JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

LA SEZON NOU… CULORI NOI !

2018- o noua brigada de ultrasi.

Incurajati in egala masura de de numeroasele feedback-uri pozitive de la pescari si de rezultatele pe care noi insine le-am avut pe parcursul sezonului trecut folosind crank-urile ULTRAS, am hotarat ca pentru aceasta vara sa marim gama cu cinci culori noi.

Unele dintre ele ne-au fost sugerate de catre pescarii care au apreciat culorile de anul trecut, altele au fost alese de noi in urma unei experiente de aproape 30 de ani de pescuit la clean, biban sau pastrav  cu naluci in lacuri de baraj cu apa adanca.

Noi le-am testat cu succes la Bicaz, prinzand cu ele cleni, bibani si salai.

Am avut si doi pastravi in lanseta, dintre care unul sarit bine de kilogram, dar mbii au scapat langa barca. 

Am folosit cu succes culorile mai deschise pe zona dinspre coada lacului, unde apa era putin “ciupita”.

In zona dinspre baraj, cu apa mai limpede, culorile mai inchise au dat si ele rezultate foarte bune.

Speram ca dvs, si mai ales pestii pe care ii vizati, veti aprecia deopotriva aceasta noua gama de culori. Fir intins!

2016 LA FINAL

Recent s-a incheiat editia 2016 a CNS Neumarkt. Pentru noi, una cu noroc. Am reusit sa devenim si in echipa campioni nationali, dupa ce reusisem si la individual aceasta performanta – Eugen de trei ori – in 2006, 2013 si 2014, iar eu o singura data, in 2008.

Dupa ce in ultimii ani am reusit mereu sa ne clasam intre primele locuri ale CNS Neumarkt, cel mai greu pentru noi e sa reusim sa mai gasim motivatia necesara unei astfel de performante. O sa incerc sa fac o foarte scurta trecere in revista a celor 6 concursuri LRS 2016, cu scopul principal de a evita “informarile” facute de diversi zvonaci cu privire la orele noastre de antrenamente, care pot avea “darul” de a indeparta eventuali noi participanti la etapele LRS. In 2015, de exemplu, am aflat ca am stat cateva zile intregi pe Snagov inaintea etapei de acolo. In realitate fusesem doar doua zile, iar in cea de-a doua dintre aceste doua zile vantul ne-a trimis la mal inainte de pranz. O zi si jumatate au fost si singurele noastre partide de pescuit pe Snagov in 2015, cu exceptia zilelor de antrenament oficial si concurs.

CUPA LIGII. Sarulesti -aprilie 2016. Primul concurs organizat de LRS in 2016 a fost Cupa Ligii de la Sarulesti. Am facut 4 antrenamente de cate o zi cu rezultate amestecate. Ne-am dat seama ca n-o sa fie o problema sa prindem 5 pesti pe mansa, dar salaii mari erau greu de gasit. Am reusit totusi in prima mansa sa aducem in barca doi pesti remarcabili – de 67 si 79cm(captura concursului), cu ajutorul carora am ramas pe primul loc si dupa doua din cele trei manse, chiar daca ziua a doua a fost una destul de slaba pentru noi.

In ziua a treia ne-am revenit putin, suficient cat sa reusim sa ne clasam la final pe locul al treilea. A fost primul podium pentru noi la Cupa Ligii si de asemenea, prima clasare pe podium la Sarulesti.

ETAPA 1. Delta Dunarii – iunie 2016. Am incercat sa facem un antrenament in weekendul anterior concursului. Fiind primul weekend dupa prohibitie, densitatea de barci cu participanti la etapa era destul de mare si aproape toti se plangeau ca au avut rezultate slabe sau foarte slabe, astfel incat n-am avut rabdare sa pescuim decat vreo 3-4 ore pe zona de concurs. Am prins o singura stiuca pe lacul Isac, la spinnerbait. In antrenamentul oficial am incercat sa acoperim o suprafata cat mai mare de apa, dar n-am reusit sa prindem nici un peste punctabil.

Singurul ghiol in care nu incercasem era Chiril-ul. In prima mansa am luat decizia inspirata sa mergem direct pe Chiril, incurajati si de Ionut, care prinsese acolo o stiuca in ziua antrenamentului oficial, dar si descurajati de propriile rezultate de pe toate celelelte ghioluri. Am reusit sa punctam in prima mansa cu 4 bibani si doua stiuci, iar in cea de-a doua cu 2 bibani si 4 stiuci, toate stiucile in ultima ora de concurs. Foarte putini pesti, dar suficienti ca sa ne situeze la final pe ultima treapta a podiumului.

