Daca cineva mi-ar fi aratat cu 30 de ani in urma o fotografie din vara anului 2018 cu lacul (la acea vreme un adevarat colt de paradis) invadat de pet-uri, pungi, papuci, tuburi de spray sau de diverse tipuri de silicoane si adezivi, cutii de sampon, sapun, smantana, iaurt, sticle de bauturi alcoolice sau racoritoare… etc, etc, etc… as fi crezut in mod sigur ca e o imagine trucata. 

Din pacate asa arata lacul de la Bicaz dupa 30 de ani de nepasare a autoritatilor si ONG-urilor si de lipsa de educatie a riveranilor, turistilor si pescarilor.

Cam in aceste coordonate s-a pescuit anul acesta la Bicaz, un lac prins – din cate am inteles dintr-un reportaj de la TV- intre doua institutii (Hidroelectrica si Apele Romane) care incearca sa-si paseze una alteia responsabilitatea curateniei pe luciul de apa dintre munti.

Noi, Liga Romana de Spinning, am incercat, cu puterile noastre limitate, sa aratam ca este nevoie doar de putina bunavointa pentru ca Bicazul sa poata sa redevina ceea ce este el de fapt: un lac minunat.

Dar sa revenim la pescuit… in perioada 13-15 iulie s-a desfasurat la Bicaz etapa a treia a CNS Ciucas 2018. O etapa dedicata cleanului si bibanului sau – cu alte cuvinte- cam singura etapa de anul acesta in care concurentii chiar au de ales intre cele doua specii punctabile. La restul etapelor, in care punteaza stiuca sau salaul, bibanul are mai mult un rol de Cenusareasa.

Am pescuit 6 zile in ultima saptamana dedicata antrenamentelor neoficiale. Lacul era inca in crestere foarte puternica, in cele 6 zile nivelul lui crescand cu peste un metru.

Rezultatele antrenamentelor au fost, evident, influentate de aceaste puternice fluctuatii zilnice. Am pescuit in special la clean, dar si cu scurte reprize dedicate bibanului.

Dupa 6 zile de pescuit am tras concluzia ca un mix optim intre cele doua specii punctabile va fi varianta castigatoare a etapei Bicaz 2018. Ramanea de vazut cine va reusi sa-si optimizeze cel mai bine timpul si reprizele de pescuit dedicate fiecareia dintre cele doua specii.

In saptamana in care pescuitul a fost interzis pentru participantii la concurs, nivelul lacului a ramas relativ constant, ceea ce a facut ca in antrenamentele oficiale sa remarcam totusi o usoara crestere a apetitului in special la cleni.

Am hotarat sa mizam in concurs pe clean, cu speranta ca printre cele cateva zeci sau chiar sute de bibanei pe care o sa-i prindem in fiecare dintre cele doua manse sa fie si cativa mai “imbracati”.

Am reusit sa punem in livewell cate 7 cleni in fiecare dintre cele doua manse, cei mai mari de 34cm, cate unul in fiecare zi.

Din pacate bibanii nu ne-au ajutat prea mult, in prima mansa punctand, pe langa cei sapte cleni, cu trei bibani de 21cm, iar in mansa a doua cu doi bibani de 22cm si unul de 24cm.

Am pescuit cu o varietate foarte mare de voblere si rotative. Am prins pestii atat la voblere -care coboara mai putin – Cormoran Baby Shad si StrikePro Baby Pro  sau voblere deep diving – Berti Ultras DD Crank, Jackall Chubby, Daiwa Rolling Crank si Daiwa Spike cat si la rotative Berti Axat.

Am avut si scurte perioade in care am incercat bibanii cu gume, dar in concurs nu am avut sansa sa ademenim nici unul de dimensiuni considerabile, desi in antrenamente reusiseram sa aducem in barca mai multi bibani de peste 30cm.

Cu doua clasari onorabile, locul 7 in prima zi si locul 5 in cea de-a doua, ne-am clasat in final pe locul 4 din cele 45 de echipe prezente la Bicaz. O clasare frustranta in conditii obisnuite, a fost totusi pentru noi una foarte buna in lupta pentru locurile care asigura prezenta in lotul national de anul viitor.

