Ca in fiecare din ultimii patru ani, sfarsitul perioadei de prohibitie aduce cu el o  etapa de campionat national in Delta Dunarii. Anul acesta, pentru cele doua etape din Delta, AG a LRS a hotarat sa ofere participantilor doua zile de antrenament oficial, exact asa cum se intampa si la Campionatele Mondiale organizate de FIPS-CIPS.

Temerile privind o eventuala presiune prea mare au fost spulberate de numarul mare de stiuci masurate de arbitri in cele doua zile de concurs. “Naturalul” ofera in continuare surprize placute, in ciuda zvonurilor ca sectorul de concurs e colmatat de vegetatie in proportie de 80% sau ca pestii raspund extrem de greu.

In conditiile in care barcile au inceput sa plece catre locurile de pescuit la ora 6.30, noi am pus in barca a -10-a stiuca punctabila la ora 8:18 in prima mansa si la 8:16 in cea de-a doua. Adica dupa aproximativ o ora de pescuit efectiv.

Daca punem la socoteala si ca cea mai mare stiuca, adusa la masuratoare de echipa Ciprian Danilov – Ciprian Hrisca, si prinsa- spre satisfactia noastra- la o oscilanta BERTI Doli nr.1, a avut 86cm, putem intelege cu adevarat forta uriasa de regenerare a Deltei si a pestilor care o populeaza.

In prima mansa noi am prins undeva in jur de 30 de stiuci punctabile, dar din pacate nu am reusit sa ne clasam decat pe locul 14, suma lungimilor celor mai mari 10 stuci fiind 497cm.

In a doua mansa, desi am pus in barca ceva mai putine stiuci punctabile – cred ca aproximativ 20, am reusit o clasare mult mai buna, locul 6, cu 517cm, cu toate ca am pescuit cu o ora si ceva mai putin, deoarece – la fel ca multi alti concurenti – am preferat sa admiram furtuna din finalul mansei de pe terasa camerei noastre de la  Egreta resort.

Majoritatea stiucilor le-am prins la oscilante, in special la LINX, ES si LUCKY RT, dar am avut rezultate bune si la spinnerbait.

 Desi cu 20 de puncte mansa nu speram la o clasare foarte buna, nivelul foarte ridicat la care sunt majoritatea echipelor din campionat a facut posibile rasturnari foarte spectaculoase ale clasamentului, ducandu-ne, in final pe cea de-a treia treapta a podiumului de etapa.

Clasamentele extrem de stranse aduc cu ele si nenumarate calcule post-concurs privind o eventuala captura intr-una sau alta dintre manse. Ca sa nu ne lasam nici noi mai prejos… o stiuca ceva mai imbracata in prima mansa ne-ar fi saltat de pe ultima pe prima treapta a podiumului.

Cred ca am avut aceasta stiuca in lanseta pentru cateva secunde, dar din pacate nu am reusit s-o aduc la barca…

Absolut remarcabil nivelul premiilor oferite de catre organizatori cu ajutorul sponsorilor. Multumim si din acest colt de pagina pentru premiul extrem de substantial oferit de American Nautics, Navtron, Herakles, Cormoran Resort si Ciucas.

Urmeaza etapa de la Bicaz, speram cu pesti mai multi si mai uniform raspanditi pe suprafata lacului decat la etapa de anul trecut. Fir intins tuturor!

In weekendul recent incheiat a avut loc in Delta Dunarii, pe “natural”, zona Uzlina-Isac, cupa Herakles, prima etapa a CNS Spinning LRS 2016. Dupa o lunga asteptare, pescarii de spinning din Romania si-au incrucisat din nou lansetele in incercarea unei clasari cat mai bune in etapa de debut. De remarcat faptul ca acesta etapa a fost concursul organizat de LRS cu cea mai numeroasa participare – 56 de echipe de cate doi pescari fiind prezente la fluierul de start al arbitrilor.

