In prima mansa am intrat pe incinta cu apa limpede si aspect de “japse”. Am pescuit in permanenta miscare, tatonand locuri noi, folosind un combo Daiwa Steez de baitcasting, fir textil Stroft nr.3,  iar ca naluci –  spinnerbaituri de 11gr cu doua palete, cu skirtul white-chartreuse si fire-tiger. Am reusit sa punctez cu 31 de stiuci, una dintre ele masurand 105cm, reprezentand noul record de dimensiune al Campionatului National de Spinning.

A fost a-17-a captura a primei manse, dar pana la ea punctasem numai cu stiuci de maxim 68cm. Imediat dupa atac, desi am fost surprins de forta cu care pestele lupta, am reusit s-o aduc destul de repede la barca, unde m-am confruntat cu o problema delicata: stiuca nu incapea in minciog. Dupa doua-trei incercari esuate, eforturile mele au starnit amuzamentul lui Sabin care m-a sfatuit “prieteneste” sa folosesc gafa. In cele din urma am reusit s-o introduc cu capul in minciog, am lasat lanseta langa mine si am apucat-o cu mana dreapta de coada, reusind s-o ridic in barca.

Urmatoarea provocare a fost extragerea spinnerbaitului din gura stiucii, deoarece forta cascatorului era insuficienta pentru a-i departa falcile. In cele din urma am reusit sa speculez momentele scurte in care stiuca deschidea gura pentru a incerca sa respire.

Cunoscand grija administratorului pentru astfel de capturi, m-am deplasat imediat la punctul de masura, unde – beneficiind de intelegerea lui Cristi Bunghez, care se afla la masuratoare – pentru care ii multumesc, am inmanat stiuca arbitrului pentru masurare, eu fiind nevoit sa raman in barca din cauza accesului greoi catre mal. La introducerea in jgheab, arbitrul a avut o surpriza, deoarece pestele depasea lungimea acestuia, necesitand o procedura mai “speciala”.

In 2007, in etapa de la Rogojesti am reusit sa punctez cu 248 de capturi, record de numar de pesti intr-o etapa care nu a fost egalat pana astazi. Cu toate acestea, captura de la Periprava este mult mai importanta pentru mine intrucat a fost prinsa cu o naluca BERTI.

Premiul pentru Cea Mai Mare Captura a fost oferit de catre firma Relax Spinning Expert, care mi-a completat trusele cu “gume” pentru etapa care urmeaza la Sarulesti si careia ii multumesc si cu aceasta ocazie.

Din pacate, calitatea pozelor cu stiuca nu este una grozava, deoarece majoritatea sunt capturi de imagine din filmarea realizata de Radu Silea, de la F&H Channel, care se afla la acel punct de masura si care – spre sansa mea – a filmat intreaga scena a masuratorii.

Programarea primei etape a CNS de la Periprava ne-a pus in ipostaza de a avea o singura zi la dispozitie pentru inlocuirea truselor de stiuca cu cele de bass… pentru ca bass-ul a fost unica tinta a excursiei noastre, in ciuda faptului ca lacul adaposteste populatii mult mai numeroase de salai sau somni capitali.

Sub influenta etapei de la Periprava am inceput si pescuitul la Mequinenza, insistand la spinnerbaituri, crankbaituri si rattlinguri. Dupa sase ore de “power-fishing”, singurul peste care poposise in barca era un biban. Am inteles ca gresim, dar nu ne dadeam seama unde. Sfaturile primite de la Cristian Melinte – prin intermediarii Cristi si Andy- ne-au adus catre seara si primii bassi: unul prins de Eugen si unul scapat langa barca de mine. Suficient cat sa ne pastram increderea intacta, in ciuda faptului ca – desi vazusem cateva zeci de bassi de-a lungul zilei – am reusit sa capturam unul singur.

In zilele urmatoare, dupa inca o runda de sfaturi de la noii nostri prieteni romano-spanioli Cristian, Catalin si Emilian, am reusit sa ne adaptam la conditiile si tehnicile de pescuit cele mai potrivite in aceasta perioada. Nalucile cele mai prinzatoare au fost skirt-jigurile armate cu raci si creaturi de mici dimensiuni sau cu gruburi double-tail. Cea mai eficienta naluca soft a fost Deps Deathadder Hog de 3 inch, iar skirt-jigurile folosite au fost manufacturate de noi pe football-jiguri de 7gr. cu skirturi green pumpkin-black sau green pumpkin-chartreuse. In ultimele doua zile am reusit sa prindem 4 basii si la spinnerbait, desi pentru perioada de imperechere nu este cea mai potrivita naluca.