Am urcat pe locul 2 in clasamentul general, insa mai avem de trecut doua hopuri, Snagov si Delta Dunarii – varianta de toamna. Primul dintre ele la Snagov, in primul weekend al lunii septembrie, teoretic o perioada nu foarte grozava pentru un concurs pe aceasta pista. Vom vedea…

Filaret Cimpoiesu a fost tehnicianul care s-a ocupat de soarta pastravilor de pe Neagra in ultimii ani. De la primul contact pe care l-am avut cu acest rau, in urma cu 15-20 de ani, am remarcat in Filaret un pescar pasionat, dedicat deopotriva gestionarii durabile a resursei acvatice din raul pe care-l avea in grija.

Din pacate, Filaret s-a stins in iarna trecuta, lasand in urma un rau minunat, probabil unul dintre cele mai bine ingrijite rauri de munte din tara- dar si regretele celor care l-au cunoscut si un post inca liber la Ocolul Silvic Brosteni. “Nimeni nu poate sa-l inlocuiasca pe Filaret!” ne-a spus doamna care ne-a eliberat permisele de pescuit.

Am incercat sa gasim o parte buna in faptul ca pe Bicaz nu aveam voie sa pescuim saptamana aceasta si am facut o scurta excursie pe Neagra. Am aflat din start ca anul acesta nu se pescuieste decat pe Neagra Inferioara (mai jos de confluenta cu Negrisoara), intrucat s-au facut populari.

Nu mai pescuisem pe aceasta zona de foarte multi ani. Fiind zona cea mai pescuita, in general o evitam, in ciuda faptului ca in trecut am avut capturi importante.

Am gasit raul cu un debit foarte crescut si o apa cam tulbure pentru gustul nostru, dar acceptabila pentru pescuit cu rotative.

Nici nu apucasem sa facem primele lanseuri si am inceput o lupta grea cu “stolurile” de tauni si tantari. Nu stiu ce s-a intamplat anul asta, dar sunt mai multi ca oricand. Am remarcat acest fapt si in Delta, cand masina ne-a fost invadata de zeci de tauni in cateva clipe de neatentie.

Am pescuit exact 6 ore, intre 10.00 si 16.00 si am prins, in doi pescari, circa 30 de pastraviori. Cei mai mari nu au depasit 17-18 cm, iar majoritatea aveau undeva intre 10 si 15cm.

Am folosit aproape exclusiv rotative mici, dar din cauza debitului foarte mare era greu sa gasesti locuri in care sa lansezi. Practic in fiecare loc in care apa statea putin, aveai cel putin un atac.

Din pacate, pastravii cei mari nu ne-au bagat deloc in seama. Poate a fost o zi proasta, poate nivelul crescut si turbiditatea apei, poate ca n-am gasit noi reteta castigatoare sau poate a fost din cauza furtunii care a inceput la ora 16. Sau poate ca pur si simpul pastravii cei mari s-au dus odata cu protectorul lor.

Ne-am bucurat totusi ca sunt multi pesti mici, ca doamna de la permise spusese adevarul: Neagra si Negrisoara au fost populate de curand. Neagra pare sa aiba viitor; iar daca se va gasi un technician pasionat, acest viitor poate sa fie pe masura trecutului si renumelui acestui rau minunat.

Weekendul trecut a debutat editia 2015 a CNS Spinning LRS. Au trecut deja 9 ani de la reformarea spinningului de competitie de la noi. Anul 2015 a adus un nou format, care a fost considerat cel mai potrivit pentru conditiile social-economice din Romania. Au existat si voci impotriva noului sistem pe echipe de cate doi in barca, dar- paradoxal – ele au venit in special de la pescari care au absentat cu desavarsire in ultimii ani de pe pistele de concurs ale LRS fiind in schimb prezenti la nenumarate concursuri pe echipe din afara campionatului national Neumarkt.

Sezonul a inceput cu o etapa de stiuca, in Delta Dunarii, pe “natural”. O decizie riscanta a AG a LRS, dar pe care toata lumea a inteles ca trebuie sa ne-o asumam impreuna. Momentan, “naturalul” este singura solutie pentru a putea pescuit pe o suprafata atat de mare din barcile proprii pregatite special pentru pescuit la rapitori. Suprafata uriasa de apa a necesitat si masuri speciale, barcile fiind monitorizate GPS pentru a atentiona la eventuala apropiere dintre doua barci sau la eventualele “evadari” din sector. Reusita deplina a acestui concurs cred ca va schimba mult perceptia despre concursurile de stiuca din Delta. Meritul principal apartine clubului PeApa.ro, precum si presedintelui si vicepresedintelui LRS, Marian Morcovescu si Rares Boeriu, dar un rol determinant in desfasurarea acestei etape l-a avut si resortul Egreta, locul unde atat pescarii cat si barcile lor au putut beneficia de cele mai bune conditii.

