JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

JURNAL AMERICAN

PROLOG.

Maine dimineata urmeaza sa plecam in USA pentru CM BASS 2022, sau pentru ceea ce organizatorii promit sa fie cel mai important eveniment de pescuit la rapitori organizat vreodata sub egida FIPSed. O sa incerc sa reiau un obicei mai vechi, acela de a tine un mini-jurnal in aceasta perioada. Sper sa am timpul si energia necesare sa scriu zilnic cateva randuri, pentru ca trecutul mi-a demonstrat ca daca nu scrii de acolo de la fata locului, ulterior e imposibil sa-ti retraiesti emotiile cu aceeasi intensitate iar cand incerci sa scrii, cuvintele parca nu mai au aceeasi greutate.

Adevarul e ca ne doream sa participam la acest eveniment, dar am ajuns printr-un concurs de imprejurari destul de alambicat. Initial ne-am inscris la CM de barca din Polonia, care pe 28 iunie s-a anulat. Din pacate, joaca asta de trei ani a polonezilor de-a “dezbracati-va ca organizam, imbracati-va ca nu mai organizam!” ne-a costat in cele din urma cateva mii de euro, pierduti pe biletele de avion care fusesera deja achitate.

Singura varianta viabila FIPS de pescuit la rapitori din barca la momentul respectiv era CM de bass din USA, asa ca ne-am luat vizele si ne-am inscris. Ulterior a aparut varianta barca Cehia, dar era cam ciudat sa ne retragem din USA… probabil am fi fost banuiti ca doar am vrut sa profitam de eveniment si sa ne luam vizele.

Nu pot sa nu imi exprim insa mirarea ca dintre urmatoarele echipe din clasamentul 2021 nu a fost nimeni interesat sa mearga pe fonduri proprii in Cehia. Cu atat mai mult cu cat si noi a trebuit sa ne ocupam singuri de asigurarea bugetului pentru USA. Si nu a fost mic deloc; e adevarat ca nici mult mai mare decat bugetul pentru Cehia.

ZIUA 0.

Am ajuns aseara tarziu, dupa un drum istovitor de aproape 30 de ore si cu ceva emotii legate de o aterizare ratata la Atlanta, dar important e ca am ajuns cu bine si odata cu noi au ajuns intacte toate lansetele si bagajele.

Locatia este superba, iar lacul arata minunat. Totusi, nu prea am inteles alegerea organizatorilor, dar probabil au avut motivele si calculele lor. Urmaresc competitiile de pescuit la bass din USA de aproape 20 de ani. Lake Murray este unul dintre cele mai complicate lacuri in ceea ce priveste numarul de capturi. Ca sa va faceti o idee, la ultimul concurs major desfasurat aici, Wiley X Summit Cup 2021, Kevin Vandam si Takahiro Omori (printre altii) au dat gherla.

Astazi ne-am odihnit si ne-am organizat, dar am avut timp si pentru cateva lanseuri de pe pontoanele din fata casei. Dani a prins primii pesti ai expeditiei. Nu erau punctabili (puncteaza bassii de peste 35,56cm(14inchi)) dar este un inceput promitator.

ZIUA 1.

Dupa o asteptare care parca nu se mai termina, pe la ora 10 au acostat in fata pontonului trei bassboaturi firstclass. Am luat primul contact adevarat cu lacul, am reusit sa prindem si cativa bassi, dintre care si doi de masura. Am mai si scapat vreo doi, am mai ratat… per total suntem multumiti de cum a decurs prima zi de antrenamente.

Lacul este absolut urias; daca nu te uiti pe gps in timp ce mergi, cu o harta printata e foarte greu sa-ti dai seama unde te afli. Wendell (ghidul nostru) este un pescar foarte bun, care de la anul va pescui in turnee de profesionisti.

ZIUA 2.

Astazi am reusit sa aducem in barca patru pesti de peste 14 inchi. Wendell a trebuit sa plece doua ore, astfel incat in acest timp am pescuit singuri pe la pontoane si am prins 3 dintre cei 4 pesti de masura, ceea ce ne ofera o doza suplimentara de incredere.

Seara am prins primii striped bass din viata noastra. A fost o nebunie totala. Pestii atacau in suprafata in toate directiile. Ghidul nostru parca intrase si el in transa.

