JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

A DOUA VARA

In luna aprilie, cand ne-am rezervat biletele pentru o saptamana de pescuit la bass pe Cijara la inceputul lui Octombrie nu am avut nici cea mai mica idée ca vom pescui la 30-35 de grade Celsius. Am consultat si accuweather.com inainte de plecare si am vazut ca maximele pentru perioada pe care urma s-o petrecem la Cijara  erau undeva intre 30 si 35 de grade. Si totusi nu m-am putut abtine sa nu ingramadesc in bagaj o geaca, doua hanorace, pantaloni de trening… Mi-au prins bine doar la intoarcere; cand am aterizat pe Otopeni, in Bucuresti erau 8 grade.

Tot raul spre bine, caldura excesiva pentru aceasta perioada a facut ca pestii sa fie extrem de activi. Daca in primavara am avut o reteta destul de clara pentru o eficienta maxima, de data aceasta am avut capturi la toate tipurile de naluci pe care le-am incercat: topwatere, dynamic jiguri – chatterbait, spinnerbait, naluci soft, skirt-jiguri, crankbaituri si jerkbaituri. 

Am prins in doi oameni, in patru zile, aproape 100 de bassi si vreo 20 de stiuci.

Chiar daca am avut ceva emotii din cauza faptului ca doar cu 8 zile inainte se incheiase Soner Euro Cup, un concurs cu 140 de barci, acestea s-au dovedit a fi – din fericire – neintemeiate. Am prins inclusiv pesti care mai fusesera prinsi de curand. Spre deosebire de primavara, pestii erau mult mai slabi, avand greutatea cu cca 25% mai mica. Cel mai mare bass din barca noastra– 2280g – l-am prins in prima zi la un soft worm cu offset-jig de 4g.

Recordman-ul excursiei a fost Adi, care in ultimele doua zile de pescuit a prins sase bassi de peste 2kg, dintre care cel mai mare de 2320g.

La revedere, Cijara! ¡Hasta pronto! Ne revedem la primavara!

ATENTIE! Pescuitul la bass creeaza dependenta!

CIJARA

In ciuda faptului ca este extrem de intens pescuit, Lacul Cijara este unul dintre cele mai apreciate lacuri din Europa de catre pescarii de bass de pe continent, fie ca este vorba de spanioli, italieni, francezi, portughezi sau alte natii atinse tangential de patima pescuitului acestui minunat peste, printre care- mai nou – si romanii.

Aveam in plan excursia la Cijara din 2012- cand am pescuit la bass pe Mequinenza, dar din pacate nu am reusit s-o punem in practica pana in primavara aceasta.

Am planuit totul intre Craciun si Revelion, la initiativa lui Florin Ciortan- care in cele din urma a preferat sa ramana acasa- iar in ianuarie ne-am rezervat bilete de avion, barci, cazare.

Echipa, formata initial din 4 pescari – David, Stefan, Eugen si subsemnatul, si-a dublat componenta pe parcursul lunilor februarie si martie. Bogdan si Liviu in prima faza, iar apoi Adi si George au completat grupul. Un grup in mijlocul caruia m-am simtit minunat, si sper ca toti participantii la aceasta expeditie s-au simtit asemenea mie.

Pescuitul la bass este la fel de imprevizibil ca si pestele in sine; cand pleci intr-o excursie de pescuit la bass, trebuie sa iei cu tine tot ce incape in bagaj. Experientele anterioare te ajuta, dar nu trebuie sa te lasi influentat de ele pentru prea mult timp.

Cei care nu au incercat niciodata sa prinda bass trebuie sa stie ca principala conditie sa poti sa aduci pesti in fata aparatului foto este capacitatea de adaptare la conditiile specifice zonei in care pescuiesti, perioadei din an si conditiilor meteo.

Noi am inceput destul de timid. In prima zi am adus in barca 6 bassi. In a doua zi am urcat stacheta la 7, iar in a treia la 13. Ultima zi a fost foarte ciudata. Pana la ora 17 am prins numai 7 pesti, aproape toti foarte mici, dar in ultimele 90 de minute de pescuit am adus in barca inca 17 bassi. Au fost cele mai spectaculoase 90 de minute din relativ scurta noastra experienta de pescuit la bass.

Ar mai fi de mentionat ca am reusit in fiecare zi sa aducem in barca cel putin un peste de peste 2kg. In total 5 pesti au depasit aceasta bariera: 2320, 2280, 2240, 2130 si 2040 grame. Pe langa acestia, am mai avut 7 pesti intre 1,900 si 2 kg.

Evident, am avut cantar la noi; daca n-am fi avut probabil ca am fi spus ca am prins in 4 zile 12 pesti de 2kg; e destul de greu ca in conditiile in care esti incarcat de adrenalina sa faci diferenta intre un peste de 1900g si unul de 2200g.

