Recent s-a incheiat editia 2016 a CNS Neumarkt. Pentru noi, una cu noroc. Am reusit sa devenim si in echipa campioni nationali, dupa ce reusisem si la individual aceasta performanta – Eugen de trei ori – in 2006, 2013 si 2014, iar eu o singura data, in 2008.

Dupa ce in ultimii ani am reusit mereu sa ne clasam intre primele locuri ale CNS Neumarkt, cel mai greu pentru noi e sa reusim sa mai gasim motivatia necesara unei astfel de performante. O sa incerc sa fac o foarte scurta trecere in revista a celor 6 concursuri LRS 2016, cu scopul principal de a evita “informarile” facute de diversi zvonaci cu privire la orele noastre de antrenamente, care pot avea “darul” de a indeparta eventuali noi participanti la etapele LRS. In 2015, de exemplu, am aflat ca am stat cateva zile intregi pe Snagov inaintea etapei de acolo. In realitate fusesem doar doua zile, iar in cea de-a doua dintre aceste doua zile vantul ne-a trimis la mal inainte de pranz. O zi si jumatate au fost si singurele noastre partide de pescuit pe Snagov in 2015, cu exceptia zilelor de antrenament oficial si concurs.

CUPA LIGII. Sarulesti -aprilie 2016. Primul concurs organizat de LRS in 2016 a fost Cupa Ligii de la Sarulesti. Am facut 4 antrenamente de cate o zi cu rezultate amestecate. Ne-am dat seama ca n-o sa fie o problema sa prindem 5 pesti pe mansa, dar salaii mari erau greu de gasit. Am reusit totusi in prima mansa sa aducem in barca doi pesti remarcabili – de 67 si 79cm(captura concursului), cu ajutorul carora am ramas pe primul loc si dupa doua din cele trei manse, chiar daca ziua a doua a fost una destul de slaba pentru noi.

In ziua a treia ne-am revenit putin, suficient cat sa reusim sa ne clasam la final pe locul al treilea. A fost primul podium pentru noi la Cupa Ligii si de asemenea, prima clasare pe podium la Sarulesti.

ETAPA 1. Delta Dunarii – iunie 2016. Am incercat sa facem un antrenament in weekendul anterior concursului. Fiind primul weekend dupa prohibitie, densitatea de barci cu participanti la etapa era destul de mare si aproape toti se plangeau ca au avut rezultate slabe sau foarte slabe, astfel incat n-am avut rabdare sa pescuim decat vreo 3-4 ore pe zona de concurs. Am prins o singura stiuca pe lacul Isac, la spinnerbait. In antrenamentul oficial am incercat sa acoperim o suprafata cat mai mare de apa, dar n-am reusit sa prindem nici un peste punctabil.

Singurul ghiol in care nu incercasem era Chiril-ul. In prima mansa am luat decizia inspirata sa mergem direct pe Chiril, incurajati si de Ionut, care prinsese acolo o stiuca in ziua antrenamentului oficial, dar si descurajati de propriile rezultate de pe toate celelelte ghioluri. Am reusit sa punctam in prima mansa cu 4 bibani si doua stiuci, iar in cea de-a doua cu 2 bibani si 4 stiuci, toate stiucile in ultima ora de concurs. Foarte putini pesti, dar suficienti ca sa ne situeze la final pe ultima treapta a podiumului.

ETAPA 2. Bicaz – iulie 2016. Pentru etapa de la Bicaz ne-am antrenat in ultima saptamana in care era permis acest lucru timp de o zi intreaga (marti) si inca vreo 6 ore impartite in doua zile (luni si miercuri). La concurs am mizat in special pe clean si am reusit sa atingem limita de 20 de cleni in fiecare mansa.

In mansa a doua am prins si doi pesti remarcabili – 42 si 45 de centimetri. Cred ca sunt mai mult de 10ani de cand am mai reusit sa prindem pe Bicaz, in aceeasi zi, doi cleni de aceasta dimensiune. Am terminat concursul pe locul 2.

ETAPA 3. Belis – august 2016. La Belis n-am fost deloc la antrenamente. Am intrat in antrenamentul oficial cu gandul de a incerca sa acoperim o suprafata cat mai mare din zona de concurs. Ne-am plimbat foarte mult, am pescuit destul de putin. Pesti am prins foarte putini, trasaturi – de asemenea- razlete. In concurs am reusit sa punctam cu 5 cleni in prima mansa si cu 7 in cea de-a doua. A fost un concurs in care in general s-a prins foarte slab. Nici o echipa nu a reusit sa atinga baremul de 20 de pesti in nici una dintre manse; de fapt, ca sa fiu mai exact, nici o echipa nu a reusit sa prinda 20 de pesti adunati din cele doua manse. A fost acel gen de concurs in care unul sau doi pesti in plus pe mansa te urcau 5-10 locuri in clasamentul etapei. Din pacate n-am avut inspiratia necesara sa prindem acei cativa pesti si am terminat concursul doar pe locul 11. Cea mai slaba clasare a noastra in 2016, care nu a intrat in calculul clasamentului final.

