JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

A DOUA VARA

In luna aprilie, cand ne-am rezervat biletele pentru o saptamana de pescuit la bass pe Cijara la inceputul lui Octombrie nu am avut nici cea mai mica idée ca vom pescui la 30-35 de grade Celsius. Am consultat si accuweather.com inainte de plecare si am vazut ca maximele pentru perioada pe care urma s-o petrecem la Cijara  erau undeva intre 30 si 35 de grade. Si totusi nu m-am putut abtine sa nu ingramadesc in bagaj o geaca, doua hanorace, pantaloni de trening… Mi-au prins bine doar la intoarcere; cand am aterizat pe Otopeni, in Bucuresti erau 8 grade.

Tot raul spre bine, caldura excesiva pentru aceasta perioada a facut ca pestii sa fie extrem de activi. Daca in primavara am avut o reteta destul de clara pentru o eficienta maxima, de data aceasta am avut capturi la toate tipurile de naluci pe care le-am incercat: topwatere, dynamic jiguri – chatterbait, spinnerbait, naluci soft, skirt-jiguri, crankbaituri si jerkbaituri. 

Am prins in doi oameni, in patru zile, aproape 100 de bassi si vreo 20 de stiuci.

Chiar daca am avut ceva emotii din cauza faptului ca doar cu 8 zile inainte se incheiase Soner Euro Cup, un concurs cu 140 de barci, acestea s-au dovedit a fi – din fericire – neintemeiate. Am prins inclusiv pesti care mai fusesera prinsi de curand. Spre deosebire de primavara, pestii erau mult mai slabi, avand greutatea cu cca 25% mai mica. Cel mai mare bass din barca noastra– 2280g – l-am prins in prima zi la un soft worm cu offset-jig de 4g.

Recordman-ul excursiei a fost Adi, care in ultimele doua zile de pescuit a prins sase bassi de peste 2kg, dintre care cel mai mare de 2320g.

La revedere, Cijara! ¡Hasta pronto! Ne revedem la primavara!

ATENTIE! Pescuitul la bass creeaza dependenta!

AUR DE LA MAMA RUSIA

A trecut aproape o saptamana de la afisarea rezultatelor finale ale CM de la Konakovo, Rusia si totusi starea de euforie persista. O sa incerc sa profit de acest fapt pentru a asterne si in acest colt de pagina cateva randuri pe care cu siguranta le voi reciti cu mare placere peste ani pentru a retrai o farama din ceea ce am simtit la Konakovo. Cateva cuvinte despre….

…RUSIA – este, evident, o tara frumoasa. Zona in care am fost noi semana ca aspect cu Suedia. Din pacate, rusii au fost preocupati mai mult de alte lucruri decat de propria dezvoltare iar acest lucru este inca vizibil. Ne-a frapat faptul ca in fiecare localitate inca exista o statuie a lui Lenin. 

…LOCATIE – Konakovo River Club este cea mai frumoasa locatie in care s-a organizat un concurs din cele la care am participat. Un campus in care s-au investit foart multi bani, dar si conditiile sunt pe masura. Patronul locatiei este pasionat de arta, lucru vizibil inclusiv in toalete.

…ORGANIZARE– de departe cea mai buna organizare de la toate campionatele mondiale la care am participat. Stewarzii vorbeau toti engleza si erau dotati cu camere de luat vederi.

…RUSI – Ne-au obstructionat prin tot ce au putut: cu ghizi care au fost pe post de spioni si nu au avut decat rolul de conducatori de barci, cu barcile pe care ni le-au promis inca din primavara si pe care nu ni le-au mai dat, cu barcile fara motor electric pe care au incercat sa ni le bage pe gat la concurs. Ne-au scos din concurs doua dintre zonele cele mai productive din antrenamentele de la inceputul lunii august, ne-au interzis carligele de trailer pe spinnerbait… Chiar si locurile din avion pareau sa fie impotriva noastra… numai ca noi avem alte superstitii atunci cand vine vorba de pescuit. Asta cu 13 n-a tinut.

…LACUL IVANKOVO – un lac urias, foarte bine ales, pe masura acestui eveniment. Cel mai mult am fost impresionat de faptul ca era foarte curat. Nu am vazut nici un pet, nici un gunoi. Pestii insa plecau acasa indiferent de dimensiune. Am vazut salai de 20-25 de cm pusi in sacosa fara nici un fel de retinere. Am inteles acest lucru din prima seara, cand Petre a primit la cina un file provenit de la un salau de max. 25cm, intr-un cor de rasete condus de Robert.

…NALUCI SI TEHNICI – am pescuit cu linguri oscilante si spinnerbait. N-o sa intru in detalii, pentru ca vor urma mai multe articole pe tema asta. In doua vorbe, important era sa tii naluca foarte aproape de substrat. Desi pescuiam in apa mica, stiucile nu se ridicau sa atace.

…ECHIPA- a fost, cu siguranta, punctul nostru forte. Faptul ca a fost al doilea CM in aceeasi formula a reprezentat un avantaj foarte mare pentru noi.

…PETRE – a ales sa puna interesul echipei mai presus de ambitiile lui personale. Din punct de vedere emotional, pentru mine a fost o decizie delicata. Castigasem impreuna campionatul national care ne trimisese in Rusia, dar i-am inteleles si i-am respectat decizia. Sper sa fie un exemplu de altruism pentru echipele viitoare.