Pestii i-am prins pescuind la naluci soft (cei mai multi la Daiwa D-Fin) montate pe offset-jiguri, la spinnerbait si la dynamic chatter-jig. Ceilalti membrii ai excursiei au avut cateva capturi si la topwatere. Au fost si cateva stiuci, nu foarte mari. Recordul de cca 4-5kg i-a apartinut lui Adi si a fost prins – spre satisfactia noastra- la un dynamic chatter-jig.

Am avut in drill si o mreana destul de “imbracata”, dar din pacate am scapat-o langa barca, nereusind in nici un chip s-o controlez in apropierea braului de vegetatie.

Dupa fiecare excursie de pescuit la bass am repetat obsesiv indemnul de a nu rata nici o ocazie pe care o aveti de a pescui la acest superb rapitor. Noi, spre exemplu, ne-am intors acasa duminica seara, iar marti aveam deja facute rezervarile pentru toamna. Cijara rules!

DELEGYHAZA BASS-TRIP

Planuim acest basstrip la Delegyhaza de cateva luni bune impreuna cu Cristi, care a fost pionul principal in organizarea excursiei, cu Soni, gazda noastra ospitaliera, cu Stefan si George, “virusati” de pescuitul la acest peste minunat, la fel ca si noi.

Se implinesc anul acesta opt ani de la primul contact cu bassii din Italia cu ocazia CM de Bass de pe Lago di Garda. Ne-am adus aminte in numeroase momente si ne-am amuzat de cat de naivi eram atunci in ceea ce priveste bass-ul. Aveam ceva cunostinte teoretice, din filmele de pe internet, iar la primele lanseuri de pe Fiume Brenta ne asteptam ca bassii sa ne sara singuri in barca. Cu timpul am inteles ca tocmai in asta consta principala calitate a pescuitului la bass… in dificultatea cu care il poti captura, mai ales in unele perioade.

De atunci, nu am ratat nici un prilej de a ne reintalni cu acesti rapitori. Pentru mine a fost a cincea excursie in Ungaria in cautarea bass-ului si a doua la Delegyhaza. La prima excursie, in iunie 2013, am avut parte de o  vreme foarte calda, iar pestii erau extrem de activi, atacand furibund naluci cu reactivitate foarte mare; am prins atunci foarte multi bassi, toti la spinnerbait.

Din pacate, anul acesta am avut parte de o racire destul de accentuata a vremii chiar in perioada petrecuta la Delegyhaza. Am alternat doua stiluri diferite de pescuit: un pescuit in viteza, la naluci reactive, in special la spinnerbait si dynamic-jig cand soarele incepea sa aiba ceva forta si un pescuit mai static, la naluci soft in monturi texas sau cu carlige offset/swimbait lestate in orele in care vremea era mai rece. Capturile – peste 20 de pesti prinsi in doi pescari in doua zile si jumatate de pescuit – au fost impartite in mod egal intre aceste doua tipuri de abordare. Multi pesti au depasit bariera de 40cm, iar cei mai mari au avut 45 si 47 de cm.

Bass-ul a fost introdus in balastierele de la Delegyhaza in 1992 pentru a diminua populatia de somn pitic ce facea ravagii printre celelalte specii de pesti prezente. In cativa ani, somnul pitic a disparut cu desavarsire, iar bass-ul convietuieste cu crapii, carasii, amurii, stiucile, bibanii si somnii de acolo.

Si ca in toate tarile in care exista acest peste, au aparut si magazinele de scule de pescuit dedicate lui aproape in totalitate. In dupa-amiaza celei de-a doua zile petrecute in Ungaria, am facut o scurta plimbare pana in Budapesta, pentru a vizita magazinul wobblerek.com. Un magazin aflat pe malul Dunarii, gandit exclusiv pentru pescarii de rapitor, in care am admirat o diversitate foarte mare de naluci high-end, majoritatea dedicate pescuitului la bass.

Ca si la precedentele excursii in Ungaria, am remarcat faptul ca vecinii nostri maghiari sunt mai evoluati decat noi in ceea ce priveste respectul fata de natura, ape si pesti. Chiar daca Soni ne-a povestit ca au si ei probleme cu pescarii, care “fura” bassi (in Ungaria este interzisa cu desavarsire retinerea acestor pesti), diferenta fata de ce se intampla in Romania este inca una foarte mare. Daca pun la socoteala si faptul ca pretul pentru  trei zile de pescuit, casa, masa si barca a fost de cca 800 de lei pentru doi pescari, ma gandesc ca excursii de genul acesta ar trebui facute mai des. In incheiere, va invit sa parcurgeti o galerie foto cu cele mai reusite fotografii cu capturile noastre de la Delegyhaza.

FINAL DE AN CU GURA MARE

2015 a ajuns la final. Pentru oamenii normali, sfarsitul anului este perioada in care se relaxeaza in sanul familiei la o cana cu vin, cateva sarmale si o felie de cozonac. Pentru posesorii de lansete si naluci, temperaturile neobisnuit de mari ale acestui sfarsit de an au reprezentat un imbold pentru o ultima iesire in natura, in cautarea rapitorilor. In timp ce in Bucuresti apareau totusi primii fulgi de zapada, la invitatia lui Andrei Sava, am facut (Bogdan Doncea Cox, Adi Spiac,  Andrei Sava si subsemnatul) o excursie de doua zile la Bokod in incercarea de a vedea pentru ultima data in acest an cum arata un bass.