In ultima zi am decis sa mimam conditiile unui concurs, si sa incercam sa aducem in barca cinci bassi cat mai mari. Marimile standard ale bassilor capturati erau fie de 600-800gr fie de 1,5-2kg., cu cateva exceptii atat in minus, dar si cu doua capturi care au depasit limita celor 2kg. Am reusit – in aceasta ultima zi la Mequinenza – sa prindem cinci bassi de peste 1,5 kg, dintre care si una dintre cele doua capturi ale excursiei.

Avand la dispozitie o suprafata uriasa de apa, am pescuit in fiecare zi in locuri noi, necunoscute. Desi ar putea parea ca prinderea bassilor este un lucru extrem de facil in aceasta perioada, acestia sunt mult mai greu de convins sa atace nalucile decat ai crede la prima vedere. Am invatat acest lucru in saptamana de pescuit de pe Mequinenza.

Desi ne-am intors de numai doua zile, deja ne facem planurile pentru urmatoarea excursie de pescuit la bass. Prin comportamentul sau schimbator, acest peste reuseste sa te farmece intr-o masura mult mai mare decat orice alta specie de rapitori, iar noi suntem inca sub puternica sa influenta.

La final, dar nu in ultimul rand, ii multumim lui Andy (www.fishingtrips.ro) pentru ca s-a ocupat de tot ceea ce a insemnat organizarea acestei excursii. De asemenea, le multmuim noilor nostri prieteni Cristian si Catalin Melinte si Emilian Opincariu pentru tot sprijinul si pentru sfaturile extrem de utile pe care ni l-au acordat pe intreaga perioada a sederii noastre in Spania. Fara aportul lor, cu siguranta vacanta noastra pe Ebro nu ar fi fost atat de reusita.

In incheiere, va invit sa parcurgeti galeria foto cu toti cei 29 de bassi pe care i-am capturat in cele cinci zile de pescuit la Mequinenza (Eugen 16 – Petre 13). Desi am fost intrebati de mai multe persoane ce gust are bass-ul, evident ca nu avem cum sa raspundem la aceasta intrebare, intrucat toti 29 s-au intors teferi in apa.

[Show as slideshow]

Daca in portofoliul multor producatori de naluci exista culoarea Redhead, noi va propunem Redtail, inspirati de faptul ca unii pesti prada (rosioara, babusca sau biban) au caudala rosie, iar atacul stiucii vizeaza de multe ori exact acest “semnal” vizual.

In toamna, cand naluca ajunsese deja in varianta finala, am pescuit cu ea in cadrul Cupei Total Spinning 2011 organizata de APC21 la Snagov. Dintre 5 stiuci pe care le-am capturat in cele sapte ore ale mansei, una am prins-o la spinnerbait si patru la oscilanta aflata in teste. Dintre ele, doar una a fost punctabila, dar a fost suficient de “mare” (56cm) incat  am castigat – in premiera – premiul pentru cea mai mare captura. Intrucat am considerat intotdeauna ca acest premiu este doar o chestiune de noroc  in contextul in care se face punctarea in competitiile de spinning de la noi, numele noii naluci, care initial era REDTAIL, a fost “suplimentat” cu adjectivul LUCKY (norocos).

Lucky Redtail a fost lansata in cadrul Expoaventuri 2012 – editia de primavara, iar succesul de care s-a bucurat a fost unul foarte mare. Am echipat-o cu ancora de vanadium, i-am atasat ochi 3D si am lacuit-o cu o rasina speciala impotriva coroziunii si a zgarieturilor. Sunem convinsi ca aceasta oscilanta nu va va insela asteptarile si speram sa fie la fel de “norocoasa” si pt. dvs.
Fir intins! Daca n-ati avut noroc, incercati un “Lucky Redtail”!

Am primit in ultima perioada mai multe poze cu pesti de la Marin, dintre care mi-a atras atentia una cu un pastrav capturat cu o lingura “de stiuca”, si anume Crazy nr.2. Acum cativa ani, la prima excursie in Norvegia, una dintre gazdele noastre a fost foarte interesata de lingurile mari, inclusiv de modelele Gigant, spunandu-ne ca sunt foarte bune iarna la pastrav. L-am privit destul de circumspect, dar acum mi s-au confirmat spusele lui. Teoria cu raportul dintre resursele de energie puse la bataie de un rapitor pentru hranire in perioada de iarna si dimensiunea pestelui-prada imi pare mai reala decat oricand.

