Ziua ZERO

Maine dimineata ne urcam in masina si pornim catre Bolsena, unde urmeaza sa se desfasoare saptamana viitoare editia a 18-a a CM de Bass. Chiar daca am condus de cand am permis in jur de un million de kilometri, am ceva emoții legate de drumul lung cu barca. Sper sa ajungem cu bine si sa fie un imbold pentru alte vacante de pescuit in Europa cu ambarcatiunea proprie.

Ziua 1

Am ajuns cu bine la Balaton, locul in care aveam rezervata cazarea pentru aceasta noapte. Am fost placut surprins de faptul ca de la Bucuresti pana aici mai exista doar Pitesti-Sibiu si vreo 15km pe la Deva unde mergi pe drum national. In rest, am circulat doar pe autostrazi. Seara am baut cate doua beri si am mancat un gulas excelent la un local din Balaton. Sunt rupt de oboseala, m-am pus in pat de doua minute si mi se inchid ochii. Maine dimineata o luam de la capat…

Ziua 2

A fost o zi infernala, dar totusi suntem multumiti ca am scapat doar cu atat. Am ajuns la cazare noaptea tarziu, dar fara barca. Cand mai aveam vreo 250km pana la Bolsena, s-a spart rulmentul de la roata stanga de la peridoc. Am avut noroc sa oprim intr-o benzinarie de pe autostrada undeva intre Bologna si Florenta probabil destul de repede dupa eveniment si am observant ca din butuc iesea fum.

Am inceput sa dam telefoane la toti prietenii care ar fi putut sa ne ajute cu ceva. Din pacate nu am reusit sa rezolvam nimic… si fiind duminica si ofertele de pret pentru o platforma care sa ne aduca barca la Bolsena au fost pe masura… aproape cat costul unui peridoc nou. Dupa ce initial eram resemnati ca vom sta in benzinarie ca sa incercam sa rezolvam problema cu un service mobil maine dimineata, dupa vreo trei ore am hotarat cu acordul baietilor de la benzinarie sa legam peridocul de un stalp si sa mergem la Bolsena sa dormim. Am ajuns dupa miezul noptii rupti de oboseala, am descarcat toate bagajele si ne-am bagat la odihna.

Ziua 3

Dimineata in timp ce ne beam cafeaua iar baietii isi pregateau barcile si sculele pentru prime zi de pescuit pe Bolsena, Alexandra, gazda noastra ne-a spus ca are un prieten roman (de fapt basarabean) pe nume Sasa care are un service auto in Orvieto (un mic orasel la vreo 30km de Bolsena) si ne-ar putea ajuta cu peridocul.

L-am luat pe Sasa cu noi in masina, am fost In Viterbo (alt orasel din zona) la un magazin de piese auto de unde am procurat rulmenti si simeringuri, dupa care am plecat catre benzinaria unde a dormit barca. Din pacate la fata locului am descoperit ca problema era ceva mai grava decat am crezut… butucul era afectat de rulmentul spart. Eugen a ramas cu barca in benzinarie, iar eu cu Sasa am plecat cu butucul la Bologna pentru a incerca sa cumparam unul similar sau sa-l reparam pe cel avariat. Din pacate, n-am reusit sa rezolvam nimic. In benzinarie, exact in momentul in care eram resemnati cu gandul ca va trebui sa mai facem si maine 500km pentru a reveni la barca cu butucul pe care Sasa il va repara intre timp la Orvieto, a aparul numitul (dupa cum am flat mai tarziu) Johnny Mondialul… “Ce faceti bai baieti aici? Bagati-i ma o conserva si puteti sa mergeti asa cu ea pana in tara! Eu repar tractoare si remorci mari asa! Noroc ca am vazut ca sunteti romani, ca altfel nici nu va bagam in seama!” Si asa am facut. Multumim, Johnny! Si, sontac-sontac, cu opriri in fiecare benzinarie pentru a verifica roata astfel “reparata” am reusit sa ajungem cu barca la service-ul lui Sasa din Orvieto si inapoi la Bolsena pe la miezul noptii si rupti de oboseala dupa inca o zi de stat numai in masina si de condus peste 1000km. Baietii au iesit pe apa si au luat primul contact tomnatic cu bassii de pe Bolsena. Pareau destul de multumiti, dar nu am intrat in prea multe detalii, pentru ca noua numai la pescuit nu ne sta gandul acum. Sper ca maine sa reusim sa terminam epopeea asta cu rulmenti.

Ziua 4

Din pacate nu am reusit sa rezolvam problema nici astazi. Am plecat dimineata cu speranta ca dupa pranz sa putem intra la pescuit. Din pacate, dupa inca un drum la Viterbo dupa rulmenti si simeringuri noi a inceput sa ploua si sa bata un vant napraznic. Intr-o scurta pauza de ploaie, Sasa a incercat sa resolve problema, dar simeringurile nu erau cele potrivite. Magazinul de piese era déjà inchis, asa ca maine trebuie sa o luam de la inceput. Sunt la capatul rabdarii si puterilor… Baietii au intrat iar la pescuit, dar din cauza vremii a trebuit sa iasa destul de repede dupa pranz. Au prins ceva pesti si astazi, dar iar nu am retinut mare lucru din ce au povestit. Informatiile legate de pescuit imi intra pe o ureche si imi ies pe cealalta.

Ziua 5

In sfarsit am reusit sa ajungem cu barca la Bolsena. Dimineața am facut iar tura obisnuita Bolsena- Viterbo- Orvieto pentru simeringuri. Am ajuns dupa ora 16 in Bolsena si am reusit sa ne pregatim si noi sculele pentru maine. Din pacate se anunta iar vant foarte puternic. Sper sa putem totusi sa intram pe apa. Baietii au déjà trei zile de antrenament, din cate ii vad sunt destul de increzatori. Mare noroc am avut cu Sasa, chiar nu stiu ce am fi facut fara el. Inutil sa va povestesc ca toata distractia asta a costat mult mai mult decat ne-ar fi costat in Romania. Piesele (rulmentii si simeringurile) au costat de cca 6 ori mai mult decat ne-ar fi costat acasa. Am cheltuit in total peste 1200euro pentru a schimba un rulment…

Ziua 6

Aplicatiile meteo nu mint. De la prima ora vantul facea imposibil pescuitul in jumatatea de nord a lacului, unde este orasul Bolsena. Am plecat cu barcile pe sosea la Capodimonte si am reusit sa intram pe apa pentru vreo 3-4 ore doar in proximitatea portului. Am prins foarte multi pesti, dar fara capturi semnificative. Cei mai mari aveau intre 700 si 800g. Maine se anunta vreme mult mai buna si sper sa putem pescui cum trebuie. La intoarcere, waze-ul a facut putin misto de noi si ne-a dirijat pe o ruta alternative printr-o mica localitate cu strazi foarte inguste si pante foarte abrupte. A fost interesant cu barca pe acolo…

Ziua 7

Am pus barca pe apa in Bolsena dimineata la prima ora. Cand sa intram la pescuit, am vazut carabinierii verificand actele de la barcile echipelor din Germania. Am zis ca decat sa vina ei la noi, mai bine mergem noi sa intrebam daca avem toate actele ok. Totul bine, totul ok… dar unde va este asigurarea? Stiti, ca noi in Romania nu facem asigurari RCA la barci… Da, dar aici este obligatoriu sa ai asigurare pentru barca, motor termic si motor electric. Au urmat cateva ore de cosmar… intai la companiile locale de asigurari care ne-au explicat ca nu au cum sa ne faca ele asigurari dupa care telefoane in tara la toti prietenii care se ocupa cu asa ceva.