Spre deosebire de etapa din Delta de anul trecut, cand majoritatea echipelor au reusit sa-si atinga tinta de 10 stiuci pe mansa, anul acesta pestii punctabili au fost mult mai putini, in ciuda faptului ca au punctat si bibanii de peste 25cm.

Pentru noi, antrenamentele au fost aproape dezastruoase, o singura stiuculita prinsa in jumatate de zi de pescuit cu o saptamana inainte de concurs si nici un peste punctabil in vinerea antrenamentului official. Dintr-un motiv aproape prostesc am ales sa pescuim in prima mansa pe lacul Chiril. Ne-am spus ca daca pe restul lacurilor am incercat in antrenamentele oficiale si nu am prins nimic, mai rau de atat nu are cum sa fie… Si a fost o decizie mai mult decat inspirata. Dupa trei ore din prima mansa punctasem déjà cu trei bibani si doua stiuculite. Pana la finalul mansei nu am reusit sa mai aducem in barca decat un singur biban de 25cm. Acesti sase pesti ne-au urcat totusi la finalul zilei pe locul 4.

Ca un fapt inedit, doi dintre cei sase bibani punctabili au atacat la spinnerbait mare, cu skirt, pentru stiuca, iar cele doua stiuci au fost pacalite de un micro-spinnerbait de biban, pescuit cu echipament light, fara struna, motiv pentru care si drillurile au fost cu ceva peripetii si s-au incheiat cu doua mincioage pline de iarba urcate in barca.

In masa a doua am plecat printre primii – tot catre Chiril. In primele 5 ore ale mansei nu am reusit sa punctam decat cu doi bibani, dar din fericire pentru noi, am reusit sa gasim “reteta” pentru stiuci (un pescuit foarte rapid, la oscilante – eu la Linx argintat, Eugen la Semiluna galbena) cand mai aveam trei ore. Am reusit ca pana la finalul mansei sa punem in minciog 9 stiuci, dintre care 4 au depasit “bariera” de 40cm. Au fost suficiente pentru a ne ajuta ca la finalul concursului sa ocupam ultima treapta a podiumului.

In prima mansa am prins toti pestii punctabili la spinnerbait, doi bibani la spinnerbait cu skirt, iar restul de doi bibani si doua stiuci la micro-spinnerbait cu agrafa armat cu microjig si grub mic. In cea de-a doua mansa, un biban a preferat acelasi tip de micro-spinnerbait, un biban si o stiuca i-am prins la oscilanta Linx nr.2 argintat, iar trei stiuci la oscilanta Semiluna galbena.

In mansa a doua am avut si un mic incident, cu un Gopro avariat, motiv pentru care a trebuit sa pescuim destul de mult timp amandoi de pe platforma din spate. Fimele rezultate sunt destul de inestetice, nu sunt nici foarte artistice, dar reprezinta dovada ca ne prindem pestii in mod cinstit, daca exista cineva care se indoia de asta. Cel putin din acest punct de vedere, introducera obligatorie a filmarilor este o decizie foarte inspirata a AG a LRS.

Per total, cred ca a fost un concurs reusit. Daca in ceea ce priveste organizarea ne asteptam ca ea sa fie impecabila, baietii de la Esox fiind adevarati specialisti in domeniu, in ceea ce priveste numarul de capturi, situatia ne-a depasit cu mult asteptarile. Desi vineri seara am pronosticat ca maxim 10 echipe vor reusi sa prinda pesti punctabili, in cele din urma 41 de echipe din cele 56 au reusit sa puncteze cel putin un peste.

In ceea ce priveste numarul de capturi, parerile sunt impartite: unii considera ca asa arata un concurs reusit, in care pestii sunt foarte greu de adus in barca, iar altii sustin ca ar fi fost foarte bine daca bibanul ar fi punctat de la 20cm. In sistemul actual de punctare, in care fiecare peste puncteaza cu patratul lungimii sale, reducerea limitei minime la 20cm pentru biban nu ar fi influentat clasamentul aproape deloc. Personal, cred ca atat unii cat si ceilalti au partea lor de dreptate. Cert este – asa cum am mai spus in repetate randuri – ca indiferent de sistemul de punctare, de speciile punctabile sau de dimensiuni minime, INTOTDEAUNA vor iesi castigatori cei care prind peste.

