JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

PESCUITUL CU ROTATIVE

ROTATIVELE- unele dintre cele mai populare momeli artificiale – sunt naluci metalice compuse din mai multe elemente; unele dintre ele – paleta si calaretul-  aflandu-se in timpul evolutiei intr-o miscare de rotatie fata de celelalte: corp, ax, ancora.  Sunt niste mecanisme mici dar de mare precizie care daca sunt construite corespunzator functioneza in momentul tractarii prin apa. Sunt naluci a caror eficienta este dependenta atit pe stralucire cit si de vibratie.

Sunt compuse din:

ELEMENTE_ROTATIVA

1.PALETA METALICA – elementul de baza al rotativei, fiind componenta care in timpul evolutiei se roteste in jurul axului.

2.LESTUL (CORPUL) – principalul sau rol este acela de a da greutate nalucii. De asemenea are si un rol important in aspectul general, culoarea si forma fiind de multe ori unul din motivele de declansare a atacului. Rotativele Berti au lestul fie din plumb vopsit electrostatic pentru o rezistenta cat mai mare in timp, fie din alama.

3.AXUL – este elementul de lagatura dintre paleta, corp si ancora. Fiind mecanisme care evolueaza in apa, trebuie sa fie excutat din sirma inoxidabila pentru a-si pastra caracteristicile in timp. Toate rotativele berti au axul din sirma inoxidabila. Este prevazut in partile superioara si inferioara cu doua bucle de prindere.

4.CALARETUL – elementul prin care paleta este atasata de ax. Trebuie executat riguros pentru ca naluca sa functioneze corespunzator.  Intre diametrul axului si gaurile din calaret trebuie sa fie un raport optim.

5.ANCORA – este montata in ochetul inferior al axului intr-o articulatie libera ce-i permite o miscare de aproape 360* .  Astfel pestii nu dispun de niciun punct de sprijin ce le-ar favoriza dezagatarea.

Intre aceste componente trebuie sa existe un echilibru foarte bun pentru ca mecanismul sa functioneze. Lestul trebuie sa aiba o greutate optima in raport cu dimensiunea paletei pentru ca aceasta sa se invirta corspunzator inca din primul moment in care rotativa este pusa in miscare. Ancora trebuie sa aiba o dimensiune conforma cu restul ansamblului.

In functie de forma pe care o au paletele ele evolueaza sub un unghi mai deschis sau mai inchis fata de axul nalucii. Cele care evolueaza sub un unghi deschis emit vibratii mai intense iar cele care evolueaza mai aproape de ax emit vibratii mai slabe.

R1

PESCUITUL IN APE STATATOARE

1.RECUPERARE CONTINUA

Aceste naluci functioneaza doar in timpul tractiunii si de aceea recuperarea continua este modul cel mai des in care ele sunt utilizate. Aprecierea de care se bucura in randul pescarilor se datoreaza faptului ca functionarea lor nu este determinata de experienta acestora. Au avantajul propriei greutatii si de aceea pot evolua la adancimea dorita de pescar, din profunzime paina la suprafata apei.

2.RECUPERAREA PE SUBSTRAT

Este un mod de pescuit  folosit in mod special in perioadele reci, in care pestii sunt grupati la adancime in apropierea substratului si are ca scop mentinerea rotativei in aceasta zona a apei. Aceasta metoda reprezinta  o alternare intre perioadele de recuperare continua in care naluca este activa si perioadele  de pauza in care naluca este asteptata sa revina pe substrat. La unele modele, la care paleta se invarte si in momentele de cadere, de multe ori atacurile survin chiar in aceste momente de repaus.

R2

PESCUIT IN APE CURGATOARE

Sunt naluci foarte des folosite in apele curgatoare, curentul apei fiind un facor care le accelereaza miscarea de rotatie . Ele pot fi utilizate atat pescuind in amonte cat si in aval.

In ape repezi, in raurile mici de munte cu viteza mare de curgere ele se utilizeaza in mod special pescuind in amonte. Conditia ca ele sa evolueze este ca viteza de recuperare sa fie mai mare decat cea de curgere a raului.

In ape domoale ele  se utilizeaza pescuindu-se  de-a latul curentului sau in aval. In aceste situatii viteza de recuperare trebuie corelata cu curentul apei si cu adancimea la care pescarul doreste ca naluca sa evolueze.  Vara cand pestii sunt activi se recomanda pescuitul pe marginea suvoaielor cu curent puternic unde apa este bine oxigenata. Se pescuieste cu o viteza mare de recuperare care are rolul de a mentine naluca in zona de suprafata acolo unde pestii cauta hrana. In perioadele reci se recomanda pescuitul in zone cu curent foarte slab. Viteza de recuperare trebuie sa fie mica pentru a permite rotativei sa coboare  pana in apropierea substratului.