…CRISTI – a fost coechiperul meu la acest concurs, cu care am impartit in barca, timp de 4 zile, toate frustrarile si bucuriile. Ne-am inteles foarte bine, desi nu mai pescuisem niciodata impreuna si a avut un rol destul de greu de indeplinit: in mod obisnuit, in competitii eu am in barca mai mult decat un coechipier: am un frate. La concursul asta, Cristi a fost fratele meu din barca.

…ROBERT & ANDREI – doi pescari extraordinari, una dintre cele mai complete echipe din campionatul nostru intern. Am fost coechipieri pentru al doilea an consecutiv si am fost legati si motivati de foarte multe lucruri. Am spus-o si in 2016, dupa Irlanda: ne-am inteles cu ei mai bine decat cu oricare alta echipa cu care am format lotul Romaniei in trecut. Am impartit totul: truse, echipamente, naluci, informatii, mancare (inclusiv bananele inghetate ale lui Andrei), sfaturi, experiente, lacrimi de tristete anul trecut si de fericire anul acesta. Prin separarea lor, spinningul romanesc pierde o echipa minunata, dar sper sa castige altele doua.

…GYORG – un capitan extrem de dedicat si pasionat care a tratat cu maxima seriozitate rolul pe care l-a avut. M-a impresionat faptul ca niciodata nu si-a pierdut increderea, chiar si in momentele cele mai dificile a continuat sa ne incurajeze si sa spere in victorie; a coordonat o strategie prin care ne-am derutat adversarii in zilele de antrenament oficial, pastrand ascunsa tactica de concurs; a stiut sa tina cont de dorintele si superstitiile fiecaruia dintre noi, pastrand o atmosfera buna pe toata perioada petrecuta in Rusia. Si nu in ultimul rand a avut un noroc fabulos la tragerea la sorti a barcilor…

…RARES – si-a asumat integral roluri extrem de importante: organiator, manager, casier si reporter. Totul a functionat ireprosabil, desi peste foarte putin timp are de organizat evenimente mult mai importante pentru el. Desi in general a evitat sa se implice in partea tehnica, a avut si aici un rol important:  in noaptea dintre manse a urmarit filmarile din cele doua barci, iar duminica dimineata mi-a dat cateva sfaturi care alaturi de cele primite de la Robert si Andrei, ne-au fost utile in mansa a doua.

…DAVID – ne-a sustinut atat material cat si moral. Printre altele, multumita lui,  anul asta am avut cele mai bune echipamente pe care echipa le-a avut vreodata. Pe langa faptul ca a fost unul din sponsorii principali ai lotului de anul acesta, s-a deplasat alaturi de noi in Rusia, unde ne-a asigurat sprijinul moral si entertainment-ul.

…IULICA – cel mai fidel suport si suporter al echipei de spinning din barca. Este al doilea an consecutiv cand pe timpul si banii lui se deplaseaza impreuna cu noi si ne ajuta cu tot ce este nevoie pe parcursul deplasarii, este fotograf si cameraman. Si el a impartit cu noi atat tristetea de dupa Irlanda cat si bucuria din Rusia de anul acesta.

… IRINA SI SERGIU– sunt singurii cetateni rusi care au fost 100% onesti cu noi. De fapt sunt doi romani originari din Moldova de dincolo de Prut care lucreaza la Konakovo River Club si care ne-au ajutat enorm cu tot ce au putut. Desi nu este pescar, din prima zi de antrenamente, inainte sa ne suim in barci, Sergiu ne-a zis ca la ultimele concursuri stiuca a fost pestele predominant.

…MOMENTUL DE LA BARCI – a fost cel mai emotionant moment din Rusia. A fost momentul in care ne-am reunit toti dupa mansa a doua. Ne-am imbratisat si ne-am pupat, am ras si am plans, nu mai exista nimeni si nimic in jurul nostru. Stiam sigur ca avem medalii, dar nu le stiam inca stralucirea. As fi vrut ca drumul de la barci si pana la cabana sa nu se mai termine niciodata.

…IMNUL NATIONAL – cand vorbesti despre asta la modul general nu simti adevarata dimensiune a momentului intonarii imnului pentru echipa clasata pe cea mai inalta treapta a podiumului. Este o senzatie care nu poate fi povestita. Va doresc tuturor sa o simtiti macar o data in viata. De cand am participat la primul CM am visat la momentul cand “Desteapta-te romane!” va fi intonat la final.

…SPONSORI – Pescuitul este un sport dependent intr-o mare masura de sponsori. Multumim tuturor sponsorilor echipei nationale care au facut posibila participarea noastra in cele mai bune conditii la acest CM: Neumarkt, Himalaya.ro, Liga Romana de Spinning, Digi, Relax Spinning, Rapture, Herakles si Buff. In egala masura, le multumim si sponsorilor nostri din campionatul intern, Arrow International si Daiwa, pentru ca fara ajutorul lor, cu siguranta noi n-am fi putut fi acolo.

…VIITOR – In incheiere, dar in primul rand, va multumim tuturor celor care ne-ati sustinut si ne-ati tinut pumnii stransi de acasa, tuturor celor care ne-ati asteptat la aeroport; emotia acelor momente imi da convingerea ca astfel de performante se vor repeta in viitorul apropiat!

 

CIJARA

In ciuda faptului ca este extrem de intens pescuit, Lacul Cijara este unul dintre cele mai apreciate lacuri din Europa de catre pescarii de bass de pe continent, fie ca este vorba de spanioli, italieni, francezi, portughezi sau alte natii atinse tangential de patima pescuitului acestui minunat peste, printre care- mai nou – si romanii.