Mai pescuisem la Bokod in 2010 si 2011, dar prietenii nostri din Arad- Timisoara au aflat de la niste pescari maghiari ca termocentrala care-si varsa apele din procesul de racire in lac, asigurand astfel o temperatura mai crescuta a apei cel putin in zona canalului de varsare urmeaza sa fie inchisa de la 1 ianuarie 2016. Era practic ultima sansa de a pescui iarna la Bokod cu sanse mari de a captura bass, peste care in conditii normale de temperatura este foarte putin activ in aceasta perioada.

Am avut placuta surpriza ca la fata locului sa ne intalnim si cu Kicsi Sandor care pescuia si el impreuna cu alt prieten caruia – spre rusinea mea – nu i-am retinut numele. Kicsi Sandor este un pescar roman stabilit in Ungaria, foarte pasionat de pescuitul bass-ului, care a devenit in ultimii ani un fel de ghid al romanilor care doresc sa-si incerce norocul in tara vecina in capturarea acestui minunat peste. Acum  doi ani, el a fost cel care ne-a inlesnit excusia la Delegyhaza, despre care am scris la vremea respectiva cateva randuri.  Atunci nu am avut ocazia sa-l cunosc, el fiind retinut de probleme de serviciu, dar am avut aceasta placere acum, la Bokod.

 

Excursia a inceput destul de prost. Am ajuns la punctul de eliberare a permiselor, dar eu si Cox, neavand permisul unguresc pe 2015 (corespondentul permisului ANPA de la noi), nu am putut sa platim nici permisele pentru Bokod. Fiind final de an, permisele pe 2015 nu mai puteau fi eliberate. Totusi, casierul – impresionat de faptul ca venim de la o distanta atat de mare – ne-a sugerat faptul ca Adi si Andrei ar avea voie sa pescuiasca fiecare cu cate doua lansete, deci daca pescuim grupati am putea avea un sfert de alibi in fata controlorilor de premise. Care de fiecare data in excursiile noastre anterioare veneau de cateva ori pe zi. Acum – din fericire pentru noi– nu au fost deloc activi.

In prima zi, capturile s-au lasat mult asteptate. Baietii au avut cateva trasaturi anemice in prima parte a zilei, ramase nefinalizate. Spre seara, Adi a reusit sa scoata la poza primul bass. Jumatate de ora mai tarziu am avut si eu primul atac – exact in acelasi loc, dar nu am reusit decat sa-l drilez un metru si sa-l provoc sa faca o lumanare in urma careia naluca mea a ramas agatata in stalpul de lemn al unui ponton.

Ziua a doua a avut un inceput asemenator. Andrei a reusit si el sa “puncteze” un bass care ii atacase naluca si in ziua precedenta. Se apropia pranzul si nu reuseam deloc sa gasim reteta. Experientele anterioare sunt esentiale in aceste momente. Adi a participat acum doi ani, impreuna cu Eddy Peruzzo, la un concurs de bass pe Canale Brian, in Italia. A incercat la Bokod metoda prin care prinsese bass in acel concurs. Pescuit in stuf. A avut o captura si un atac ratat in doar cateva minute. Dupa care a venit la noi si ne-a sfatuit sa renuntam la pontoane si sa pescuim spre stuf.

Pentru mine au urmat cateva ore in care am avut mai multe atacuri. Am reusit sa scot la poza 5 bassi si un biban si am mai scapat langa ponton o stiuca si un bass. Partenerii mei au avut si ei atacuri, unele finalizate, altele nu. Adi a reusit sa scoata din stufuri si un bass mai imbracat, care cred ca batea spre 2kg. Am treminat astfel cu succes o excursie care la un moment dat parea compromisa din punct de vedere al capturilor.

Tehnica era una foarte simpla: lansai montura cat mai aproape de stuf acolo unde stuful era foarte des sau chiar in stuf daca stuful era mai rar, dupa care o miscai foarte incet incercand sa o tii lipita de radacinile stufului  cat mai mult timp.

Atacurile erau extrem de fine, aproape imperceptibile. Eu am folosit exclusiv creaturi soft in montura texas cu bullet de 3,5g, dar baietii au avut ceva atacuri si la lake-fork.