Pe langa bucuria de a prinde o specie noua cu spinnertailurile BERTI, am avut si satisfactia de a ramane cu toate lansetele intregi, lucru care la un moment dat mi se parea foarte putin probabil la ce nebunie era in barca.

ZIUA 3.

As vrea sa uit cat mai repede aceasta zi. Wendell a avut probleme cu peridocul si nu a mai putut sa ajunga. Am stat singuri pe mal fara internet si telefon, deci fara nici o posibilitate de a lua legatura cu cineva.

Ceilalti baieti au pescuit cu rezultate din ce in ce mai bune iar ghizii le-au mai aratat si cateva zone productive. Zilele de antrenamente neoficiale au trecut parca prea repede, mai ales pentru noi, dar avem totusi un punct de plecare.

ZILELE 4 si 5.

Au fost cele doua zile de pauza de pescuit. Ieri am stat mai mult prin magazinele de profil din Columbia sa ne umplem trusele cu nalucile la care am avut cele mai bune rezultate. Ne-am intalnit si cu Wendell sa-mi recuperez o lanseta care ramasese la el in barca si ne-a sfatuit sa cautam pestii pe apa mica. Intr-un fel e bine, ca ne confirma rezultatele din cele doua ore in care am pescuit singuri la pontoane, dar pe de alta parte ma confuzeaza putin, pentru ca impreuna cu el am pescuit in special pe apa adanca, iar teoria lui initiala era ca asa va trebui sa pescuim si la concurs.

Astazi ne-am mutat la hotelul unde este organizat evenimentul iar seara am participat la festivitatea de deschidere. Impresionant. Sunt prezente 25 de tari de pe 6 continente, dintre care 19 cu delegatii complete. Pro-anglerii americani sunt mult mai vorbareti si mai prietenosi decat m-as fi asteptat.

ZIUA 6.

Prima zi de antrenament oficial. Am pescuit in echipe mixte, pentru a beneficia toti de cat mai multa informatie. Eu am pescuit cu Elvis, dar din pacate motorul termic de la barca nu mergea si am fost blocati pe langa zona de start. Tot raul spre bine, am reusit sa prind cel mai mare bass al expeditiei de pana acum, de vreo 2,5kg. Am prins multi pesti, dar majoritatea mici, a mai fost insa si unul de masura prins de Elvis.

Dupa pranz am iesit la mal sa presam organizatorii sa ne schimbe barca. Am intrat cu o barca noua, la care mergea totul impecabil, dar pesti de masura n-am mai prins. In celelalte barci, baietii au reusit sa acopere zone mai mari si au avut rezultate bunicele. Sau cel putin asa credem noi, e greu sa ne facem o idee foarte clara, ca nu avem cu cine sa ne comparam si nici informatii credibile despre celelalte natiuni. O sa vedem exact cum stam dupa prima mansa, la cantar. Seara am cazut lati de oboseala, nici la masa n-am mai ajuns.

ZIUA 7.

A doua zi de antrenament oficial. Am pescuit in echipele de concurs, incercamd sa acoperim in special zone pe care pana acum nu pescuiseram. Am avut doi pesti de masura, dar nu am mai gasit nici o zona care sa para sa merite atentie in concurs. Elvis si Dani au prins cei mai multi pesti dintre care si cativa maricei.

Avem incredere ca va fi bine maine, mai ales ca din ce am reusit sa aflam de pe la altii, nimeni nu a prins grozav, dar e posibil sa fie doar strategii de dezinformare. Vom vedea.

ZIUA 8. Prima mansa.

Inca ma intreb daca e un vis. Din 65 de echipe, am terminat pe locul 4, primii dupa echipele de profesionisti americani Fred Roumbanis & James Watson, Mark Rose & Anthony Gagliardi, Scott Martin & Scott Canterbury.  Am reusit sa facem 5 pesti cu doua ore si ceva inainte de finalul masei, dupa care am mai inlocuit trei dintre ei pe zone din proximitatea locului de start, pe care nu le aveam in vizor pentru mansele urmatoare.

Vasile si Pavel s-au descurcat si ei excelent, terminand pe locul 6 cu 5 pesti. Doar 8 echipe din 65 au prins 5 pesti, dintre care doua sunt din Romania.

Din pacate, lui Elvis si Dani li s-a descarcat bateria de la modem si nu am putut sa comunicam deloc cu ei pe durata mansei. Am inteles ca au avut din nou si ceva probleme cu barca… Per total e bine, speram sa reusim macar sa mentinem ritmul si in zilele urmatoare, pentru ca la natiuni suntem pe un nesperat loc 5.