Aveam in plan excursia la Cijara din 2012- cand am pescuit la bass pe Mequinenza, dar din pacate nu am reusit s-o punem in practica pana in primavara aceasta.

Am planuit totul intre Craciun si Revelion, la initiativa lui Florin Ciortan- care in cele din urma a preferat sa ramana acasa- iar in ianuarie ne-am rezervat bilete de avion, barci, cazare.

Echipa, formata initial din 4 pescari – David, Stefan, Eugen si subsemnatul, si-a dublat componenta pe parcursul lunilor februarie si martie. Bogdan si Liviu in prima faza, iar apoi Adi si George au completat grupul. Un grup in mijlocul caruia m-am simtit minunat, si sper ca toti participantii la aceasta expeditie s-au simtit asemenea mie.

Pescuitul la bass este la fel de imprevizibil ca si pestele in sine; cand pleci intr-o excursie de pescuit la bass, trebuie sa iei cu tine tot ce incape in bagaj. Experientele anterioare te ajuta, dar nu trebuie sa te lasi influentat de ele pentru prea mult timp.

Cei care nu au incercat niciodata sa prinda bass trebuie sa stie ca principala conditie sa poti sa aduci pesti in fata aparatului foto este capacitatea de adaptare la conditiile specifice zonei in care pescuiesti, perioadei din an si conditiilor meteo.

Noi am inceput destul de timid. In prima zi am adus in barca 6 bassi. In a doua zi am urcat stacheta la 7, iar in a treia la 13. Ultima zi a fost foarte ciudata. Pana la ora 17 am prins numai 7 pesti, aproape toti foarte mici, dar in ultimele 90 de minute de pescuit am adus in barca inca 17 bassi. Au fost cele mai spectaculoase 90 de minute din relativ scurta noastra experienta de pescuit la bass.

Ar mai fi de mentionat ca am reusit in fiecare zi sa aducem in barca cel putin un peste de peste 2kg. In total 5 pesti au depasit aceasta bariera: 2320, 2280, 2240, 2130 si 2040 grame. Pe langa acestia, am mai avut 7 pesti intre 1,900 si 2 kg.

Evident, am avut cantar la noi; daca n-am fi avut probabil ca am fi spus ca am prins in 4 zile 12 pesti de 2kg; e destul de greu ca in conditiile in care esti incarcat de adrenalina sa faci diferenta intre un peste de 1900g si unul de 2200g.

Pestii i-am prins pescuind la naluci soft (cei mai multi la Daiwa D-Fin) montate pe offset-jiguri, la spinnerbait si la dynamic chatter-jig. Ceilalti membrii ai excursiei au avut cateva capturi si la topwatere. Au fost si cateva stiuci, nu foarte mari. Recordul de cca 4-5kg i-a apartinut lui Adi si a fost prins – spre satisfactia noastra- la un dynamic chatter-jig.

Am avut in drill si o mreana destul de “imbracata”, dar din pacate am scapat-o langa barca, nereusind in nici un chip s-o controlez in apropierea braului de vegetatie.

Dupa fiecare excursie de pescuit la bass am repetat obsesiv indemnul de a nu rata nici o ocazie pe care o aveti de a pescui la acest superb rapitor. Noi, spre exemplu, ne-am intors acasa duminica seara, iar marti aveam deja facute rezervarile pentru toamna. Cijara rules!

START 2016

In weekendul recent incheiat a avut loc in Delta Dunarii, pe “natural”, zona Uzlina-Isac, cupa Herakles, prima etapa a CNS Spinning LRS 2016. Dupa o lunga asteptare, pescarii de spinning din Romania si-au incrucisat din nou lansetele in incercarea unei clasari cat mai bune in etapa de debut. De remarcat faptul ca acesta etapa a fost concursul organizat de LRS cu cea mai numeroasa participare – 56 de echipe de cate doi pescari fiind prezente la fluierul de start al arbitrilor.

Spre deosebire de etapa din Delta de anul trecut, cand majoritatea echipelor au reusit sa-si atinga tinta de 10 stiuci pe mansa, anul acesta pestii punctabili au fost mult mai putini, in ciuda faptului ca au punctat si bibanii de peste 25cm.

Pentru noi, antrenamentele au fost aproape dezastruoase, o singura stiuculita prinsa in jumatate de zi de pescuit cu o saptamana inainte de concurs si nici un peste punctabil in vinerea antrenamentului official. Dintr-un motiv aproape prostesc am ales sa pescuim in prima mansa pe lacul Chiril. Ne-am spus ca daca pe restul lacurilor am incercat in antrenamentele oficiale si nu am prins nimic, mai rau de atat nu are cum sa fie… Si a fost o decizie mai mult decat inspirata. Dupa trei ore din prima mansa punctasem déjà cu trei bibani si doua stiuculite. Pana la finalul mansei nu am reusit sa mai aducem in barca decat un singur biban de 25cm. Acesti sase pesti ne-au urcat totusi la finalul zilei pe locul 4.

Ca un fapt inedit, doi dintre cei sase bibani punctabili au atacat la spinnerbait mare, cu skirt, pentru stiuca, iar cele doua stiuci au fost pacalite de un micro-spinnerbait de biban, pescuit cu echipament light, fara struna, motiv pentru care si drillurile au fost cu ceva peripetii si s-au incheiat cu doua mincioage pline de iarba urcate in barca.

