Planuim acest basstrip la Delegyhaza de cateva luni bune impreuna cu Cristi, care a fost pionul principal in organizarea excursiei, cu Soni, gazda noastra ospitaliera, cu Stefan si George, “virusati” de pescuitul la acest peste minunat, la fel ca si noi.

Se implinesc anul acesta opt ani de la primul contact cu bassii din Italia cu ocazia CM de Bass de pe Lago di Garda. Ne-am adus aminte in numeroase momente si ne-am amuzat de cat de naivi eram atunci in ceea ce priveste bass-ul. Aveam ceva cunostinte teoretice, din filmele de pe internet, iar la primele lanseuri de pe Fiume Brenta ne asteptam ca bassii sa ne sara singuri in barca. Cu timpul am inteles ca tocmai in asta consta principala calitate a pescuitului la bass… in dificultatea cu care il poti captura, mai ales in unele perioade.

De atunci, nu am ratat nici un prilej de a ne reintalni cu acesti rapitori. Pentru mine a fost a cincea excursie in Ungaria in cautarea bass-ului si a doua la Delegyhaza. La prima excursie, in iunie 2013, am avut parte de o  vreme foarte calda, iar pestii erau extrem de activi, atacand furibund naluci cu reactivitate foarte mare; am prins atunci foarte multi bassi, toti la spinnerbait.

Din pacate, anul acesta am avut parte de o racire destul de accentuata a vremii chiar in perioada petrecuta la Delegyhaza. Am alternat doua stiluri diferite de pescuit: un pescuit in viteza, la naluci reactive, in special la spinnerbait si dynamic-jig cand soarele incepea sa aiba ceva forta si un pescuit mai static, la naluci soft in monturi texas sau cu carlige offset/swimbait lestate in orele in care vremea era mai rece. Capturile – peste 20 de pesti prinsi in doi pescari in doua zile si jumatate de pescuit – au fost impartite in mod egal intre aceste doua tipuri de abordare. Multi pesti au depasit bariera de 40cm, iar cei mai mari au avut 45 si 47 de cm.

Bass-ul a fost introdus in balastierele de la Delegyhaza in 1992 pentru a diminua populatia de somn pitic ce facea ravagii printre celelalte specii de pesti prezente. In cativa ani, somnul pitic a disparut cu desavarsire, iar bass-ul convietuieste cu crapii, carasii, amurii, stiucile, bibanii si somnii de acolo.

Si ca in toate tarile in care exista acest peste, au aparut si magazinele de scule de pescuit dedicate lui aproape in totalitate. In dupa-amiaza celei de-a doua zile petrecute in Ungaria, am facut o scurta plimbare pana in Budapesta, pentru a vizita magazinul wobblerek.com. Un magazin aflat pe malul Dunarii, gandit exclusiv pentru pescarii de rapitor, in care am admirat o diversitate foarte mare de naluci high-end, majoritatea dedicate pescuitului la bass.

Ca si la precedentele excursii in Ungaria, am remarcat faptul ca vecinii nostri maghiari sunt mai evoluati decat noi in ceea ce priveste respectul fata de natura, ape si pesti. Chiar daca Soni ne-a povestit ca au si ei probleme cu pescarii, care “fura” bassi (in Ungaria este interzisa cu desavarsire retinerea acestor pesti), diferenta fata de ce se intampla in Romania este inca una foarte mare. Daca pun la socoteala si faptul ca pretul pentru  trei zile de pescuit, casa, masa si barca a fost de cca 800 de lei pentru doi pescari, ma gandesc ca excursii de genul acesta ar trebui facute mai des. In incheiere, va invit sa parcurgeti o galerie foto cu cele mai reusite fotografii cu capturile noastre de la Delegyhaza.

2015 a ajuns la final. Pentru oamenii normali, sfarsitul anului este perioada in care se relaxeaza in sanul familiei la o cana cu vin, cateva sarmale si o felie de cozonac. Pentru posesorii de lansete si naluci, temperaturile neobisnuit de mari ale acestui sfarsit de an au reprezentat un imbold pentru o ultima iesire in natura, in cautarea rapitorilor. In timp ce in Bucuresti apareau totusi primii fulgi de zapada, la invitatia lui Andrei Sava, am facut (Bogdan Doncea Cox, Adi Spiac,  Andrei Sava si subsemnatul) o excursie de doua zile la Bokod in incercarea de a vedea pentru ultima data in acest an cum arata un bass.