ZIUA 9. Mansa a doua.

Astazi am reusit sa ne prindem mult mai repede primii cinci pesti de masura dupa care am pescuit pe niste zone noi din primul golf de langa baraj, iar spre finalul mansei am revenit pe zona de langa start unde am terminat pescuitul si ieri. Am reusit sa inlocuim trei dintre cei cinci pesti din livewell. Chiar daca este cea mai pescuita zona de pe lac, golful de la start (golful asta e cam cat lacul de la Valea Argovei) tine foarte multi pesti, printre care sunt si destul de multi bassi punctabili.

Am reusit astazi sa ne indeplinim singurul obiectiv pe care ni l-am propus pentru aceasta competitie: am invins una dintre echipele americane de profesionisti. Astfel, dupa doua manse suntem pe locul 4 la egalitate de puncte cu echipa de pe locul 3: Scott Martin si Scott Canterbury.

Vasile si Pavel au reusit si ei, din nou, sa-si faca limita de 5 pesti punctabili. Pare incredibil, dar din 65 de echipe, doar sapte si-au facut limita de 5 pesti in ambele manse: trei din USA, doua din Romania si doua din Africa de Sud.

La natiuni suntem in continuare pe 5, dar inca foarte aproape de locurile 4 (la un singur punct) si 3 (la 22,5 puncte). Daca maine reusim o mansa mare, am avea sanse la medaliile de bronz, atat la individual cat si la natiuni.

ZIUA 10.  Mansa a treia.

A fost bine, dar astrele nu s-au aliniat perfect. Am facut greu limita de 5 pesti, dar dupa aceea am gasit un “pattern” (umbra si copaci scufundati) si am reusit sa mai prindem patru pesti punctabili in ultima ora, dintre care doi au inlocuit pestii cei mai mici pe care ii aveam in livewell.

Din pacate am scapat un peste langa barca in drill, care e posibil sa ne fi ajutat foarte mult. Am terminat pe 5 din 65 de echipe la individual si pe 5 din 19 la natiuni. Seara a avut loc festivitatea de premiere, iar locul 5 de la individual ne-a oferit sansa de a fi pe scena impreuna cu castigatorii la intonarea imnului.

Pe langa asta, ramanem si cu satisfactiile de a fi fost cea mai bine clasata echipa din Europa si de a fi una dintre cele doar cinci echipe care au reusit sa prinda cate 5 pesti in fiecare dintre cele trei manse (trei echipe din USA, una din Africa de Sud si noi). Exact cum am prevazut, pestii au fost extrem de greu de prins pe Lake Murray.

Doar doua vorbe si despre tehnici si echipamente… am prins toti pestii punctabili din concurs cu tehnici finesse: drop-shot si shakey-head cu “viermi” de 15-20cm de la Zoom si Roboworm si am folosit aproape exclusiv echipamente de spinning: lansete Daiwa Steez si mulinete Daiwa Caldia.

Asa cum era de asteptat, americanii au castigat tot ce se putea castiga (8 trofee din 10: 6 pt podiumul individual, unul pt locul 1 de la natiuni si unul pentru cel mai mare bass prins in concurs – Fred Roumbanis 3,402kg).

ZILELE 11-12

Ne-am petrecut ultimele doua zile ale deplasarii in SUA mai mult prin magazine. Ieri am ramas in Columbia si am mai facut o tura prin magazinele mari de sport si pescuit: Palmetto, Academy, Sportsman’s warehouse si Dick’s, iar astazi ne-am deplasat la magazinul Cabela’s din Augusta.

Toate aceste magazine sunt impresionante prin dimensiuni, iar la Cabela’s te simti foarte bine si datorita amenajariilor interioare si exterioare, dar la raioanele de pescuit nu e nimic foarte spectaculos. Probabil daca am fi ajuns acum 20 de ani am fi avut un soc, dar in 2022 nu este ceva care sa te dea pe spate. Avem cel putin cinci magazine doar in Bucuresti (Marele Pescar, Totalfishing, Bigfish, FishingMall si Claumar) care rivalizeaza fara probleme marile magazine americane in ceea ce priveste raionul de echipamente de pescuit la rapitori. Singura diferenta majora e ca la ei, peste 90% dintre echipamente si naluci sunt pentru pescuit la bass.