Am rezolvat cu greu si am intrat pe apa dupa ora 14. Am prins cativa pesti, cel mai mare de 1,100kg la spinnerbait. Am incercat sa pescuim in special pe zona in care in primavara am prins cei mai multi pesti mari care acum are foarta multa vegetatie, dar era plin de pescari de crap. Privind inapoi, a fost bine ca am intrebat carabinierii: o echipa din Croatia nu a facut acest lucru, a iesit pe apa la pescuit inselandu-le vigilenta si in cele din urma a platit 607 euro amenda.

Ziua 8

Astazi a fost ultima dintre cele 6 zile de antrenamente pe care ni le programaseram la plecarea din tara si prima zi de pescuit fara problem pentru noi. Am cautat platouri cu apa de 7-10m si am pescuit cu live-scopul in special la drop-shot. Am prins foarte multi pesti de 7-800g si unul de 1.590kg. Din pacate, tragand linie ne dam seama ca am pescuit mult prea putin… sper sa putem sa compensam in cele doua zile de antrenamente oficiale.

Ziua 9

Astazi a fost prima dintre cele doua zile de pauza inaintea startului antrenamentelor oficiale. Am profitat de ocazie si am facut o plimbare cu masinile prin Toscana avand ca punct final orasul Siena. Nu o sa intru in detalii, dar daca aveti ocazia, Siena e un oras care merita vizitat.

Ziua 10

Dimineata am fost sa ne inregistram la hotelul unde este tabara principala a organizatorilor. Evident, la receptie am intalnit si o romanca din Focsani care ne-a asigurat ca toti romanii din Bolsena ne vor tine pumnii.

Dupa inregistrare am facut o scurta plimbare la Bagnoregio, un orasel din apropiere unde exista un sat medieval, Civita de Bagnoregio care in prezent mai are doar sase locuitori permanenti… unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat vreodata.  

Dupa amiaza ne-am intors la Bolsena, am mai facut ceva ajustari la barca, am inlocuit un maner crapat de la livewell, ne-am odihnit o ora iar seara am fost la o conferinta anti-dopping organizata de FIPS. Maine incepem antrenamentele oficiale.

Ziua 11

In prima zi de antrenament oficial am avut parte de soare si vreme foarte calma. Fara sa ne omoram cu pescuitul am reusit sa prindem cinci pesti de 1-1.5kg (in total cam 6kg din cei mai mari cinci). Am incercat foarte multe tehnici si naluci, dar pestii cei mai multi i-am prins la drop-shot si topwater.

Rares si Mircea au prins si ei bine, ceva mai bine decat noi. Mihai si Marius au avut o zi slaba… sper sa-si revina maine ca erau cam cazuti psihic. Seara am fost la ceremonia de deschidere si la masa festiva, unde am remarcat ca italienii nu mananca deloc legume… ci doar carne si pizza in exces.

Ziua 12

A doua zi de antrenament, vreme închisă. Am pescuit exclusiv zone pe care nu le știam, dar nu am mai găsit mai nimic. Am prins foarte mulți pesti, dar mici… cei mai mari cinci cu media undeva la 7-800g. Rares si Mircea au prins tot cam ca noi, dar ma bucur ca Mihai si Marius au prins mai bine si si-au mai revenit. Seara Rares a fost la sedinta capitanilor… maine plecam în grupa B.

Ziua 13

Chiar ca 13… am avut doar doi pesti mari în lansete, unul la drop-shot si unul la topwater, dar i-am scapat pe amandoi. Sunt primii pesti mari (pesti mari le spunem pestilor de peste 1kg) pe care ii scapam in dril de cand suntem la Bolsena. La final, doar locul 44 la perechi. E cea mai slaba clasare a noastra dintre toate mansele de campionat mondial la care am participat. Sper ca maine sa ne descurcam mai bine. Baietii au reusit niste rezultate onorabile: Rares si Mircea locul 25 iar Marius si Mihai locul 30. La natiuni suntem pe 13 din 15. De acum sper sa mergem in sus.

Ziua 14

Astazi a fost ceva mai bine. Am reusit sa prindem un peste de 1.740kg la topwater in prima parte a mansei, dupa care a trebuit sa ne adapostim la Marta, in partea sudica a lacului ca sa ne ferim de vijelie si valuri. Am prins foarte multi pesti, dar toți la fel, pe la 5-700g. E clar ca ceva ne scapa, si avem si o mica banuiala… la cantarul oficial, in timp ce ne asteptam randul la coada, Eugen a urmarit cu atenite la acvariu pestii celorlaltor echipe si a tras concluzia ca marea majoritate a pestilor mari sunt prinsi pe apa mica.

Maine trebuie sa incercam sa schimbam strategia. La finalul zilei, noi am fost pe locul 31. Mihai si Marius pe 30, iar Rares si Mircea pe 36. In clasamentul pe natiuni, am ramas pe 13, dar suntem destul de aproape de locurile 12, 11 si 10. (PuertoRico, Austria si Portugalia). Mai sus nu cred ca mai avem vreo sansa (Canada e pe locul 9 cu aproape 50 de puncte mansa in fata noastra)… dar daca maine reusim sa schimbam ceva in bine, am mai putea urca un loc- doua.

Ziua 15

Astăzi am înțeles in fine cum ar fi trebuit sa pescuim. Spinnerbait în apa de 3-5 metri, cu vegetatie…

Am prins 4 pesti mari (media de 1,720kg) si unul de 0.830kg – toti la spinnerbait-, si cu un total de 7.710kg am reusit sa ne clasam pe locul 13 in ultima mansa.

Rares si Mircea au facut si ei o mansa foarte buna, locul 15 cu 7.310kg (avand si recordul echipei, un peste de 2.290kg), iar Mihai si Marius au fost pe 35. La natiuni am reusit sa fim pe locul 6 in clasamentul zilei si sa urcam pana pe locul 10 in clasamentul final, adica cea mai buna varianta pe care o luam in calcul aseara.

La perechi, Rares si Mircea au terminat pe locul 23, noi pe locul 29 iar Mihai si Marius pe 32 din 45 de echipe. Eu zic ca e onorabil, tinand cont de faptul ca pescuim atat de rar la bass.