Urmeaza doua etape de clean-biban, la Bicaz si Belis-Fantanele, probabil singurele locatii din tara in care se pot organiza concursuri in perioadele caniculare. Speram sa fie doua etape cu mai multi pesti pe fisele tuturor concurentilor. Dar in special pe ale noastre! 🙂

Faclia 4-5 octombrie 2003. Dupa cativa ani in care competitiile de spinning la stiuca din sudul tarii luasera o pauza totala, primul weekend al lunii octombrie 2003 a programat Cupa Arrow, un concurs ce avea sa reuneasca la start  zeci de pescari de spinning din toata tara. N-as putea spune cu exactitate cati participanti au fost, dar cred ca vreo 70. Locatia: un lac din apropierea orasului Medgidia, care va ramane necunoscut pentru toti concurentii pana la data desfasurarii concursului. In realitate lucrurile n-au stat deloc asa, dar nu asta este subiectul acestui articol.

Cupa Arrow din 2003 a reprezentat pentru mine debutul in competitiile de spinning, astfel incat imi voi aminti cu placere toata viata de acest concurs.

In urmatoarele trei toamne – 2003, 2004 si 2005, ne-am petrecut  nenumarate weekenduri in cautarea stiucilor capitale de la Faclia. Si nu erau putine. Nu cred c-a existat macar o zi de pescuit la Faclia in care cel putin unul dintre noi sa nu reuseasca sa prinda o stiuca de fotografie.  Weekend de weekend se doborau recorduri, se castigau pariuri sau macar se scapau in drill stiuci de poveste.

Era rezultatul pasiunii unui om care a incercat sa faca din Faclia un colt de Delta, un loc in care pescarii de stiuca sa poata sa prinda si sa elibereze stiuci pe care le vazusera pana atunci numai in poze.

Omul sfinteste locul, iar dl Corneliu Balan sfintise prin pasiunea lui salba de lacuri de la Faclia. Intr-o perioada in care administratorii si patronii de balti din sudul tarii nu stiau cum sa faca sa scape de stiucile din lacurile lor, dl. Balan reusise sa faca din Faclia o balta de vis pentru orice pescar de stiuca din Romania.

Din pacate, in anii care au urmat, noii administrator ai lacurilor de la Faclia au modificat in mod brutal ecosistemul, in special prin obturarea canalelor de trecere dintre lacuri si japsele adiacente. Aceste interventii completate de permisiunea acordata pescarilor sportivi de a retine stiucile capturate au facut ca acestea sa devina din ce in ce mai rare.

Ultimele vizite la Faclia le-am facut in toamna anului 2009, cand am putut observa ca bibanul devenise specia de rapitor dominanta. Chiar daca am avut doua partide minunate de pescuit la biban, presarate si cu cateva marlite, am considerat in anii urmatori ca drumul este prea lung pentru pescuit la biban.

Faclia noiembrie 2015. Existau in ultima vreme ceva zvonuri cum ca Faclia ar fi redevenit un loc binecuvantat pentru pescarii de rapitori. Am facut asadar o excursie in acest weekend pentru a revedea unul dintre locurile noastre preferate.

Noii administratori au pus la punct foarte bine infrastructura, drumul foarte bun pana langa barcile care te asteapta uscate si curate, firma de paza la poarta… totul pare rupt dintr-un film occidental. Din pacate pentru pescarii de spinning am remarcat preferinta lor pentru pescuitul la crap, totul este pregatit perfect pentru pescarii care prefera drilurile cu crapi in dauna unui pescuit dinamic in cautarea rapitorilor.