Tara vecina ofera in continuare conditii de pescuit mult mai bune decat Romania. Este rezultatul faptului ca acolo legile sunt respectate in mult mai mare masura. Iar pe cei care se vor grabi sa ma injure, ii intreb cati dintre cunoscutii lor pescari respecta dimensiunile minime la care pestii pot fi retinuti sau acest paragraf din ordinul MADR privind pescuitul sportiv:

“Art. 59. – Urmatoarele fapte constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 600 lei la 1.000 lei si cu retinerea si suspendarea pe o perioada de 90 de zile a permisului sau autorizatiei, dupa caz:

 d) retinerea de catre o singura persoana care practica pescuitul recreativ/sportiv a mai mult de 10 bucati/exemplare/zi, in total, din speciile de pastrav, lipan si coregon in apele de munte sau a mai mult de 5 kg de peste/zi din zona colinara si de ses, cu exceptia cazului in care s-a pescuit un singur exemplar a carui greutate depaseste 5 kg”.

La final- dar in primul rand- va doresc tuturor sa aveti un 2016 minunat, cu cat mai mult timp petrecut pe apa si cat mai multe capturi!!!

EFTTEX, VIA DELEGYHAZA

Prima incercare de a ajunge la Delegyhaza am facut-o in toamna trecuta. Cunostintele care ne invitasera acolo si urmau sa se ocupe de obtinerea permiselor ne-au “cancelat” cu doar cateva zile inainte. Am luat legatura cu Erno, si el un pasionat al pescuitului la rapitor care locuieste in Budapesta. Am aflat ca permisele sunt destul de greu de obtinut la inceput de Noiembrie si ca oricum nu este o perioada grozava pentru pescuitul la bass. A doua incercare esuata a fost la inceputul lunii mai, cand Vlad s-a razgandit cu cateva zile inainte de “decolare”. Acum imi dau seama ca tot raul a fost spre bine, intrucat lacul este unul destul de mic, iar 4 barci cu cate doi pescari care sa se afle pe apa concomitent ar fi fost cam multe.


A treia oara a fost cu noroc. Impreuna cu Malin, Vlad si Sorin am pescuit timp de doua zile pe ceea ce pescarii maghiari numesc “unul dintre cele mai bune lacuri de Black Bass din Ungaria”. Din punct de vedere al pescuitului povestea este destul de scurta… la al doilea lanseu am prins un bass de  cca 800 de grame la spinnerbait, ceea ce m-a facut sa nu mai renunt la aceasta naluca pana la finalul excursiei.

Unul cate unul, si partenerii mei de pescuit au trecut la spinnerbait intrucat era in mod evident cea mai eficienta naluca in aceasta perioada. Am prins o medie de cca 10 pesti de om, din trei generatii: cei mai mici in jur de 400-500gr, cei mai mari undeva pe la 1.5kg, iar generatia de mijloc- majoritara – era reprezentata de exemplarele de 700-800grame. Toate aceste greutati au fost estimate, neavand  la noi niciun cantar. E posibil sa fi gresit putin la evaluare, dar in niciun caz in mod semnificativ.


Lacul de la Delegyhaza este  format intr-o veche exploatare de nisip din lunca Dunarii, dar suficient de departe de aceasta incat sa nu-i afecteze ecosistemele. In paranteza fie spus, chiar vorbeam cu Malin ca nu am vazut nicaieri in lume balastiere facute direct in albia raurilor, asa cum se intampla la noi.

La inceputul anilor 2000 lacul a fost invadat de o specie care a inceput sa faca ravagii si in Romania: somnul pitic. Numeroasele exemplare de stiuca si salau gasite inecate cu pesti din aceasta specie invaziva, precum si diminuarea drastica a populatiei de pesti pasnici din cauza ca somnul pitic este un mare consumator de icre, i-au determinat pe administratorii lacului de la Delegyhaza sa incerce diverse variante  pentru a scapa de aceast musafir nepoftit.

Dupa mai multe incercari esuate, acestia au decis sa incerce si varianta Black Bass. Bass-ul este unul dintre singurii dusmani naturali ai somnului pitic, iar la Delegyhaza  a fost varianta castigatoare, intrucat astazi nu mai exista aceasta specie, iar ulterior acest lac a devenit o afacere, pescarii maghiari – si mai nou si cei romani- luand cu asalt bass-ii proaspat acomodati in fostele balastiere.

O zi de pescuit la Delegyhaza te costa in jur de 100 de lei, cu cazare si trei mese incluse. Daca mai adaugam transportul de la Bucuresti, rezulta undeva pe la 6-700 de lei pentru trei zile de pescuit. Adica aproximativ ca la Valea Argovei. Noi am pescuit doar doua zile, deoarece in cea de-a treia am facut o scurta excursie la Viena, intrucat acolo se desfasura Efttex-ul, cel mai mare targ de scule de pescuit din Europa.

Recunosc, am fost putin dezamagit… in primul rand de aspectul saracacios al standurilor, foarte putini expozanti acordand atentie design-ului – in al doilea rand pentru ca multe companii nu venisera sa-si prezinte noutatile, ci doar pentru stabilirea unor legaturi de afaceri, iar in cel de-al treilea – dar nu in ultimul rand- de atmosfera de acolo: principala grija a expozantilor fiind de a nu le fi copiate produsele. S-a creat o adevarata psihoza pe aceasta tema, iar evenimentul se desfasoara intr-un climat de secretomanie si suspiciuni. Exista standuri in care nu pot intra decat reprezentantii media. La standul Shimano, de exemplu, nici macar acestia nu aveau acces, decat cu programare facuta anterior prin email. Iar bomboana de pe tort… la unul din expozantii chinezi, alaturi de juvelnice, erau expuse plase si “parasute”.