Dupa cantar am participat la festivitatea de premiere si la masa festiva si am profitat de ocazie sa schimbam cateva cuvinte cu noul membru din echipa de profesionisti SUA, Joey Cifuentes, un tip extrem de prietenos si de modest, la fel ca toti ceilalti pescari din echipa. Pentru cei care nu stiu, Joey a fost anul trecut ROY in Bassmaster, reusind sa castige doua etape, o performanta fantastica pentru un pescar aflat la primul sezon in Bassmaster Elite.

Ziua 16

Dimineata ne-am facut bagajele in fuga, am scos barca și ne-am apropiat de casa cu 1000km. Am mers încet si am verificat periodic rotile de la peridoc. Totul e in regula. Ne-am cazat la Balaton, in acelasi loc ca la venire, si- la fel ca atunci- cred ca in maxim 5 minute o sa dorm dus.

Ziua 17

Am ajuns cu bine acasa. Mulțumim Alexandra pentru gazduire si ospitalitate, multumim Sasa pentru sprijinul in rezolvarea problemei cu peridocul, multumim Johnny Mondialu’ pentru ca ne-ai schimbat starea de spirit intr-un moment de cumpana in care aproape ca ne venea sa punem barca pe o platforma si sa plecam inapoi catre casa. Multumim colegilor de echipa Rares si Mircea, Mihai si Marius si multuimim in primul rand sponsorilor care au facut posibila participarea noastra la aceasta a 18-a editie a CM de BASS: Igna Instal, 2AFarm, BlauIT, Arrow International, Rapture, Finaqua, Boats Expert și VilaVictoria Ramnicu Valcea.

CM BASS 2023. Lagos Sabor, Torre de Moncorvo, Portugalia

Ziua 0. Ne-am trezit la ora 2.00. Dupa un drum mult prea lung si obositor raportat la distanta dintre Bucuresti si Torre de Moncorvo, (*dupa o scurta oprire in Porto pentru recuperarea bagajelor si lansetelor de la sediul Digi unde ajunsesera intacte datorita lui Emil Grecu caruia ii multumim inca o data), am ajuns pe la 10 seara in micul orasel de destinatie, iar prima oprire a fost la Sabor Pesca, magazinul de pescuit al lui Francisco Morais, personajul principal in tot ceea ce inseamna pescuitul pe lacul Sabor. De aici am ajuns repede la locul de cazare, printr-un labirint de stradute putin mai late decat masina.

Echipa este formata anul acesta din capitanul Rares Boeriu, managerul Razvan Ghindaoanu, echipa RomaniaA Cosmin Schiopu – Silviu Haran, echipa RomaniaB Eugen German si subsemnatul, echipa RomaniaC Vasile Jarda – Pavel Calance. Speram ca impreuna sa reusim o clasare cat mai onorabila.

Ziua 1. Am dormit ca un prunc. Dimineata am baut repede o cafea si am plecat catre lac. Cele trei barci din care vom pescui erau deja pe apa. Eu si Eugen am pescuit din cea mai mica barca, impreuna cu Luis, un pescar din Lisabona care iubeste lacul Sabor, dar care din pacate nu a pescuit foarte des aici, asa ca nu cunoaste lacul in detaliu. Asa cum ne asteptam, fiind un lac pescuit foarte intens, lucrurile sunt destul de complicate. Am pescuit exclusiv pe coada principala. Am inceput dimineata cu un peste frumos prins la un vierme de la Zoom cu offset-jig, dupa care am avut o perioada destul de lunga in care nu am mai avut decat cateva atacuri de pesti foarte mici. Dupa pranz am prins doi la Dynamic Chatter-Jig iar spre finalul zilei am avut o serie cu multi pesti la spinnerbait, dar majoritatea de dimensiuni mici. Am prins în total 6 pesti de măsură (mai mari de 30cm), dintre care doi de peste un kilogram – cel de dimineata prins la vierme si unul dintre cei prinsi la spinnerbait.

Ziua 2. Azi am inceput pescuitul din zona in care am incheiat ziua de ieri si am prins mult mai bine. Am terminat ziua cu peste 20 de pesti punctabili, cel mai mare de 2.06kg si cativa de 0.8-1.2kg. Am mai avut doi pesti de cca 2kg scapati langa barca. Din pacate unul a plecat cu tot cu topwaterul pe care in atacase. Astazi, aproape toti pestii i-am prins la topwatere si skirtjiguri.

Ziua 3. Am ramas sa pescuim mai mult pe zone din apropierea barajului. Pare portiunea din lac cea mai pescuita, sau in orice caz, zona cu o densitate ceva mai mica de pesti. Am prins doi de peste 1kg, unul la skirtjig si unul la drop-shot. La finalul zilei am intrat intr-un golf in care am prins cred ca vreo 20 de pesti de masura, dar toti de 30-35cm. E o zona care va merita atentie in concurs strict in ideea sa faci repede cinci pesti de masura, desi probabil nu va fi mare realizare sa ai cinci pesti de masura.

Ziua 4. In ultima zi de antrenamente neoficiale am ramas pe zona din proximitatea primului pod de pe coada principala. Eugen a pescuit exclusiv la topwatere si a prins foarte multi pesti, dintre care si cativa de cca 1kg. Eu am incercat diverste tehnici cu naluci soft si e bine ca am început sa prind ceva încredere in dropshot. Cu siguranta cele mai bune naluci in perioada asta sunt topwaterele, dar am remarcat ca atunci cand pescuim amandoi cu topwatere scade dramatic numarul de atacuri. Si baietii din celelalte barci ne-au confirmat aceasta teorie. Per total, dupa cele patru zile de pescuit suntem destul de multumiti de rezultate si de faptul ca am reusit sa acoprim destul de multa apa. Am aflat ca pestii puncteaza de la 27cm, nu de la 30cm cum stiam noi si cum punctasera la ultimul concurs desfasurat pe lacul Sabor. In conditiile astea, chiar ca limita de cinci pesti nu mai inseamna nimic.

Ziua 5. Astazi a fost prima dintre cele trei zile de pauza pana la antrenamentele oficiale. Am dormit mai mult dimineata, ne-am baut cafeaua si am plecat in plimbare la Porto. Este un oras absolut superb, mult peste asteptarile mele. As fi preferat sa prindem o zi lucratoare, probabil nu ar fi fost atat de aglomerat, dar in tot cazul, m-am intors cu convingerea ca Porto va merita candva o vacanta urbana de cateva zile.

Ziua 6. Astazi a plouat in reprize aproape toata ziua. Ne-am odihnit, am facut o scurta sedinta tehnica pe o masa din parc si am notat pe harta mare toate zonele pe care am prins sau am avut atacuri. La pranz am mancat la singurul restaurant deschis duminica in Torre de Moncorvo, unde am revenit dupa somnul de frumusete pentru o bere si o gustare de seara.