ETAPA 2. Bicaz – iulie 2016. Pentru etapa de la Bicaz ne-am antrenat in ultima saptamana in care era permis acest lucru timp de o zi intreaga (marti) si inca vreo 6 ore impartite in doua zile (luni si miercuri). La concurs am mizat in special pe clean si am reusit sa atingem limita de 20 de cleni in fiecare mansa.

In mansa a doua am prins si doi pesti remarcabili – 42 si 45 de centimetri. Cred ca sunt mai mult de 10ani de cand am mai reusit sa prindem pe Bicaz, in aceeasi zi, doi cleni de aceasta dimensiune. Am terminat concursul pe locul 2.

ETAPA 3. Belis – august 2016. La Belis n-am fost deloc la antrenamente. Am intrat in antrenamentul oficial cu gandul de a incerca sa acoperim o suprafata cat mai mare din zona de concurs. Ne-am plimbat foarte mult, am pescuit destul de putin. Pesti am prins foarte putini, trasaturi – de asemenea- razlete. In concurs am reusit sa punctam cu 5 cleni in prima mansa si cu 7 in cea de-a doua. A fost un concurs in care in general s-a prins foarte slab. Nici o echipa nu a reusit sa atinga baremul de 20 de pesti in nici una dintre manse; de fapt, ca sa fiu mai exact, nici o echipa nu a reusit sa prinda 20 de pesti adunati din cele doua manse. A fost acel gen de concurs in care unul sau doi pesti in plus pe mansa te urcau 5-10 locuri in clasamentul etapei. Din pacate n-am avut inspiratia necesara sa prindem acei cativa pesti si am terminat concursul doar pe locul 11. Cea mai slaba clasare a noastra in 2016, care nu a intrat in calculul clasamentului final.

ETAPA 4. Valea Argovei – septembrie 2016. Pentru etapa de pe Vale am facut doua antrenamente. La primul am pescuit doua zile din barca cu Alex T, Eugen fiind plecat la mare. Daca imi aduc bine aminte, in doua zile am prins in doi oameni trei pesti punctabili: un salau si doi bibani. Plus niste bibani mici, niste strapi si o stiuca. Cel de-al doilea antrenament a fost de o singura zi si am fost impreuna cu Eugen. Atunci am reusit sa prindem trei salai si cativa bibani punctabili. In antrenamentul oficial am insistat destul de putin pe locuri, incercand sa verificam cat mai multe, dar oricum, am avut foarte putine trasaturi. Am fost convins ca o sa fie un concurs cu putine capturi.

Daca cineva imi spunea ca o sa fie echipe care o sa puncteze cu 40 de pesti in cele doua manse ii ziceam ca e nebun. Si totusi, au fost 5 echipe care au reusit sa-si prinda toti pestii. Noi am fost una dintre ele. In prima mansa 13salai si 7bibani, in cea de-a doua 20 de salai, dupa ce in prima jumatate a mansei punctasem déjà un salau si 19 bibani. La final, locul 5.

ETAPA 5. Snagov – noiembrie 2016. Pentru Snagov n-am avut timp decat pentru o zi de antrenament cu o saptamana inainte de concurs. Atat acea zi cat si antrenamentul oficial cred ca au fost cele mai slabe partide de pescuit ale noastre din ultimii 5 ani pe Snagov.

Desi ne-am dat seama ca stiucile o sa conteze foarte mult in concurs, am decis sa mizam in special pe biban. Am prins 15 in prima mansa si 12 in a doua. Suficienti cat sa prindem ultima treapta a podiumului de etapa si prima pozitie in clasamentul final 2016.

Lipsa timpului liber pentru pescuit este o realitate pentru marea majoritate a pescarilor din Romania, insa pescuitul de competitie amator – asa cum este cel de la noi – nu implica atat de multe zile de stat pe apa cum ar putea avea unii impresia.. Trairile din timpul unui concurs de pescuit merita insa orice efort pentru a putea participa, indiferent daca ai sau nu timp de antrenamente.

CUPA LIGII – RELAX TROPHY 2016

Dupa o pauza de aproape 5 luni, sezonul competitional LRS 2016 a debutat cu Cupa Ligii – Relax Trophy, desfasurata in weekendul trecut, la Sarulesti.


Desi initial eram destul de decisi sa nu participam la acest concurs, inclusiv pentru a putea participa la un eveniment petrecut in familie exact in weekendul cu pricina, in ziua in care am vazut ca lista de participanti este aproape integral completata, am realizat ca nu putem sta acasa.


Au urmat trei antrenamente, in trei weekenduri consecutive, in care am reusit sa reperam cateva locuri care tineau peste in mod constant. Adevarata incercare era insa sa gasesti locuri in care sa poti spera la capturi care sa conteze in clasament;  salai de peste 50cm.


