Participarea la un Campionat Mondial reprezinta un eveniment care merita tinut minte, iar in acest sens voi incerca in zilele ce urmeaza sa tin un jurnal al evenimentelor de la CM de pescuit la rapitori din barca, editia a 7-a, Franta 2014, la care particip alaturi de capitanul lotului Andy Arif si primii 6 clasati din campionatul national 2013 (inclusiv subsemnatul): fratele si partenerul meu de echipa Eugen German, Sabin Buzatu, Cristi Anghelina, Cristi Dragota si Mihai Preda. Din pacate costurile exagerate – in special cele legate de inchiriatul barcilor, care se ridica la cca 900 de euro pe zi- ne-au impiedicat sa facem o sesiune de antrenamente de cateva zile, dar sper ca acest fapt sa nu ne afecteze foarte tare rezultatele.
Inainte de toate vreau sa-i multumesc capitanului Andy pentru modul in care a pregatit aceasta deplasare si pentru timpul pe care l-a alocat acestor pregatiri, dar si firmelor Newmarkt si AirFrance-KLM, precum si ALRS, fara de care participarea noastra la acest concurs nu ar fi fost posibila. De asemenea tin sa le multumesc firmelor din domeniu care ne-au sustinut cu echipamente si ne-au ajutat sa ne completam trusele cu naluci supradimensionate, cu care nu pescuim in mod obisnuit in Romania: Abrevis, Givadi, Arrow, Energofish, Peapa, Relax Spinning si Best for Fishing. In incheiere, dar nu in ultimul rand, ii multumesc prietenului nostru Cosmin “Spiridusul” Popescu pentru orele pe care si le-a dedicat ca sa ne instruiasca si sa ne povesteasca  tot ce stie despre lacurile din Franta si despre nalucile potrivite si pescuitul stiucii pe aceste lacuri de munte cu apa limpede si adanca.

Ziua 1. (29 septembrie 2014). Ne-am inceput saptamana franceza cu o vizita la cel mai mare magazin de pescuit din Annecy, unde ne-am mai completat trusele si asa supra-dimensionate cu diverse naluci si accesorii. M-au impresionat deopotriva varietatea mare de naluci si preturile exorbitante… la fel ca in toate magazinele din vestul Europei.

A urmat primul contact cu apele lacului Annecy, un lac asemanator cu lacul Bourget, unde urmeaza sa se desfasoare mansele campionatului mondial. Am ales pentru aceasta zi malul estic. Pescuitul este absolut oribil… apa extrem de limpede si foarte adanca, sau mai pe scurt un pescuit pe care nu l-am agreeat niciodata. Am decis ca in aceasta prima zi sa pescuiesc exclusiv la oscilante, pentru a ne putea face o idee despre care sunt cele mai eficiente naluci. Colegii mei au pescuit in majoritatea timpului cu naluci soft. Am inceput cu un Taifun de 6grame pentru a avea sanse atat la biban cat si la stiuca. Am avut un atac ratat la unul din primele lanseuri, iar dupa vreo ora de pescuit a aparut si  prima captura… o marlita de vreo 45cm, din pacate prea mica pentru ce avem noi nevoie la concurs.

Spre seara am incercat si linguri mai mari si am mai avut trei atacuri la un Crazy nr.3 de cupru. Primul dintre ele  l-am fructificat cu o stiuca de 53cm.

Din pacate a fost singura stiuca potential punctabila a intregii echipe in aceasta prima zi de pescuit. Si a mai fost un biban al lui Sabin. In rest, destul de multe marlite… Maine avem niste barci rezervate, poate vom reusi mai mult asa…
Ziua 2.  Azi ar fi trebuit sa pescuim din barci, dar vremea ne-a impiedicat. De fapt ca sa fiu sincer n-a fost vorba numai de ploaie, dar barcile nu aveau sonare si motoare electrice, iar perspectiva unui pescuit la intamplare fara a avea o mobilitate corespunzatoare nu era una prea placuta. Am iesit tot de pe mal, de data asta pe cel vestic. Am intentionat sa pescuiesc toata ziua cu un spinnerbait cu agrafa armat cu naluci soft foarte mari. Am avut un singur atac foarte anemic, iar dupa vreo trei ore de insistat cu spinnerbaitul echipat cu diverse gume, am renuntat. Am pus un Piscot nr.3 nickelat si la primul lanseu am avut un atac hotarat… din pacate a fost din nou doar o marlita de vreo 40 si ceva de centimetri.