PESCUITUL CU CICADE

CICADA – o naluca metalica versatila, ce poate fi folosita in orice fel de apa, fie curgatoare, fie statatoare, in orice anotimp, primavara, vara, toamna, chiar si iarna la copca, eficienta la toate speciile de pesti rapitori, in toate straturile, din apropierea fundului, intre ape si la suprafata.
DESCRIERE SI EVOLUTIE:
Naluca vibratoare alcatuita dintr-o lama metalica lestata in partea frontala fata de sensul de tractiune avand o miscare de vibratii compusa intre o miscare puternica stanga-dreapta in plan orizontal cu o miscare usoara in plan vertical. Vibratia se datoreaza echilibrului instabil in care aceasta se afla in timpul deplasarii prin apa (al tractiunii) si al tendintei restabilirii acestui echilibru.
tpc1
1. Lama metalica
2. Lest
3. Gaura fixare ancora sau carlig dublu
4. Gauri prindere A si B
Prinderea cicadei se face in gaurile 4A si 4B
4A. Este gaura de prindere cel mai des folosita, la pescuitul “lansat” de pe mal sau din barca. Poate fi folosita si atunci cand se pescuieste cu viteze medii si  mari de recuperare sau cu viteze mai mici in ape cu curent. Vibratia in acest caz este marunta.
4B. Cicada se prinde de aceasta gaura numai in pescuitul vertical (vertical jigging), fie din barca, fie iarna la copca, cu viteze mici de recuperare.

Intensitatea vibratiei creste odata cu viteza de recuperare. Forma, dimensiunile, pozitionarea lestului au fost alese astfel incat cicada sa aiba o miscare cat mai naturala, continua la schimbarile bruste de directie, si sa permita lanseuri cat mai lungi chiar si in conditii de vant puternic.
METODE DE PESCUIT:
De la inceput trebuie precizat ca la pescuitul cu cicada, ca si in cazul altor naluci, pentru a avea rezultate bune trebuie sa existe o concordanta intre viteza de recuperare, tipul de vibratie pentru care optam (pozitia legaturii), adancimea apei, culoarea nalucii.
1. TRACTIUNE CONTINUA
Naluca se recupereaza liniar, continuu, la o anumita adancime stabilita de pescar si care depinde de timpul de scufundare si de viteza de recuperare.

tpc2
2. RECUPERARE STIL JIGGING
Dupa lansare se asteapta pana cand cicada ajunge pe fundul apei. Se incepe apoi o recuperare in stil jigging (in dinti de fierastrau) cu miscari de ridicare a cicadei de pe fund alternate cu perioade de asteptare (recuperare a buclei de fir) pentru a permite cicadei sa cada din nou pe fund.
De amplitudinea miscarii de ridicare a lansetei depinde inaltimea la care se ridica cicada fata de substrat. In perioadele calde, miscarea poate fi ampla, alternata cu perioade de recuperare continua, stopuri- imprimand astfel cicadei o miscare mai sprintena.

tpc3
Pe masura ce vremea se raceste, intensitatea si ritmul evolutiei scade. In perioadele reci, toamna tarziu, primavara, chiar si iarna la copca, miscarea de ridicare trebuie sa fie cat mai scurta, astfel incat sa permita cicadei una-doua miscari de vibratie, dupa care sa revina inapoi pe substrat. Atacul survine de cele mai multe ori in momentul in care incepe ridicarea nalucii si este perceput ca o usoara ingreunare a acesteia.
3. VERTICAL JIGGING
Se lasa cicada sa se scufunde vertical la marginea unei structuri sau pe prag, pana aceasta atinge substratul. Tehnica de pescuit consta in alternarea momentelor de tractiune verticala cu cele de  elibarare a firului , pentru a permite cicadei sa atinga din nou substratul. Se recomanda, de asemenea, intensitati si amplitudini diferite ale miscarilor de ridicare. De cele mai multe ori atacul survine la scurt timp dupa ce cicada incepe sa fie ridicata de pe substrat. Este o tehnica folosita cu rezultate foarte bune si la pescuitul la copca.
tpc4

4. PESCUIT IN APE CURGATOARE
Se lanseaza in amonte, se recupereaza rapid la inceput, iar viteza de recuperare scade pe masura ce cicada ajunge in aval fata de pozitia pescarului.
Prinderea cicadei trebuie facuta numai cu agrafe simple, fara vartej, avand o forma rotunjita. Pentru o evolutie cat mai naturala se recomanda pescuitul cu monofilament, iar daca pestele vizat este stiuca, struna trebuie sa fie cat mai fina.

TEHNICI DE PESCUIT LA OSCILANTA

Considerate de unii fade si neinspirate, botezate peiorativ “table” sau “tinichele”, oscilantele raman pentru multi pescari de la noi prima optiune pentru rapitor. De ce? Pentru ca nu trebuie sa fii cel mai priceput ca sa prinzi cu ele.
Universalitatea lor este data de faptul ca permit pescarilor permanente inovatii. Cu aceeasi oscilanta se poate pescui diferit de la un pescar la altul sau in lanseuri consecutive. Daca in timp ce cauti pastravul intre ape, la 7-8 metri adancime, jucand lingura lent pe verticala, observi o “muscareala” la suprafata, la lanseul urmator modifici complet metoda de pescuit, incercand sa atragi atentia pestelui din suprafata.
De multe ori, la pescuit- schimbarea rapida, adaptarea imediata la situatia noua, oportunismul- sunt vitale, iar oscilanta ajuta pescarul sa rezolve aceste probleme. Oscilantele sunt naluci metalice cu trei particularitati constructive: forma, grosime si curbura. Combinate, aceste particularitati determina evolutia oscilantei, generand o suma de straluciri si de vibratii care vor fi influentate major de ritmul de recuperare. Rezultatul va fi mimarea unui peste bolnav, panicat, cu miscari haotice.