Incepand din toamna anului 2001 am un jurnal al partidelor de pescuit. E drept, nu e foarte complet, dar suficient cat sa observ ca pana anul acesta nu a existat niciun an in care sa nu ies nici macar o data la pescuit pana pe 3 martie. Sper ca aceasta situatie nu va mai dura mult si ca pana atunci prietenii mei stabiliti in Suedia ma vor delecta si cu alte fotografii cu capturi. L-am rugat pe Marin sa-mi trimita si cateva poze cu locatia, ca sa nu uit de tot cum arata o apa dezghetata. Apropos, am pescuit acolo la stiuca, biban si vaduvita in 2010 si nici prin cap nu mi-a trecut ca ar fi posibil sa prind si un pastrav.

Din cauza structurii skirtului, aceasta naluca retine cantitati mari de apa sau chiar impuritati care neindepartate dupa utilizare o pot afecta iremediabil. Toate carligele  de pescuit – indiferent de modele sau aplicatii- sunt realizate din oteluri special tratate, cu o rezistenta crescuta, pentru a-si pastra ascutimea. Punctul slab al acestor oteluri este faptul ca ele nu sunt 100% inoxidabile, ceea ce face ca pastrarea lor intr-un mediu umed sa le afecteze iremediabil calitatile. Carligul unui spinnerbait- fiind acoperit complet de un skirt ud- este victima sigura.  Un vartej ale carui componente nu sunt perfect curatate poate avea compromisa functionalitatea din cauza impuritatilor. Inclusiv calitatile skirturilor (culoare si elasticitate) pot fi afectate in timp de prezenta apei in mediul de stocare.

Este foarte important ca dupa fiecare partida de pescuit aceste naluci sa fie spalate si curatate si lasate la uscat pe servetele, la temperatura camerei, fara a le apropia prea mult de surse de caldura. Dupa ce au fost uscate, este recomandata tratarea skirturilor cu uleiuri de intretinere.

Recomandam ca spinnerbaiturile sa fie pastrate in cutii special concepute pentru ele. Gama de astfel de cutii este una foarte variata, fiecare producator de echipamente de stocare avand in portofoliu cel putin un model destinat exclusiv pastrarii acestui tip de naluci.

Aceste cutii asigura o pozitie corecta a nalucii, contribuind la pastrarea formei conice a skirturilor si mentinerea paletelor departate de acestea, uleiurile folosite pentru intretinere putand sa degradeze paletele in timp.

In timpul pescuitului asigura un acces usor la naluca dorita si utilizatorul poate vedea imediat toata gama din care are de ales.

Este de preferat ca stocarea cutiilor sa fie facuta la adapost de lumina puternica pentru evitarea decolorarii skirturilor.

Pe piata autohtona, avem la dispozitie in acest moment cutii pentru spinnerbaituri la Arrow International (Plastica Panaro) si la MimTean (Meiho).

Fiecare pescar este stapan atat pe nalucile cat si pe finatele sale, in consecinta fiecare alege modul in care isi protejeaza “jucariile”. O ingrijire mai atenta se traduce insa, pe termen lung, in economie de bani si de timp.

Lesturile diferite au generat de la spinnerbaituri de dimensiuni mici – pentru bibani capitali si stiuci pretentioase la spinnerbaituri mari, cu doua palete – pentru capturi record. Lesturile sunt vopsite manual si protejate cu rasini epoxidice. La modelele de 11 si 14 grame, destinate cu precadere pescuitului la stiuca, am folosit exclusiv carlige XStrong, tinand cont de sugestiile venite din partea pescarilor.

Spinnerbaiturile sunt echipate cu o gama variata de palete salcie si colorado, montate single sau in tandem (salcie+colorado, colorado+colorado, salcie+salcie).

Palete de tip colorado sunt recomandate pentru viteze mai mici de recuperare, fiind niste palete cu o reactivitate mai puternica – pentru momentele cand pestii sunt apatici sau in situatii de turbiditate crescuta. Pentru o reactie cat mai rapida am folosit pe pozitie terminala (fixata la vartej la modelele de 11 si 14) paleta cu curbura mai pronuntata de tip Colorado Deep Cup.