Mai pescuisem la Bokod in 2010 si 2011, dar prietenii nostri din Arad- Timisoara au aflat de la niste pescari maghiari ca termocentrala care-si varsa apele din procesul de racire in lac, asigurand astfel o temperatura mai crescuta a apei cel putin in zona canalului de varsare urmeaza sa fie inchisa de la 1 ianuarie 2016. Era practic ultima sansa de a pescui iarna la Bokod cu sanse mari de a captura bass, peste care in conditii normale de temperatura este foarte putin activ in aceasta perioada.

Am avut placuta surpriza ca la fata locului sa ne intalnim si cu Kicsi Sandor care pescuia si el impreuna cu alt prieten caruia – spre rusinea mea – nu i-am retinut numele. Kicsi Sandor este un pescar roman stabilit in Ungaria, foarte pasionat de pescuitul bass-ului, care a devenit in ultimii ani un fel de ghid al romanilor care doresc sa-si incerce norocul in tara vecina in capturarea acestui minunat peste. Acum  doi ani, el a fost cel care ne-a inlesnit excusia la Delegyhaza, despre care am scris la vremea respectiva cateva randuri.  Atunci nu am avut ocazia sa-l cunosc, el fiind retinut de probleme de serviciu, dar am avut aceasta placere acum, la Bokod.

Excursia a inceput destul de prost. Am ajuns la punctul de eliberare a permiselor, dar eu si Cox, neavand permisul unguresc pe 2015 (corespondentul permisului ANPA de la noi), nu am putut sa platim nici permisele pentru Bokod. Fiind final de an, permisele pe 2015 nu mai puteau fi eliberate. Totusi, casierul – impresionat de faptul ca venim de la o distanta atat de mare – ne-a sugerat faptul ca Adi si Andrei ar avea voie sa pescuiasca fiecare cu cate doua lansete, deci daca pescuim grupati am putea avea un sfert de alibi in fata controlorilor de premise. Care de fiecare data in excursiile noastre anterioare veneau de cateva ori pe zi. Acum – din fericire pentru noi– nu au fost deloc activi.

In prima zi, capturile s-au lasat mult asteptate. Baietii au avut cateva trasaturi anemice in prima parte a zilei, ramase nefinalizate. Spre seara, Adi a reusit sa scoata la poza primul bass. Jumatate de ora mai tarziu am avut si eu primul atac – exact in acelasi loc, dar nu am reusit decat sa-l drilez un metru si sa-l provoc sa faca o lumanare in urma careia naluca mea a ramas agatata in stalpul de lemn al unui ponton.

Ziua a doua a avut un inceput asemenator. Andrei a reusit si el sa “puncteze” un bass care ii atacase naluca si in ziua precedenta. Se apropia pranzul si nu reuseam deloc sa gasim reteta. Experientele anterioare sunt esentiale in aceste momente. Adi a participat acum doi ani, impreuna cu Eddy Peruzzo, la un concurs de bass pe Canale Brian, in Italia. A incercat la Bokod metoda prin care prinsese bass in acel concurs. Pescuit in stuf. A avut o captura si un atac ratat in doar cateva minute. Dupa care a venit la noi si ne-a sfatuit sa renuntam la pontoane si sa pescuim spre stuf.

Pentru mine au urmat cateva ore in care am avut mai multe atacuri. Am reusit sa scot la poza 5 bassi si un biban si am mai scapat langa ponton o stiuca si un bass. Partenerii mei au avut si ei atacuri, unele finalizate, altele nu. Adi a reusit sa scoata din stufuri si un bass mai imbracat, care cred ca batea spre 2kg. Am treminat astfel cu succes o excursie care la un moment dat parea compromisa din punct de vedere al capturilor.

Tehnica era una foarte simpla: lansai montura cat mai aproape de stuf acolo unde stuful era foarte des sau chiar in stuf daca stuful era mai rar, dupa care o miscai foarte incet incercand sa o tii lipita de radacinile stufului  cat mai mult timp.

Atacurile erau extrem de fine, aproape imperceptibile. Eu am folosit exclusiv creaturi soft in montura texas cu bullet de 3,5g, dar baietii au avut ceva atacuri si la lake-fork.