Am pescuit 4 oameni din doua barci, dar din pacate rezultatele au fost mult sub asteptari… 4 bibani si o singura stiuculita.”Performerul” zilei a fost Ionut.

Am pescuit cu naluci mari, in cautarea stiucilor, dar nu am reusit sa le ademenim sub nici un chip. In cazul in care mai erau acolo, probabil ca isi schimbau dintii… sau parul, sau naravul. Nu am stiut niciodata daca legenda cu schimbatul dintilor in aceasta perioada are vreun sambure de adevar in ea; dar incet-incet o sa ma prefac macar ca incep sa o cred.

Noi am reusit sa aducem in barca doar 4 bibani; e adevarat, destul de “imbracati”. Era si greu sa prindem altfel de bibani la nalucile cu care pescuiam.

Nu stiu daca rezultatele slabe din weekend sunt un motiv suficient de puternic pentru a crede ca rapitorii sunt atat de firav reprezentati la Faclia. Probabil vom mai face o incercare, poate in aceasta iarna, poate la primavara. Macar in amintirea minunatelor partide de pescuit din trecut, Faclia merita putina insistenta.

Weekendul trecut a debutat editia 2015 a CNS Spinning LRS. Au trecut deja 9 ani de la reformarea spinningului de competitie de la noi. Anul 2015 a adus un nou format, care a fost considerat cel mai potrivit pentru conditiile social-economice din Romania. Au existat si voci impotriva noului sistem pe echipe de cate doi in barca, dar- paradoxal – ele au venit in special de la pescari care au absentat cu desavarsire in ultimii ani de pe pistele de concurs ale LRS fiind in schimb prezenti la nenumarate concursuri pe echipe din afara campionatului national Neumarkt.

Sezonul a inceput cu o etapa de stiuca, in Delta Dunarii, pe “natural”. O decizie riscanta a AG a LRS, dar pe care toata lumea a inteles ca trebuie sa ne-o asumam impreuna. Momentan, “naturalul” este singura solutie pentru a putea pescuit pe o suprafata atat de mare din barcile proprii pregatite special pentru pescuit la rapitori. Suprafata uriasa de apa a necesitat si masuri speciale, barcile fiind monitorizate GPS pentru a atentiona la eventuala apropiere dintre doua barci sau la eventualele “evadari” din sector. Reusita deplina a acestui concurs cred ca va schimba mult perceptia despre concursurile de stiuca din Delta. Meritul principal apartine clubului PeApa.ro, precum si presedintelui si vicepresedintelui LRS, Marian Morcovescu si Rares Boeriu, dar un rol determinant in desfasurarea acestei etape l-a avut si resortul Egreta, locul unde atat pescarii cat si barcile lor au putut beneficia de cele mai bune conditii.

Si pentru noi acest nou format in echipe de doi pescari cu punctare a celor mai mari pesti este o provocare. In cei noua ani de campionate individuale in care au punctat toate capturile ne-am descurcat foarte bine, adunand impreuna 4 titluri nationale, un loc 2 si 3 locuri 3, precum si 9 etape castigate si alte 10 prezente pe podium (de patru ori locul 2 si de sase ori locul al treilea). Aceste cifre nu ofera  insa certitudinea ca ne vom descurca la fel de bine si in echipa.

Etapa de pe natural a fost unul dintre cele mai frumoase concursuri la care am participat, probabil in special datorita suprafatei uriase de apa pe care s-a desfasurat. Pe e alta parte, aceasta suprafata a fost avantajul major al pescarilor care pescuisera mai mult in zona respectiva din Delta Dunarii, intrucat o singura zi de antrenament oficial a fost insuficienta pentru a o putea “acoperi”. Pentru noi a fost destul de dificil, intrucat mai pescuisem o singura data pe lacurile aflate in sector. Ne-am petrecut ziua de antrenamente mai mult pentru explorarea sectorului si mai putin pescuind. Rezultatele de vineri, precum si experienta anterioara din toamna anului 2013 ne-au facut ca in concurs sa mizam exclusiv pe doua dintre lacurile principale aflate in zona de concurs: Isac si Chiril.