Maine plecam spre casa si sincer sa fiu, de-abia astept sa ajung sa dorm la mine in pat.

ZIUA 14.

Dupa un nou drum istovitor, de vreo 25 de ore (inclusiv cele doua escale din Atlanta si Amsterdam) am ajuns acasa cu bine si cu toate bagajele si lansetele intacte. Ne va lua cateva zile sa ne revenim cu diferenta de fus orar, dupa care avem tot timpul sa ne uitam la poze si filmari si sa ne aducem aminte de ceea ce a insemnat cea mai importanta competitie de pescuit la care am participat vreodata. A fost minunat ca intr-un concurs de asemenea amploare si cu asa participanti sa luptam pana la final cu sanse reale pentru medalii atat la individual cat si pe natiuni.

Multumim Ligii Romane de Spinning pentru suportul oferit si tuturor sponsorilor care au facut ca visul noatru american sa devina realitate: 2A Farm Distribution, Igna Instal, Kosarom, Arrow International , Marelbo, Bucovina Bus, Blau IT, Repo Trailers, Baracuda, Givadi, Boats Expert, Epix Marine si Medoptic.

Multumim capitanului Rares si colegilor de echipa Vasile, Pavel, Elvis si Dani, alaturi de care ne-am simtit minunat in toate aceste zile, precum si lui Alex Spiac pentru ca ne-a inlesnit procurarea de barci pentru antrenamente. Ne pare rau ca nu ai putut fi aici cu noi!

Thank you, Chris Rutley for punctuality and because we felt as good in your boat as if was ours. Hope to see you next year in Romania or North Carolina for fish together!

Thank you, Wendell Causey for all your advice and encouragement. We felt great during the two days we fished together and we never forget that crazy evening when we cought our first stripers. Starting next year we will be your biggest supporters in the professional fishing competitions in the USA.

Va multumim tuturor celor de acasa. Chiar daca nu am avut timp sa scriem prea mult sau sa raspundem la toate mesajele venite de la voi pe parcursul sederii noastre acolo, am simtit in permanenta sustinerea voastra sincera.

Sper sa am timp cat de curand sa montez si ceva clipuri pe care le avem filmate cu camere statice in timpul manselor.

1 MAI LA BASS

Pregatirea vacantei de pe Mequinenza a inceput in luna Ianuarie cu achizitionarea biletelor de avion. Au urmat cateva luni de asteptare, informare si achizitii. Lacul Caspe-Mequinenza este cel mai mare lac de pe raul Ebro, avand o lungime de cca 100km si un perimetru de peste 500km. Cel mai important concurs international de bass organizat de catre spanioli, “CaspeBass” are loc pe acest lac, desi ca populatie piscicola sunt multe lacuri mult mai apreciate in Spania.

caspe1

Programarea primei etape a CNS de la Periprava ne-a pus in ipostaza de a avea o singura zi la dispozitie pentru inlocuirea truselor de stiuca cu cele de bass… pentru ca bass-ul a fost unica tinta a excursiei noastre, in ciuda faptului ca lacul adaposteste populatii mult mai numeroase de salai sau somni capitali.

caspe7

Sub influenta etapei de la Periprava am inceput si pescuitul la Mequinenza, insistand la spinnerbaituri, crankbaituri si rattlinguri. Dupa sase ore de “power-fishing”, singurul peste care poposise in barca era un biban. Am inteles ca gresim, dar nu ne dadeam seama unde. Sfaturile primite de la Cristian Melinte – prin intermediarii Cristi si Andy- ne-au adus catre seara si primii bassi: unul prins de Eugen si unul scapat langa barca de mine. Suficient cat sa ne pastram increderea intacta, in ciuda faptului ca – desi vazusem cateva zeci de bassi de-a lungul zilei – am reusit sa capturam unul singur.

caspe2

In zilele urmatoare, dupa inca o runda de sfaturi de la noii nostri prieteni romano-spanioli Cristian, Catalin si Emilian, am reusit sa ne adaptam la conditiile si tehnicile de pescuit cele mai potrivite in aceasta perioada. Nalucile cele mai prinzatoare au fost skirt-jigurile armate cu raci si creaturi de mici dimensiuni sau cu gruburi double-tail. Cea mai eficienta naluca soft a fost Deps Deathadder Hog de 3 inch, iar skirt-jigurile folosite au fost manufacturate de noi pe football-jiguri de 7gr. cu skirturi green pumpkin-black sau green pumpkin-chartreuse. In ultimele doua zile am reusit sa prindem 4 basii si la spinnerbait, desi pentru perioada de imperechere nu este cea mai potrivita naluca.