Atmosfera de efttex seamana foarte mult cu cea de la TIB-urile de dinainte de ’89. Daca ar trebui sa aleg astazi intre o noua vizita la efttex si o zi in plus de pescuit la Delegyhaza, mai mult ca sigur as alege a doua varianta.

GENERATION BLACK

Generation Black este programul Daiwa Cormoran 2012 pentru Europa si cuprinde 5 lansete super specializate pentru diferite tehnici de pescuit la rapitor. Este pentru prima data cand Daiwa concepe un astfel de program la nivel european, similar celor din SUA sau Japonia.


Din aceasta serie, Crazy Cranker este lanseta destinata pescuitului cu naluci reactive: crankbait, spinnerbait, rotative, cicade… etc. Lanseta are o lungime de 2.01, ideala pentru pescuitul din barca, suficient de lunga pentru lanseuri optime si totodata un control bun al pestelui in drill.

Puterea de lansare este de 15-40g, adresandu-se pescuitului medium si medium-heavy. Actiunea lansetei este semiparabolica, specifica lansetelor destinate pescuitului cu naluci reactive; ea permite ca rapitorul sa inhaleze bine naluca in timpul atacului, rezultand astfel capturi mai bine agatate.

Blank-ul este construit dintr-un material nou, GLATECH – un compozit care imbina clasicele fibre de sticla si grafit. Aceasta imbinare a avut ca scop obtinerea de lansete cu flexibilitate si rezistenta mare la solicitari specifice fibrei de stica si senzitivitatea si greutatea redusa a fibrei de grafit. Acest material este folosit si la fabricarea mai multor lansete din seriile de pe piata americana. Inelele sunt Fuji Alconite, mandrina ergonomica cu acces direct pe blank, iar manerul splitat este realizat din Eva Premium. Greutatea totala a lansetei este de 180 de grame. Crazy Cranker este o lanseta care are ca destinatie in special pescuitul stiucii, avatului sau bass-ului.


Twichin’ Stick face parte de asemenea din programul Generation black. Este o lanseta destinata – asa cum ii spune si numele – pescuitului cu voblere de twiching. Lanseta are o lungime de 1,98m, 8 inele fuji alconite, maner splitat din Eva Premium si mandrina ergonomica pentru o priza impecabila. Este o lanseta rapida cu actiune e varf, dar cu o rezerva foarte mare de forta, iar puterea de lansare este de 7-28g.


Pe langa pescuitul in forta, cu naluci de twiching, m-am inteles excelent cu aceasta lanseta atat cu naluci cu reactivitate mai mare, crankbait sau spinnerbait, dar si la jigging cu greutati de 7-14 grame. Avand o actiune rapida, o greutate extrem de redusa – numai 130 de grame si o senzitivitate ridicata, iti poti da seama de la primul contact ca este o lanseta excelenta pentru pescuitul la salau din barca. Paradoxal, desi programul Generation Black a fost gandit in mod exclusiv cu lansete focusate pe anumite stiluri de pescuit, Twichin’ Stick este excelenta  atat la pescuitul stiucii cu naluci te tip hard cat si la pescuitul salaului cu jiguri.


Unul din punctele forte ale programului Generation Black este design-ul: blank-urile si matisajele mate de culoare neagra, fiind “asortate” exclusiv cu accesorii de aceeasi culoare. Designerii de la Daiwa s-au conformat principiului conform caruia ca sa ajunga sa prinda pesti, o lanseta trebuie sa convinga mai intai un pescar.


La achizitionarea oricarei lansete din gama Generation Black, pescarul primeste si o husa de neopren. Aceaste huse sunt special concepute astfel incat sa “gazduiasca” lansetele echipate cu mulinete. Sunt huse foarte utile, in care pescarii pot pastra lanseta de rezerva atat pe durata partidei de pescuit cat si in timpul transportului, protejand-o de lovituri si zgarieturi.

TOP-WATER?!?… IN NOIEMBRIE?!?

Distantele si costurile mari care ne despart de regele rapitorilor de apa dulce fac din teorie o preocupare importanta a pescarului rezident in Romania care a cazut in patima pescuitului la bass. Si cum de acesta “maladie” te contaminezi de cele mai multe ori de la primul contact, ai la indemana spre studiu revistele si filmele dedicate bass-ului, precum si nenumaratele siteuri si forumuri de profil, pentru a putea spera ca data viitoare vei prinde mai multi si mai mari.