Tara vecina ofera in continuare conditii de pescuit mult mai bune decat Romania. Este rezultatul faptului ca acolo legile sunt respectate in mult mai mare masura. Iar pe cei care se vor grabi sa ma injure, ii intreb cati dintre cunoscutii lor pescari respecta dimensiunile minime la care pestii pot fi retinuti sau acest paragraf din ordinul MADR privind pescuitul sportiv:

“Art. 59. – Urmatoarele fapte constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 600 lei la 1.000 lei si cu retinerea si suspendarea pe o perioada de 90 de zile a permisului sau autorizatiei, dupa caz:

 d) retinerea de catre o singura persoana care practica pescuitul recreativ/sportiv a mai mult de 10 bucati/exemplare/zi, in total, din speciile de pastrav, lipan si coregon in apele de munte sau a mai mult de 5 kg de peste/zi din zona colinara si de ses, cu exceptia cazului in care s-a pescuit un singur exemplar a carui greutate depaseste 5 kg”.

La final- dar in primul rand- va doresc tuturor sa aveti un 2016 minunat, cu cat mai mult timp petrecut pe apa si cat mai multe capturi!!!

Prima incercare de a ajunge la Delegyhaza am facut-o in toamna trecuta. Cunostintele care ne invitasera acolo si urmau sa se ocupe de obtinerea permiselor ne-au “cancelat” cu doar cateva zile inainte. Am luat legatura cu Erno, si el un pasionat al pescuitului la rapitor care locuieste in Budapesta. Am aflat ca permisele sunt destul de greu de obtinut la inceput de Noiembrie si ca oricum nu este o perioada grozava pentru pescuitul la bass. A doua incercare esuata a fost la inceputul lunii mai, cand Vlad s-a razgandit cu cateva zile inainte de “decolare”. Acum imi dau seama ca tot raul a fost spre bine, intrucat lacul este unul destul de mic, iar 4 barci cu cate doi pescari care sa se afle pe apa concomitent ar fi fost cam multe.

A treia oara a fost cu noroc. Impreuna cu Malin, Vlad si Sorin am pescuit timp de doua zile pe ceea ce pescarii maghiari numesc “unul dintre cele mai bune lacuri de Black Bass din Ungaria”. Din punct de vedere al pescuitului povestea este destul de scurta… la al doilea lanseu am prins un bass de  cca 800 de grame la spinnerbait, ceea ce m-a facut sa nu mai renunt la aceasta naluca pana la finalul excursiei.

Unul cate unul, si partenerii mei de pescuit au trecut la spinnerbait intrucat era in mod evident cea mai eficienta naluca in aceasta perioada. Am prins o medie de cca 10 pesti de om, din trei generatii: cei mai mici in jur de 400-500gr, cei mai mari undeva pe la 1.5kg, iar generatia de mijloc- majoritara – era reprezentata de exemplarele de 700-800grame. Toate aceste greutati au fost estimate, neavand  la noi niciun cantar. E posibil sa fi gresit putin la evaluare, dar in niciun caz in mod semnificativ.

Lacul de la Delegyhaza este  format intr-o veche exploatare de nisip din lunca Dunarii, dar suficient de departe de aceasta incat sa nu-i afecteze ecosistemele. In paranteza fie spus, chiar vorbeam cu Malin ca nu am vazut nicaieri in lume balastiere facute direct in albia raurilor, asa cum se intampla la noi.

La inceputul anilor 2000 lacul a fost invadat de o specie care a inceput sa faca ravagii si in Romania: somnul pitic. Numeroasele exemplare de stiuca si salau gasite inecate cu pesti din aceasta specie invaziva, precum si diminuarea drastica a populatiei de pesti pasnici din cauza ca somnul pitic este un mare consumator de icre, i-au determinat pe administratorii lacului de la Delegyhaza sa incerce diverse variante  pentru a scapa de aceast musafir nepoftit.

Dupa mai multe incercari esuate, acestia au decis sa incerce si varianta Black Bass. Bass-ul este unul dintre singurii dusmani naturali ai somnului pitic, iar la Delegyhaza  a fost varianta castigatoare, intrucat astazi nu mai exista aceasta specie, iar ulterior acest lac a devenit o afacere, pescarii maghiari – si mai nou si cei romani- luand cu asalt bass-ii proaspat acomodati in fostele balastiere.