In masa a doua am plecat printre primii – tot catre Chiril. In primele 5 ore ale mansei nu am reusit sa punctam decat cu doi bibani, dar din fericire pentru noi, am reusit sa gasim “reteta” pentru stiuci (un pescuit foarte rapid, la oscilante – eu la Linx argintat, Eugen la Semiluna galbena) cand mai aveam trei ore. Am reusit ca pana la finalul mansei sa punem in minciog 9 stiuci, dintre care 4 au depasit “bariera” de 40cm. Au fost suficiente pentru a ne ajuta ca la finalul concursului sa ocupam ultima treapta a podiumului.

In prima mansa am prins toti pestii punctabili la spinnerbait, doi bibani la spinnerbait cu skirt, iar restul de doi bibani si doua stiuci la micro-spinnerbait cu agrafa armat cu microjig si grub mic. In cea de-a doua mansa, un biban a preferat acelasi tip de micro-spinnerbait, un biban si o stiuca i-am prins la oscilanta Linx nr.2 argintat, iar trei stiuci la oscilanta Semiluna galbena.

In mansa a doua am avut si un mic incident, cu un Gopro avariat, motiv pentru care a trebuit sa pescuim destul de mult timp amandoi de pe platforma din spate. Fimele rezultate sunt destul de inestetice, nu sunt nici foarte artistice, dar reprezinta dovada ca ne prindem pestii in mod cinstit, daca exista cineva care se indoia de asta. Cel putin din acest punct de vedere, introducera obligatorie a filmarilor este o decizie foarte inspirata a AG a LRS.

Per total, cred ca a fost un concurs reusit. Daca in ceea ce priveste organizarea ne asteptam ca ea sa fie impecabila, baietii de la Esox fiind adevarati specialisti in domeniu, in ceea ce priveste numarul de capturi, situatia ne-a depasit cu mult asteptarile. Desi vineri seara am pronosticat ca maxim 10 echipe vor reusi sa prinda pesti punctabili, in cele din urma 41 de echipe din cele 56 au reusit sa puncteze cel putin un peste.

In ceea ce priveste numarul de capturi, parerile sunt impartite: unii considera ca asa arata un concurs reusit, in care pestii sunt foarte greu de adus in barca, iar altii sustin ca ar fi fost foarte bine daca bibanul ar fi punctat de la 20cm. In sistemul actual de punctare, in care fiecare peste puncteaza cu patratul lungimii sale, reducerea limitei minime la 20cm pentru biban nu ar fi influentat clasamentul aproape deloc. Personal, cred ca atat unii cat si ceilalti au partea lor de dreptate. Cert este – asa cum am mai spus in repetate randuri – ca indiferent de sistemul de punctare, de speciile punctabile sau de dimensiuni minime, INTOTDEAUNA vor iesi castigatori cei care prind peste.

Urmeaza doua etape de clean-biban, la Bicaz si Belis-Fantanele, probabil singurele locatii din tara in care se pot organiza concursuri in perioadele caniculare. Speram sa fie doua etape cu mai multi pesti pe fisele tuturor concurentilor. Dar in special pe ale noastre! 🙂

DELEGYHAZA BASS-TRIP

Planuim acest basstrip la Delegyhaza de cateva luni bune impreuna cu Cristi, care a fost pionul principal in organizarea excursiei, cu Soni, gazda noastra ospitaliera, cu Stefan si George, “virusati” de pescuitul la acest peste minunat, la fel ca si noi.

Se implinesc anul acesta opt ani de la primul contact cu bassii din Italia cu ocazia CM de Bass de pe Lago di Garda. Ne-am adus aminte in numeroase momente si ne-am amuzat de cat de naivi eram atunci in ceea ce priveste bass-ul. Aveam ceva cunostinte teoretice, din filmele de pe internet, iar la primele lanseuri de pe Fiume Brenta ne asteptam ca bassii sa ne sara singuri in barca. Cu timpul am inteles ca tocmai in asta consta principala calitate a pescuitului la bass… in dificultatea cu care il poti captura, mai ales in unele perioade.

De atunci, nu am ratat nici un prilej de a ne reintalni cu acesti rapitori. Pentru mine a fost a cincea excursie in Ungaria in cautarea bass-ului si a doua la Delegyhaza. La prima excursie, in iunie 2013, am avut parte de o  vreme foarte calda, iar pestii erau extrem de activi, atacand furibund naluci cu reactivitate foarte mare; am prins atunci foarte multi bassi, toti la spinnerbait.

Din pacate, anul acesta am avut parte de o racire destul de accentuata a vremii chiar in perioada petrecuta la Delegyhaza. Am alternat doua stiluri diferite de pescuit: un pescuit in viteza, la naluci reactive, in special la spinnerbait si dynamic-jig cand soarele incepea sa aiba ceva forta si un pescuit mai static, la naluci soft in monturi texas sau cu carlige offset/swimbait lestate in orele in care vremea era mai rece. Capturile – peste 20 de pesti prinsi in doi pescari in doua zile si jumatate de pescuit – au fost impartite in mod egal intre aceste doua tipuri de abordare. Multi pesti au depasit bariera de 40cm, iar cei mai mari au avut 45 si 47 de cm.

Bass-ul a fost introdus in balastierele de la Delegyhaza in 1992 pentru a diminua populatia de somn pitic ce facea ravagii printre celelalte specii de pesti prezente. In cativa ani, somnul pitic a disparut cu desavarsire, iar bass-ul convietuieste cu crapii, carasii, amurii, stiucile, bibanii si somnii de acolo.