Ziua 7. A fost o zi lunga si obositoare. Dimineata ne-am mutat cu cazarea undeva la vreo 30 de kilometri de Torre de Moncorvo, la Valonquinta, in Vilaflor, un orasel ceva mai mare, Din pacate, nu au incaput toate natiunile la acelasi resort in Torre de Moncorvo iar noi vom locui impreuna cu delegatiile din Croatia si Zimbawe. Am fost totusi norocosi, Canada si Serbia stau intr-un motel dintr-o benzinarie iar in fiecare dimineata vor veni sa ia micul dejun impreuna cu noi. Dupa amiaza ne-am intors la teatrul municipal din Torre de Moncorvo pentru gala de deschidere. Restaurantul pt cina e departe de locul nostrum de cazare, cam la 20km. Va fi destul de obositor sa facem atatea drumuri cu masinile, dar nu prea avem variante alternative.

Ziua 8. Din pacate, antrenamentul oficial de astazi a fost anulat din cauza conditiilor meteo. Sincer sa fiu, nu stiu care era situatia pe lac, dar la noi vremea parea destul de prielnica pentru pescuit, reprize scurte de ploaie linistita, vant slab. Dimineata am fost pana la garajul de barci sa ne lasam bagajele pentru maine, iar dupa amiaza am facut o scurta plimbare printre reprizele de ploaie in Vilaflor si am mancat cate un hamburger. In timpul zilei este foarte complicat sa gasesti un loc unde sa mananci ceva decent. Toate restaurantele se deschid seara la 7-8. Vecinii croati au profitat de pauzele dintre reprizele de ploaie pentru a-si testa nalucile la piscina din curte.

Ziua 9. Astazi am avut prima si singura zi de antrenament oficial. Am pescuit trei din barca, impreuna cu Rares si am prins cativa pesti de masura intr-un golf care insa pare sa fie vizat de destul de multe echipe. Am avut si doi pesti buni: unul de 1,76kg la topwater și unul de 2.02kg la skirt-jig. Seara am facut o mini sedinta in care am trasat o strategie comuna pentru prima zi de concurs.

Ziua 10. Din pacate, astazi cand am ajuns la garajul de barci, unde se face jonctiunea cu proprietarii barcilor care au si rol de arbitrii, am fost anuntati ca prima mansa a fost anulata din cauza ca zona in care se afla lacul este sub cod rosu de furtuni. Anularea mansei a generat multa frustrare si nemultumiri majore, dar organizatorii ne-au explicat ca, in ciuda faptului ca si ei considera ca vremea nu este atat de rea incat sa nu se poata pescui, din cauza codului rosu resposabilitatea lor ar fi una foarte mare in cazul in care ar avea loc vreun incident pe apa. Dupa amiaza, cand Rares si Razvan au fost la sedinta capitanilor am facut o plimbare pe jos prin Vilaflor, unde, printre picaturile de ploaie, am gasit un orasel primitor si cochet.

Ziua 11. Prima mansa. Nu stiu pentru alte activitati, dar pentru pescuit in mod sigur astazi a fost o vreme mult mai rea decat cea de ieri. Nu a mai plouat aproape deloc, dar am indurat un vant de 60-70km/h cu rafale de peste 100km/h. Nu am putut pescui deloc pe zonele unde am prins pestii cei mai mari in antrenamente. Am avut vreo 20 de pesti punctabili, dar din pacate erau toti cam la fel… cand incercam sa-i comparam, balanta abia daca reusea sa incline pentru unul dintre ei. Unul singur a iesit putin din tipare… 0.766kg (la topwater), iar cu un total de 2.555kg din cinci pesti ne-am clasat doar pe locul 33 din 42 de echipe. Dimineata am mai scapat doi pesti ceva mai mari langa barca, dar calculele facute cu clasamentul mansei in fata ne-au aratat ca nici ei nu ne-ar fi ajutat foarte mult. Vasile și Pavel au fost performerii mansei, reusind sa aduca in barca doi pesti mari, de 2,429kg si 1,4kg si cu un total de 5.203kg au reusit o clasare excelenta: locul 11 (devansand si una dintre echipele SUA: Scott Martin – Scott Canterbury). Cosmin si Silviu au reusit si ei sa-si faca limita de cinci pesti, dar fara capturi remarcabile, clasandu-se pe locul 39 cu 2.085kg.

Ziua 12. In mansa a doua, vremea s-a schimbat radical. Vantul a fost foarte slab, in anumite momente inexistent, facand pescuitul mult mai placut. Am reusit sa prindem foarte repede primii cinci pesti punctabili, dupa care am inceput sa-i inlocuim. Azi am avut cu siguranta cel putin 30-35 de pesti punctabili in barca. La jumatatea mansei inlocuiseram deja primii cinci pesti si stateam mai bine decat ieri, avand in livewell cinci pesti cu media de peste 0.600kg. In a doua jumatate a mansei, am reusit ca printre multi alti pesti care nu ne mai ajutau, sa aducem in barca si trei pesti buni, unul de 1.640kg la topwater si inca doi de 1-1.100kg (unul la drop-shot si unul la fluke), iar cu un total de 5.004kg am reusit sa ne clasam pe locul 9 in mansa a doua (avand si noi satisfactia de a depasi in aceasta mansa doua dintre cele trei echipe ale SUA: Fred Roumbanis – David Fritz si Jacob Wheeler – Dustin Connell). Cosmin și Silviu au avut probleme cu barca pe drumul de intoarcere, si a trebuit sa-i asteptam la cantar pana seara tarziu impreuna cu organizatorii, oficialii fips si echipa Germaniei. A fost destul de interesant… daca greutatea totala din cei cinci pesti pe care ii aveau in livewell s-ar fi incadrat in intervalul 2.637 – 2.999kg, ar fi schimbat campioana mondiala la natiuni: Germania ar fi urcat pe locul 1 iar SUA ar fi coborat pe 2. Au fost insa 2.410kg si locul 30 pentru ei in aceasta mansa.  Vasile si Pavel au avut din pacate o zi mult mai slaba, prinzand un singur peste punctabil, de 0.480kg. si locul 42 in mansa a doua.

Rezultatele finale ne-au asezat la individual pe locul 20 din 42, o clasare pe care noi am considerat-o mai mult decat onorabila. La natiuni, locul 11 din 14 reprezinta o clasare modesta, dar totusi cea mai buna clasare dintre cele trei participari ale echipei nationale la CM de Bass desfasurate in Portugalia. La precedentele editii, desfasurate pe lacul Alqueva au fost locul 11 din 12 in 2010 si locul 10 din 10 in 2016.

Zilele 13-14. Am dormit ceva mai mult, ne-am finalizat bagajele in viteza, am baut o cafea si am parasit locatia care ne-a gazduit pe perioada concursului cu destinatia Digi Porto. Am lasat bagajele dupa care am mai avut cateva ore pentru ceva cumparaturi si o scurta plimbare prin centru. Aeroporturi, avioane, ceva emotii la Milano cu probleme la check-in si avionul prins la limita, si am ajuns acasa rupti de oboseala a doua zi dimineata. Ne-a frapat imaginea care te intampina din trenul Otopeni-Gara de Nord. Munti de moloz si gunoaie cum nu imi amintesc sa fi vazut nicaieri in alta parte a lumii. E dezamagitor ca nici macar primul drum pe care il parcurge un turist strain la intrarea in Romania nu putem sa-l intretinem cat de cat curat.