In ora in care am mai pescuit am mai avut trei trasaturi, dintre care una foarte puternica pe cadere, noroc ca aveam pickup-ul ridicat, altfel riscam sa raman fara lanseta daca nu eram atent. N-am reusit sa fructific insa niciuna dintre aceste trasaturi. Tind sa cred ca celelalte doua au fost de biban. Din pacate astazi niciunul dintre noi nu a reusit sa prinda vreun peste de masura. Sper din suflet ca pe Bourget lucrurile vor sta mai bine. Maine dimineata plecam spre Aix les Bains. Inainte de relocare vreau sa-i multumesc si lui Alin, un roman din Bistrita stabilit in Annecy care ne-a fost ghid in cele doua zile petrecute pe Bourget.
Ziua 3. Am ajuns la Aix les Bains. Am avut timp sa dam o tura de lac, sa incercam sa ne facem o idee depre zonele de pescuit. Apa e ceva mai tulbure decat la Annecy. Sa vedem daca asta e bine sau e rau. Am intalnit si cativa pescari care dadeau la baboi dupa stiuca. Nimeni nu prinsese nimic. Unul dintre ei – ceva mai vorbaret- ne-a spus ca salaul a disparut de mult timp din lac… deci am mai eliminat o varianta. Maine intram pe apa pentru primul contact real cu lacul Bourget.

Ziua 4. Prima zi de antrenamente a fost foarte grea. Am prins doar trei stiuci, dintre care doua putin peste 50cm.

Nu este prea incurajator. Pestii sunt pe apa adanca. Am avut atacuri intre 5 si 15m. Exact de ce ne era teama. In coada lacului este o zona cu apa mica si stuf, exact ca in Delta la noi, dar am pierdut o ora si jumatate si n-am prins decat cativa bibani sub masura (25cm). A trebuit sa ne retragem, desi mi-a fost foarte greu sa accept ca nu sunt stiuci acolo.

Am avut un arbitru foarte simpatic si prietenos, Ben, care e pescar de bass si locuieste in sudul Frantei. Nu a pescuit niciodata la Bourget, deci stia si el la fel de putine ca si noi despre acest lac. Seara a avut loc festivitatea de deschidere. Sunt prezente 16 tari, din cate am inteles e un record de participare.

Ziua 5. Astazi am incercat sa gasim bibani de masura. Dupa trei ore in care nu am reusit sa aducem in barca decat bibani mai mici de 25cm am renuntat.

In a doua jumatate a zilei am incercat sa vedem cat mai multe locuri din partea sudica a lacului. Eugen a reusit sa aduca la barca o stiuca de vreo 60cm. Am mai avut apoi cateva atacuri pe naluci cu carligele mutilate. Cam putin peste… cred ca sansa o sa joace un rol foarte important in stabilirea ierarhiei finale. Din pacate cele 12 ore de antrenament impartite in doua zile au fost insuficiente pentru a putea vedea tot lacul, dar sper ca maine sa reusim sa ne facem treaba cat mai bine.
Ziua 6. 46-42-52-45-50. Cinci stiuci plus un biban de vreo 10cm. Din pacate am punctat doar cu doua. E binisor. Din fericire, Cristi si Sabin s-au descurcat si mai bine, au punctat cu 3 stiuci, si suntem pe locul 3 pe natiuni dupa prima zi in urma Frantei si Ucrainei.

In spate ne sufla in ceafa Rusia si Letonia. O sa fie bataie mare maine. La echipe individual suntem pe 5 si pe 10 din 32.  Din 16 tari, 5 sunt cu gherla totala. Printre ele si  campioana mondiala en-titre, Italia.

Am prins stiucile la Divinator, la Piscot si la un Kopito de 12,5cm. In afara de cele 5, am mai avut un atac si doua prezentari.
Mai punctez doar faptul ca se intampla o multime de lucruri anormale, care nu au nici o legatura cu fair-play-ul. Sunt multe barci de pescari pe apa care teoretic nu au treaba cu competitia.