Daca in prima mansa s-a dovedit a fi o decizie inspirata, terminand pe locul al doilea dupa echipa Fane Bondrea – Bogdan Cheta, in mansa a doua nu am mai avut la fel de multa sansa, majoritatea echipelor aflate in topul zilei alegand zone mai retrase si mai putin pescuite. A fost locul 13 in mansa a doua, iar per total a iesit locul 6, un rezultat multumitor din perspectiva faptului ca nu cunosteam foarte bine zona de concurs, dar oarecum dezamagitor prin prisma rezultatului din prima mansa.

Am pescuit cu lansete de spinning Daiwa Steez Fle-X-lite echipate cu mulinete Daiwa Certate si de baitcasting Steez Flogger cu mulinete Daiwa Zillion TWS. Am folosit in special linguri si spinnerbait, iar duminica am avut cateva capturi si la rotative Axat Gigant si voblere Cormoran BellyDog si SavageGear 4Play. Parerea aproape unanima a fost ca nu nalucile au facut diferenta in prima etapa a CNS2015, ci localizarea; inspiratia de a alege pentru a doua mansa zone mai linistite sau cu apa ceva mai tulbure.

Am avut in intentie sa filmam intreaga desfasurare a manselor, dar o mica problema tehnica ne-a impiedicat sa facem acest lucru. Iar in timpul unui concurs nu iti poti permite sa pierzi timp incercand sa vezi care e problema din cauza careia s-au oprit aparatele de filmat. Am surprins totusi pe film mai multe driluri, dintre care si cel cu una dintre cele mai mari stiuci ale noastre din prima zi – 61cm, prinsa de Eugen la spinnerbait. (A mai fost una de 62, tot in prima zi, la Linx nr.2 silver).

Urmeaza etapele de clean si biban… in ordine Belis, Bicaz, Snagov. Dar pana atunci va asteptam cu drag la Bibanmania3, un concurs amical ai carui co-organizatori suntem, la Bicaz, in perioada 17-19 iulie 2015.

In urma cu doua saptamani a avut loc ultima etapa a CNS Spinning din Barca 2014. Sistemul de anul acesta, cu o singura divizie, a impus ca etapa de stiuca sa fie ultima, pentru a avea un clasament care sa indice prioritatile la inscriere pe o locatie care nu poate gazdui un numar foarte mare de concurenti: UZLINA. Chiar daca teoretic suprafata incintei ar permite, un concurs cu mai mult de 40 de barci este foarte greu de organizat dpdv logistic. Acest aspect, dublat de gradul de ocupare al complexului Cormoran in perioada de toamna au impins “finala” CNS tocmai la jumatatea lunii noiembrie. O data foarte riscanta, dar sansa a fost de partea noastra anul acesta, vremea permitand desfasurarea concursului in conditii optime. Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apa cred ca pe viitor va trebui sa evitam astfel de riscuri, nefiind deloc imposibil ca pe 15 noiembrie sa avem in delta ape inghetate.

Chiar daca nu am mai pescuit la Uzlina de la concursul PFL din primavara, ne-a ajutat destul de mult participarea in saptamana anterioara la Cupa Totalspinning Snagov organizata de APC21, unde in prima mansa, dedicata stiucii, am putut observa o preferinta evidenta a dintoaselor pentru lingurile oscilante in detrimentul tuturor tipurilor de naluci pe care le-am mai folosit (spinnerbait, softuri si voblere).