Si ca in toate tarile in care exista acest peste, au aparut si magazinele de scule de pescuit dedicate lui aproape in totalitate. In dupa-amiaza celei de-a doua zile petrecute in Ungaria, am facut o scurta plimbare pana in Budapesta, pentru a vizita magazinul wobblerek.com. Un magazin aflat pe malul Dunarii, gandit exclusiv pentru pescarii de rapitor, in care am admirat o diversitate foarte mare de naluci high-end, majoritatea dedicate pescuitului la bass.

Ca si la precedentele excursii in Ungaria, am remarcat faptul ca vecinii nostri maghiari sunt mai evoluati decat noi in ceea ce priveste respectul fata de natura, ape si pesti. Chiar daca Soni ne-a povestit ca au si ei probleme cu pescarii, care “fura” bassi (in Ungaria este interzisa cu desavarsire retinerea acestor pesti), diferenta fata de ce se intampla in Romania este inca una foarte mare. Daca pun la socoteala si faptul ca pretul pentru  trei zile de pescuit, casa, masa si barca a fost de cca 800 de lei pentru doi pescari, ma gandesc ca excursii de genul acesta ar trebui facute mai des. In incheiere, va invit sa parcurgeti o galerie foto cu cele mai reusite fotografii cu capturile noastre de la Delegyhaza.

FACLIA 2015 – IN CAUTAREA LACULUI PIERDUT

Faclia 4-5 octombrie 2003. Dupa cativa ani in care competitiile de spinning la stiuca din sudul tarii luasera o pauza totala, primul weekend al lunii octombrie 2003 a programat Cupa Arrow, un concurs ce avea sa reuneasca la start  zeci de pescari de spinning din toata tara. N-as putea spune cu exactitate cati participanti au fost, dar cred ca vreo 70. Locatia: un lac din apropierea orasului Medgidia, care va ramane necunoscut pentru toti concurentii pana la data desfasurarii concursului. In realitate lucrurile n-au stat deloc asa, dar nu asta este subiectul acestui articol.

Cupa Arrow din 2003 a reprezentat pentru mine debutul in competitiile de spinning, astfel incat imi voi aminti cu placere toata viata de acest concurs.

In urmatoarele trei toamne – 2003, 2004 si 2005, ne-am petrecut  nenumarate weekenduri in cautarea stiucilor capitale de la Faclia. Si nu erau putine. Nu cred c-a existat macar o zi de pescuit la Faclia in care cel putin unul dintre noi sa nu reuseasca sa prinda o stiuca de fotografie.  Weekend de weekend se doborau recorduri, se castigau pariuri sau macar se scapau in drill stiuci de poveste.

Era rezultatul pasiunii unui om care a incercat sa faca din Faclia un colt de Delta, un loc in care pescarii de stiuca sa poata sa prinda si sa elibereze stiuci pe care le vazusera pana atunci numai in poze.

Omul sfinteste locul, iar dl Corneliu Balan sfintise prin pasiunea lui salba de lacuri de la Faclia. Intr-o perioada in care administratorii si patronii de balti din sudul tarii nu stiau cum sa faca sa scape de stiucile din lacurile lor, dl. Balan reusise sa faca din Faclia o balta de vis pentru orice pescar de stiuca din Romania.

Din pacate, in anii care au urmat, noii administrator ai lacurilor de la Faclia au modificat in mod brutal ecosistemul, in special prin obturarea canalelor de trecere dintre lacuri si japsele adiacente. Aceste interventii completate de permisiunea acordata pescarilor sportivi de a retine stiucile capturate au facut ca acestea sa devina din ce in ce mai rare.

Ultimele vizite la Faclia le-am facut in toamna anului 2009, cand am putut observa ca bibanul devenise specia de rapitor dominanta. Chiar daca am avut doua partide minunate de pescuit la biban, presarate si cu cateva marlite, am considerat in anii urmatori ca drumul este prea lung pentru pescuit la biban.

Faclia noiembrie 2015. Existau in ultima vreme ceva zvonuri cum ca Faclia ar fi redevenit un loc binecuvantat pentru pescarii de rapitori. Am facut asadar o excursie in acest weekend pentru a revedea unul dintre locurile noastre preferate.

Noii administratori au pus la punct foarte bine infrastructura, drumul foarte bun pana langa barcile care te asteapta uscate si curate, firma de paza la poarta… totul pare rupt dintr-un film occidental. Din pacate pentru pescarii de spinning am remarcat preferinta lor pentru pescuitul la crap, totul este pregatit perfect pentru pescarii care prefera drilurile cu crapi in dauna unui pescuit dinamic in cautarea rapitorilor.

Am pescuit 4 oameni din doua barci, dar din pacate rezultatele au fost mult sub asteptari… 4 bibani si o singura stiuculita.”Performerul” zilei a fost Ionut.

Am pescuit cu naluci mari, in cautarea stiucilor, dar nu am reusit sa le ademenim sub nici un chip. In cazul in care mai erau acolo, probabil ca isi schimbau dintii… sau parul, sau naravul. Nu am stiut niciodata daca legenda cu schimbatul dintilor in aceasta perioada are vreun sambure de adevar in ea; dar incet-incet o sa ma prefac macar ca incep sa o cred.

Noi am reusit sa aducem in barca doar 4 bibani; e adevarat, destul de “imbracati”. Era si greu sa prindem altfel de bibani la nalucile cu care pescuiam.

