei vizite la sediul Arrow am decis ca inainte de etapa de la Uzlina sa-mi completez garderoba cu o camasa special conceputa pentru pescuit: Daiwa Performance Long Sleeve. Decizia a fost una inspirata, deoarece aceasta camasa mi-a asigurat confortul termic  necesar pe durata intregului concurs.

Camasa este conceputa dintr-un material sintetic special care are urmatoarele proprietati: protejeaza de razele solare directe si de reflexia din apa a acestora; in cazul in care a fost udat se usuca rapid, fibra neabsorbind apa; isi pastreaza culoarea – nu se decoloreaza de la soare si transpiratie si nu se pateaza, petele iesind la prima spalare; este rezistent la vant si la curentul puternic din timpul deplasarii cu viteze mari.

Camasa este echipata cu doua buzunare, cu inchidere securizata cu arici, usor de accesat si cu o singura mana, suficient de spatioase pentru a depozita mici accesorii necesare la pescuit. Manecile pot fi ajustate deoarece au prevazuta la interior o mica bretea care le fixeaza dupa ce au fost suflecate.

Pe partea din spate, camasa este prevazuta cu o decupare pe toata latimea, dublata cu plasa, pentru o ventilare eficienta.

Pentru multi, legatura dintre DAIWA si industria textila poate parea surprinzatoare, dar pe piata japoneza exista o gama foarte larga de haine DAIWA dedicate pescuitului, create impreuna cu designeri niponi. Am purtat aceasta camasa la mai multe partide de pescuit si am remarcat si apreciat ca, pe langa toate avantajele pe care le-am descris mai devreme, are si o croiala foarte comoda, cu adevarat adecvata unui pescuit dinamic, cu miscari ample ale bratelor. Camasa DAIWA Performance Long Sleeve le va fi foarte utila acelora care inteleg ca e bine sa se protejeze de soare in timpul pescuitului.

Weekendul trecut a avut loc la Uzlina etapa a doua a CNS Master 2013. A fost o etapa excelenta pentru noi, reusind sa ne clasam – in premiera pentru o etapa a CNS – pe primele doua locuri ale podiumului.

Spinnerbait-ul cu skirt a fost din nou argumentul principal, cele mai prinzatoare modele fiind Shallow Killer-ul si modelul de 11 grame cu doua palete. Culorile cele mai eficiente au fost alb-negru/rosu si o culoare noua, careia de-abia “ii taiasem panglica” cu o zi inaintea concursului: orange-negru/chartreuse.

Petre: “Daca in prima mansa am pescuit cu un shallow killer alb-negru/rosu cu doua palete colorado si un spinnerbait de 11 grame orange-negru/chartreuse colorado-salcie, in a doua mansa am pescuit cu un shallow killer orange-negru/chartreuse colorado-salcie si cu un spinnerbait de 11 grame alb-negru/rosu, tot colorado-salcie. Marea majoritate a stiucilor (mai exact 14 din 16 in prima mansa si 16 din 17 in cea de-a doua) le-am prins la shallow killer, insistand cu ele datorita faptului ca puteau fi pescuite mai bine in conditiile de vegetatie abundenta de la Uzlina.”

Eugen: “In prima jumatate a mansei intai, perioada in care vantul nu a batut aproape deloc, am pescuit cu oscilante: Linx nr.2 nickel si Pollo, tot nickel. Am simtit nevoia sa pescuiesc cu oscilante deoarece stiucile stateau ascunse in spatiile inguste din stuf si pentru a le determina sa atace era nevoie sa insist pe prezentare, tinand naluca in acel loc cat mai mult timp. Am prins astfel 11 din cele 17 stiuci.

In a doua parte a mansei, precum si in mansa a doua am prins exclusiv la spinnerbait, strategia de baza fiind un pescuit in permanenta miscare; powerfishing 100%. Culorile cele mai bune au fost alb-negru/rosu si culoarea noua orange-negru/chartreuse – combinatie realizata si la sugestia lui Vlad Tocae. Desi nu am fost la antrenamente la Uzlina, iar vestile venite de acolo erau ingrijoratoare in special din cauza invaziei vegetatiei,  Petre m-a incurajat, spunandu-mi ca o sa obtinem un rezultat bun, deoarece stapanim bine tehnicile de pescuit la stiuca in apa mica… iar rezultatele i-au dat dreptate!“

Din fericire ne-am luptat indirect in acest concurs, clasamentul de dupa etapa de la Periprava plasandu-ne in grupe diferite la Uzlina. In prima mansa am reusit sa castigam fiecare dintre noi sectorul din care am facut parte: Eugen cu 17 stiuci, iar eu cu 16. Daca dupa repriza castigata la Periprava, am prevazut ca voi avea o mansa a doua mai slaba, in interviul acordat lui Malin Musatescu la Uzlina i-am spus ca am convingerea ca de data aceasta voi avea o clasare foarte buna si in mansa secunda. Fiecare pescar isi cunoaste – sau ar trebui sa-si cunoasca – punctele forte si punctele mai slabe. Precizia cu care mi-am anticipat rezultatele in mansele secunde de la aceste prime doua etape este o dovada puternica a faptului ca spinningul de competitie nu este un joc de noroc.