Am incercat  totusi mai multe tipuri de naluci, dar lingurile au reprezentat –as spune ca de obicei in perioadele de toamna tarzie-  varianta castigatoare. Eugen a prins o singura stiuca din 22 la un bassassassin montat pe un spinnerbait cu agrafa, iar eu am prins doar 2 din 16 stiuci la o guma alba Daiwa Duckfin Shad. Restul, toate la oscilante… Eugen la Semiluna nickel si silver, eu la Linx nr.2 si Semiluna argintate.
La cea de-a doua stiuca din prima mansa am avut surpriza ca atunci cand m-am intors dupa minciog sa observ ca nu-l mai am in barca. In consecinta, a trebuit sa ridic urmatoarele 15 stiuci cu mana. In general, cand pescuiesc de placere nu folosesc minciog, dar in concurs adrenalina atinge cote maxime cand esti cu o stiuca langa barca si trebuie s-o ridici fara a avea unul la indemana… cu atat mai mult cu cat am avut si o stiuca de 98cm, pe care nu am avut cum s-o ridic cu o singur mana intrucat nu am reusit s-o cuprind.

Am lasat lanseta in barca, am bagat amandoua mainile sub ea si am saltat-o usor. Am avut norocul sa fie foarte cooperanta, parca a vrut sa ma ajute sa nu o scap, intrucat dupa ce am atins-o cu mainile nu s-a mai zbatut absolut deloc.

Din pacate, cea de-a doua stiuca aproximativ similara ca marime, pe care am avut-o in lingura in mansa a doua, nu a mai fost atat de calma, dupa cateva minute de drill, intr-o fractiune de secunda de neatentie in care incercam sa localizez o zona mai libera unde s-o aduc langa barca, a intrat in nuferi si nu am mai reusit s-o scot de acolo.

La final, am ocupat locurile 1 si 3 in clasamentul etapei, fiind despartiti de colegul nostru de club Ovidiu Bradatan. Am reusit astfel sa confirmam rezultatul de anul trecut, cand am ocupat primele doua trepte ale podiumului, in ciuda faptului ca stiucile au fost mult mai putin active si mult mai greu de convins sa atace nalucile decat in vara lui 2013.

Aceste clasari ne-au ajutat sa ne consolidam pozitiile 1 si 3 si in clasamentul final al CNS Spinning 2014. Eugen devine astfel, pentru a treia oara campion (dupa titlurile din 2006 si 2013). Vom avea asadar sansa de a incerca din nou impreuna, o revansa la CM de spinning din Barca 2015, in Estonia. Colegi de lot ne vor fi anul acesta Cristi Dragota, Laurentiu Andronic, Stefan Bondrea si Sorin Moldovan. Capitanul votat – la fel ca in 2014 – Andy Arif.

Imi exprimam speranta in randurile scrise din Franta ca echipa din 2015 sa aiba mai mult noroc decat cea din 2014. Astazi cu atat mai mult nu pot decat sa intaresc  aceasta dorinta… 🙂

Delta Dunarii este in mod cert unul dintre cele mai ofertante locuri din Romania atunci cand vine vorba despre pescuitul la rapitori. Din pacate, pescarii care au apucat sa guste miracolul Deltei de acum 30 de ani au asistat neputinciosi in perioada post-decembrista la degradarea constanta a populatiei piscicole precum si a imaginii de ansamblu, canalele pline de nuferi si de pasari fiind doar o amintire in conditiile actuale ale traficului cu ambarcatiuni de mare viteza.

Cu toate acestea si nefiind niste maniaci ai Deltei, ne dedicam totusi in fiecare an (de obicei toamna) cateva zile de concediu pescuitului la rapitori in canalele si ghiolurile acesteia. Nu ne-am abatut nici in 2013 de la acest obicei si ne-am petrecut saptamana trecuta pescuind exclusiv “pe natural” in zona Uzlina, cu scopul principal de a testa doua combo-uri Excel de la Daiwa si de a realiza un film despre ele.