Am avut sansa ca in luna noiembrie sa ajungem pentru a doua oara in acest an la Caspe, unul dintre cele mai importante lacuri din Spania. Fiind pusi in tema de racirea foarte puternica a vremii, am apelat la cunostintele teoretice si la putinele informatii la care aveam acces in alegerea truselor de naluci. Informatiile pe care le aveam ne spuneau ca in ultima perioada bassii atacasera la spinnerbaituri si crankbaituri.  Astfel, prima cutie pe care am dat-o de-o parte cand mi-am facut bagajul a fost cea cu topwatere.

Am ajuns la fata locului si am constatat cu oarecare frustrare ca pentru a putea pescui pe zonele unde se prinde bass trebuia sa mergem cu barca cca 4-5 ore pe zi. Ne ramaneau asadar cam 5 ore in care sa incercam sa facem ceva poze cu pesti. Mai mult decat atat, evident ca pierdeam exact perioadele care teoretic sunt cele mai bune pentru pescuit… dimineata si seara.

In primele zile am insistat cu spinnerbaituri si crankbaituri, dar bassii nu au vrut sub nici un chip sa colaboreze. Am prins cativa bibani, dintre care unul – prins de Eugen la un fluke de 5inch nelestat- este cel mai mare biban pe care l-am vazut vreodata (avea undeva intre 50 si 55cm). Dar totusi nu pentru bibani – chiar si din astia foarte mari- venisem noi la Caspe.

Dupa doua zile de pescuit am luat legatura cu Cristi Melinte in speranta ca ne va putea da un sfat coerent, chiar daca se afla la Londra de multa vreme.

Am primit o informatie pe care eu aproape ca am catalogat-o drept gluma: incercati la topwatere!… Evident, a doua zi am facut turul magazinelor de pescuit din zona si ne-am “inarmat”.  Din pacate, orele in care noi pescuiam erau exact orele de pranz, cand vantul facea foarte greu pescuitul cu astfel de naluci de suprafata.

De-abia in ziua a patra am reusit sa prind primul bass… insa unul foarte mic. In 2010, in aceeasi perioada a anului, am prins multi bassi in Portugalia pescuind la Taifun. Asa am reusit si la Caspe sa atrag in cele din urma primul exemplar.

In ziua a cincea, imediat dupa pranz, vantul s-a linistit aproape complet si ne-a dat ocazia sa incercam mai insistent la topwatere. Am avut doua prezentari in circa doua ore de pescuit, dar ambii pesti au refuzat momeala in ultima clipa. Cand mai aveam foarte putin timp de pescuit, un al treilea bass caruia am reusit sa-I starnim curiozitatea cu Lucky Craft Gunfish a atacat hotarat si am reusit sa prind primul bass serios al excursiei – care din pacate avea sa ramana si ultimul.

Pentru ultima zi ne pregatisem cum am stiut mai bine pentru a continua pescuitul la topwater… fire mono, lansetele cele mai potrivite… acumulatorii de la aparatele foto incarcati la maxim…. Din pacate, o ceata extrem de deasa care s-a risipit dupa orele pranzului a facut imposibila deplasarea pe apa.

Astfel incat atacul  din ziua precedenta imi va bantui visele pana la primavara. Pescuiam pe o zona cu panta destul de lina, cu mal pietros dar fara stanci mari. La un metru si ceva de mal era un copac mic scufundat. Am lansat intre copac si mal… restul e poveste. BASS ON!

PS. Cand am ajuns acasa, am gasit in cutia postala numarul din decembrie a celei mai celebre reviste de pescuit la bass din lume: BASSMASTER. La pagina  16, un mic articol cu nalucile de vreme rece… prima pe lista la naluci nerecomandate: TOPWATER BAIT. Probabil si din acest motiv pescuitul este atat de frumos.

1 MAI LA BASS

Pregatirea vacantei de pe Mequinenza a inceput in luna Ianuarie cu achizitionarea biletelor de avion. Au urmat cateva luni de asteptare, informare si achizitii. Lacul Caspe-Mequinenza este cel mai mare lac de pe raul Ebro, avand o lungime de cca 100km si un perimetru de peste 500km. Cel mai important concurs international de bass organizat de catre spanioli, “CaspeBass” are loc pe acest lac, desi ca populatie piscicola sunt multe lacuri mult mai apreciate in Spania.

caspe1

Programarea primei etape a CNS de la Periprava ne-a pus in ipostaza de a avea o singura zi la dispozitie pentru inlocuirea truselor de stiuca cu cele de bass… pentru ca bass-ul a fost unica tinta a excursiei noastre, in ciuda faptului ca lacul adaposteste populatii mult mai numeroase de salai sau somni capitali.

caspe7

Sub influenta etapei de la Periprava am inceput si pescuitul la Mequinenza, insistand la spinnerbaituri, crankbaituri si rattlinguri. Dupa sase ore de “power-fishing”, singurul peste care poposise in barca era un biban. Am inteles ca gresim, dar nu ne dadeam seama unde. Sfaturile primite de la Cristian Melinte – prin intermediarii Cristi si Andy- ne-au adus catre seara si primii bassi: unul prins de Eugen si unul scapat langa barca de mine. Suficient cat sa ne pastram increderea intacta, in ciuda faptului ca – desi vazusem cateva zeci de bassi de-a lungul zilei – am reusit sa capturam unul singur.