Strategia de baza a fost – ca in cazul majoritatii echipelor prezente – sa ne prindem 5 salai punctabili cat mai repede, dupa care sa incercam sa pescuim pe locuri mai izolate si mai putin pescuite (desi sunt  aproape imposibil de gasit in conditiile unui concurs cu 50 de barci).


In prima zi am reusit sa prindem primii 5 pesti din primele doua locuri in care am pescuit. Doi dintre ei – 52 si 61cm – aveau sa ramana in fise si la finalul mansei. Eugen a insistat sa pescuim la “Rapa mica de la tigani” in cautarea unor exemplare mai “imbracate”, desi in ultimii ani avusesem rezultate foarte slabe in acest loc.


Dar inspiratia lui avea sa ne aduca in lansete doua exemplare superbe de 79 si 67cm, care ne-au ajutat sa castigam detasat prima mansa a concursului.


Am folosit – pe toata durata concursului – lansete Daiwa Steez de diverse puteri si actiuni, echipate cu mulinete Daiwa Infinity Q, Certate, Steez, Caldia. Salaul de 79cm a fost capturat cu lanseta Daiwa Steez, mulineta Daiwa Certate, fir Stroft GTP, jig Gamakatsu si shad Daiwa D-Fin de 10cm.


In mansa a doua am alergat mult mai mult in cautarea primilor 5 pesti, iar cand am reusit intr-un final sa-i adunam, am realizat ca sunt numai pesti foarte mici, intre 41 si 44cm. In ultimele trei ore ale zilei am cautat pesti cu care sa-i inlocuim, dar din pacate pentru noi am reusit o singura captura notabila, un salau de 62cm.


Datorita avansului considerabil din prima zi si faptului ca echipele clasate pe locurile imediat urmatoare nu au avut nici ele rezultate prea bune in aceasta mansa, am ramas si dupa a doua zi pe primul loc, dar la distanta foarte mica de urmatoarele echipe. Ecartul a scazut de la 38cm la numai 2cm dupa aceasta mansa secunda.


In ultima mansa am ales sa pescuim pe apa mica, la “Moara”, unde cateva echipe avusesera rezultate foarte bune in ziua precedenta. Am strans repede 5 pesti, de 41-44-50-56-57cm, dupa care am cautat in alte locuri sa inlocuim macar cei doi pesti mici. Am reusit s-o facem, dar cu pesti foarte putin mai mari (doi salai de 45cm.). Au fost totusi acei 5 centimetri care ne-au mentinut pe ultima treapta a podiumului, in lipsa lor am fi terminat concursul pe locul 4.


Pe langa faptul ca a fost prima data cand am fost in postura de a lupta pentru un loc pe podium la Sarulesti, ramanem si cu amintirea unei capturi absolute memorabile. Salaul de aproape 8kg prins de Eugen in prima mansa a fost in final cel mai mare salau prins in concurs si ne-a adus si trofeele si premiile acordate pentru aceasta performanta.

Concursurile cu aditionare de centimetri sunt mult mai disputate decat cele cu puncte mansa. Problema e ca norocul poate juca un rol mult mai important in stabilirea ierarhiei finale. Rezultatul nostru de la Sarulesti sta marturie acestei teorii. O mansa excelenta in prima zi ne-a mentinut pe podium in ciuda unei manse secunde foarte slabe. Daca pentru o etapa de campionat este un algoritm ineficient, acolo fiind nevoie sa alegi cei mai constanti pescari drept castigatori, pentru un concurs din afara punctelor din CNS-LRS Newmarkt este o decizie inspirata, pastrand un suspans mult mai mare pana la final. Ca dovada, am pierdut primul loc la 7cm, locul 2 la 2cm si am castigat locul 3 la numai 3cm fata de locul 4 si la 10cm de locul 5. Un singur peste in plus sau in minus al oricarei echipe clasate intre primele 5 ar fi putut schimba radical clasamentul.


La finalul acestui concurs maraton (3 manse a cate 9 ore), ramanem cu primul nostru podium la Sarulesti, reusind ca confirmam prestatia onorabila de la etapa de campionat din toamna trecuta, cu o captura cum noi n-am mai prins niciodata pe acest lac, si cu amintirile unui concurs reusit si dinamic, in care organizatorii si sponsorii au facut eforturi absolute remarcabile, pentru care merita toate felicitarile.

La final va invitam sa urmariti drilul cu cea mai importanta captura a noastra de la Cupa Ligii – RELAX Trophy 2016:

Spinnerbait, o naluca de 6 pesti la WPC 2015

de Cristi Albu

Despre spinnerbait am mai scris si in trecut, aici  si aici . Este naluca ce mi-a adus cele mai mari satisfactii de cand stilul meu preferat de pescuit a devenit spinningul. Am prins cu ea multa stiuca, biban si recent salau.