Palete de tip salcie (willow) sunt recomandate pentru prezentari mai agresive, cu viteze mai mari de tractiune.

Combinatia universala colorado – salcie este probabil cea mai des folosita de catre pescarii de pretutindeni. Este combinatia cu care si noi pescuim cel mai frecvent.

Culorile skirturilor sunt foarte variate- de la nuante intense la combinatii naturale, cu accent pe contraste si culori foarte puternice – care au dat cele mai bune rezultate, in special la stiuca.

Toate gama va fi echipata cu vartej cu rulment (1) pentru o miscare cat mai libera si mai naturala a paletelor. Ochetul de fixare (2) este perfect inchis, gandit astfel pentru a putea fi atasat la agrafa, in special pentru pescuitul cu struna. Am folosit sarma inox tratata mai groasa decat pana acum pentru o rezistenta sporita si ochi 3D (3) pentru un aspect cat mai natural. Fixarea skirturilor de lest este ferma (4), pentru a evita situatiile in care skirtul aluneca spre curbura acului. Am incercat astfel sa optimizam si sa adaptam cat mai bine spinnerbaitul conditiilor de pescuit de la noi, evitand neplacerile cauzate de spinnerbaiturile obisnuite.

Download PDF catalog

L A    M U L T I   A N I  !

Prima zi de pescuit ne-a adus in lansete sase stiuci intre 1 si 3kg. impartite intre cei patru membri ai expeditiei. Bass-ii ne-au ignorat cu desavarsire, desi am insistat aproape toata ziua pe locul considerat cel mai eficient in perioadele reci.

Spre deosebire de experienta anterioara de la Bokod, stiucile au fost extrem de active, atacand cu frenezie bancurile de obleti din suprafata. Apa calda provenita din termocentrala adiacenta lacului de la Bokod face ca pestii sa fie foarte activi, in ciuda temperaturilor sub limita de inghet de afara.

Am remarcat, odata in plus, organizarea impecabila a pescarilor din tara vecina. Un pescar maghiar care cauta crapii in imediata vecinatate a locului in care noi cautam bass-ii a capturat un ciortan de 2-2,5kg. Au urmat momente pe care nu le-am vazut niciodata in Romania… omul a scos ruleta si a masurat pestele inainte sa-l puna in juvelnic, dupa care a scos carnetelul atasat permisului de pescuit si a notat captura. Membrii clubului local de pescuit au dreptul sa retina un numar limitat de pesti pe an, iar pentru a nu incalca aceasta regula trebuie sa fie extrem de corecti si – in egala masura – ordonati. Modul in care este administrat acest lac si faptul ca pescarii respecta legile sunt dovada ca din pescuit sportiv cu reguli privind dimesiunea minima si cantitatea de peste retinuta (asa cum prevede si legislatia din Romania) nu se poate periclita populatia piscicola a unui lac. Ar mai fi de notat faptul ca bass-ul este singura specie care se pescuieste exclusiv in sistem catch and release in lacul de la Bokod.

Revenind la rapitorii nostri… am pescuit mare parte din timp cu naluci dedicate in primul rand pescuitului la bass… spinnerbaituri cu skirt siliconic, creaturi soft in monturi offset si voblere mari.

Patru din cele sase stiuci au preferat spinnerbaitul, iar celelalte doua voblerele.

Ziua a doua am schimbat strategia, pescuind in special in zonele cu pontoane. Aceasta schimbare a adus cu ea si doi bass-i de aproape doua kilograme fiecare. Performerii au fost Sorin si Cox (aflat la primul lui bass… ceea ce intareste faptul ca “norocul incepatorului” nu este doar o sintagma), iar nalucile castigatoare, doi raci soft de culori inchise.

Pe langa acesti pesti, fiecare dintre noi a mai avut una-doua pezentari, majoritatea tot la momeli soft. Eu am avut doua atacuri, unul la un split-tail in montura texas si un drill la un spinnerbait cu skirt care s-a sfarsit brusc din cauza frecarii firului multifilament de un picior metalic de ponton. Bass-ii sunt extrem de puternici… dintre toti pestii rapitori pe care i-am capturat sunt cel mai greu de controlat in drill.