Le multumesc tuturor colegilor de echipa. In ciuda rivalitatilor din competitiile interne am functionat foarte bine ca echipa in Portugalia si ne-am simtit minunat impreuna. Sper sa mai avem ocazii si in viitor!

In final, dar in primul rand, multumim inca o data, si din acest colt de pagina tuturor  acelora care au facut posibila participarea noastra la acest eveniment: IGNA Instal, 2A Farm, AF Consulting, Arrow International, Armont, Baracuda, Blau IT-Services, Digi si Emil Grecu, Garmin, Gersim Impex, Givadi, Iony Fishing Club, Marelbo, Medoptic, Rotmac-Eco si Tati Group.

PROLOG.

Maine dimineata urmeaza sa plecam in USA pentru CM BASS 2022, sau pentru ceea ce organizatorii promit sa fie cel mai important eveniment de pescuit la rapitori organizat vreodata sub egida FIPSed. O sa incerc sa reiau un obicei mai vechi, acela de a tine un mini-jurnal in aceasta perioada. Sper sa am timpul si energia necesare sa scriu zilnic cateva randuri, pentru ca trecutul mi-a demonstrat ca daca nu scrii de acolo de la fata locului, ulterior e imposibil sa-ti retraiesti emotiile cu aceeasi intensitate iar cand incerci sa scrii, cuvintele parca nu mai au aceeasi greutate.

Adevarul e ca ne doream sa participam la acest eveniment, dar am ajuns printr-un concurs de imprejurari destul de alambicat. Initial ne-am inscris la CM de barca din Polonia, care pe 28 iunie s-a anulat. Din pacate, joaca asta de trei ani a polonezilor de-a “dezbracati-va ca organizam, imbracati-va ca nu mai organizam!” ne-a costat in cele din urma cateva mii de euro, pierduti pe biletele de avion care fusesera deja achitate.

Singura varianta viabila FIPS de pescuit la rapitori din barca la momentul respectiv era CM de bass din USA, asa ca ne-am luat vizele si ne-am inscris. Ulterior a aparut varianta barca Cehia, dar era cam ciudat sa ne retragem din USA… probabil am fi fost banuiti ca doar am vrut sa profitam de eveniment si sa ne luam vizele.

Nu pot sa nu imi exprim insa mirarea ca dintre urmatoarele echipe din clasamentul 2021 nu a fost nimeni interesat sa mearga pe fonduri proprii in Cehia. Cu atat mai mult cu cat si noi a trebuit sa ne ocupam singuri de asigurarea bugetului pentru USA. Si nu a fost mic deloc; e adevarat ca nici mult mai mare decat bugetul pentru Cehia.

ZIUA 0.

Am ajuns aseara tarziu, dupa un drum istovitor de aproape 30 de ore si cu ceva emotii legate de o aterizare ratata la Atlanta, dar important e ca am ajuns cu bine si odata cu noi au ajuns intacte toate lansetele si bagajele.

Locatia este superba, iar lacul arata minunat. Totusi, nu prea am inteles alegerea organizatorilor, dar probabil au avut motivele si calculele lor. Urmaresc competitiile de pescuit la bass din USA de aproape 20 de ani. Lake Murray este unul dintre cele mai complicate lacuri in ceea ce priveste numarul de capturi. Ca sa va faceti o idee, la ultimul concurs major desfasurat aici, Wiley X Summit Cup 2021, Kevin Vandam si Takahiro Omori (printre altii) au dat gherla.

Astazi ne-am odihnit si ne-am organizat, dar am avut timp si pentru cateva lanseuri de pe pontoanele din fata casei. Dani a prins primii pesti ai expeditiei. Nu erau punctabili (puncteaza bassii de peste 35,56cm(14inchi)) dar este un inceput promitator.

ZIUA 1.

Dupa o asteptare care parca nu se mai termina, pe la ora 10 au acostat in fata pontonului trei bassboaturi firstclass. Am luat primul contact adevarat cu lacul, am reusit sa prindem si cativa bassi, dintre care si doi de masura. Am mai si scapat vreo doi, am mai ratat… per total suntem multumiti de cum a decurs prima zi de antrenamente.

Lacul este absolut urias; daca nu te uiti pe gps in timp ce mergi, cu o harta printata e foarte greu sa-ti dai seama unde te afli. Wendell (ghidul nostru) este un pescar foarte bun, care de la anul va pescui in turnee de profesionisti.

ZIUA 2.

Astazi am reusit sa aducem in barca patru pesti de peste 14 inchi. Wendell a trebuit sa plece doua ore, astfel incat in acest timp am pescuit singuri pe la pontoane si am prins 3 dintre cei 4 pesti de masura, ceea ce ne ofera o doza suplimentara de incredere.

Seara am prins primii striped bass din viata noastra. A fost o nebunie totala. Pestii atacau in suprafata in toate directiile. Ghidul nostru parca intrase si el in transa.

Pe langa bucuria de a prinde o specie noua cu spinnertailurile BERTI, am avut si satisfactia de a ramane cu toate lansetele intregi, lucru care la un moment dat mi se parea foarte putin probabil la ce nebunie era in barca.

ZIUA 3.

As vrea sa uit cat mai repede aceasta zi. Wendell a avut probleme cu peridocul si nu a mai putut sa ajunga. Am stat singuri pe mal fara internet si telefon, deci fara nici o posibilitate de a lua legatura cu cineva.

Ceilalti baieti au pescuit cu rezultate din ce in ce mai bune iar ghizii le-au mai aratat si cateva zone productive. Zilele de antrenamente neoficiale au trecut parca prea repede, mai ales pentru noi, dar avem totusi un punct de plecare.

ZILELE 4 si 5.

Au fost cele doua zile de pauza de pescuit. Ieri am stat mai mult prin magazinele de profil din Columbia sa ne umplem trusele cu nalucile la care am avut cele mai bune rezultate. Ne-am intalnit si cu Wendell sa-mi recuperez o lanseta care ramasese la el in barca si ne-a sfatuit sa cautam pestii pe apa mica. Intr-un fel e bine, ca ne confirma rezultatele din cele doua ore in care am pescuit singuri la pontoane, dar pe de alta parte ma confuzeaza putin, pentru ca impreuna cu el am pescuit in special pe apa adanca, iar teoria lui initiala era ca asa va trebui sa pescuim si la concurs.

Astazi ne-am mutat la hotelul unde este organizat evenimentul iar seara am participat la festivitatea de deschidere. Impresionant. Sunt prezente 25 de tari de pe 6 continente, dintre care 19 cu delegatii complete. Pro-anglerii americani sunt mult mai vorbareti si mai prietenosi decat m-as fi asteptat.

ZIUA 6.

Prima zi de antrenament oficial. Am pescuit in echipe mixte, pentru a beneficia toti de cat mai multa informatie. Eu am pescuit cu Elvis, dar din pacate motorul termic de la barca nu mergea si am fost blocati pe langa zona de start. Tot raul spre bine, am reusit sa prind cel mai mare bass al expeditiei de pana acum, de vreo 2,5kg. Am prins multi pesti, dar majoritatea mici, a mai fost insa si unul de masura prins de Elvis.