Am avut oportunitatea sa particip la ceea ce cred ca este cel mai grandios concurs de pescuit la rapitori din Europa, World Predator Classic. Chiar daca este numai la a doua editie, prin amploarea evenimentului cred ca se ridica peste toate care se intampla acum in Europa. Sunt 3 concursuri separate – barca, streetfishing, caiac – numarul participantilor sarind de 150.

Festivitatea de deschidere, parada barcilor, a steagurilor si alte activitati adiacente dau culoare acestui eveniment. Concursul dedicat barcilor a fost el in sine unul complex, in fiecare din cele 3 zile echipele urmand a puncta cu o stiuca, 3 bibani si 3 salai.

Pista de concurs a reprezentat-o gura de varsare a raului Rin in Marea Nordului, si se intindea pe mai bine de 40 de kilometri lungime. Structura acesteia avea de toate, de la gropi cu adancimi de peste 30 de metri, la plaje intinse, insule, porturi sau arii cu vegetatie. Acestea din urma au reprezentat si zonele pe care noi le-am cautat cu precadere.

Tema pe care i-am dat-o ghidului antamat pentru doua zile a fost clara: apa curata cu adancime maxima de 4-5 metri, zone acoperite de vegetatie, unde apa curgea lin. Am identificat in jumatatea de zi de antrenament in care ne-am aflat pe apa – restul perioadei a fost imposibil sa iesim din cauza ploii si/sau a valurilor – cateva zone cu astfel de caracteristici si am insistat in concurs in stilul in care eram obisnuiti de acasa.

 Daca am in fata o apa de aproximativ 2 metri, plante submerse presarate cu insule curate, unde iarba lipseste, nu stau pe ganduri si neaparat incerc un spinnerbait. Pot spune, cu siguranta, ca de-a lungul anilor, de departe, cele mai eficiente spinnerbaituri din trusa mea au fost cele de la Berti, in variantele lor de 7 si 11 grame, in combinatie de palete Colorado si Willow Leaf. La fel a fost si pe taram olandez.

In prima mansa am punctat cu un biban de 36 de centimetri, intr-un golf format langa digurile ce margineau intrarea intr-un port. Apa de 1,5 metri, curata, plante cu frunze, atac sec si primul peste olandez pe spinnerbait.

A doua zi am inceput pe aproximativ acelasi tip de apa, ceva mai adanca, 2,5 metri, de data aceasta lasand spinnerbaitul sa patrunda ceva mai mult in coloana de apa. Rapid, prima surpriza a aparut, sub forma unui … salau, pe care l-am scapat din cauza ca nu l-am intepat suficient de tare. Era primul salau care imi atacase naluca in toti anii astia, de cand folosesc spinnerbaitul, si efectiv ma luase prin surprindere. Supararea a trecut repede pentru ca la nici 3 lanseuri departare am punctat cu primul biban al zilei, unul de 34 de centimetri. Aveam deja o certitudine in ceea ce priveste naluca: Spinnerbait Berti Shallow Killer de 11 grame, in culoare Firetiger, combinatie palete Colorado-Willow Leaf, carlig de trailer suplimentar.

Ceea ce a urmat a fost deja rutina pentru ca ma bazam pe naluca mea castigatoare. In ziua respectiva au urmat 2 stiuci, de 85 si 92 de centimetri si un biban de 33, dar cu genul acesta de pesti eram deja obisnuit.

Ca atacul salaului din prima zi nu a fost intamplator, aveam sa aflu in ultima zi de concurs atunci cand pe locul unde avusesem deunazi o stiuca mare am prins un salau de 60 de centimetri, astfel ca targetul meu, acela de a prinde toate cele 3 specii din concurs fusese atins. Satisfactia a fost insa si mai mare pentru ca pe langa cei 5 pesti anteriori am reusit sa mai punctez cu inca un biban de 42 de centimetri, care a reprezentat recordul meu la aceasta specie si toate la aceeasi naluca.

Probabil ca nu pare mare lucru, sa prinzi 6 pesti in 3 zile de concurs, insa avand in vedere ca nu cunosteam pista, nu cunosteam comportamentul pestelui si stilul de pescuit adaptat locului eu zic totusi ca nu a fost atat de rau.

Raman insa cu amintiri multe, unele frumoase, altele mai putin placute si cu o certitudine: Berti Shallow Killer, un spinnerbait ce mi-a adus 6 pesti la World Predator Classic 2015.

INELE MICI, AVANTAJE MARI

Microinelele reprezinta cea mai recenta inovatie majora a producatorilor de componente pentru rodbuilding. Fie ca e vorba de ATC si sistemul microwave sau de Fuji KR concept, in mare e vorba despre acelasi principiu: inele mai mici si mai multe asemanatoare celor din pescuitul stationar match pentru o gestionare cat mai buna a firelor in timpul pescuitului.