Si pentru noi acest nou format in echipe de doi pescari cu punctare a celor mai mari pesti este o provocare. In cei noua ani de campionate individuale in care au punctat toate capturile ne-am descurcat foarte bine, adunand impreuna 4 titluri nationale, un loc 2 si 3 locuri 3, precum si 9 etape castigate si alte 10 prezente pe podium (de patru ori locul 2 si de sase ori locul al treilea). Aceste cifre nu ofera  insa certitudinea ca ne vom descurca la fel de bine si in echipa.

Etapa de pe natural a fost unul dintre cele mai frumoase concursuri la care am participat, probabil in special datorita suprafatei uriase de apa pe care s-a desfasurat. Pe e alta parte, aceasta suprafata a fost avantajul major al pescarilor care pescuisera mai mult in zona respectiva din Delta Dunarii, intrucat o singura zi de antrenament oficial a fost insuficienta pentru a o putea “acoperi”. Pentru noi a fost destul de dificil, intrucat mai pescuisem o singura data pe lacurile aflate in sector. Ne-am petrecut ziua de antrenamente mai mult pentru explorarea sectorului si mai putin pescuind. Rezultatele de vineri, precum si experienta anterioara din toamna anului 2013 ne-au facut ca in concurs sa mizam exclusiv pe doua dintre lacurile principale aflate in zona de concurs: Isac si Chiril.

Daca in prima mansa s-a dovedit a fi o decizie inspirata, terminand pe locul al doilea dupa echipa Fane Bondrea – Bogdan Cheta, in mansa a doua nu am mai avut la fel de multa sansa, majoritatea echipelor aflate in topul zilei alegand zone mai retrase si mai putin pescuite. A fost locul 13 in mansa a doua, iar per total a iesit locul 6, un rezultat multumitor din perspectiva faptului ca nu cunosteam foarte bine zona de concurs, dar oarecum dezamagitor prin prisma rezultatului din prima mansa.

Am pescuit cu lansete de spinning Daiwa Steez Fle-X-lite echipate cu mulinete Daiwa Certate si de baitcasting Steez Flogger cu mulinete Daiwa Zillion TWS. Am folosit in special linguri si spinnerbait, iar duminica am avut cateva capturi si la rotative Axat Gigant si voblere Cormoran BellyDog si SavageGear 4Play. Parerea aproape unanima a fost ca nu nalucile au facut diferenta in prima etapa a CNS2015, ci localizarea; inspiratia de a alege pentru a doua mansa zone mai linistite sau cu apa ceva mai tulbure.

Am avut in intentie sa filmam intreaga desfasurare a manselor, dar o mica problema tehnica ne-a impiedicat sa facem acest lucru. Iar in timpul unui concurs nu iti poti permite sa pierzi timp incercand sa vezi care e problema din cauza careia s-au oprit aparatele de filmat. Am surprins totusi pe film mai multe driluri, dintre care si cel cu una dintre cele mai mari stiuci ale noastre din prima zi – 61cm, prinsa de Eugen la spinnerbait. (A mai fost una de 62, tot in prima zi, la Linx nr.2 silver).

Urmeaza etapele de clean si biban… in ordine Belis, Bicaz, Snagov. Dar pana atunci va asteptam cu drag la Bibanmania3, un concurs amical ai carui co-organizatori suntem, la Bicaz, in perioada 17-19 iulie 2015.

Brosteni- o localitate din sud-vestul judetului Suceava, despre care tot romanul a auzit inca din scoala primara, din scrierile lui Ion Creanga, care in primul capitol al celebrelor Amintiri din Copilarie ne povesteste despre caprele Irinucai si despre casa acesteia de la Brosteni, avariata de un bolovan rostogolit la vale.