caspe3

In ultima zi am decis sa mimam conditiile unui concurs, si sa incercam sa aducem in barca cinci bassi cat mai mari. Marimile standard ale bassilor capturati erau fie de 600-800gr fie de 1,5-2kg., cu cateva exceptii atat in minus, dar si cu doua capturi care au depasit limita celor 2kg. Am reusit – in aceasta ultima zi la Mequinenza – sa prindem cinci bassi de peste 1,5 kg, dintre care si una dintre cele doua capturi ale excursiei.

caspe4

Avand la dispozitie o suprafata uriasa de apa, am pescuit in fiecare zi in locuri noi, necunoscute. Desi ar putea parea ca prinderea bassilor este un lucru extrem de facil in aceasta perioada, acestia sunt mult mai greu de convins sa atace nalucile decat ai crede la prima vedere. Am invatat acest lucru in saptamana de pescuit de pe Mequinenza.

caspe5

Desi ne-am intors de numai doua zile, deja ne facem planurile pentru urmatoarea excursie de pescuit la bass. Prin comportamentul sau schimbator, acest peste reuseste sa te farmece intr-o masura mult mai mare decat orice alta specie de rapitori, iar noi suntem inca sub puternica sa influenta.

caspe8

La final, dar nu in ultimul rand, ii multumim lui Andy (www.fishingtrips.ro) pentru ca s-a ocupat de tot ceea ce a insemnat organizarea acestei excursii. De asemenea, le multmuim noilor nostri prieteni Cristian si Catalin Melinte si Emilian Opincariu pentru tot sprijinul si pentru sfaturile extrem de utile pe care ni l-au acordat pe intreaga perioada a sederii noastre in Spania. Fara aportul lor, cu siguranta vacanta noastra pe Ebro nu ar fi fost atat de reusita.

caspe6

In incheiere, va invit sa parcurgeti galeria foto cu toti cei 29 de bassi pe care i-am capturat in cele cinci zile de pescuit la Mequinenza (Eugen 16 – Petre 13). Desi am fost intrebati de mai multe persoane ce gust are bass-ul, evident ca nu avem cum sa raspundem la aceasta intrebare, intrucat toti 29 s-au intors teferi in apa.

 