Dupa pranz am iesit la mal sa presam organizatorii sa ne schimbe barca. Am intrat cu o barca noua, la care mergea totul impecabil, dar pesti de masura n-am mai prins. In celelalte barci, baietii au reusit sa acopere zone mai mari si au avut rezultate bunicele. Sau cel putin asa credem noi, e greu sa ne facem o idee foarte clara, ca nu avem cu cine sa ne comparam si nici informatii credibile despre celelalte natiuni. O sa vedem exact cum stam dupa prima mansa, la cantar. Seara am cazut lati de oboseala, nici la masa n-am mai ajuns.

ZIUA 7.

A doua zi de antrenament oficial. Am pescuit in echipele de concurs, incercamd sa acoperim in special zone pe care pana acum nu pescuiseram. Am avut doi pesti de masura, dar nu am mai gasit nici o zona care sa para sa merite atentie in concurs. Elvis si Dani au prins cei mai multi pesti dintre care si cativa maricei.

Avem incredere ca va fi bine maine, mai ales ca din ce am reusit sa aflam de pe la altii, nimeni nu a prins grozav, dar e posibil sa fie doar strategii de dezinformare. Vom vedea.

ZIUA 8. Prima mansa.

Inca ma intreb daca e un vis. Din 65 de echipe, am terminat pe locul 4, primii dupa echipele de profesionisti americani Fred Roumbanis & James Watson, Mark Rose & Anthony Gagliardi, Scott Martin & Scott Canterbury.  Am reusit sa facem 5 pesti cu doua ore si ceva inainte de finalul masei, dupa care am mai inlocuit trei dintre ei pe zone din proximitatea locului de start, pe care nu le aveam in vizor pentru mansele urmatoare.

Vasile si Pavel s-au descurcat si ei excelent, terminand pe locul 6 cu 5 pesti. Doar 8 echipe din 65 au prins 5 pesti, dintre care doua sunt din Romania.

Din pacate, lui Elvis si Dani li s-a descarcat bateria de la modem si nu am putut sa comunicam deloc cu ei pe durata mansei. Am inteles ca au avut din nou si ceva probleme cu barca… Per total e bine, speram sa reusim macar sa mentinem ritmul si in zilele urmatoare, pentru ca la natiuni suntem pe un nesperat loc 5.

ZIUA 9. Mansa a doua.

Astazi am reusit sa ne prindem mult mai repede primii cinci pesti de masura dupa care am pescuit pe niste zone noi din primul golf de langa baraj, iar spre finalul mansei am revenit pe zona de langa start unde am terminat pescuitul si ieri. Am reusit sa inlocuim trei dintre cei cinci pesti din livewell. Chiar daca este cea mai pescuita zona de pe lac, golful de la start (golful asta e cam cat lacul de la Valea Argovei) tine foarte multi pesti, printre care sunt si destul de multi bassi punctabili.

Am reusit astazi sa ne indeplinim singurul obiectiv pe care ni l-am propus pentru aceasta competitie: am invins una dintre echipele americane de profesionisti. Astfel, dupa doua manse suntem pe locul 4 la egalitate de puncte cu echipa de pe locul 3: Scott Martin si Scott Canterbury.

Vasile si Pavel au reusit si ei, din nou, sa-si faca limita de 5 pesti punctabili. Pare incredibil, dar din 65 de echipe, doar sapte si-au facut limita de 5 pesti in ambele manse: trei din USA, doua din Romania si doua din Africa de Sud.

La natiuni suntem in continuare pe 5, dar inca foarte aproape de locurile 4 (la un singur punct) si 3 (la 22,5 puncte). Daca maine reusim o mansa mare, am avea sanse la medaliile de bronz, atat la individual cat si la natiuni.

ZIUA 10.  Mansa a treia.

A fost bine, dar astrele nu s-au aliniat perfect. Am facut greu limita de 5 pesti, dar dupa aceea am gasit un “pattern” (umbra si copaci scufundati) si am reusit sa mai prindem patru pesti punctabili in ultima ora, dintre care doi au inlocuit pestii cei mai mici pe care ii aveam in livewell.

Din pacate am scapat un peste langa barca in drill, care e posibil sa ne fi ajutat foarte mult. Am terminat pe 5 din 65 de echipe la individual si pe 5 din 19 la natiuni. Seara a avut loc festivitatea de premiere, iar locul 5 de la individual ne-a oferit sansa de a fi pe scena impreuna cu castigatorii la intonarea imnului.

Pe langa asta, ramanem si cu satisfactiile de a fi fost cea mai bine clasata echipa din Europa si de a fi una dintre cele doar cinci echipe care au reusit sa prinda cate 5 pesti in fiecare dintre cele trei manse (trei echipe din USA, una din Africa de Sud si noi). Exact cum am prevazut, pestii au fost extrem de greu de prins pe Lake Murray.

Doar doua vorbe si despre tehnici si echipamente… am prins toti pestii punctabili din concurs cu tehnici finesse: drop-shot si shakey-head cu “viermi” de 15-20cm de la Zoom si Roboworm si am folosit aproape exclusiv echipamente de spinning: lansete Daiwa Steez si mulinete Daiwa Caldia.

Asa cum era de asteptat, americanii au castigat tot ce se putea castiga (8 trofee din 10: 6 pt podiumul individual, unul pt locul 1 de la natiuni si unul pentru cel mai mare bass prins in concurs – Fred Roumbanis 3,402kg).

ZILELE 11-12

Ne-am petrecut ultimele doua zile ale deplasarii in SUA mai mult prin magazine. Ieri am ramas in Columbia si am mai facut o tura prin magazinele mari de sport si pescuit: Palmetto, Academy, Sportsman’s warehouse si Dick’s, iar astazi ne-am deplasat la magazinul Cabela’s din Augusta.

Toate aceste magazine sunt impresionante prin dimensiuni, iar la Cabela’s te simti foarte bine si datorita amenajariilor interioare si exterioare, dar la raioanele de pescuit nu e nimic foarte spectaculos. Probabil daca am fi ajuns acum 20 de ani am fi avut un soc, dar in 2022 nu este ceva care sa te dea pe spate. Avem cel putin cinci magazine doar in Bucuresti (Marele Pescar, Totalfishing, Bigfish, FishingMall si Claumar) care rivalizeaza fara probleme marile magazine americane in ceea ce priveste raionul de echipamente de pescuit la rapitori. Singura diferenta majora e ca la ei, peste 90% dintre echipamente si naluci sunt pentru pescuit la bass.

Maine plecam spre casa si sincer sa fiu, de-abia astept sa ajung sa dorm la mine in pat.

ZIUA 14.

