de Cristi Albu

Despre spinnerbait am mai scris si in trecut, aici  si aici . Este naluca ce mi-a adus cele mai mari satisfactii de cand stilul meu preferat de pescuit a devenit spinningul. Am prins cu ea multa stiuca, biban si recent salau.

Am avut oportunitatea sa particip la ceea ce cred ca este cel mai grandios concurs de pescuit la rapitori din Europa, World Predator Classic. Chiar daca este numai la a doua editie, prin amploarea evenimentului cred ca se ridica peste toate care se intampla acum in Europa. Sunt 3 concursuri separate – barca, streetfishing, caiac – numarul participantilor sarind de 150.

Festivitatea de deschidere, parada barcilor, a steagurilor si alte activitati adiacente dau culoare acestui eveniment. Concursul dedicat barcilor a fost el in sine unul complex, in fiecare din cele 3 zile echipele urmand a puncta cu o stiuca, 3 bibani si 3 salai.

Pista de concurs a reprezentat-o gura de varsare a raului Rin in Marea Nordului, si se intindea pe mai bine de 40 de kilometri lungime. Structura acesteia avea de toate, de la gropi cu adancimi de peste 30 de metri, la plaje intinse, insule, porturi sau arii cu vegetatie. Acestea din urma au reprezentat si zonele pe care noi le-am cautat cu precadere.

Tema pe care i-am dat-o ghidului antamat pentru doua zile a fost clara: apa curata cu adancime maxima de 4-5 metri, zone acoperite de vegetatie, unde apa curgea lin. Am identificat in jumatatea de zi de antrenament in care ne-am aflat pe apa – restul perioadei a fost imposibil sa iesim din cauza ploii si/sau a valurilor – cateva zone cu astfel de caracteristici si am insistat in concurs in stilul in care eram obisnuiti de acasa.

 Daca am in fata o apa de aproximativ 2 metri, plante submerse presarate cu insule curate, unde iarba lipseste, nu stau pe ganduri si neaparat incerc un spinnerbait. Pot spune, cu siguranta, ca de-a lungul anilor, de departe, cele mai eficiente spinnerbaituri din trusa mea au fost cele de la Berti, in variantele lor de 7 si 11 grame, in combinatie de palete Colorado si Willow Leaf. La fel a fost si pe taram olandez.

In prima mansa am punctat cu un biban de 36 de centimetri, intr-un golf format langa digurile ce margineau intrarea intr-un port. Apa de 1,5 metri, curata, plante cu frunze, atac sec si primul peste olandez pe spinnerbait.

A doua zi am inceput pe aproximativ acelasi tip de apa, ceva mai adanca, 2,5 metri, de data aceasta lasand spinnerbaitul sa patrunda ceva mai mult in coloana de apa. Rapid, prima surpriza a aparut, sub forma unui … salau, pe care l-am scapat din cauza ca nu l-am intepat suficient de tare. Era primul salau care imi atacase naluca in toti anii astia, de cand folosesc spinnerbaitul, si efectiv ma luase prin surprindere. Supararea a trecut repede pentru ca la nici 3 lanseuri departare am punctat cu primul biban al zilei, unul de 34 de centimetri. Aveam deja o certitudine in ceea ce priveste naluca: Spinnerbait Berti Shallow Killer de 11 grame, in culoare Firetiger, combinatie palete Colorado-Willow Leaf, carlig de trailer suplimentar.

Ceea ce a urmat a fost deja rutina pentru ca ma bazam pe naluca mea castigatoare. In ziua respectiva au urmat 2 stiuci, de 85 si 92 de centimetri si un biban de 33, dar cu genul acesta de pesti eram deja obisnuit.

Ca atacul salaului din prima zi nu a fost intamplator, aveam sa aflu in ultima zi de concurs atunci cand pe locul unde avusesem deunazi o stiuca mare am prins un salau de 60 de centimetri, astfel ca targetul meu, acela de a prinde toate cele 3 specii din concurs fusese atins. Satisfactia a fost insa si mai mare pentru ca pe langa cei 5 pesti anteriori am reusit sa mai punctez cu inca un biban de 42 de centimetri, care a reprezentat recordul meu la aceasta specie si toate la aceeasi naluca.

Probabil ca nu pare mare lucru, sa prinzi 6 pesti in 3 zile de concurs, insa avand in vedere ca nu cunosteam pista, nu cunosteam comportamentul pestelui si stilul de pescuit adaptat locului eu zic totusi ca nu a fost atat de rau.