In aceasta iarna am decis sa incerc si eu noul concept. Am apelat la prietenul meu Cristi Ene, un pasionat rodbuilder care studiaza sistemul utilizand microinelele de aproape doi ani. Am inlocuit inelele de pe o lanseta de serie. La prima vedere, lanseta era neschimbata. Deoarece greutatea inelelor vechi de titanium era comparabila cu cea a microinelelor, actiunea lansetei ramasese aceeasi. O imbunatatire din acest punct de vedere se poate observa in cazul in care se inlocuiesc inele mai grele. Avantajele am inceput sa le descopar in momentul in care am trecut la pescuit cu “noua” lanseta si au legatura cu felul in care se comporta firul in timpul pescuitului.  Primul dintre ele este imbunatatirea felului in care firul se aseaza pe tamburul mulinetei, mai ordonat, mai strans si mai putin rasucit. Buclele care apar in timpul pescuitului in special la prima tura de manivela de dupa lanseu, cand firul este detensionat si cand vantul bate din fata sau din lateral au disparut; desi am pescuit cu cele mai subtiri fire textile, in cateva partide nu am avut nici o “peruca”.

Un alt avantaj il reprezinta faptul ca datorita formei si dimensiunii inelelor, firul nu se mai incurca de inelele din zona de varf a lansetei. Era o problema cu care ma confruntam in special cand executam lanseuri cu naluca din mana, pe sub lanseta, de tip Pitching, de pe mal, in zonele cu copaci sau din barca, atunci cand aveam nevoie de lanseuri foarte precise. Disparitia acestor incurcaturi se datoreaza faptului ca, in pescuit, firul se resuceste mult mai putin iar in timpul lanseului inelele restrictioneaza iesirea firului intre ele, in lateral, fapt care conducea de fapt la acest gen de incurcaturi. Un ultim aspect care nu trebuie neglijat este o crestere semnificativa a preciziei lanseului.

In cazul firelor groase nu stiu cum se comporta, dar in pescuitul cu fire subtiri, microinelele aduc imbunatatiri evidente. Daca merita sau nu sa schimbi inelele de pe o lanseta existenta, ramane la latitudinea fiecaruia, dar daca aveti in plan sa va construiti o lanseta custom in plaja de putere ultralight-medium, microinelele sunt, dupa parerea mea, aproape obligatorii.

BARBUS VS. SPINNERTAIL

Am primit zilele trecute un telefon de la prietenul nostru Bogdan Sandu (alias “Doctorila”), care ne solicita 50 de spinnertailuri pentru refacerea truselor.

La fel ca majoritatea nalucilor, spinnertailurile au fost concepute peste ocean pentru bass, sunt dedicate pescuitul in perioadele reci in lacuri de acumulare cu ape adanci si au capatat in timp o diversitate foarte mare a formelor si greutatilor. Ele si-au gasit utilitatea si la noi, iar pescarii le apreciaza in special cand vine vorba de pescuitul avatului, dar modelele mai mici dau rezultate foarte bune si la clean sau biban.

Am aflat cu aceasta ocazie ca Doctorila este un fan infocat al acestui tip de naluci, cu care a prins de-a lugul timpului- pe langa avati- si crapi, salai si mrene. Mrenele au fost partenerele lui de pescuit intr-o partida recenta, care i-a adus mai multe capturi insemnate, dintre care cea mai mare a avut 5kg.

Abia atunci cand vezi astfel de pesti fotografiati in Romania, intelegi ce capacitate extraordinara de regenerare are resursa piscicola si speri ca in timp nu foarte indelungat, fotografiile cu astfel de trofee nu vor mai fi exceptii care confirma starea generala a pescuitului de la noi. Felicitari Doctorila! Asteptam si alte poze cu capturi!

WEEK-END PE APA

La invitatia prietenilor si partenerilor nostri de la PeApa.ro, Vlad, Ovidiu si Rares, am participat in week-end-ul trecut la Tabara Pe Apa, o intalnire intre pescari  de rapitori mai mult sau mai putin experimentati.

PA07

Asadar, alaturi de cei mentionati si de mai noii sau mai vechii nostri prieteni  Ionel, Vasile, Sebastian, Robert si Bogdan, ne-am petrecut trei zile la pescuit in zona de sud a Deltei Dunarii.

PA01

Am pescuit la salau, stiuca, biban, rosioara si avat, alternand stiluri de pescuit si naluci din cele mai diverse: de la jiguri grele armate cu softuri de mari dimensiuni in anafoarele Dunarii, la oscilante usoare sau spinnerbaituri in ghioluri, de la plastice de mici dimensiuni, cicade si rotative la intersectiile canalelor la rattlinguri si spinnertailuri in curentii din malurile abrupte cu copaci scufundati.