Dupa un nou drum istovitor, de vreo 25 de ore (inclusiv cele doua escale din Atlanta si Amsterdam) am ajuns acasa cu bine si cu toate bagajele si lansetele intacte. Ne va lua cateva zile sa ne revenim cu diferenta de fus orar, dupa care avem tot timpul sa ne uitam la poze si filmari si sa ne aducem aminte de ceea ce a insemnat cea mai importanta competitie de pescuit la care am participat vreodata. A fost minunat ca intr-un concurs de asemenea amploare si cu asa participanti sa luptam pana la final cu sanse reale pentru medalii atat la individual cat si pe natiuni.

Multumim Ligii Romane de Spinning pentru suportul oferit si tuturor sponsorilor care au facut ca visul noatru american sa devina realitate: 2A Farm Distribution, Igna Instal, Kosarom, Arrow International , Marelbo, Bucovina Bus, Blau IT, Repo Trailers, Baracuda, Givadi, Boats Expert, Epix Marine si Medoptic.

Multumim capitanului Rares si colegilor de echipa Vasile, Pavel, Elvis si Dani, alaturi de care ne-am simtit minunat in toate aceste zile, precum si lui Alex Spiac pentru ca ne-a inlesnit procurarea de barci pentru antrenamente. Ne pare rau ca nu ai putut fi aici cu noi!

Thank you, Chris Rutley for punctuality and because we felt as good in your boat as if was ours. Hope to see you next year in Romania or North Carolina for fish together!

Thank you, Wendell Causey for all your advice and encouragement. We felt great during the two days we fished together and we never forget that crazy evening when we cought our first stripers. Starting next year we will be your biggest supporters in the professional fishing competitions in the USA.

Va multumim tuturor celor de acasa. Chiar daca nu am avut timp sa scriem prea mult sau sa raspundem la toate mesajele venite de la voi pe parcursul sederii noastre acolo, am simtit in permanenta sustinerea voastra sincera.

Sper sa am timp cat de curand sa montez si ceva clipuri pe care le avem filmate cu camere statice in timpul manselor.

Pregatirea vacantei de pe Mequinenza a inceput in luna Ianuarie cu achizitionarea biletelor de avion. Au urmat cateva luni de asteptare, informare si achizitii. Lacul Caspe-Mequinenza este cel mai mare lac de pe raul Ebro, avand o lungime de cca 100km si un perimetru de peste 500km. Cel mai important concurs international de bass organizat de catre spanioli, “CaspeBass” are loc pe acest lac, desi ca populatie piscicola sunt multe lacuri mult mai apreciate in Spania.

Programarea primei etape a CNS de la Periprava ne-a pus in ipostaza de a avea o singura zi la dispozitie pentru inlocuirea truselor de stiuca cu cele de bass… pentru ca bass-ul a fost unica tinta a excursiei noastre, in ciuda faptului ca lacul adaposteste populatii mult mai numeroase de salai sau somni capitali.

Sub influenta etapei de la Periprava am inceput si pescuitul la Mequinenza, insistand la spinnerbaituri, crankbaituri si rattlinguri. Dupa sase ore de “power-fishing”, singurul peste care poposise in barca era un biban. Am inteles ca gresim, dar nu ne dadeam seama unde. Sfaturile primite de la Cristian Melinte – prin intermediarii Cristi si Andy- ne-au adus catre seara si primii bassi: unul prins de Eugen si unul scapat langa barca de mine. Suficient cat sa ne pastram increderea intacta, in ciuda faptului ca – desi vazusem cateva zeci de bassi de-a lungul zilei – am reusit sa capturam unul singur.

In zilele urmatoare, dupa inca o runda de sfaturi de la noii nostri prieteni romano-spanioli Cristian, Catalin si Emilian, am reusit sa ne adaptam la conditiile si tehnicile de pescuit cele mai potrivite in aceasta perioada. Nalucile cele mai prinzatoare au fost skirt-jigurile armate cu raci si creaturi de mici dimensiuni sau cu gruburi double-tail. Cea mai eficienta naluca soft a fost Deps Deathadder Hog de 3 inch, iar skirt-jigurile folosite au fost manufacturate de noi pe football-jiguri de 7gr. cu skirturi green pumpkin-black sau green pumpkin-chartreuse. In ultimele doua zile am reusit sa prindem 4 basii si la spinnerbait, desi pentru perioada de imperechere nu este cea mai potrivita naluca.

In ultima zi am decis sa mimam conditiile unui concurs, si sa incercam sa aducem in barca cinci bassi cat mai mari. Marimile standard ale bassilor capturati erau fie de 600-800gr fie de 1,5-2kg., cu cateva exceptii atat in minus, dar si cu doua capturi care au depasit limita celor 2kg. Am reusit – in aceasta ultima zi la Mequinenza – sa prindem cinci bassi de peste 1,5 kg, dintre care si una dintre cele doua capturi ale excursiei.

Avand la dispozitie o suprafata uriasa de apa, am pescuit in fiecare zi in locuri noi, necunoscute. Desi ar putea parea ca prinderea bassilor este un lucru extrem de facil in aceasta perioada, acestia sunt mult mai greu de convins sa atace nalucile decat ai crede la prima vedere. Am invatat acest lucru in saptamana de pescuit de pe Mequinenza.

Desi ne-am intors de numai doua zile, deja ne facem planurile pentru urmatoarea excursie de pescuit la bass. Prin comportamentul sau schimbator, acest peste reuseste sa te farmece intr-o masura mult mai mare decat orice alta specie de rapitori, iar noi suntem inca sub puternica sa influenta.

La final, dar nu in ultimul rand, ii multumim lui Andy (www.fishingtrips.ro) pentru ca s-a ocupat de tot ceea ce a insemnat organizarea acestei excursii. De asemenea, le multmuim noilor nostri prieteni Cristian si Catalin Melinte si Emilian Opincariu pentru tot sprijinul si pentru sfaturile extrem de utile pe care ni l-au acordat pe intreaga perioada a sederii noastre in Spania. Fara aportul lor, cu siguranta vacanta noastra pe Ebro nu ar fi fost atat de reusita.

In incheiere, va invit sa parcurgeti galeria foto cu toti cei 29 de bassi pe care i-am capturat in cele cinci zile de pescuit la Mequinenza (Eugen 16 – Petre 13). Desi am fost intrebati de mai multe persoane ce gust are bass-ul, evident ca nu avem cum sa raspundem la aceasta intrebare, intrucat toti 29 s-au intors teferi in apa.

Ma aflu pentru cateva zile la pescuit pe lacul Alqueva, din Portugalia, cel mai mare lac de acumulare din Europa si considerat cel mai bun lac de pescuit la bass de pe “batranul continent”. Voi incerca sa scriu in fiecare seara cateva randuri, pentru a avea proaspete in memorie evenimentele si cronologia lor.

ZIUA 1

Am coborat la lac in jurul orei 13.00 si am facut primele lanseuri la spinnerbait langa un pod, insa pestii nu par a fi foarte activi in aceasta perioada a anului. Am incercat, pe rand, spinnerbaituri, voblere, gume si linguri mari, de stiuca. Primul atac l-am avut foarte aproape de mal, la un spinnerbait cu doua palete mai mici, insa am ratat. Spre seara, am insistat pe gume, si am reusit sa prind primul bass al excursiei la un split-tail crystal shad de la BassAssassin, pe montura Texas, cu bullet de 5 grame.