Nu stiu daca rezultatele slabe din weekend sunt un motiv suficient de puternic pentru a crede ca rapitorii sunt atat de firav reprezentati la Faclia. Probabil vom mai face o incercare, poate in aceasta iarna, poate la primavara. Macar in amintirea minunatelor partide de pescuit din trecut, Faclia merita putina insistenta.

Recorduri de pretutindeni

Motive obiective mai mult sau mai putin depentente de propria-mi vointa m-au impiedicat in ultimii ani sa ajung in Suedia sau Norvegia in cautarea minunatelor partide de pescuit pe care aceste tari ti le pot oferi, indiferent daca este vorba de stiuci, pastravi, lipani sau bibani uriasi.

M-am delectat insa in aceasta vara cu mai multe fotografii cu stiuci de peste un metru primite de la cativa prieteni care au reusit sa ajunga lunile trecute in Laponia suedeza in cautarea stiucilor record.

Toate stiucile din fotografii au fost capturate la spinnerbait Berti si au ajuns inapoi in apa. Poate in anii viitori alti turisti romani vor avea sansa sa le intalneasca.

Desi suedezii – in special cei din nord- nu iubesc prea mult stiucile si isi doresc foarte mult sa le starpeasca pentru a proteja astfel populatiile indigene de pastravi, astfel de recorduri sunt foarte frecvente in Laponia.

Sper ca in 2016 sa am ocazia de a petrece macar cateva zile in compania stiucilor si pastravilor din nordul continentului. Ceea ce va doresc sincer si dvs!

In final, dar nu in ultimul rand – de fapt probabil ca s-ar fi cuvenit sa incep cu asta – am primit de la prietenul Dan Cismas de la Totalfishing o poza cu un superb pastrav indigen de 3,4kg capturat pe un lac de baraj din Romania la o oscilanta taifun argintata de 8grame.

N-am mai primit de cativa ani poze cu asemenea exemplare capturate in tara noastra, iar performanta lui este cu atat mai notabila cu cat a fost realizata la prima partida de pescuit la pastrav pe lac. La mai mare!

Spinnerbait, o naluca de 6 pesti la WPC 2015

de Cristi Albu

Despre spinnerbait am mai scris si in trecut, aici  si aici . Este naluca ce mi-a adus cele mai mari satisfactii de cand stilul meu preferat de pescuit a devenit spinningul. Am prins cu ea multa stiuca, biban si recent salau.

Am avut oportunitatea sa particip la ceea ce cred ca este cel mai grandios concurs de pescuit la rapitori din Europa, World Predator Classic. Chiar daca este numai la a doua editie, prin amploarea evenimentului cred ca se ridica peste toate care se intampla acum in Europa. Sunt 3 concursuri separate – barca, streetfishing, caiac – numarul participantilor sarind de 150.

Festivitatea de deschidere, parada barcilor, a steagurilor si alte activitati adiacente dau culoare acestui eveniment. Concursul dedicat barcilor a fost el in sine unul complex, in fiecare din cele 3 zile echipele urmand a puncta cu o stiuca, 3 bibani si 3 salai.

Pista de concurs a reprezentat-o gura de varsare a raului Rin in Marea Nordului, si se intindea pe mai bine de 40 de kilometri lungime. Structura acesteia avea de toate, de la gropi cu adancimi de peste 30 de metri, la plaje intinse, insule, porturi sau arii cu vegetatie. Acestea din urma au reprezentat si zonele pe care noi le-am cautat cu precadere.

Tema pe care i-am dat-o ghidului antamat pentru doua zile a fost clara: apa curata cu adancime maxima de 4-5 metri, zone acoperite de vegetatie, unde apa curgea lin. Am identificat in jumatatea de zi de antrenament in care ne-am aflat pe apa – restul perioadei a fost imposibil sa iesim din cauza ploii si/sau a valurilor – cateva zone cu astfel de caracteristici si am insistat in concurs in stilul in care eram obisnuiti de acasa.

 Daca am in fata o apa de aproximativ 2 metri, plante submerse presarate cu insule curate, unde iarba lipseste, nu stau pe ganduri si neaparat incerc un spinnerbait. Pot spune, cu siguranta, ca de-a lungul anilor, de departe, cele mai eficiente spinnerbaituri din trusa mea au fost cele de la Berti, in variantele lor de 7 si 11 grame, in combinatie de palete Colorado si Willow Leaf. La fel a fost si pe taram olandez.

In prima mansa am punctat cu un biban de 36 de centimetri, intr-un golf format langa digurile ce margineau intrarea intr-un port. Apa de 1,5 metri, curata, plante cu frunze, atac sec si primul peste olandez pe spinnerbait.

A doua zi am inceput pe aproximativ acelasi tip de apa, ceva mai adanca, 2,5 metri, de data aceasta lasand spinnerbaitul sa patrunda ceva mai mult in coloana de apa. Rapid, prima surpriza a aparut, sub forma unui … salau, pe care l-am scapat din cauza ca nu l-am intepat suficient de tare. Era primul salau care imi atacase naluca in toti anii astia, de cand folosesc spinnerbaitul, si efectiv ma luase prin surprindere. Supararea a trecut repede pentru ca la nici 3 lanseuri departare am punctat cu primul biban al zilei, unul de 34 de centimetri. Aveam deja o certitudine in ceea ce priveste naluca: Spinnerbait Berti Shallow Killer de 11 grame, in culoare Firetiger, combinatie palete Colorado-Willow Leaf, carlig de trailer suplimentar.

