In 2007, cand mi-am petrecut prima vacanta la pescuit in Suedia, am fost avertizat de catre cativa prieteni care se aflau pentru a patra vara consecutiv acolo ca pescuitul in aceasta tara creaza dependenta. Dependenta de pescuit in ape curate, fara PET-uri, fara manele, fara gratare sau lansete insirate pe sute de metri de mal de catre acelasi “pescar”. Am zambit atunci, gandindu-ma ca acestia exagereaza, si ca frecventele lor vacante la pescuit in Suedia sunt incurajate de alte argumente decat cele pescaresti. In urmatorii trei ani, cu ocazia a inca doua vacante petrecute acolo, am avut ocazia sa inteleg ce cauta un pescar roman in nordul extrem al continentului.
Suedezii nu iubesc pestii prea tare. Pe parcursul vacantelor petrecute in Suedia nu am vazut pescari care sa elibereze pesti sau care sa incurajeze in vreun fel practicarea pescuitului in maniera “catch and release”. Mai mult decat atat, anul trecut am vazut cum pescarii suedezi aruncau stiucile pe mal, pentru a incerca sa-si protejeze lipanii, pastravii si somonii. Motivul pentru care Suedia are atat de mult peste este insa foarte simplu; in comparatie cu Romania, Suedia are de 28 de ori mai multa apa (referindu-ne strict la rauri si lacuri cu apa dulce) si de 2,5 ori mai putini locuitori. Cu siguranta, pestele se simte mult mai bine in aceste conditii. Costurile unei vacante de doua saptamani la pescuit in Suedia se apropie de 1000 de euro, comparabile cu preturile din orice locatie privata din Romania unde sa ai si sansa de a prinde ceva peste. In aceste conditii, am convingerea ca in urmatorii ani numerul pescarilor romani dispusi sa-si petreaca vacantele in tarile nordice va creste exponential.
Prima locatie aleasa pentru aceasta vara a fost lacul Mälaren, din apropiere de Stockholm. Este unul dintre cele mai mari lacuri din Suedia, iar pestele tinta era stiuca. Realitatea este ca am aflat ca acest lac adaposteste salai capitali in ziua in care am ajuns la destinatie. Gazda noastra a fost Stefan, un roman care a ales calea exilului in urma cu mai bine de 20 de ani. In cele doua seri petrecute la Hammarby, i-am ascultat ore in sir povestirile despre emigrare si despre dificultatile integrarii intr-o societate noua. In prima seara am pescuit de pe mal, pe un canal ce se varsa in lac, insa capturile au fost nesemnificative din punct de vedere al dimensiunilor. Am reusit totusi sa pacalim cateva stiuci si cativa salai si bibani. Ziua a doua a vacantei noastre a coincis cu lansarea la apa a noii ambarcatiuni de pescuit a lui Stefan: o barca Terhi, cu care am reusit sa acoperim o portiune destul de mare de lac, iar capturile nu s-au mai lasat asteptate. Recordmanul zilei a fost Vali, atat ca numar de capturi cat si ca dimensiuni, el reusind sa aduca la barca cele mai mari doua stiuci ale echipei, apreciate intre 4 si 5 kilograme. Ceea ce m-a surprins pe Mälaren a fost numarul foarte mare de plase, acest lac fiind pescuit industrial foarte intens. A fost pentru prima data cand Suedia mi-a oferit o astfel de priveliste.
De la Hammarby, dupa doua ore de mers cu masina, am ajuns in cea de-a doua destinatie a vacantei noastre, raul Dalalven, cu ale lui numeroase meandre, brate moarte si baraje. A fost cea mai spectaculoasa locatie de stiuca din aceasta vacanta. Din pacate, gazda noastra, Marin, fusese de curand victima unor amatori de motoare termice, astfel incat nu am avut la dispozitie decat o barca cu vasle, care, in conditiile curentului destul de puternic din zona in care am pescuit ne-a impus o strategie prin care unul dintre noi vaslea, iar celalalt pescuia. Cu toate acestea, rezultatele iesirilor pe apa au fost foarte bune; zeci de stiuci in fiecare zi, cu greutati cuprinse in general intre 1 si 3 kg, dar si cu cateva capturi, dintre care cea mai mare, de 6kg, pe care am prins-o la un PISCOT nr.2, argintat.