ETAPA 4. Valea Argovei – septembrie 2016. Pentru etapa de pe Vale am facut doua antrenamente. La primul am pescuit doua zile din barca cu Alex T, Eugen fiind plecat la mare. Daca imi aduc bine aminte, in doua zile am prins in doi oameni trei pesti punctabili: un salau si doi bibani. Plus niste bibani mici, niste strapi si o stiuca. Cel de-al doilea antrenament a fost de o singura zi si am fost impreuna cu Eugen. Atunci am reusit sa prindem trei salai si cativa bibani punctabili. In antrenamentul oficial am insistat destul de putin pe locuri, incercand sa verificam cat mai multe, dar oricum, am avut foarte putine trasaturi. Am fost convins ca o sa fie un concurs cu putine capturi.

Daca cineva imi spunea ca o sa fie echipe care o sa puncteze cu 40 de pesti in cele doua manse ii ziceam ca e nebun. Si totusi, au fost 5 echipe care au reusit sa-si prinda toti pestii. Noi am fost una dintre ele. In prima mansa 13salai si 7bibani, in cea de-a doua 20 de salai, dupa ce in prima jumatate a mansei punctasem déjà un salau si 19 bibani. La final, locul 5.

ETAPA 5. Snagov – noiembrie 2016. Pentru Snagov n-am avut timp decat pentru o zi de antrenament cu o saptamana inainte de concurs. Atat acea zi cat si antrenamentul oficial cred ca au fost cele mai slabe partide de pescuit ale noastre din ultimii 5 ani pe Snagov.

Desi ne-am dat seama ca stiucile o sa conteze foarte mult in concurs, am decis sa mizam in special pe biban. Am prins 15 in prima mansa si 12 in a doua. Suficienti cat sa prindem ultima treapta a podiumului de etapa si prima pozitie in clasamentul final 2016.

Lipsa timpului liber pentru pescuit este o realitate pentru marea majoritate a pescarilor din Romania, insa pescuitul de competitie amator – asa cum este cel de la noi – nu implica atat de multe zile de stat pe apa cum ar putea avea unii impresia.. Trairile din timpul unui concurs de pescuit merita insa orice efort pentru a putea participa, indiferent daca ai sau nu timp de antrenamente.

Dupa o pauza de aproape 5 luni, sezonul competitional LRS 2016 a debutat cu Cupa Ligii – Relax Trophy, desfasurata in weekendul trecut, la Sarulesti.

Desi initial eram destul de decisi sa nu participam la acest concurs, inclusiv pentru a putea participa la un eveniment petrecut in familie exact in weekendul cu pricina, in ziua in care am vazut ca lista de participanti este aproape integral completata, am realizat ca nu putem sta acasa.

Au urmat trei antrenamente, in trei weekenduri consecutive, in care am reusit sa reperam cateva locuri care tineau peste in mod constant. Adevarata incercare era insa sa gasesti locuri in care sa poti spera la capturi care sa conteze in clasament;  salai de peste 50cm.

Strategia de baza a fost – ca in cazul majoritatii echipelor prezente – sa ne prindem 5 salai punctabili cat mai repede, dupa care sa incercam sa pescuim pe locuri mai izolate si mai putin pescuite (desi sunt  aproape imposibil de gasit in conditiile unui concurs cu 50 de barci).

In prima zi am reusit sa prindem primii 5 pesti din primele doua locuri in care am pescuit. Doi dintre ei – 52 si 61cm – aveau sa ramana in fise si la finalul mansei. Eugen a insistat sa pescuim la “Rapa mica de la tigani” in cautarea unor exemplare mai “imbracate”, desi in ultimii ani avusesem rezultate foarte slabe in acest loc.

Dar inspiratia lui avea sa ne aduca in lansete doua exemplare superbe de 79 si 67cm, care ne-au ajutat sa castigam detasat prima mansa a concursului.

Am folosit – pe toata durata concursului – lansete Daiwa Steez de diverse puteri si actiuni, echipate cu mulinete Daiwa Infinity Q, Certate, Steez, Caldia. Salaul de 79cm a fost capturat cu lanseta Daiwa Steez, mulineta Daiwa Certate, fir Stroft GTP, jig Gamakatsu si shad Daiwa D-Fin de 10cm.

In mansa a doua am alergat mult mai mult in cautarea primilor 5 pesti, iar cand am reusit intr-un final sa-i adunam, am realizat ca sunt numai pesti foarte mici, intre 41 si 44cm. In ultimele trei ore ale zilei am cautat pesti cu care sa-i inlocuim, dar din pacate pentru noi am reusit o singura captura notabila, un salau de 62cm.

Datorita avansului considerabil din prima zi si faptului ca echipele clasate pe locurile imediat urmatoare nu au avut nici ele rezultate prea bune in aceasta mansa, am ramas si dupa a doua zi pe primul loc, dar la distanta foarte mica de urmatoarele echipe. Ecartul a scazut de la 38cm la numai 2cm dupa aceasta mansa secunda.