JORNAL DE PORTUGAL

JURNAL DE PORTUGALIA
Ma aflu pentru cateva zile la pescuit pe lacul Alqueva, din Portugalia, cel mai mare lac din Europa si considerat cel mai bun lac de pescuit la bass de pe continent. Voi incerca sa scriu in fiecare seara cateva randuri, pentru a avea proaspete in memorie evenimentele si cronologia lor.
ZIUA 1
Am coborat la lac in jurul orei 13.00 si am facut primele lanseuri la spinnerbait langa un pod, insa pestii nu par a fi foarte activi in aceasta perioada a anului. Am incercat, pe rand, spinnerbaituri, voblere, gume si linguri mari, de stiuca. Primul atac l-am avut foarte aproape de mal, la un spinnerbait cu doua palete mai mici, insa am ratat. Spre seara, am insistat pe gume, si am reusit sa prind primul bass al excursiei la un split-tail crystal shad de la BassAssassin, pe montura Texas, cu bullet de 5 grame.
ZIUA 2
Evident, am inceput ziua de pescuit in golful in care am prins bass-ul de ieri, dar pe malul opus. Am incercat toate naluicile posibile, in toate monturile pe care le cunosc, insa, in ciuda insistentelor, au trecut vreo trei ore fara sa am vreun atac. Mi-am adus aminte ca in Italia, tot la pescuitul de pe mal, am avut rezultate bune la oscilante mici, de pastrav, si am incercat un Taifun argintat, dar tot in zadar.
Am vizitat cetatea de la Mourao, am baut o cafea intr-o cafenea rurala cu patru mese, unde oamenii erau extrem de prietenosi, in ciuda faptului ca nu inteleg o boaba engleza, iar eu portugheza nici atat. Desi cuvintele seamana foarte bine cu cele romanesti, modul in care le pronunta portughezii ma duce cu gandul la limba bulgara. Cand o vezi scrisa, limbaq portugheza este mult mai accesibila.
Am coborat sa mai incercam langa un pod care traverseaza lacul. Am luat lanseta cu Taifunul montat, am lansat pe directia pe care niste stanci intrau in apa, cat am putut de departe. AM lasat lingura sa coboare pana pe substrat (apreciez ca apa avea 4-6m adancime), iar dupa primele ture de manivela, am avut un atac puternic, si am adus la mal primul bass al zilei, ceva mai mare decat cel de aseara. Dupa inca vreo trei lanseuri, inca un atac, inca un bass, de data asta foarte mic. Am insistat cu adceeasi metoda, dar nimic. Am avut un atac la un rac de la BigBiteBaits, montat pe Carolina cu bullet forte usor (cred ca avea 2,5 grame). Am mai avut doua urmariri de pesti mici la un linx argintat, dupa care am revenit la taifun. De data asta am pus unul bicolor (cupru/nickel). Din cele 20 de lanseuri pe care le-am mai avut la dispozitie, am abut doua atacuri, insa am scapat pestii in drill, atunci cand au sarit.
ZIUA 3
Am inceput ziua de azi intr-o coada foarte lata, cu un Taifun bicolor (cu-ni). La al doilea lanseu, am prins un bass mic, pe pragul unui drum care intra in apa. Am plecat pe mal, si am gasit o zona cu bolovani mari si cu apa adanca chiar langa mal. Am incercat din nou la oscilante, spinnerbait si softuri. Am avut primul atac la un split-tail de la Zoom watermelon blk-flk, insa imediat dupa ce l-am intepat, pestele a intrat intr-un copac, si nu am reusit sa-l mai scot de acolo. Mi-am montat un nou split-tail,tot watermelon blk flk, dar de data asta si cu glitter auriu. Atac la primul lanseu si un nou bass scos pentru fotografie. Am insistat pret de vreo ora, dar nu am mai gasit niciun peste dispus sa se hraneasca.
Am plecat din nou spre Mourao, cu gandul sa mai facem cateva lanseuri pe zona unde am prins ieri, dar cand am ajuns, am avut neplacuta surpriza ca pe locul respectiv sa pescuiasca patru localnici. Ieri, in perioada in care eu am avut activitate, un portughez a prins chiar sub pod trei bassi. Probabil ca s-a laudat la carciuma, si toti pescarii din Mourao au navalit dupa serviciu la pomul laudat.
Seara, am mai incercat cateva lanseuri pe rau, in aval de barajul de la Alqueva. La primul lanseu am scapat un bass mai mare, exact dupa acelasi cliseu ca in ziua precedenta: drill de cativa metri, bass-ul iese si sare si exact in acel moment lingura ii sare la randul ei din gura. Taifunurile au ancore mici, iar bass-ul are gura foarte mare… In urmatoarele cca. 90 de minute nu am mai avut niciun atac, desi am incercat din nou mai multe tipuri de naluci si monturi.
ZIUA 4
Azi dimineata ne-am hotarat sa pescuim pe alt brat al lacului. Am vazut cativa pescari care incercau sa prinda bass si am coborat la cca 100 de metri de ei, exact sub un sat. Din primele 3 lanseuri am prins doi pesti la un taifun argintat. Peste 15 minute a urmat un altul, la aceeasi naluca, dupa care 30 de minute de amestecat apa in gol.
Ne-am mutat langa un ponton, am dat vreo 10 minute, dar n-am avut niciun atac.
Am coborat apoi sub un pod (Alqeva este traversata de numeroase poduri de beton), unde am rata un bass dupa modelul brevetat zilele trecute. Am plecat spre masina, dar din drum mi-a facut cu ochiul un promontoriu, desi apa nu era adanca, am coborat sa incerc. Trei bassi in 10 lanseuri, dintre care si unul mai “ïmbracat”, la acelasi taifun argintat. Am parasit zona, pentru ca aparuse o barca si ne-am dat seama ca suntem pe zona de concurs.
Timp de cateva ore am incercat sa mai gasim drumuri pe care sa ajungem la lac, dar in zadar. Se pare ca pescuitul de pe mal nu este incurajat. Am mai incercat seara cateva lanseuri pe rau, unde am scapat ieri un bass, dar nimic. Mi-am pierdut si ultimul Taifun pe care il mai aveam la mine. Maine va trebui sa-mi mult increderea catre alta naluca.
ZIUA 5
Azi ploua si bate un vant infernal. I-am condus pe baieti la startul in mansa si ne-am intors in camera. Am timp sa aleg cateva poze si sa postez tot ce am scris zilele trecute. Sper sa se mai indrepte vremea si sa putem sa facem macar cateva lanseuri mai tarziu.