Raman insa cu amintiri multe, unele frumoase, altele mai putin placute si cu o certitudine: Berti Shallow Killer, un spinnerbait ce mi-a adus 6 pesti la World Predator Classic 2015.

Weekendul trecut a avut loc la Uzlina etapa a doua a CNS Master 2013. A fost o etapa excelenta pentru noi, reusind sa ne clasam – in premiera pentru o etapa a CNS – pe primele doua locuri ale podiumului.

Spinnerbait-ul cu skirt a fost din nou argumentul principal, cele mai prinzatoare modele fiind Shallow Killer-ul si modelul de 11 grame cu doua palete. Culorile cele mai eficiente au fost alb-negru/rosu si o culoare noua, careia de-abia “ii taiasem panglica” cu o zi inaintea concursului: orange-negru/chartreuse.

Petre: “Daca in prima mansa am pescuit cu un shallow killer alb-negru/rosu cu doua palete colorado si un spinnerbait de 11 grame orange-negru/chartreuse colorado-salcie, in a doua mansa am pescuit cu un shallow killer orange-negru/chartreuse colorado-salcie si cu un spinnerbait de 11 grame alb-negru/rosu, tot colorado-salcie. Marea majoritate a stiucilor (mai exact 14 din 16 in prima mansa si 16 din 17 in cea de-a doua) le-am prins la shallow killer, insistand cu ele datorita faptului ca puteau fi pescuite mai bine in conditiile de vegetatie abundenta de la Uzlina.”

Eugen: “In prima jumatate a mansei intai, perioada in care vantul nu a batut aproape deloc, am pescuit cu oscilante: Linx nr.2 nickel si Pollo, tot nickel. Am simtit nevoia sa pescuiesc cu oscilante deoarece stiucile stateau ascunse in spatiile inguste din stuf si pentru a le determina sa atace era nevoie sa insist pe prezentare, tinand naluca in acel loc cat mai mult timp. Am prins astfel 11 din cele 17 stiuci.

In a doua parte a mansei, precum si in mansa a doua am prins exclusiv la spinnerbait, strategia de baza fiind un pescuit in permanenta miscare; powerfishing 100%. Culorile cele mai bune au fost alb-negru/rosu si culoarea noua orange-negru/chartreuse – combinatie realizata si la sugestia lui Vlad Tocae. Desi nu am fost la antrenamente la Uzlina, iar vestile venite de acolo erau ingrijoratoare in special din cauza invaziei vegetatiei,  Petre m-a incurajat, spunandu-mi ca o sa obtinem un rezultat bun, deoarece stapanim bine tehnicile de pescuit la stiuca in apa mica… iar rezultatele i-au dat dreptate!“

Din fericire ne-am luptat indirect in acest concurs, clasamentul de dupa etapa de la Periprava plasandu-ne in grupe diferite la Uzlina. In prima mansa am reusit sa castigam fiecare dintre noi sectorul din care am facut parte: Eugen cu 17 stiuci, iar eu cu 16. Daca dupa repriza castigata la Periprava, am prevazut ca voi avea o mansa a doua mai slaba, in interviul acordat lui Malin Musatescu la Uzlina i-am spus ca am convingerea ca de data aceasta voi avea o clasare foarte buna si in mansa secunda. Fiecare pescar isi cunoaste – sau ar trebui sa-si cunoasca – punctele forte si punctele mai slabe. Precizia cu care mi-am anticipat rezultatele in mansele secunde de la aceste prime doua etape este o dovada puternica a faptului ca spinningul de competitie nu este un joc de noroc.

In mansa a doua ne-am castigat din nou sectoarele, eu cu 17 stiuci iar Eugen cu 10. Am incheiat astfel la balotaj, fiecare cu cate doua puncte mansa, eu pe locul 1 cu 33 de stiuci, Eugen pe 2 cu 27. Am reusit sa profit astfel de ceea ce Eugen a anticipat inca dinainte sa plecam de acasa: cei care intra in prima mansa pe sectorul mai mic vor avea sanse mai mari sa castige balotajele din clasamentul final. Pe locul al treilea a terminat brasoveanul Rares Boeriu cu 7 puncte mansa si 16 stiuci, majoritatea prinse – dupa cum ne-a spus- tot la un spinnerbait BERTI. Premiul pentru cea mai mare captura a plecat la Arad impreuna cu Adelin Avram, care a reusit sa prinda o dintoasa de 102cm.

Cu Cupa Cormoran am pus punct etapelor de stiuca de anul acesta. Urmeaza ca bibanul, cleanul si salaul sa-si puna amprenta asupra clasamantelor CNS. Fir intins tuturor!