Ceea ce a urmat a fost deja rutina pentru ca ma bazam pe naluca mea castigatoare. In ziua respectiva au urmat 2 stiuci, de 85 si 92 de centimetri si un biban de 33, dar cu genul acesta de pesti eram deja obisnuit.

Ca atacul salaului din prima zi nu a fost intamplator, aveam sa aflu in ultima zi de concurs atunci cand pe locul unde avusesem deunazi o stiuca mare am prins un salau de 60 de centimetri, astfel ca targetul meu, acela de a prinde toate cele 3 specii din concurs fusese atins. Satisfactia a fost insa si mai mare pentru ca pe langa cei 5 pesti anteriori am reusit sa mai punctez cu inca un biban de 42 de centimetri, care a reprezentat recordul meu la aceasta specie si toate la aceeasi naluca.

Probabil ca nu pare mare lucru, sa prinzi 6 pesti in 3 zile de concurs, insa avand in vedere ca nu cunosteam pista, nu cunosteam comportamentul pestelui si stilul de pescuit adaptat locului eu zic totusi ca nu a fost atat de rau.

Raman insa cu amintiri multe, unele frumoase, altele mai putin placute si cu o certitudine: Berti Shallow Killer, un spinnerbait ce mi-a adus 6 pesti la World Predator Classic 2015.

UN NOU INCEPUT

Weekendul trecut a debutat editia 2015 a CNS Spinning LRS. Au trecut deja 9 ani de la reformarea spinningului de competitie de la noi. Anul 2015 a adus un nou format, care a fost considerat cel mai potrivit pentru conditiile social-economice din Romania. Au existat si voci impotriva noului sistem pe echipe de cate doi in barca, dar- paradoxal – ele au venit in special de la pescari care au absentat cu desavarsire in ultimii ani de pe pistele de concurs ale LRS fiind in schimb prezenti la nenumarate concursuri pe echipe din afara campionatului national Neumarkt.

Sezonul a inceput cu o etapa de stiuca, in Delta Dunarii, pe “natural”. O decizie riscanta a AG a LRS, dar pe care toata lumea a inteles ca trebuie sa ne-o asumam impreuna. Momentan, “naturalul” este singura solutie pentru a putea pescuit pe o suprafata atat de mare din barcile proprii pregatite special pentru pescuit la rapitori. Suprafata uriasa de apa a necesitat si masuri speciale, barcile fiind monitorizate GPS pentru a atentiona la eventuala apropiere dintre doua barci sau la eventualele “evadari” din sector. Reusita deplina a acestui concurs cred ca va schimba mult perceptia despre concursurile de stiuca din Delta. Meritul principal apartine clubului PeApa.ro, precum si presedintelui si vicepresedintelui LRS, Marian Morcovescu si Rares Boeriu, dar un rol determinant in desfasurarea acestei etape l-a avut si resortul Egreta, locul unde atat pescarii cat si barcile lor au putut beneficia de cele mai bune conditii.

Si pentru noi acest nou format in echipe de doi pescari cu punctare a celor mai mari pesti este o provocare. In cei noua ani de campionate individuale in care au punctat toate capturile ne-am descurcat foarte bine, adunand impreuna 4 titluri nationale, un loc 2 si 3 locuri 3, precum si 9 etape castigate si alte 10 prezente pe podium (de patru ori locul 2 si de sase ori locul al treilea). Aceste cifre nu ofera  insa certitudinea ca ne vom descurca la fel de bine si in echipa.

Etapa de pe natural a fost unul dintre cele mai frumoase concursuri la care am participat, probabil in special datorita suprafatei uriase de apa pe care s-a desfasurat. Pe e alta parte, aceasta suprafata a fost avantajul major al pescarilor care pescuisera mai mult in zona respectiva din Delta Dunarii, intrucat o singura zi de antrenament oficial a fost insuficienta pentru a o putea “acoperi”. Pentru noi a fost destul de dificil, intrucat mai pescuisem o singura data pe lacurile aflate in sector. Ne-am petrecut ziua de antrenamente mai mult pentru explorarea sectorului si mai putin pescuind. Rezultatele de vineri, precum si experienta anterioara din toamna anului 2013 ne-au facut ca in concurs sa mizam exclusiv pe doua dintre lacurile principale aflate in zona de concurs: Isac si Chiril.

Daca in prima mansa s-a dovedit a fi o decizie inspirata, terminand pe locul al doilea dupa echipa Fane Bondrea – Bogdan Cheta, in mansa a doua nu am mai avut la fel de multa sansa, majoritatea echipelor aflate in topul zilei alegand zone mai retrase si mai putin pescuite. A fost locul 13 in mansa a doua, iar per total a iesit locul 6, un rezultat multumitor din perspectiva faptului ca nu cunosteam foarte bine zona de concurs, dar oarecum dezamagitor prin prisma rezultatului din prima mansa.

Am pescuit cu lansete de spinning Daiwa Steez Fle-X-lite echipate cu mulinete Daiwa Certate si de baitcasting Steez Flogger cu mulinete Daiwa Zillion TWS. Am folosit in special linguri si spinnerbait, iar duminica am avut cateva capturi si la rotative Axat Gigant si voblere Cormoran BellyDog si SavageGear 4Play. Parerea aproape unanima a fost ca nu nalucile au facut diferenta in prima etapa a CNS2015, ci localizarea; inspiratia de a alege pentru a doua mansa zone mai linistite sau cu apa ceva mai tulbure.