Principala problema pe care am intampinat-o in Ungaria a fost imposibilitatea de a ne intelege cu localnicii… aproape nimeni nu stie nici macar o boaba de alta limba in afara de maghiara. Per ansamblu, o excursie parca mult prea lunga raportat la timpul efectiv de pescuit, dar o iesire agreabila in conditiile in care la noi majoritatea apelor erau deja inghetate de ziua nationala. Fir intins!

Asadar, alaturi de cei mentionati si de mai noii sau mai vechii nostri prieteni  Ionel, Vasile, Sebastian, Robert si Bogdan, ne-am petrecut trei zile la pescuit in zona de sud a Deltei Dunarii.

Am pescuit la salau, stiuca, biban, rosioara si avat, alternand stiluri de pescuit si naluci din cele mai diverse: de la jiguri grele armate cu softuri de mari dimensiuni in anafoarele Dunarii, la oscilante usoare sau spinnerbaituri in ghioluri, de la plastice de mici dimensiuni, cicade si rotative la intersectiile canalelor la rattlinguri si spinnertailuri in curentii din malurile abrupte cu copaci scufundati.

Seara ne-am delectat cu povesti mai mult sau mai putin pescaresti si cu filme cu etape din campionatele americane de pescuit la bass Bassmaster si FLW Outdoors.

In ciuda pescuitului intens si a braconajului, Delta inca mai are peste.

Totul e sa-l cauti cu rabdare, iar atunci cand il gasesti sa ai capacitatea de a-l aduce in fata aparatului de fotografiat. Asta am incercat sa facem si noi, iar pe alocuri am si reusit.

Am petrecut un weekend agreabil alaturi de oameni cu care impartasim aceeasi pasiune, iar in astfel de comunitati, alaturi de alti pescari, ne vom simti intotdeauna foarte bine, indiferent de rezultatele de pe apa.

La inceputul lunii septembrie, profitand de pauza competitionala, am decis sa parasim Bucurestiul pentru cateva zile de pescuit in peisajul unic al Deltei Dunarii. Ca de obicei, destinatia vizata este orasul Sulina, oras ce tinde sa devina o a doua casa pentru noi.

Pe langa Anca, partenerul meu de incredere cand vine vorba de Sulina, ni s-a alaturat si Bogdan Doncea (Cox), care, ca si noi, pescuieste de foarte multi ani in aceasta locatie.

Inca dinaintea plecarii stabiliseram ca vom acorda atentie sporita pescuitului la avat, dar nu ne-am imaginat niciodata ca vom pescui exclusiv la aceasta specie.

Motivul a fost foarte simplu – drill-urile cu avati de peste doua kilograme in curentul Dunarii sunt  oportunitati cu care nu te poti intalni in fiecare zi.

Spre deosebire de anii precedenti, cand in unele zile am pescuit in doua sau trei locuri cu rezultate relativ asemanatoare – avati in jurul unui kilogram – de aceasta data am insistat la iesirea in Marea Neagra, locul din care aveam cele mai mari sanse sa capturam pesti de talie mare.

O a doua deosebire, care pana la urma s-a dovedit a fi decisiva, a fosta cota Dunarii, una foarte scazuta pentru aceasta perioada a anului, fapt ce ne-a facilitat prezentarea nalucilor de dimensiuni si greutati mai mari in proximitatea substratului, cu riscuri mai mici de agatare.

In aceasta categorie intra si spinnertail-urile (helic nr.3 – 17g., nr.4 – 21g. sau fishelic nr.4 – 17g.), naluci ce s-au dovedit a fi irezistibile in randul avatilor.

Anca a fost singura dintre noi ce a pescuit exclusiv la acest tip de naluca, reusind sa aduca la barca si sa elibereze circa 20 de avati cu greutati cuprinse intre 1.5 si 2.5 kg.

Eu si Cox am preferat sa alternam spinertails-urile cu voblere fara barbeta de tip vibratil si voblere ce evolueaza in pelicula, iar rezultatele au fost asemanatoare.

Cel mai mare avat al meu a cantarit 3.9 kg si a fost capturat la un helic nr.4 – 21g. – culoare alb – rosu fluo.

Cele 4 zile dedicate pescuitului la avat ne-au adus, pe langa capturi numeroase, si satisfactia faptului ca am fost singurii pescari cu rezultate dintre cei care s-au aventurat la varsarea bratului Sulina in Marea Neagra in cautarea avatilor cei mari.

Cu siguranta diferenta s-a facut la echipament si in primul rand la capitolul naluci, un rol important avandu-l spinnertail-urile.