ZIUA 2

Evident, am inceput ziua de pescuit in golful in care am prins bass-ul de ieri, dar pe malul opus. Am incercat toate naluicile posibile, in toate monturile pe care le cunosc, insa, in ciuda insistentelor, au trecut vreo trei ore fara sa am vreun atac. Mi-am adus aminte ca in Italia, tot la pescuitul de pe mal, am avut rezultate bune la oscilante mici, de pastrav, si am incercat un Taifun argintat, dar tot in zadar. Am “reusit” sa-mi termin toate spinnerbaiturile… pescuitul de pe mal este foarte pagubos.

Am vizitat cetatea de la Mourao, am baut o cafea intr-o cafenea rurala cu patru mese, unde oamenii erau extrem de prietenosi, in ciuda faptului ca nu inteleg o boaba engleza, iar eu portugheza nici atat. Desi cuvintele seamana foarte bine cu cele romanesti, modul in care le pronunta portughezii ma duce cu gandul la limba bulgara. Cand o vezi scrisa, limba portugheza este mult mai accesibila.

Am coborat sa mai incercam langa un pod care traverseaza lacul. Am luat lanseta cu Taifunul montat, am lansat pe directia pe care niste stanci intrau in apa, cat am putut de departe. Am lasat lingura sa coboare pana pe substrat (apreciez ca apa avea 4-6m adancime), iar dupa primele ture de manivela, am avut un atac puternic, si am adus la mal primul bass al zilei, ceva mai mare decat cel de aseara. Dupa inca vreo trei lanseuri, inca un atac, inca un bass, de data asta foarte mic. Am insistat cu adceeasi metoda, dar nimic. Am mai avut un atac la un rac de la BigBiteBaits, montat pe Carolina cu bullet forte usor (cred ca avea 2,5 grame) si doua urmariri de pesti mici la un linx argintat, dupa care am revenit la taifun. De data asta am pus unul bicolor (cupru/nickel). Din cele 20 de lanseuri pe care le-am mai avut la dispozitie, am avut doua atacuri, insa am scapat pestii in drill, in momentul in care au sarit din apa (atunci cand ajung la suprafata, bassi fac lumanari, asemeni pastravilor sau stiucilor, iar portughezii ne-au asigurat ca metoda cu varful lansetei in apa este gresita).

ZIUA 3

Am inceput ziua de azi intr-o coada foarte lata, cu un Taifun bicolor (cu-ni). La al doilea lanseu, am prins un bass mic, pe pragul unui drum care intra in apa. Am plecat pe mal, si am gasit o zona cu bolovani mari si cu apa adanca chiar langa mal. Am incercat din nou la oscilante si softuri. Am avut primul atac la un split-tail de la Zoom watermelon blk-flk, insa imediat dupa ce l-am intepat, pestele a intrat intr-un copac, si nu am reusit sa-l mai scot de acolo. Mi-am montat un nou split-tail, tot watermelon blk flk, dar de data asta si cu glitter auriu. Atac la primul lanseu si un nou bass scos pentru fotografie. Am insistat pret de vreo ora, dar nu am mai gasit niciun peste dispus sa se hraneasca.

Am plecat din nou spre Mourao, cu gandul sa mai facem cateva lanseuri pe zona unde am prins ieri, dar cand am ajuns, am avut neplacuta surpriza ca pe locul respectiv sa pescuiasca patru localnici. Ieri, in perioada in care eu am avut activitate, un portughez a prins chiar sub pod trei bassi. Probabil ca s-a laudat la carciuma, si toti pescarii din Mourao au navalit dupa serviciu la pomul laudat.

Seara, am mai incercat cateva lanseuri pe rau, in aval de barajul de la Alqueva. La primul lanseu am scapat un bass mai mare, exact dupa acelasi cliseu ca in ziua precedenta: drill de cativa metri, bass-ul iese si sare si exact in acel moment lingura ii sare la randul ei din gura. Taifunurile au ancore mici, iar bass-ul are gura foarte mare… In urmatoarele cca. 90 de minute nu am mai avut niciun atac, desi am incercat din nou mai multe tipuri de naluci si monturi.

ZIUA 4

Azi dimineata ne-am hotarat sa pescuim pe alt brat al lacului. Am vazut cativa pescari care incercau sa prinda bass si am coborat la cca 100 de metri de ei, exact sub un sat. Din primele 3 lanseuri am prins doi pesti la un taifun argintat. Peste 15 minute a urmat un altul, la aceeasi naluca, dupa care 30 de minute de amestecat apa in gol.

Ne-am mutat langa un ponton, am dat vreo 10 minute, dar n-am avut niciun atac.

Am coborat apoi sub un pod (Alqeva este traversata de numeroase poduri de beton), unde am ratat un bass dupa modelul brevetat zilele trecute. Am plecat spre masina, dar din drum mi-a facut cu ochiul un promontoriu, desi apa nu era adanca si am coborat sa incerc.

Trei bassi in 10 lanseuri, dintre care si unul mai “ïmbracat”, la acelasi taifun argintat.

Am parasit zona, pentru ca aparuse o barca si ne-am dat seama ca suntem pe zona de concurs.

Timp de cateva ore am incercat sa mai gasim drumuri pe care sa ajungem la lac, dar in zadar. Am ramas doar cu cateva tentetive pe drumuri de pamant, pe camp, pline de iepuri si fazani. Noi cautam insa bass-ul. Se pare ca pescuitul de pe mal nu este incurajat.

Am mai incercat seara cateva lanseuri pe rau, sub baraj, unde am scapat ieri un bass, dar nimic. Mi-am pierdut si ultimul Taifun pe care il mai aveam la mine. Maine va trebui sa-mi transfer increderea catre alta naluca.

ZIUA 5

Azi a plouat si a batut vantul infernal toata dimineata. I-am condus pe baieti la startul in mansa si ne-am intors in camera. Am avut timp sa aleg cateva poze si sa postez tot ce am scris zilele trecute.

Dupa pranz am iesit sa pescuim, dar ne-am ales mai mult cu plimbarea. Am pescuit cca 45 de minute (cate 15 minute in trei dintre locurile unde prinsesem zilele trecute) dar nu am avut niciun atac. M-am multumit cu cateva poze cu imprejurimile si cu locul al treilea in ultima mansa ocupat de echipa Romaniei.

IN LOC DE CONCLUZII

In primul rand ii multumesc camaradului meu de pescuit din aceste zile, Vasile Pop. Am castigat un prieten in compania caruia m-am simtit excelent.

Pescuitul la bass este extraordinar… in Romania nu avem un rapitor atat de complex prin multitudinea de tehnici si de naluci la care poate fi prins.

Alqueva este in aceeasi masura un lac impresionant, atat prin dimensiuni cat si prin locurile minunate in care poti sa pescuiesti. Sper din tot sufletul ca in urmatorii ani sa pot reveni pe Alqueva cat mai frecvent in cautarea bass-ului cel mare.