Ma aflu pentru cateva zile la pescuit pe lacul Alqueva, din Portugalia, cel mai mare lac de acumulare din Europa si considerat cel mai bun lac de pescuit la bass de pe “batranul continent”. Voi incerca sa scriu in fiecare seara cateva randuri, pentru a avea proaspete in memorie evenimentele si cronologia lor.

ZIUA 1

Am coborat la lac in jurul orei 13.00 si am facut primele lanseuri la spinnerbait langa un pod, insa pestii nu par a fi foarte activi in aceasta perioada a anului. Am incercat, pe rand, spinnerbaituri, voblere, gume si linguri mari, de stiuca. Primul atac l-am avut foarte aproape de mal, la un spinnerbait cu doua palete mai mici, insa am ratat. Spre seara, am insistat pe gume, si am reusit sa prind primul bass al excursiei la un split-tail crystal shad de la BassAssassin, pe montura Texas, cu bullet de 5 grame.

Z1

ZIUA 2

Evident, am inceput ziua de pescuit in golful in care am prins bass-ul de ieri, dar pe malul opus. Am incercat toate naluicile posibile, in toate monturile pe care le cunosc, insa, in ciuda insistentelor, au trecut vreo trei ore fara sa am vreun atac. Mi-am adus aminte ca in Italia, tot la pescuitul de pe mal, am avut rezultate bune la oscilante mici, de pastrav, si am incercat un Taifun argintat, dar tot in zadar. Am “reusit” sa-mi termin toate spinnerbaiturile… pescuitul de pe mal este foarte pagubos.

Z2.0

Am vizitat cetatea de la Mourao, am baut o cafea intr-o cafenea rurala cu patru mese, unde oamenii erau extrem de prietenosi, in ciuda faptului ca nu inteleg o boaba engleza, iar eu portugheza nici atat. Desi cuvintele seamana foarte bine cu cele romanesti, modul in care le pronunta portughezii ma duce cu gandul la limba bulgara. Cand o vezi scrisa, limba portugheza este mult mai accesibila.

Z2.1

Am coborat sa mai incercam langa un pod care traverseaza lacul. Am luat lanseta cu Taifunul montat, am lansat pe directia pe care niste stanci intrau in apa, cat am putut de departe. Am lasat lingura sa coboare pana pe substrat (apreciez ca apa avea 4-6m adancime), iar dupa primele ture de manivela, am avut un atac puternic, si am adus la mal primul bass al zilei, ceva mai mare decat cel de aseara. Dupa inca vreo trei lanseuri, inca un atac, inca un bass, de data asta foarte mic. Am insistat cu adceeasi metoda, dar nimic. Am mai avut un atac la un rac de la BigBiteBaits, montat pe Carolina cu bullet forte usor (cred ca avea 2,5 grame) si doua urmariri de pesti mici la un linx argintat, dupa care am revenit la taifun. De data asta am pus unul bicolor (cupru/nickel). Din cele 20 de lanseuri pe care le-am mai avut la dispozitie, am avut doua atacuri, insa am scapat pestii in drill, in momentul in care au sarit din apa (atunci cand ajung la suprafata, bassi fac lumanari, asemeni pastravilor sau stiucilor, iar portughezii ne-au asigurat ca metoda cu varful lansetei in apa este gresita).

Z2.2

ZIUA 3

Am inceput ziua de azi intr-o coada foarte lata, cu un Taifun bicolor (cu-ni). La al doilea lanseu, am prins un bass mic, pe pragul unui drum care intra in apa. Am plecat pe mal, si am gasit o zona cu bolovani mari si cu apa adanca chiar langa mal. Am incercat din nou la oscilante si softuri. Am avut primul atac la un split-tail de la Zoom watermelon blk-flk, insa imediat dupa ce l-am intepat, pestele a intrat intr-un copac, si nu am reusit sa-l mai scot de acolo. Mi-am montat un nou split-tail, tot watermelon blk flk, dar de data asta si cu glitter auriu. Atac la primul lanseu si un nou bass scos pentru fotografie. Am insistat pret de vreo ora, dar nu am mai gasit niciun peste dispus sa se hraneasca.