O zi de pescuit la Delegyhaza te costa in jur de 100 de lei, cu cazare si trei mese incluse. Daca mai adaugam transportul de la Bucuresti, rezulta undeva pe la 6-700 de lei pentru trei zile de pescuit. Adica aproximativ ca la Valea Argovei. Noi am pescuit doar doua zile, deoarece in cea de-a treia am facut o scurta excursie la Viena, intrucat acolo se desfasura Efttex-ul, cel mai mare targ de scule de pescuit din Europa.

Recunosc, am fost putin dezamagit… in primul rand de aspectul saracacios al standurilor, foarte putini expozanti acordand atentie design-ului – in al doilea rand pentru ca multe companii nu venisera sa-si prezinte noutatile, ci doar pentru stabilirea unor legaturi de afaceri, iar in cel de-al treilea – dar nu in ultimul rand- de atmosfera de acolo: principala grija a expozantilor fiind de a nu le fi copiate produsele. S-a creat o adevarata psihoza pe aceasta tema, iar evenimentul se desfasoara intr-un climat de secretomanie si suspiciuni. Exista standuri in care nu pot intra decat reprezentantii media. La standul Shimano, de exemplu, nici macar acestia nu aveau acces, decat cu programare facuta anterior prin email. Iar bomboana de pe tort… la unul din expozantii chinezi, alaturi de juvelnice, erau expuse plase si “parasute”.

Atmosfera de efttex seamana foarte mult cu cea de la TIB-urile de dinainte de ’89. Daca ar trebui sa aleg astazi intre o noua vizita la efttex si o zi in plus de pescuit la Delegyhaza, mai mult ca sigur as alege a doua varianta.

Ziua nationala 2011 ne-a gasit in Ungaria, in cautarea bass-ilor de Bokod.

Prima zi de pescuit ne-a adus in lansete sase stiuci intre 1 si 3kg. impartite intre cei patru membri ai expeditiei. Bass-ii ne-au ignorat cu desavarsire, desi am insistat aproape toata ziua pe locul considerat cel mai eficient in perioadele reci.

Spre deosebire de experienta anterioara de la Bokod, stiucile au fost extrem de active, atacand cu frenezie bancurile de obleti din suprafata. Apa calda provenita din termocentrala adiacenta lacului de la Bokod face ca pestii sa fie foarte activi, in ciuda temperaturilor sub limita de inghet de afara.

Am remarcat, odata in plus, organizarea impecabila a pescarilor din tara vecina. Un pescar maghiar care cauta crapii in imediata vecinatate a locului in care noi cautam bass-ii a capturat un ciortan de 2-2,5kg. Au urmat momente pe care nu le-am vazut niciodata in Romania… omul a scos ruleta si a masurat pestele inainte sa-l puna in juvelnic, dupa care a scos carnetelul atasat permisului de pescuit si a notat captura. Membrii clubului local de pescuit au dreptul sa retina un numar limitat de pesti pe an, iar pentru a nu incalca aceasta regula trebuie sa fie extrem de corecti si – in egala masura – ordonati. Modul in care este administrat acest lac si faptul ca pescarii respecta legile sunt dovada ca din pescuit sportiv cu reguli privind dimesiunea minima si cantitatea de peste retinuta (asa cum prevede si legislatia din Romania) nu se poate periclita populatia piscicola a unui lac. Ar mai fi de notat faptul ca bass-ul este singura specie care se pescuieste exclusiv in sistem catch and release in lacul de la Bokod.

Revenind la rapitorii nostri… am pescuit mare parte din timp cu naluci dedicate in primul rand pescuitului la bass… spinnerbaituri cu skirt siliconic, creaturi soft in monturi offset si voblere mari.

Patru din cele sase stiuci au preferat spinnerbaitul, iar celelalte doua voblerele.

Ziua a doua am schimbat strategia, pescuind in special in zonele cu pontoane. Aceasta schimbare a adus cu ea si doi bass-i de aproape doua kilograme fiecare. Performerii au fost Sorin si Cox (aflat la primul lui bass… ceea ce intareste faptul ca “norocul incepatorului” nu este doar o sintagma), iar nalucile castigatoare, doi raci soft de culori inchise.