Ceva mai tarziu, in perioada interbelica, Brosteniul devine celebru datorita podului peste Bistrita care lega valea raului Neagra de soseaua de pe valea Bistritei. Pentru o vreme destul de indelungata, a fost podul de beton cu cea mai mare deschidere din tara – 75m. Podul a fost distrus de un bombardament in timpul celui de-al doilea razboi mondial iar astazi in locul lui exista un pot obisnuit, cu balustrada metalica si multe gropi (la fel ca majoritatea podurilor din tara).

In povestea noastra, Brosteniul este locul unde raul Neagra- unul dintre cele mai celebre rauri de pastrav din Moldova- se varsa in Bistrita. Locul unde drumul de asfalt este inlocuit de un drum care candva a fost pietruit si unde – macar o data pe vara – parasim drumul national care duce la Vatra Dornei pentru a incerca sa prindem cativa pistruiati.

Nici in aceasta vara nu am facut rabat de la acest obicei si am vizitat Neagra de doua ori pe parcursul concediului petrecut in Moldova. Am regasit raul cu un debit mult mai mare decat anul trecut si cu pastravi mult mai greu de localizat. La prima iesire am prins destul de bine, in special pastravi intre 22 si 26cm, dar si cativa pesti sub dimensiunea limita de 20cm (mult mai putini decat anul trecut).

Cea de-a doua partida a fost mult mai dificila. Cu o zi inainte plouase prima data dupa aproape o luna, iar forestierii erau si ei foarte activi, astfel incat am pescuit intr-o apa foarte tulbure, in care pestii puteau cu greu sa ne repereze nalucile.

Am prins cativa pastravi – majoritatea mici, dar spre finalul zilei Eugen a reusit sa prinda un superb pastrav indigen de 42cm. Este cel mai mare pastrav pe care l-am vazut vreodata pe Neagra. Exista si povesti cu pastravi mai mari, dar eu le stiu doar din auzite.

Cea mai mare drama pe care sunt nevoite sa o accepte majoritatea raurilor de munte de la noi sunt defrisarile care parca nu se mai termina. Odata cu acestea vin utilajele care sunt spalate de cele mai multe ori direct in apele raurilor, aluviunile care le modifica albiile si le tulbura apele sau rumegusul si toate celelalte resturi vegetale care sunt cu greu tolerate de catre pastravi.

Mai pe scurt, vin niste baieti cu TAF-uri, tractoare si camioane pe care nu-i intereseaza absolut deloc soarta pastravilor din raul prin care ei trag bustenii de pe versanti. Sau ii intereseaza doar in masura in care pot sa-i braconeze. Din nefericire, nici Neagra nu face exceptie de la aceste triste obiceiuri.

Profitand de faptul ca s-a desfasurat destul de aproape de locul in care ne aflam, la sfarsitul vacantei am participat – in premiera – la o etapa a CNS mal organizat de catre LRS. Chiar daca la prima vedere sistemul pare unul destul de neatractiv, cu pastravi  populati chiar inaintea concursului, incantarea aproape unanima pe care o manifestau toti cei care au participat la astfel de competitii ne-a starnit curiozitatea si dorinta de a vedea de la fata locului cum se desfasoara un eveniment de acest fel.

Spre norocul nostru am nimerit la cel mai reusit concurs de spinning de pe mal organizat pana acum in Romania (potrivit spuselor celorlalti participanti). La aceasta reusita, un aport covarsitor l-a avut dl. Viorel Mitric, proprietarul crescatoriei de unde au fost achizitionati pastravii pentru populare, devenit ulterior partenerul si sponsorul principal al concursului.

Din punct de vedere al emotiilor, este probabil competitia de spinning cea mai intensa, evenimentele desfasurandu-se intr-o viteza foarte mare.  Faptul ca te afli in permanent contact cu ceilalti concurenti cu care – vrei nu vrei – trebuie sa-ti imparti trairile incarca cu adrenalina competitiile de spinning de pe mal; si cu toate ca au destul de putina legatura cu pescuitul pastravului salbatic de rau, cu siguranta vom reveni la anul la acest gen de concursuri.

ROTATIVELE- unele dintre cele mai populare momeli artificiale – sunt naluci metalice compuse din mai multe elemente; unele dintre ele – paleta si calaretul-  aflandu-se in timpul evolutiei intr-o miscare de rotatie fata de celelalte: corp, ax, ancora.  Sunt niste mecanisme mici dar de mare precizie care daca sunt construite corespunzator functioneza in momentul tractarii prin apa. Sunt naluci a caror eficienta este dependenta atit pe stralucire cit si de vibratie.