Z3.1

Am plecat din nou spre Mourao, cu gandul sa mai facem cateva lanseuri pe zona unde am prins ieri, dar cand am ajuns, am avut neplacuta surpriza ca pe locul respectiv sa pescuiasca patru localnici. Ieri, in perioada in care eu am avut activitate, un portughez a prins chiar sub pod trei bassi. Probabil ca s-a laudat la carciuma, si toti pescarii din Mourao au navalit dupa serviciu la pomul laudat.

Z3.2

Seara, am mai incercat cateva lanseuri pe rau, in aval de barajul de la Alqueva. La primul lanseu am scapat un bass mai mare, exact dupa acelasi cliseu ca in ziua precedenta: drill de cativa metri, bass-ul iese si sare si exact in acel moment lingura ii sare la randul ei din gura. Taifunurile au ancore mici, iar bass-ul are gura foarte mare… In urmatoarele cca. 90 de minute nu am mai avut niciun atac, desi am incercat din nou mai multe tipuri de naluci si monturi.

ZIUA 4

Z4.1

Azi dimineata ne-am hotarat sa pescuim pe alt brat al lacului. Am vazut cativa pescari care incercau sa prinda bass si am coborat la cca 100 de metri de ei, exact sub un sat. Din primele 3 lanseuri am prins doi pesti la un taifun argintat. Peste 15 minute a urmat un altul, la aceeasi naluca, dupa care 30 de minute de amestecat apa in gol.

Z4.2

Ne-am mutat langa un ponton, am dat vreo 10 minute, dar n-am avut niciun atac.

Z4.3

Am coborat apoi sub un pod (Alqeva este traversata de numeroase poduri de beton), unde am ratat un bass dupa modelul brevetat zilele trecute. Am plecat spre masina, dar din drum mi-a facut cu ochiul un promontoriu, desi apa nu era adanca si am coborat sa incerc.

Z4.4

Trei bassi in 10 lanseuri, dintre care si unul mai “ïmbracat”, la acelasi taifun argintat.

Z4.6

Am parasit zona, pentru ca aparuse o barca si ne-am dat seama ca suntem pe zona de concurs.

Z4.5

Timp de cateva ore am incercat sa mai gasim drumuri pe care sa ajungem la lac, dar in zadar. Am ramas doar cu cateva tentetive pe drumuri de pamant, pe camp, pline de iepuri si fazani. Noi cautam insa bass-ul. Se pare ca pescuitul de pe mal nu este incurajat.

Z4.7

Am mai incercat seara cateva lanseuri pe rau, sub baraj, unde am scapat ieri un bass, dar nimic. Mi-am pierdut si ultimul Taifun pe care il mai aveam la mine. Maine va trebui sa-mi transfer increderea catre alta naluca.

Z4.8

ZIUA 5

Azi a plouat si a batut vantul infernal toata dimineata. I-am condus pe baieti la startul in mansa si ne-am intors in camera. Am avut timp sa aleg cateva poze si sa postez tot ce am scris zilele trecute.

IMG_4656

Dupa pranz am iesit sa pescuim, dar ne-am ales mai mult cu plimbarea. Am pescuit cca 45 de minute (cate 15 minute in trei dintre locurile unde prinsesem zilele trecute) dar nu am avut niciun atac. M-am multumit cu cateva poze cu imprejurimile si cu locul al treilea in ultima mansa ocupat de echipa Romaniei.

IMG_4363

IN LOC DE CONCLUZII

In primul rand ii multumesc camaradului meu de pescuit din aceste zile, Vasile Pop. Am castigat un prieten in compania caruia m-am simtit excelent.

vasile

Pescuitul la bass este extraordinar… in Romania nu avem un rapitor atat de complex prin multitudinea de tehnici si de naluci la care poate fi prins.

alq1

Alqueva este in aceeasi masura un lac impresionant, atat prin dimensiuni cat si prin locurile minunate in care poti sa pescuiesti. Sper din tot sufletul ca in urmatorii ani sa pot reveni pe Alqueva cat mai frecvent in cautarea bass-ului cel mare.

alq2