In mansa a doua ne-am castigat din nou sectoarele, eu cu 17 stiuci iar Eugen cu 10. Am incheiat astfel la balotaj, fiecare cu cate doua puncte mansa, eu pe locul 1 cu 33 de stiuci, Eugen pe 2 cu 27. Am reusit sa profit astfel de ceea ce Eugen a anticipat inca dinainte sa plecam de acasa: cei care intra in prima mansa pe sectorul mai mic vor avea sanse mai mari sa castige balotajele din clasamentul final. Pe locul al treilea a terminat brasoveanul Rares Boeriu cu 7 puncte mansa si 16 stiuci, majoritatea prinse – dupa cum ne-a spus- tot la un spinnerbait BERTI. Premiul pentru cea mai mare captura a plecat la Arad impreuna cu Adelin Avram, care a reusit sa prinda o dintoasa de 102cm.

Cu Cupa Cormoran am pus punct etapelor de stiuca de anul acesta. Urmeaza ca bibanul, cleanul si salaul sa-si puna amprenta asupra clasamantelor CNS. Fir intins tuturor!

Prima etapa a Diviziei Open a CNS a avut loc weekendul trecut la Uzlina. Pentru noi aceasta etapa a insemnat satisfactia faptului ca cea mai mare stiuca a concursului a fost prinsa cu un spinnerbait BERTI. L-am rugat pe Mircea Teodorescu de la Aqua Fishing Club, autorul acestei performante si castigatorul premiului oferit de LRS pentru cel mai mare peste din concurs sa ne spuna povestea acestei capturi in cateva cuvinte:

Totul a inceput in urma cu 2 ani, cand intr-o discutie cu Petre German (unul dintre producatorii nalucilor BERTI), cautand solutii pentru o naluca special dedicata stiucii, mi s-a recomandat spinnerbait-ul. Am achizitionat atunci spinnerbaituri din doua gramaje 11grame si 14grame. Acestea aveau diverse forme ale paletelor si bineinteles diverse culori .

Dupa mai multe incercari efectuate anul trecut la Periprava, am ajuns la concluzia ca un spinnerbait rosu cu gri de 11 grame, care avea paleta finala in forma de frunza, dar cea initiala in forma rotunda, este cea mai potrivita.(Atunci cu acest spinnerbait iesisem locul 1 in prima mansa, iar la final ma clasam pe locul 6 in urma lui Mihai Sofonea care bineinteles folosea acelasi tip de naluca.)
Anul acesta in prima etapa din divizia Open a LRS de la Cormoran-Uzlina, am pescuit exclusiv cu acest spinnerbait, avand foarte mare incredere in el, dupa evolutia de anul trecut .

A fost clar o naluca selectiva care se adresa pestilor de talie mare. Dovada o face faptul ca media capturilor mele a fost de 66 de cm, una din cele mai bune. In poza se poate vedea in spatele meu in stanga exact tipul de zona in care a fost prinsa cea mai mare stiuca din concurs, o zona in care trestiile erau iesite din apa putin, si erau foarte rare.

Atacul a survenit la o distanta de aproximativ 5 m de barca eu fiind in acel moment neancorat, lasat liber in bataia vantului. Drillul a durat peste 20 de minute. Exemplarul avea exact 99,8cm fiind omologat conform regulamentelor LRS pe fisa de arbitraj ca fiind de 99cm.
In poza de mai jos se poate vedea un alt exemplar deosebit prins in aceeasi zi, zi in care eu personal am avut cele mai mari satisfactii in pescuitul stiucii. “Mititica” asta are doar 80 de cm .

Stiuca de 99,8cm este in acest moment recordul meu personal la stiuca, record pe care mi-as dori sa il pot depasi in curand… tot cu un spinnerbait marca BERTI.

Mi s-a pus de multe ori intrebarea cum si cand consider ca trebuie sa pescuim pentru a avea sansele cele mai mari de a captura o stiuca record. In general, cred ca stiucile mari sunt mai active atunci cand vremea este potrivnica… frig, ploaie sau vant puternic. Este o chestie logica intrucatva, pentru ca stiucile ne pot simti mai greu iar pe apa sunt mai putini pescari care incearca sa le captureze. In ceea ce priveste nalucile cele mai potrivite, nu cred sub nici o forma ca ar exista asa ceva – experienta mi-a infirmat in nenumarate randuri dictonul “naluca mare – stiuca mare”. Per ansamblu, consider ca o aventura cu o dintoasa record este o imbinare intre inspiratie si noroc.

La inceputul lunii noiembrie am pescuit trei zile (de fapt o zi intreaga si inca doua “sferturi” de zi) in incinta nr.7 (?) de la Cormoran. Am ajuns la Uzlina luni dupa amiaza, dupa ce in zilele de sambata si duminica se desfasurase un concurs de pescuit la stiuca la care au participat 42 de pescari (21 de echipe de cate 2). In acest context, am privit iesirea de cateva ore de luni seara mai mult ca pe un prilej de a lua pulsul apei si de a vedea la lucru cateva naluci.

Si totusi… dupa 5-10 stiuci  intre 1 si 3 kilograme, in imediata vecinatate a intrarii pe unul dintre canalele secundare ale incintei am reusit sa-mi imbunatatesc recordul personal la aceasta specie…19.5lbs. Intamplator (sau nu?!) si vechiul meu record (cca 15lbs) fusese capturat tot in aceeasi locatie, in luna Decembrie 2009.

Daca stiuca din 2009 a fost atrasa de un versus argintat, cea de acum a preferat un spinnerbait cu skirt alb-negru-rosu si doua palete colorado.

Aceasta intamplare nu mi-a schimbat catusi de putin perceptia asupra capturarii recordurilor… dar de un lucru sunt sigur: cu cat mergi mai des la pescuit, cu atat ai sanse mai mari de a-ti imbunatati recordurile. Din fata calculatorului e imposibil sa-ti testezi inspiratia sau norocul.
FIR INTINS!