Sunt compuse din:

1.PALETA METALICA – elementul de baza al rotativei, fiind componenta care in timpul evolutiei se roteste in jurul axului.

2.LESTUL (CORPUL) – principalul sau rol este acela de a da greutate nalucii. De asemenea are si un rol important in aspectul general, culoarea si forma fiind de multe ori unul din motivele de declansare a atacului. Rotativele Berti au lestul fie din plumb vopsit electrostatic pentru o rezistenta cat mai mare in timp, fie din alama.

3.AXUL – este elementul de lagatura dintre paleta, corp si ancora. Fiind mecanisme care evolueaza in apa, trebuie sa fie excutat din sirma inoxidabila pentru a-si pastra caracteristicile in timp. Toate rotativele berti au axul din sirma inoxidabila. Este prevazut in partile superioara si inferioara cu doua bucle de prindere.

4.CALARETUL – elementul prin care paleta este atasata de ax. Trebuie executat riguros pentru ca naluca sa functioneze corespunzator.  Intre diametrul axului si gaurile din calaret trebuie sa fie un raport optim.

5.ANCORA – este montata in ochetul inferior al axului intr-o articulatie libera ce-i permite o miscare de aproape 360* .  Astfel pestii nu dispun de niciun punct de sprijin ce le-ar favoriza dezagatarea.

Intre aceste componente trebuie sa existe un echilibru foarte bun pentru ca mecanismul sa functioneze. Lestul trebuie sa aiba o greutate optima in raport cu dimensiunea paletei pentru ca aceasta sa se invirta corspunzator inca din primul moment in care rotativa este pusa in miscare. Ancora trebuie sa aiba o dimensiune conforma cu restul ansamblului.

In functie de forma pe care o au paletele ele evolueaza sub un unghi mai deschis sau mai inchis fata de axul nalucii. Cele care evolueaza sub un unghi deschis emit vibratii mai intense iar cele care evolueaza mai aproape de ax emit vibratii mai slabe.

PESCUITUL IN APE STATATOARE

1.RECUPERARE CONTINUA

Aceste naluci functioneaza doar in timpul tractiunii si de aceea recuperarea continua este modul cel mai des in care ele sunt utilizate. Aprecierea de care se bucura in randul pescarilor se datoreaza faptului ca functionarea lor nu este determinata de experienta acestora. Au avantajul propriei greutatii si de aceea pot evolua la adancimea dorita de pescar, din profunzime paina la suprafata apei.

2.RECUPERAREA PE SUBSTRAT

Este un mod de pescuit  folosit in mod special in perioadele reci, in care pestii sunt grupati la adancime in apropierea substratului si are ca scop mentinerea rotativei in aceasta zona a apei. Aceasta metoda reprezinta  o alternare intre perioadele de recuperare continua in care naluca este activa si perioadele  de pauza in care naluca este asteptata sa revina pe substrat. La unele modele, la care paleta se invarte si in momentele de cadere, de multe ori atacurile survin chiar in aceste momente de repaus.

PESCUIT IN APE CURGATOARE

Sunt naluci foarte des folosite in apele curgatoare, curentul apei fiind un facor care le accelereaza miscarea de rotatie . Ele pot fi utilizate atat pescuind in amonte cat si in aval.

In ape repezi, in raurile mici de munte cu viteza mare de curgere ele se utilizeaza in mod special pescuind in amonte. Conditia ca ele sa evolueze este ca viteza de recuperare sa fie mai mare decat cea de curgere a raului.

In ape domoale ele  se utilizeaza pescuindu-se  de-a latul curentului sau in aval. In aceste situatii viteza de recuperare trebuie corelata cu curentul apei si cu adancimea la care pescarul doreste ca naluca sa evolueze.  Vara cand pestii sunt activi se recomanda pescuitul pe marginea suvoaielor cu curent puternic unde apa este bine oxigenata. Se pescuieste cu o viteza mare de recuperare care are rolul de a mentine naluca in zona de suprafata acolo unde pestii cauta hrana. In perioadele reci se recomanda pescuitul in zone cu curent foarte slab. Viteza de recuperare trebuie sa fie mica pentru a permite rotativei sa coboare  pana in apropierea substratului.