PA02

Seara ne-am delectat cu povesti mai mult sau mai putin pescaresti si cu filme cu etape din campionatele americane de pescuit la bass Bassmaster si FLW Outdoors.

PA03

In ciuda pescuitului intens si a braconajului, Delta inca mai are peste.

PA04

Totul e sa-l cauti cu rabdare, iar atunci cand il gasesti sa ai capacitatea de a-l aduce in fata aparatului de fotografiat. Asta am incercat sa facem si noi, iar pe alocuri am si reusit.

PA05

PA06

Am petrecut un weekend agreabil alaturi de oameni cu care impartasim aceeasi pasiune, iar in astfel de comunitati, alaturi de alti pescari, ne vom simti intotdeauna foarte bine, indiferent de rezultatele de pe apa.

PA08

VALEA ARGOVEI – ETAPA 1 MASTER 2010

Dupa cea mai lunga pauza competitionala din ultimii ani si 8 luni de grea asteptare, prima etapa a CNS Master a avut loc pe lacul de acumulare Valea Argovei, jud. Calarasi. Antrenamentele au adus in carlige foarte putini pesti de masura, fapt ce anunta un concurs mai greu decat cele precedente desfasurate pe aceeasi pista.

va1

In prima mansa urma sa pescuiesc in sectorul dinspre baraj, si ca sa fiu sincer era ceea ce-mi doream, pentru ca in antrenamente, spre deosebire de celalalt sector, aici reusisem sa prind pesti de masura – 40 cm – in mai multe locuri. In general nu am superstitii legate de sectorul in care incep dar pentru moral e bine sa debutezi acolo unde consideri ca ai mai multe sanse. La master ma asteptam ca toti concurentii sa fie pregatiti, iar acest fapt mi-a fost confirmat inca de la inceput, nimeni nu mai pescuieste la intimplare, tot mai multi au GPS-uri si dupa start fiecare stia exact incotro se indreapta. In 15-20 de minute toate locurile clasice erau ocupate.

va5
Eu am vizat trei locuri in jurul insulei de stuf, trei locuri apropiate intre ele; din oricare m-as fi aflat sa le pot supraveghea si pe celelalte doua. Dupa circa o ora petrecuta in primul loc fara prea mult succes m-am indreptat catre cel de-al doilea. In zona pescuia deja un concurent cu o abordare total diferita fata de a mea. Acest fapt mi-a permis o pozitionare foarte aproapiata de cea pe care eu o consider ideala. Este un loc pe care-l cunosc foarte bine; tot aici am pescuit si la etapa din 2008.

va8

La final am punctat cu 7 pesti intre 48 si 63 cm (cel mai mare din sectorul meu) ce m-au pozitionat pe un confortabil loc doi in grupa. Pestii i-am prins constant pe toata durata mansei; am remarcat un singur fapt interesant: in prima parte a zilei am prins masculi iar spre final femele.

va2

Mansa a doua avea sa fie mult mai dificila. Din cauza vremii in racire am ales sa pescuiesc pe o zona cu apa de 4-5 metri cu cocioc, o zona pe care o stiu de mai multi ani si in care  pescuiesc toamna tarziu si primavara devreme. Este un loc in care am avut de-a lungul timpului si partide extraordinare dar si zile fara trasaturi. Inca de la inceput am pornit hotarat sa raman in acest loc toata mansa indiferent de rezultat, si credeti-ma ca nu mi-a fost usor. Incurajarile lui Cristi au fost moblizatoare. Multumesc “Unchiule”!!. Dupa cinci ore de schimbat fel de fel de gume, perseverenta mi-a fost rasplatita. Am avut singura trasatura adevarata …… ce adrenalina, ce emotii,…..  si ce descarcare dupa ce am vazut pestele in barca. Am inteles ca Valea ma iubeste cel putin la fel de mult cum o iubesc si eu pe ea .

va3

O mansa de sapte ore concentrata in  in doua minute la finalul careia m-am clasat pe locul 5. Salaul de 62 cm a fost, la fel ca si in prima mansa cel mai mare dintre cei 15 pesti prinsi de cei 23 de concurenti din grupa mea. In final am ocupat locul al doilea, fiind al treilea concurs consecutiv la Valea Argovei in care reusesc sa ma clasez pe podium (dupa locul 1 in 2007 si locul 3 in 2008)

va9

A fost un concurs greu, cu foarte putini pesti capturati, cu foarte multe “gherle”,  fapt ce a condus la rasturnari spectaculoase. Un concurs in care sansa a jucat un rol mai mare decit ar fi de dorit. Media capturilor a fost foarte slaba: ceva mai mult de un peste per concurent in 7 ore de pescuit.

