JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

VANATOARE DE URSI POLARI LA SNAGOV

Memorialul Iancu Dumitrescu, sau Cupa Arrow-Okuma de la Snagov a reprezentat cea de-a patra etapa a CNS Barca 2015 organizat de LRS.

Chiar daca Snagovul este unul din lacurile noastre “de suflet”, ne-am prezentat la acest concurs cu handicapul de a nu fi reusit decat doua zile de antrenament, dintre care una terminata la ora 14.00 din cauza vantului foarte puternic.

In prima mansa am reusit foarte repede sa ne prindem primii 20 de bibani punctabili, dupa care am inceput sa “alergam” in cautarea bibanilor mai “imbracati”.

Am inlocuit incet-incat pesti care masurasera intre 17 si 22cm, ajungand in final sa avem in fise 20 de bibani intre 23 si 30cm, iar cu o medie a capturilor de putin peste 25cm (501cm din 20 de pesti) am incheiat aceasta prima mansa pe locul 1.

A doua mansa a fost mult mai complicata (clasamentul final al mansei ne-a aratat ca nu numai pentru noi). De-abia in jurul orei 12.00 am reusit sa punem in livewell al 20-lea biban punctabil. Problema era ca aproape jumatate din pesti erau mici, intre 16 si 19cm.

Am inceput din nou sa schimbam loc dupa loc si am reusit in cele trei ore ramase sa inlocuim mare parte dintre ei cu pesti de peste 20, ramanand in final cu numai 3 bibani de 19 cm. Cu 467cm din cei mai mari 20 de bibani am castigat si aceasta mansa, la egalitate perfecta cu echipa Cristi Dragota – Csaba Imreh.

Am pescuit in continua miscare. Chiar daca Snagovul este o pista mai mica decat sectorul de Delta sau lacul de la Bicaz unde s-au desfasurat etape anterioare, a fost concursul din 2015 la care am consumat cea mai multa benzina.

Am pescuit cu combouri formate din lansete Cormoran TX4 Motala si Mulinete Daiwa Certate si Luvias 1003, alternand firele monofilament de la Stroft cu textile Stroft si Gamakatsu, iar nalucile pe care am avut cele mai multe capturi au fost gruburile mici armate pe microjiguri cu contre. In perioadele de acalmie totala, am reusit sa scoatem din apatie cativa bibani si cu voblerele StrikePro CrankyDeep.

Alternarea tipurilor de abordare, a nalucilor si a tipologiei locurilor a fost esentiala in obtinerea unui rezultat bun la Snagov. Modul de punctare de anul acesta, cu cei mai mari 20 de bibani pe mansa a facut concursurile dedicate acestei specii mult mai atractive. Ambele concursuri de biban au fost foarte disputate, mult mai spectaculoase decat concursurile din anii precedenti, cand exista practic o reteta pe care o respectau cu strictete ocupantii primelor locuri.

Acelasi tip de naluca, o anumita adancime si un anumit tip de structura faceau practic diferenta intre un loc fruntas si o clasare mediocra sau slaba. Anul acesta toate aceste tabuuri au disparut, lasand loc unor concursuri mult mai dinamice. Tehnicile complet diferite si o varietate mult mai mare a nalucilor folosite au fost ingredientele pricipale ale etapelor de biban din 2015.

Ne-am clasat pe primul loc la finalul unui concurs care ne-a solicitat la maxim, dar in care ne-am dorit foarte mult sa scoatem un rezultat notabil, in amintirea celui care a fost Iancu Dumitrescu. Ne-au insotit pe podium echipele Vasile Jarda – Catalin Avasiloaie si Cristi Anghelina – Cristi Hurjui. Premiul pentru cea mai mare captura a fost adjudecat de echipa Elvis Vigu – Razvan Mocanu, cu un biban de 32cm capturat in prima mansa.

In clasamentul general 2015 ramanem pe locul al doilea, la 3 puncte in spatele echipei Robert Boanta – Andrei Sava. Punctarea in clasamentul final a celor mai bune 4 rezultate din 5 concursuri ne lasa insa doar sperante pur teoretice de a putea urca pe prima pozitie a podiumului dupa etapa de la Sarulesti. Partea plina a paharului este insa ca  – tot conform aceluiasi principiu de punctare – nu mai avem cum sa pierdem locul al doilea, echipa Cristi Dragota – Csaba Imreh putand cel mult sa ne egaleze la puncte in clasamentul final al anului, fara insa a avea cum sa ne egaleze sau depaseasca la urmatoarul criteriu de departajare – numarul de pesti.

Urmeaza asadar ultima etapa a anului, la Sarulesti, peste numai doua saptamani, unde din respect fata de competitie suntem datori sa incercam imposibilul.