In ultima mansa am ales sa pescuim pe apa mica, la “Moara”, unde cateva echipe avusesera rezultate foarte bune in ziua precedenta. Am strans repede 5 pesti, de 41-44-50-56-57cm, dupa care am cautat in alte locuri sa inlocuim macar cei doi pesti mici. Am reusit s-o facem, dar cu pesti foarte putin mai mari (doi salai de 45cm.). Au fost totusi acei 5 centimetri care ne-au mentinut pe ultima treapta a podiumului, in lipsa lor am fi terminat concursul pe locul 4.

Pe langa faptul ca a fost prima data cand am fost in postura de a lupta pentru un loc pe podium la Sarulesti, ramanem si cu amintirea unei capturi absolute memorabile. Salaul de aproape 8kg prins de Eugen in prima mansa a fost in final cel mai mare salau prins in concurs si ne-a adus si trofeele si premiile acordate pentru aceasta performanta.

Concursurile cu aditionare de centimetri sunt mult mai disputate decat cele cu puncte mansa. Problema e ca norocul poate juca un rol mult mai important in stabilirea ierarhiei finale. Rezultatul nostru de la Sarulesti sta marturie acestei teorii. O mansa excelenta in prima zi ne-a mentinut pe podium in ciuda unei manse secunde foarte slabe. Daca pentru o etapa de campionat este un algoritm ineficient, acolo fiind nevoie sa alegi cei mai constanti pescari drept castigatori, pentru un concurs din afara punctelor din CNS-LRS Newmarkt este o decizie inspirata, pastrand un suspans mult mai mare pana la final. Ca dovada, am pierdut primul loc la 7cm, locul 2 la 2cm si am castigat locul 3 la numai 3cm fata de locul 4 si la 10cm de locul 5. Un singur peste in plus sau in minus al oricarei echipe clasate intre primele 5 ar fi putut schimba radical clasamentul.

La finalul acestui concurs maraton (3 manse a cate 9 ore), ramanem cu primul nostru podium la Sarulesti, reusind ca confirmam prestatia onorabila de la etapa de campionat din toamna trecuta, cu o captura cum noi n-am mai prins niciodata pe acest lac, si cu amintirile unui concurs reusit si dinamic, in care organizatorii si sponsorii au facut eforturi absolute remarcabile, pentru care merita toate felicitarile.

La final va invitam sa urmariti drilul cu cea mai importanta captura a noastra de la Cupa Ligii – RELAX Trophy 2016:

NOIEMBRIE 2009 – MEXIC. LACUL EL CUCHILLO “Pedro, try this spinner-bait!”. Au fost cuvintele pe care mi le-a adresat ghidul mexican dupa jumatate de zi in care nu reusisem sa aducem in barca niciun bass punctabil. I-am urmat sfatul si in a doua jumatate a zilei, din cei zece pesti de masura care au poposit in barca, nu mai putin de 8 au preferat spinnerbaitul cu skirt siliconic.

FEBRUARIE 2010 – HOLBINA. In prima excursie in Delta Dunarii din 2010 am plecat hotarat sa testez eficienta spinnerbaiturilor cu skirt siliconic la stiuca. Din cauza vegetatiei abundente, am pescuit in special cu oscilante usoare in suprafata. Intr-o zona cu apa ceva mai adanca si cu mai putin bradis, am pescuit max. 30 de minute cu spinnerbait cu skirt siliconic si am avut 5 atacuri, dintre care trei finalizate.

MARTIE-APRILIE 2010 – SARULESTI, VALEA ARGOVEI. Pe parcursul antrenamentelor pentru primele concursuri ale anului, pe langa sute de momeli soft, am testat si spinnerbaiturile cu skirt.

Asa cum ma asteptam, bibanii mari au raspuns imediat.

Spre surprinderea mea, nici salaii nu au ocolit  aceste naluci. E de vazut mai tarziu daca era un comportment specific exclusiv perioadei de primavara, cand salaii sunt foarte agresivi.

MAI 2010 – SNAGOV. Intr-o scurta iesire – de numai doua ore- pe unul dintre cele mai frumoase lacuri din jurul capitalei,, am avut neplacuta surpriza sa constatam ceva probleme la electromotor, care ne-au imobilizat in zona “portului”.

Am pescuit foarte putin timp, insa singura stiuculita ajunsa in barca a fost “pacalita” tot de un spinnerbait cu skirt siliconic.

Ocolite de catre pescarii autohtoni din motive legate in primul rand de pretul destul de piperat al produselor din import,  dar si din cauza retinerilor venite in special de la dimensiunile mari ale acestor naluci, spinnerbaiturile cu skirt siliconic reprezinta in multe momente o varianta optima pentru rapitorii autohtoni. Am testat acest fapt in ultima perioada si rezultatele au fost peste asteptari. Desi pana in urma cu mai putin de un an nu as fi spus acest lucru, acum sunt mai convins decat oricand ca aceste naluci merita o atentie mai mare din partea pescarilor de spinning.