va6

Personal raman la parerea ca pentru un rezultat obiectiv este nevoie macar de o medie de 3 pesti de om in 7 ore. Pentru asta regulamentele trebuie sa fie flexibile si sa tina cont de realitati iar organizatorii sa aleaga perioadele cu mai multa atentie. Cu siguranta ca in septembrie la etapa organizata de clubul Drill situatia capturilor va fi cu totul alta.

va7

Concursul s-a desfasurat intr-o atmosfera tensionata… normala zic eu intr-o competitie adevarata, iar pentru mine este o certitudine faptul ca transformarile suferite din acest punct de vedere sunt ireversibile. Din pacate pentu cei nostalgici, ce a fost, a fost…
Urmeaza Siriul cu emotiile lui firesti de debutant.

va4

DEVORATORII DE FUSTE… SILICONICE

NOIEMBRIE 2009 – MEXIC. LACUL EL CUCHILLO “Pedro, try this spinner-bait!”. Au fost cuvintele pe care mi le-a adresat ghidul mexican dupa jumatate de zi in care nu reusisem sa aducem in barca niciun bass punctabil. I-am urmat sfatul si in a doua jumatate a zilei, din cei zece pesti de masura care au poposit in barca, nu mai putin de 8 au preferat spinnerbaitul cu skirt siliconic.

sk1

FEBRUARIE 2010 – HOLBINA. In prima excursie in Delta Dunarii din 2010 am plecat hotarat sa testez eficienta spinnerbaiturilor cu skirt siliconic la stiuca. Din cauza vegetatiei abundente, am pescuit in special cu oscilante usoare in suprafata. Intr-o zona cu apa ceva mai adanca si cu mai putin bradis, am pescuit max. 30 de minute cu spinnerbait cu skirt siliconic si am avut 5 atacuri, dintre care trei finalizate.

sk3

MARTIE-APRILIE 2010 – SARULESTI, VALEA ARGOVEI. Pe parcursul antrenamentelor pentru primele concursuri ale anului, pe langa sute de momeli soft, am testat si spinnerbaiturile cu skirt.

sk7

Asa cum ma asteptam, bibanii mari au raspuns imediat.

sk8

Spre surprinderea mea, nici salaii nu au ocolit  aceste naluci. E de vazut mai tarziu daca era un comportment specific exclusiv perioadei de primavara, cand salaii sunt foarte agresivi.

sk5

sk6

MAI 2010 – SNAGOV. Intr-o scurta iesire – de numai doua ore- pe unul dintre cele mai frumoase lacuri din jurul capitalei,, am avut neplacuta surpriza sa constatam ceva probleme la electromotor, care ne-au imobilizat in zona “portului”.

sk10

Am pescuit foarte putin timp, insa singura stiuculita ajunsa in barca a fost “pacalita” tot de un spinnerbait cu skirt siliconic.

sk9

Ocolite de catre pescarii autohtoni din motive legate in primul rand de pretul destul de piperat al produselor din import,  dar si din cauza retinerilor venite in special de la dimensiunile mari ale acestor naluci, spinnerbaiturile cu skirt siliconic reprezinta in multe momente o varianta optima pentru rapitorii autohtoni. Am testat acest fapt in ultima perioada si rezultatele au fost peste asteptari. Desi pana in urma cu mai putin de un an nu as fi spus acest lucru, acum sunt mai convins decat oricand ca aceste naluci merita o atentie mai mare din partea pescarilor de spinning.

sk2

TEHNICI DE PESCUIT LA OSCILANTA

Considerate de unii fade si neinspirate, botezate peiorativ “table” sau “tinichele”, oscilantele raman pentru multi pescari de la noi prima optiune pentru rapitor. De ce? Pentru ca nu trebuie sa fii cel mai priceput ca sa prinzi cu ele.
Universalitatea lor este data de faptul ca permit pescarilor permanente inovatii. Cu aceeasi oscilanta se poate pescui diferit de la un pescar la altul sau in lanseuri consecutive. Daca in timp ce cauti pastravul intre ape, la 7-8 metri adancime, jucand lingura lent pe verticala, observi o “muscareala” la suprafata, la lanseul urmator modifici complet metoda de pescuit, incercand sa atragi atentia pestelui din suprafata.
De multe ori, la pescuit- schimbarea rapida, adaptarea imediata la situatia noua, oportunismul- sunt vitale, iar oscilanta ajuta pescarul sa rezolve aceste probleme. Oscilantele sunt naluci metalice cu trei particularitati constructive: forma, grosime si curbura. Combinate, aceste particularitati determina evolutia oscilantei, generand o suma de straluciri si de vibratii care vor fi influentate major de ritmul de recuperare. Rezultatul va fi mimarea unui peste bolnav, panicat, cu miscari haotice.