Am avut in intentie sa filmam intreaga desfasurare a manselor, dar o mica problema tehnica ne-a impiedicat sa facem acest lucru. Iar in timpul unui concurs nu iti poti permite sa pierzi timp incercand sa vezi care e problema din cauza careia s-au oprit aparatele de filmat. Am surprins totusi pe film mai multe driluri, dintre care si cel cu una dintre cele mai mari stiuci ale noastre din prima zi – 61cm, prinsa de Eugen la spinnerbait. (A mai fost una de 62, tot in prima zi, la Linx nr.2 silver).

Urmeaza etapele de clean si biban… in ordine Belis, Bicaz, Snagov. Dar pana atunci va asteptam cu drag la Bibanmania3, un concurs amical ai carui co-organizatori suntem, la Bicaz, in perioada 17-19 iulie 2015.

SNAGOV. CUPA TOTALSPINNING 5

In weekendul recent incheiat ne-am facut debutul in sezonul competitional 2015, pe lacul Snagov, la editia a–V-a cupei TotalSpinning, organizata de Asociatia Pescar Club 21.  A fost a doua editie cu participare in echipe de doi pescari si prima desfasurata in sezonul de primavara. Concursul s-a desfasurat in doua manse de cate 7 ore – una sambata, in care fiecare echipa a punctat cu cei mai mari cinci bibani, si una duminica, in care echipele au punctat cu cele mai mari cinci exemplare din speciile stiuca, salau si somn.

Motive obiective ne-au impiedicat sa ne antrenam pentru acest concurs, dar existau nenumarate zvonuri cum ca bibanii Snagovului sunt foarte greu de convins sa atace in aceasta perioada, in care atentia lor incepe sa fie indreptata mai mult catre procreere. Dintre rapitorii de la noi din tara, bibanii sunt probabil cel mai greu de prins in perioada de reproducere; mai ales cei mari.

Dupa cateva zile foarte calduroase dar cu rafale de vant care probabil ar fi facut imposibila desfasurarea in conditii optime a concursului, dimineata zilei de sambata ne-a intampinat linistita, dar cu o temperatura extrem de scazuta. Am avut surpriza sa ne gasim barcile acoperite de bruma. Pentru mansa de biban am folost combouri formate din lansete Cormoran Motala si ULX si mulinete Daiwa Certate 1003 si Luvias 1003 echipate cu fire monofilament Stroft (disponibile in curand la firma Arrow).

Am alergat aproape jumatate de mansa dupa primii cinci bibani, dupa care am schimbat loc dupa loc in incercarea de a ne imbunatati rezultatul. Pestii s-au mai activat odata cu cresterea temperaturii si in partea a doua a mansei am reusit sa prindem mult mai multi. Am trecut de la gruburile mici la shaduri Daiwa Duckfin Shad de 6cm si am tot inlocuit bibanii din livewell, reusind cu greu ca in final sa avem toti pestii de peste 20cm. Cu 105cm, am terminat mansa pe locul al doilea. Ar mai fi de notat faptul ca numai 5 echipe din 19 au reusit sa atinga limita de 5 pesti. In concluzie, bibanii chiar au fost greu de prins de aceasta data.

Mansa de duminica a inceput in aceleasi conditii de temperatura ca si cea de sambata. Cu mainile inghetate aproape de imposibilitatea de a tine lansetele am inceput o mansa care pentru noi avea sa fie mult mai grea. Am incercat toate tipurile de locuri pe care am prins in trecut stiuci la Snagov.

Atacurile au fost foarte rare si anemice. Am incercat foarte multe tipuri de naluci, dar toate stiucile le-am prins la spinnerbaituri cu agrafa, armate cu jiguri de 3-5 grame si gume Daiwa Duckfin Shad de 9cm, Reins Rockvibe shad de 10cm si BigBiteBaits Minnow de 7,5cm. Am pescuit exclusiv cu noile lansete Daiwa Steez AGS, sosite in Romania cu numai o saptamana inainte, iar rata rateurilor a fost extrem de mica, ele pretandu-se bine si pescuitului cu naluci reactive. La fel ca toate produsele din gama Steez, lansetele AGS sunt niste lansete foarte bine concepute, alcatuite din blankuri si componente de cea mai buna calitate.

Am adus la masuratoare cinci stiuci cu dimensiuni foarte apropiate (38-39-42-43-44cm). Cu 206cm ne-am clasat in aceasta mansa pe locul al 7-lea, iar in clasamentul final am reusit o clasare pe ultima treapta a podiumului.

Ne-a bucurat foarte mult prezenta la acest concurs, pe langa nume consecrate ale spinningului de competitie din Romania, a numeroase nume noi in peisajul competitional. Unii dintre ei pescari vechi si cu experienta indelungata, altii tineri sau mai putin tineri debutanti. Speram ca le-a placut si s-au simtit bine si ii vom vedea in viitor in mod constant pe pistele de concurs.

Printre ei l-am remarcat in mod deosebit pe Radu Morcovescu, de numai 14 ani, care – in echipa Relax impreuna cu experimentatul Robert Boanta – a reusit o dubla lovitura – locul doi si CMMC, un somn de 64cm.

Prima treapta a podiumului a fost ocupata de echipa Sever Grosu – Ghenadie Vatamaniuc.

In ciuda braconajului intens, Snagovul inca ofera conditii excelente pentru un concurs de spinning. A demonstrat-o o data in plus cu ocazia editiei a-V-a a Cupei TotalSpinning.