1. RECUPERAREA CONTINUA

Este metoda cea mai simplă de pescuit cu lingura oscilantă, dar care poate avea rezultate în orice fel de apă şi la toate speciile de peşti răpitori. Un mare avantaj al oscilantelor este acela că pot evolua la orice adâncime. În funcţie de adâncimea la care dorim să evolueze năluca, începem recuperarea mai repede sau mai târziu, raportat la momentul în care aceasta atinge apa.

T1

Recuperarea se face continuu, uniform, până când năluca ajunge la mal. Viteza de recuperare trebuie să fie aleasă în funcţie de oscilantă, mai mare sau mai mică, pentru ca aceasta să aibă o mişcare de oscilaţie stânga-dreapta şi pentru a evita efectul de rotire. Pentru a găsi viteza optimă de recuperare, se fac 2-3 lanseuri în scurt, la vedere. Pentru rezultate cât mai bune şi pentru a acoperi cât mai bine toate ‘straturile’ apei, la lanseuri consecutive, în acelaşi loc, se recomandă recuperarea oscilantei la adâncimi diferite.

tpo04


2. RECUPERAREA “JUCATA” – INTRE APE

Este metoda cea mai folosită la pescuitul ştiucii şi a păstrăvului de lac. Într-un lanseu, oscilanta străbate pe verticală mai multe straturi, explorează mai multe adâncimi, de aceea este poate şi cea mai eficientă. După lanseu, lingura este lăsată să coboare până la adâncimea dorită de pescar, apoi este ridicată scurt (jucată) din vârful lansetei în 2-3 trepte, recuperată continuu 1-2 ture, după care este oprită şi aşteptată iar să coboare. Acest ciclu cădere–ridicare–joc-recuperare se reia până la următorul lanseu.

T2

În funcţie de gradul de activitate al răpitorului, ritmul imprimat nălucii este mai lent sau mai rapid. În acest stil de pescuit, atacul are loc de cele mai multe ori în momentul de repaus (pe cădere) al oscilantei şi de aceea recomand pescarului să urmărească în permanenţă firul, deoarece, dacă atacul este discret, nu este simţit de pescar în lansetă, fiind perceput doar ca o uşoară tresărire a firului. Pentru ca înţepătura ce urmează să fie eficientă, lanseta trebuie să fie orientată cu vârful înspre direcţia lanseului pe tot timpul recuperării.

tpo02

3. RECUPERAREA IN SUPRAFATA

Recuperarea începe imediat, în momentul în care oscilanta atinge suprafaţa apei. Este o recuperare rapidă, efectuată cu vârful lansetei sus, cu zvâcniri scurte din încheietura mâinii, care să imprime lingurii o mişcare ostentativă cât mai zgomotoasă în stratul superficial, asemănătoare pescuitului cu voblere de tip topwater. Această metodă are ca ţintă răpitorii aflaţi în căutarea prăzii la suprafaţa apei. Este recomandată la pescuitul ştiucii în ape mici, pline de vegetaţie, la avat, vara, când urmăreşte şi atacă bancurile de obleţi din suprafaţă, la clean şi păstrăv de lac, în perioadele liniştite când putem localiza muscărerile din suprafaţă.

T3

Momentul atacului este trăit la intensitate maximă de pescar, deoarece este la vedere şi, din această cauză, de cele mai multe ori avem tendinţa de a înţepa înainte ca răpitorul să apuce năluca. Pentru a menţine oscilanta pe suprafaţă, este nevoie de recuperări rapide. Oricât de mare ar fi viteza de recuperare, peştii răpitori se pot mişca şi mai repede, deci există în permanenţă timp pentru atac.

tpo01


4. RECUPERAREA STIL “JIGGING”

Metoda de pescuit este asemănătoare cu pescuitul cu momeli soft. După lanseu se aşteaptă ca oscilanta să ajungă pe fundul apei. Se începe apoi o recuperare în dinţi de fierăstrău, cu mişcări de ridicare a oscilantei de pe substrat, alternate cu perioade de aşteptare şi recuperare a buclei de fir, pentru a permite oscilantei să ajungă înapoi pe fund.

T4

Atacul survine ori în momentul ridicării şi este perceput ca o îngreunare a oscilantei, ori în scurtele momente de cădere, imediat după ce lingura atinge substratul, şi este vizibil – de multe ori foarte slab – pe fir. Pentru ştiucă este o metodă practicată în perioadele reci – de aici şi atacurile de multe ori foarte fine – în ape adânci şi care vizează adeseori capturi capitale. Altfel, este un stil ce se adresează bibanului şi şalăului, peşti ce vânează preponderent în apropierea substratului.

tpo03