caspe2

In zilele urmatoare, dupa inca o runda de sfaturi de la noii nostri prieteni romano-spanioli Cristian, Catalin si Emilian, am reusit sa ne adaptam la conditiile si tehnicile de pescuit cele mai potrivite in aceasta perioada. Nalucile cele mai prinzatoare au fost skirt-jigurile armate cu raci si creaturi de mici dimensiuni sau cu gruburi double-tail. Cea mai eficienta naluca soft a fost Deps Deathadder Hog de 3 inch, iar skirt-jigurile folosite au fost manufacturate de noi pe football-jiguri de 7gr. cu skirturi green pumpkin-black sau green pumpkin-chartreuse. In ultimele doua zile am reusit sa prindem 4 basii si la spinnerbait, desi pentru perioada de imperechere nu este cea mai potrivita naluca.

caspe3

In ultima zi am decis sa mimam conditiile unui concurs, si sa incercam sa aducem in barca cinci bassi cat mai mari. Marimile standard ale bassilor capturati erau fie de 600-800gr fie de 1,5-2kg., cu cateva exceptii atat in minus, dar si cu doua capturi care au depasit limita celor 2kg. Am reusit – in aceasta ultima zi la Mequinenza – sa prindem cinci bassi de peste 1,5 kg, dintre care si una dintre cele doua capturi ale excursiei.

caspe4

Avand la dispozitie o suprafata uriasa de apa, am pescuit in fiecare zi in locuri noi, necunoscute. Desi ar putea parea ca prinderea bassilor este un lucru extrem de facil in aceasta perioada, acestia sunt mult mai greu de convins sa atace nalucile decat ai crede la prima vedere. Am invatat acest lucru in saptamana de pescuit de pe Mequinenza.

caspe5

Desi ne-am intors de numai doua zile, deja ne facem planurile pentru urmatoarea excursie de pescuit la bass. Prin comportamentul sau schimbator, acest peste reuseste sa te farmece intr-o masura mult mai mare decat orice alta specie de rapitori, iar noi suntem inca sub puternica sa influenta.

caspe8

La final, dar nu in ultimul rand, ii multumim lui Andy (www.fishingtrips.ro) pentru ca s-a ocupat de tot ceea ce a insemnat organizarea acestei excursii. De asemenea, le multmuim noilor nostri prieteni Cristian si Catalin Melinte si Emilian Opincariu pentru tot sprijinul si pentru sfaturile extrem de utile pe care ni l-au acordat pe intreaga perioada a sederii noastre in Spania. Fara aportul lor, cu siguranta vacanta noastra pe Ebro nu ar fi fost atat de reusita.

caspe6

In incheiere, va invit sa parcurgeti galeria foto cu toti cei 29 de bassi pe care i-am capturat in cele cinci zile de pescuit la Mequinenza (Eugen 16 – Petre 13). Desi am fost intrebati de mai multe persoane ce gust are bass-ul, evident ca nu avem cum sa raspundem la aceasta intrebare, intrucat toti 29 s-au intors teferi in apa.

 

SPINNERBAIT 2012

Incurajati de numeroasele feedback-uri pozitive si de rezultatele remarcabile pe care noi insine le-am avut in ultimii doi ani la spinnerbaiturile cu skirt siliconic, incepand din 2012 am decis sa extindem semnificativ gama de modele. 29 de spinnerbaituri noi, cu lesturi de trei greutati (7, 11 si 14 grame), 7 combinatii de palete si 12 tipuri de skirturi bicolore sau tricolore. Aceasta varietate va acoperi cu siguranta toate situatiile si va satisface si cei mai exigenti pescari.

spinnerbait01

Lesturile diferite au generat de la spinnerbaituri de dimensiuni mici – pentru bibani capitali si stiuci pretentioase la spinnerbaituri mari, cu doua palete – pentru capturi record. Lesturile sunt vopsite manual si protejate cu rasini epoxidice. La modelele de 11 si 14 grame, destinate cu precadere pescuitului la stiuca, am folosit exclusiv carlige XStrong, tinand cont de sugestiile venite din partea pescarilor.

spinnerbait02

Spinnerbaiturile sunt echipate cu o gama variata de palete salcie si colorado, montate single sau in tandem (salcie+colorado, colorado+colorado, salcie+salcie).

spinnerbait06

Palete de tip colorado sunt recomandate pentru viteze mai mici de recuperare, fiind niste palete cu o reactivitate mai puternica – pentru momentele cand pestii sunt apatici sau in situatii de turbiditate crescuta. Pentru o reactie cat mai rapida am folosit pe pozitie terminala (fixata la vartej la modelele de 11 si 14) paleta cu curbura mai pronuntata de tip Colorado Deep Cup.

