Snagovul este – fara indoiala – unul dintre cele mai frumoase lacuri din imprejurimile Bucurestiului. Peste 800 de hectare in care alterneaza zonele cu apa mica, cu vegetatie abundenta, nuferi sau stuf, asemanatoare ghiolurilor din Delta si zonele rezidentiale in care proprietatile sunt continuate cu maluri taluzate, cu docuri, pontoane sau garaje pentru ambarcatiuni precum in lacurile din lumea civilizata.

Este locul in care cel putin o data pe saptamana, impreuna cu prietenul meu din copilarie Adi Mclaud, evadez pentru cateva ore de pescuit. Cel mai reprezentativ rapitor al Snagovului este stiuca, dar in ultima perioada am neglijat-o in mod intentionat in favoarea bibanului.

Bibanul este un rapitor dependent de structuri, iar numeroasele constructii lacustre ii ofera mediul perfect. Tehnicile si nalucile pe care le folosim sunt inspirate din pescuitul “varului” american – bass-ul – un peste pentru care am facut o adevarata pasiune in ultimii ani.

Pescuim in miscare, in lungul malului, tatonand cu lanseuri perpendiculare structurile din mal, incercand sa exploram cat mai bine fiecare ungher in care s-ar putea ascunde pestii.

Este un pescuit extrem de tehnic si de antrenant in care indemanarea si abilitatea pescarului de a plasa precis naluca sunt determinante pentru reusita finala.

Pilonii care sustin constructiile, colturile umbrite in care acestea sunt ancorate de mal, zonele intunecoase de sub pontoane, culoarele inguste si inaccesibile dintre constructiile invecinate sunt locurile cele mai productive. In astfel de zone, “skipping”, “flipping” sau “pitching” nu sunt doar niste termeni din revistele de specialitate.

Pentru ca totul se petrece in zone obscure din punct de vedere al luminozitatii, spinnerbaitul – o naluca agresiva, usor de depistat – reprezinta optiunea cea mai buna. Folosim spinnerbaituri de dimensiuni mici (3-10gr) armate cu naluci soft sau skirt siliconic de culori violente.

Am folosit in special spinnerbaitul de 10gr, dar pentru ca in anumite situatii am simtit nevoia unor naluci mai mici, am creat special pentru bibanii de Snagov niste mini spinnerbaituri cu skirt siliconic de 5gr.

In lipsa bass-ului, si chiar daca nu face parte din aceeasi familie, bibanul este cel mai apropiat peste din apele de la noi, si poate reprezenta – in anumite conditii – o alternativa.

Lacul este administrat, incepand din acest an de Asociatia Pescar 21, care isi propune un proiect ambitios: salvarea Snagovului de braconieri. Sper ca vor reusi sa duca la bun sfarsit acest demers. Snagovul are nevoie de ajutorul lor!

Situat la poalele masivului Ciucas, lacul Maneciu este o alternativa accesibila pentru pescarii din Bucuresti cand vine vorba de o partida de pescuit de cateva ore. Pana in urma cu doua zile, singurele informatii pe care le aveam despre acest lac erau vechi de mai bine de 20 de ani, cand in apele lui inotau cleni record la adapostul deciziei regimului de a interzice pescuitul sportiv. Am admirat de multe ori peisajul si am facut poze “din mersul masinii”, visand la momentul in care voi avea ocazia sa-mi testez nalucile in lacul de pe Teleajen.

Am inceput ziua pescuind de pe mal, intrucat informatiile privind administratorul lacului erau destul de neclare. Deplasarea pe maluri este greoaie pe multe zone, din cauza nenumaratelor paduri uscate (care in mod normal sunt scufundate, la o cota normala a apei).

Clenii de Maneciu au raspuns rapid, la rotative Axat de cupru, intarindu-mi ideea ca in zilele insorite si cu apa limpede, cuprul poate face diferenta. Am incercat si alte culori, dar fara niciun succes.

Dupa pranz, incertitudinile legate de pescuitul din barca ne-au fost risipite de catre un reprezentant al AVPS “Penes Curcanul”, asociatie care are in administrare lacul. Accesul cu barca este dificil, cu atat mai mult cu cat si acest lac este destul de scazut, iar drumurile care ajung la apa sunt inexistente. Dupa jumatate de ora de carat bagaje, barci, baterii si scule, cele cateva ore de pescuit au constituit un adevarat “premiu”.

Am prins, pescuind doi dintr-o barca, peste 40 de cleni de dimensiuni medii si mici (intre 15 si 35 de cm), dar frumusetea acestui stil de pescuit si a peisajelor te face sa uiti de lipsa capturilor capitale. Odata cu starnirea vantului si valurilor si cu tulburarea apei, rotativele nickelate au fost cele mai eficiente. Am prins la Axat, la Clasic si la o rotativa noua, aflata in teste (cu paleta french).

Fara a ramane in calendarul personal ca o partida de exceptie, ziua petrecuta la Maneciu a fost una deosebit de agreabila. Pescuitul la clean ramane unul dintre cele mai tehnice stiluri de pescuit cu naluci pe care-l avem la dispozitie in Romania. Nu stiu daca este un peste potrivit pentru competitiile de spinning, dar cu siguranta cleanul este unul dintre cei mai spectaculosi parteneri pentru un pescuit “de placere” cu naluci.