O alta specie foarte prezenta in apele raului era bibanul, numeroase exemplare de peste 30 de centimetri ajungand in ancorele nalucilor noastre. Tot aici, Vali a capturat si o vaduvita de peste doua kilograme, drill-ul fiind absolut spectaculos in conditiile unui curent foarte puternic cauzat de uzinarea puternica din acea dimineata. Am remarcat faptul ca cel mai prielnic moment al zilei – in special in ceea ce priveste stiucile mari – era seara, exact inainte de apusul soarelui.
Ultimele doua zile ale vacantei noastre le-am petrecut pe o locatie unde in urma cu trei ani am reusit cele mai importante capturi – campingul Lappland Pro Natur de la Gavsele. Este singura loc din Suedia in care am pescuit unde pestii sunt respecatati, existand reguli stricte inclusiv in ceea ce priveste eliberarea stiucilor mari. Un ghid francez este cel care e reusit sa convinga localnicii de importanta pescuitului sportiv in atragerea turistilor in zona. Conditiile – atat de cazare cat si de pescuit – sunt impecabile. Barci si motoare foarte bine intretinute stau la dispozitia turistilor. Am pescuit doua zile si am avut nenumarate capturi, dintre care si o stiuca de 103cm, pe care am “pacalit-o” cu o oscilanta VERSUS. Si aici bibanii mari sunt foarte frecventi, salvand orele din zi in care stiucile nu se hranesc. Am prins si cateva vaduvite, dar de dimensiuni mai mici decat cea capturata de Vali pe Dalalven. Desi am pescuit la Gavsele exact in aceeasi perioada ca si in urma cu trei ani, am remarcat diferente enorma de dezvoltare a vegetatiei. Si in Suedia, iarna s-a intins mai mult decat in alti ani, natura fiind mult intarziata. Dealtfel, ghidul nostru ne-a dezvaluit ca am avut norocul de a pescui in primele doua zile insorite ale anului.
Pescuitul stiucilor suedeze nu difera foarte mult de ceea ce stim noi din Delta, este un pescuit in ape putin adanci, cu vegetatie, diferenta majora constand in substratul pietros. In rest, tehnicile de pescuit sunt cam aceleasi: lanseuri cat mai precise la “buza” vegetatiei sau printre nuferi, si un joc al nalucilor cat mai diversificat. Am avut rezultate la oscilante, voblere si spinnerbaiti cu skirt. S-a intamplat ca atunci cand incercam sa gasim pastravii pe zonele cu curenti mai puternici, cu oscilante mici sau rotative sa avem atacuri de stiuci. Cea mai mare stiuca pe care am avut-o in drill in aceasdta vacanta a atacat un TAIFUN argintat de numai 5cm., insa dupa cateva minute a taiat firul monofilament cu care incercam sa prind pastravi si lipani. In zonele cu vegetatie foarte deasa, voblerele de suprafata ale lui Misu au adus la barca cele mai multe stiuci. Capturile mai importante insa au venit la oscilante pe zone cu apa de 1,5-2m, atacand dintre nuferi. Pe rauri, cele mai mute atacuri le-am avut pe zonele cu curenti mai slabi, in jurul insulelor sau in golfuri si japse.
Dupa trei vacante in patru ani, in care am avut privilegiul sa pescuiesc pe numeroase si variate locatii, dupa sute de stiuci, bibani, lipani si pastravi capturati, dupa ce am avut ocazia sa inteleg ospitalitatea rece a nordicilor, pot spune cu mana pe inima ca, intr-adevar, Suedia este o locatie de vis pentru pescari. Chiar daca recordurile sunt greu de capturat si acolo, chiar daca uneori tantarii iti dau peste cap socotelile, o vacanta nordica iti incarca bateriile parca mai mult si mai repede decat una petrecuta “acasa”. In plin scandal provocat de logouri si identitati copiate de pe internet, “gradina carpatina” nu poate oferi unui pescar – din pacate- captrurile si conditiile pe care le intalnesti in tarile din nordul continentului.
Aceasta intamplare nu mi-a schimbat catusi de putin perceptia asupra capturarii recordurilor… dar de un lucru sunt sigur: cu cat mergi mai des la pescuit, cu atat ai sanse mai mari de a-ti imbunatati recordurile. Din fata calculatorului e imposibil sa-ti testezi inspiratia sau norocul.