spinnerbait07

Palete de tip salcie (willow) sunt recomandate pentru prezentari mai agresive, cu viteze mai mari de tractiune.

spinnerbait05

Combinatia universala colorado – salcie este probabil cea mai des folosita de catre pescarii de pretutindeni. Este combinatia cu care si noi pescuim cel mai frecvent.

spinnerbait03

Culorile skirturilor sunt foarte variate- de la nuante intense la combinatii naturale, cu accent pe contraste si culori foarte puternice – care au dat cele mai bune rezultate, in special la stiuca.

spinnerbait04

Toate gama va fi echipata cu vartej cu rulment (1) pentru o miscare cat mai libera si mai naturala a paletelor. Ochetul de fixare (2) este perfect inchis, gandit astfel pentru a putea fi atasat la agrafa, in special pentru pescuitul cu struna. Am folosit sarma inox tratata mai groasa decat pana acum pentru o rezistenta sporita si ochi 3D (3) pentru un aspect cat mai natural. Fixarea skirturilor de lest este ferma (4), pentru a evita situatiile in care skirtul aluneca spre curbura acului. Am incercat astfel sa optimizam si sa adaptam cat mai bine spinnerbaitul conditiilor de pescuit de la noi, evitand neplacerile cauzate de spinnerbaiturile obisnuite.

Download PDF catalog

spinnerbait08

IN BASS DE DEFILARE

Ziua nationala 2011 ne-a gasit in Ungaria, in cautarea bass-ilor de Bokod.

bokod4

Prima zi de pescuit ne-a adus in lansete sase stiuci intre 1 si 3kg. impartite intre cei patru membri ai expeditiei. Bass-ii ne-au ignorat cu desavarsire, desi am insistat aproape toata ziua pe locul considerat cel mai eficient in perioadele reci.

bokod6

Spre deosebire de experienta anterioara de la Bokod, stiucile au fost extrem de active, atacand cu frenezie bancurile de obleti din suprafata. Apa calda provenita din termocentrala adiacenta lacului de la Bokod face ca pestii sa fie foarte activi, in ciuda temperaturilor sub limita de inghet de afara.

bokod5

Am remarcat, odata in plus, organizarea impecabila a pescarilor din tara vecina. Un pescar maghiar care cauta crapii in imediata vecinatate a locului in care noi cautam bass-ii a capturat un ciortan de 2-2,5kg. Au urmat momente pe care nu le-am vazut niciodata in Romania… omul a scos ruleta si a masurat pestele inainte sa-l puna in juvelnic, dupa care a scos carnetelul atasat permisului de pescuit si a notat captura. Membrii clubului local de pescuit au dreptul sa retina un numar limitat de pesti pe an, iar pentru a nu incalca aceasta regula trebuie sa fie extrem de corecti si – in egala masura – ordonati. Modul in care este administrat acest lac si faptul ca pescarii respecta legile sunt dovada ca din pescuit sportiv cu reguli privind dimesiunea minima si cantitatea de peste retinuta (asa cum prevede si legislatia din Romania) nu se poate periclita populatia piscicola a unui lac. Ar mai fi de notat faptul ca bass-ul este singura specie care se pescuieste exclusiv in sistem catch and release in lacul de la Bokod.

bokod3

Revenind la rapitorii nostri… am pescuit mare parte din timp cu naluci dedicate in primul rand pescuitului la bass… spinnerbaituri cu skirt siliconic, creaturi soft in monturi offset si voblere mari.

bokod2

Patru din cele sase stiuci au preferat spinnerbaitul, iar celelalte doua voblerele.

bokod1

Ziua a doua am schimbat strategia, pescuind in special in zonele cu pontoane. Aceasta schimbare a adus cu ea si doi bass-i de aproape doua kilograme fiecare. Performerii au fost Sorin si Cox (aflat la primul lui bass… ceea ce intareste faptul ca “norocul incepatorului” nu este doar o sintagma), iar nalucile castigatoare, doi raci soft de culori inchise.

bokod7

Pe langa acesti pesti, fiecare dintre noi a mai avut una-doua pezentari, majoritatea tot la momeli soft. Eu am avut doua atacuri, unul la un split-tail in montura texas si un drill la un spinnerbait cu skirt care s-a sfarsit brusc din cauza frecarii firului multifilament de un picior metalic de ponton. Bass-ii sunt extrem de puternici… dintre toti pestii rapitori pe care i-am capturat sunt cel mai greu de controlat in drill.

bokod8

Principala problema pe care am intampinat-o in Ungaria a fost imposibilitatea de a ne intelege cu localnicii… aproape nimeni nu stie nici macar o boaba de alta limba in afara de maghiara. Per ansamblu, o excursie parca mult prea lunga raportat la timpul efectiv de pescuit, dar o iesire agreabila in conditiile in care la noi majoritatea apelor erau deja inghetate de ziua nationala. Fir intins!