1. RECUPERAREA CONTINUA

Este metoda cea mai simplă de pescuit cu lingura oscilantă, dar care poate avea rezultate în orice fel de apă şi la toate speciile de peşti răpitori. Un mare avantaj al oscilantelor este acela că pot evolua la orice adâncime. În funcţie de adâncimea la care dorim să evolueze năluca, începem recuperarea mai repede sau mai târziu, raportat la momentul în care aceasta atinge apa.

T1

Recuperarea se face continuu, uniform, până când năluca ajunge la mal. Viteza de recuperare trebuie să fie aleasă în funcţie de oscilantă, mai mare sau mai mică, pentru ca aceasta să aibă o mişcare de oscilaţie stânga-dreapta şi pentru a evita efectul de rotire. Pentru a găsi viteza optimă de recuperare, se fac 2-3 lanseuri în scurt, la vedere. Pentru rezultate cât mai bune şi pentru a acoperi cât mai bine toate ‘straturile’ apei, la lanseuri consecutive, în acelaşi loc, se recomandă recuperarea oscilantei la adâncimi diferite.

tpo04


2. RECUPERAREA “JUCATA” – INTRE APE

Este metoda cea mai folosită la pescuitul ştiucii şi a păstrăvului de lac. Într-un lanseu, oscilanta străbate pe verticală mai multe straturi, explorează mai multe adâncimi, de aceea este poate şi cea mai eficientă. După lanseu, lingura este lăsată să coboare până la adâncimea dorită de pescar, apoi este ridicată scurt (jucată) din vârful lansetei în 2-3 trepte, recuperată continuu 1-2 ture, după care este oprită şi aşteptată iar să coboare. Acest ciclu cădere–ridicare–joc-recuperare se reia până la următorul lanseu.

T2

În funcţie de gradul de activitate al răpitorului, ritmul imprimat nălucii este mai lent sau mai rapid. În acest stil de pescuit, atacul are loc de cele mai multe ori în momentul de repaus (pe cădere) al oscilantei şi de aceea recomand pescarului să urmărească în permanenţă firul, deoarece, dacă atacul este discret, nu este simţit de pescar în lansetă, fiind perceput doar ca o uşoară tresărire a firului. Pentru ca înţepătura ce urmează să fie eficientă, lanseta trebuie să fie orientată cu vârful înspre direcţia lanseului pe tot timpul recuperării.

tpo02

3. RECUPERAREA IN SUPRAFATA

Recuperarea începe imediat, în momentul în care oscilanta atinge suprafaţa apei. Este o recuperare rapidă, efectuată cu vârful lansetei sus, cu zvâcniri scurte din încheietura mâinii, care să imprime lingurii o mişcare ostentativă cât mai zgomotoasă în stratul superficial, asemănătoare pescuitului cu voblere de tip topwater. Această metodă are ca ţintă răpitorii aflaţi în căutarea prăzii la suprafaţa apei. Este recomandată la pescuitul ştiucii în ape mici, pline de vegetaţie, la avat, vara, când urmăreşte şi atacă bancurile de obleţi din suprafaţă, la clean şi păstrăv de lac, în perioadele liniştite când putem localiza muscărerile din suprafaţă.

T3

Momentul atacului este trăit la intensitate maximă de pescar, deoarece este la vedere şi, din această cauză, de cele mai multe ori avem tendinţa de a înţepa înainte ca răpitorul să apuce năluca. Pentru a menţine oscilanta pe suprafaţă, este nevoie de recuperări rapide. Oricât de mare ar fi viteza de recuperare, peştii răpitori se pot mişca şi mai repede, deci există în permanenţă timp pentru atac.

tpo01


4. RECUPERAREA STIL “JIGGING”

Metoda de pescuit este asemănătoare cu pescuitul cu momeli soft. După lanseu se aşteaptă ca oscilanta să ajungă pe fundul apei. Se începe apoi o recuperare în dinţi de fierăstrău, cu mişcări de ridicare a oscilantei de pe substrat, alternate cu perioade de aşteptare şi recuperare a buclei de fir, pentru a permite oscilantei să ajungă înapoi pe fund.

T4

Atacul survine ori în momentul ridicării şi este perceput ca o îngreunare a oscilantei, ori în scurtele momente de cădere, imediat după ce lingura atinge substratul, şi este vizibil – de multe ori foarte slab – pe fir. Pentru ştiucă este o metodă practicată în perioadele reci – de aici şi atacurile de multe ori foarte fine – în ape adânci şi care vizează adeseori capturi capitale. Altfel, este un stil ce se adresează bibanului şi şalăului, peşti ce vânează preponderent în apropierea substratului.

tpo03