Pe langa acesti pesti, fiecare dintre noi a mai avut una-doua pezentari, majoritatea tot la momeli soft. Eu am avut doua atacuri, unul la un split-tail in montura texas si un drill la un spinnerbait cu skirt care s-a sfarsit brusc din cauza frecarii firului multifilament de un picior metalic de ponton. Bass-ii sunt extrem de puternici… dintre toti pestii rapitori pe care i-am capturat sunt cel mai greu de controlat in drill.

Principala problema pe care am intampinat-o in Ungaria a fost imposibilitatea de a ne intelege cu localnicii… aproape nimeni nu stie nici macar o boaba de alta limba in afara de maghiara. Per ansamblu, o excursie parca mult prea lunga raportat la timpul efectiv de pescuit, dar o iesire agreabila in conditiile in care la noi majoritatea apelor erau deja inghetate de ziua nationala. Fir intins!

Feketesügér (biban negru) – asa l-au denumit vecinii nostri maghiari. A trebuit sa-l denumeasca intr-un fel deoarece a inceput sa le populeze atat apele cat si visele pescaresti. Noi ne multumim deocamdata sa ne amuzam amar la traducerile unor oameni care probabil au foarte putina legatura cu pescuitul de pe canalele tv de specialitate… “am prins un biban cu gura mare!”.

Weekendul trecut am facut o excursie de doua zile in Ungaria, al carei unic scop a fost pescuitul la bass pe un lac din apropierea orasulul Tatabanya, considerat unul dintre cele mai bune lacuri de bass din Europa centrala si de est. Secretul acestui fapt este termocentrala adiacenta lacului, care il alimenteaza cu apa calda rezultata in urma proceselor tehnologice. Localnicii sustin ca aici pestii cresc intr-un an cat ar creste in alte lacuri in doi-trei ani.

Am pescuit cateva ore la Bokod, folosind aproape exclusiv spinnerbaitul cu skirt siliconic, o naluca in care am foarte mare incredere cand vine vorba de bass – incredere dobandita la CM din Mexic, de anul trecut. Sambata seara am avut un singur atac, pe care l-am ratat din neatentie: spinnerbaitul se agatase intr-o structura si atacul a survenit imediat dupa ce am reusit sa-l eliberez. Exact cum se intampla adeseori la salau.

Duminica dimineata am inceput pescuitul mult mai increzator, intrucat gazdele noastre ne-au asigurat ca dimineata este mult mai propice pescuitului la bass. Am continuat cu spinnerbait, cu skirt pestrit (skirturile siliconice pot fi colorate cu markerul), exact ca acela la care avusesem cele mai bune rezultate pe El Cuchillo. La al doilea lanseu, cand ajunsesem cu naluca aproape de pontonul de pe care pescuiam, am avut un atac extrem de puternic… drill de cateva zeci de secunde… si dezamagire… e o stiuca de aprox. 1,5-2kg. Cateva poze si o eliberez, spre disperarea gazdelor noastre maghiare, mari consumatoare de peste.

Dupa cateva lanseuri paralele cu pontoanele, exact in momentul in care spinnerbaitul (il schimbasem pe cel pestrit cu unul cu skirtul verde inchis) survola piciorul gros de lemn al unui ponton, un atac puternic si “indesat”… drill greoi… “asta e bass, n-am niciun dubiu”.

Si bass a fost, 1,8-2 kg… Poze, multe poze, si inapoi in apa. Pescuitul la bass se practica exclusiv in sistemul “catch and release”.

Din pacate, dupa cum ne-a dezvaluit Villy, ghidul nostru, si in Ungaria au aceleasi probleme cu pescarii “sportivi” pe care le avem si noi in Romania. In cele ceteva ore de pescuit, am vazut trei pescari maghiari prinzand cate un bass. Din pacate doar unul dintre ei s-a intors in apa.

Lacul de la Bokod nu este visul unui pescar de bass, in special prin dimensiunile reduse si prin faptul ca nu se poate pescui din barca (cu exceptia cazului in care esti membru al clubului local de pescuit). Pentru noi insa, a reprezentat o varianta mai ieftina si mai la indemana de a ne aminti pentru cateva secunde – cam atatea cat dureaza un drill – de ce ne pare atat de rau ca nu putem pescui bass in Romania.