Practic, dupa ce am prins primele doua stiuci – nepunctabile – niste pescari localnici au vorbit ceva la telefon cu o persoana din alta barca in care erau vreo 6 oameni care stateau si urmareau (initial am crezut ca sunt oficiali, dar arbitrul a sunat organizatorii si acestia au spus ca nu au nici o legatura cu organizarea), dupa care au pornit termicul si au trecut cu barca exact pe locul unde lansam, desi ar fi putut foarte bine sa ne ocoleasca prin larg, fara sa ne deranjeze cu nimic. Oribil. Spre finalul mansei am mai patit inca o data ceva foarte asemanator. Ben ne-a spus ca lipsa de fair-play nu e ceva neobisnuit in competitiile de pescuit din Franta. Sper ca maine sa fie mai bine si din punctul asta de vedere.
Ziua 7. As vrea sa fi fost un vis urat. Din pacate a fost doar urat. Vis n-a fost. Am ajuns dimineata pe locul nostru din partea de nord a lacului… era ocupat de un pescar “localnic”, cu un Crestliner. Mi-e imposibil sa cred ca n-avea nici o legatura cu concursul nostru. Am protestat, l-am admonestat… degeaba, ne-a spus ca nu ne intelege… Intrucat in nici o alta zona a lacului nu s-au intamplat evenimente similare, tind sa cred ca nu a fost vorba de o strategie unitara a francezilor, ci doar de “ghinionul” nostru de a viza aceleasi zone cu una dintre echipele gazda, care pescuia la cateva sute de metri in amonte.
In fine, am plecat pe coada… am prins una de 45. Dupa aproape trei ore din mansa am vorbit cu restul echipei si am hotarat sa venim in sud, unde Cristi si Sabin prinsesera la prima ora trei punctabile. Am inceput sa “aram”zona cat mai marunt, dar n-am avut nici un atac intr-o ora si ceva de pescuit. Apoi arbitrul de azi (pompier de meserie… sper ca a fost  vorba doar de o deformatie profesionala) a pornit barca si ne-a dus in port speriat de furtuna cu fulgere si tunete. Dupa 10-15 minute in care a tot vorbit la telefon cu organizatorii incercand sa-i convinga sa intrerupa concursul i-am spus ca atata timp cat ceilalti pescuiesc am vrea sa pescuim si noi si sa ne scoata din zona interzisa. Mai aveam cam o ora si un sfert. Dupa cinci -zece minute, doua atacuri pe doua lanseuri consecutive, doua stiuci in barca. 48 si 49 de cm.

E ca un blestem. De pe mal, Andy, Mihai si Cristi D. traiesc momentul cot la cot cu noi, fara sa stie insa ca stiucile nu au fost punctabile. Nici noi nu stiam ca ne urmaresc, deci am fost chit. E ca un final de film. Din pacate nu e unul cu happy-end, cel putin pentru noi. Dupa cateva minute arbitrul ne anunta ca mansa a fost intrarupta de organizatori la 15.05, deci cu o ora si cinci minute inainte de finalul oficial. As spune ca e putin ciudat, intrucat furtuna trecuse de ceva vreme. Am sperat pana in ultima clipa ca macar Cristi si Sabin sa prinda podiumul la individual… din pacate n-a fost sa fie. A fost locul 5 atat pe natiuni cat si pentru ei la individual. Maine plecam spre casa.
Ziua 8. Tot drumul am vorbit aproape numai despre cele doua stiuci de la final… si despre cum ar fi fost… Daca erau punctabile, ne urcau pe podium la natiuni. Nu stau sa fac calcule, dar in functie de dimensiune puteau sa ne urce chiar pana pe locul 1… Cristi si Sabin au fost la cativa centimetri de podium la echipe individual… Sper din suflet ca echipa de la anul sa aiba mai multa sansa decat am avut noi in Franta. La final vreau sa le multumesc inca o data lui Andy, Eugen, Cristi A., Sabin, Cristi D. si Mihai pentru modul in care am reusit sa formam o echipa unita intr-un timp extrem de scurt.
Ziua Z. La aproape patru saptamani de la intoarcerea in tara mi-am facut timp – in sfarsit – sa descarc pozele din Franta. Am recitit ce am scris… poate sunt unele lucruri pe care le-as scrie altfel acum, dar am decis sa le las totusi in forma originala, pentru ca probabil exprima mai bine sentimentele traite la fata locului.