Am inceput si am incheiat aceasta vacanta cu cele doua concursuri pe echipe, in sistem “best5” desfasurate la Uzlina si organizate de catre PVTV si PeApa, respectiv Bigfish. La primul am facut echipa impreuna si ne-am clasat pe locul 6, iar la ce de-al doilea am pescuit in echipe diferite, iar rezultatele au fost mai slabe. Dar nu despre cele doua competitii mi-am propus sa vorbesc in acest mini-articol.

Gazda noastra pentru perioada dintre cele doua concursuri a fost resortul Egreta, cu siguranta unul dintre cele mai confortabile si primitoare locuri in care iti poti petrece un concediu in Delta Dunarii.

Am pescuit in special dupa stiuca, incercand mai multe ghioluri… Uzlina, Isac, Onofrei, Militarova, Chiril sau Gorgostel. Surprinzator, in aproape toate aceste lacuri am avut capturi destul de numeroase, dar dimensiunile acestora nu au fost impresionante.

Foarte multe “stiuci” de anul acesta si de anul trecut iti redau speranta ca populatia piscicola a Deltei ar putea avea o revenire in forta cu eforturi minime din partea autoritatilor. Din pacate, ghizii nostri ne-au povestit despre saci de astfel de marlite care pleaca din Delta dupa ce gusta din nalucile “pescarilor sportivi”.

Lasand la o parte aspectul legal (sau mai degraba ilegal) al acestui trist obicei (referitor la cantitatea maxima de peste pe care un pescar are voie sa o retina intr-o zi de pescuit sau la dimensiunea minima la care poate fi retinuta o stiuca), mi-ar placea sa cred ca macar din punct de vedere moral lucrurile vor incepe sa se indrepte in viitorul apropiat. Asta ca sa nu mai pomenesc de faptul ca efectiv nu pot sa inteleg ce beneficii gastronomice iti poate aduce o “stiuca” de 25-30cm.

Am pescuit asadar patru zile la stiuca “pe natural”. Apa foarte rece a inhibat intr-o oarecare masura instinctele de rapitor ale stiucilor, astfel incat nalucile de reactie nu au avut efectul obisnuit. Desi m-am declarat in nenumarate randuri in ultimii ani un fan infocat al pescuitului la spinnerbait, aceasta naluca nu era cea mai eficienta pentru conditiile de temperatura de sfarsit de noiembrie.

Am obtinut cele mai bune rezultate la linguri oscilante si la naluci soft. Cele mai mari stiuci au avut aprox 3,5 respectiv 3kg si au fost capturate pe lacul Isac, ambele la oscilanta: una la un Linx nr.2, cealalta la o lingura noua, un tzack aflat inca in teste.

Pe langa cele doua, au mai fost si destul de multe capturi intre 1 si 2 kg. Cu alte cuvinte, am avut parte de niste partide de pescuit foarte placute, dar fara capturi impresionante.

Am eliberat absolut toate stiucile prinse, spre mirarea altor pescari, aflati in Delta cu scopul declarat de a “colecta” cateva kilograme de icre de stiuca.

In ciuda faptului ca exista tot felul de povesti cu curent electric, carbid sau alte metode barbare de pescuit, eu unul raman la convingerea ca – cel putin in ceea ce priveste stiuca din Delta Dunarii– si pescuitul sportiv este un rau semnificativ si cu atat mai regretabil cu cat este produs exact de cei de la care ai avea pretentia sa inteleaga ca pestii sunt partenerii pescarilor doar atata vreme cat sunt vii.

Weekendul trecut a avut loc la Uzlina etapa a doua a CNS Master 2013. A fost o etapa excelenta pentru noi, reusind sa ne clasam – in premiera pentru o etapa a CNS – pe primele doua locuri ale podiumului.

Spinnerbait-ul cu skirt a fost din nou argumentul principal, cele mai prinzatoare modele fiind Shallow Killer-ul si modelul de 11 grame cu doua palete. Culorile cele mai eficiente au fost alb-negru/rosu si o culoare noua, careia de-abia “ii taiasem panglica” cu o zi inaintea concursului: orange-negru/chartreuse.

Petre: “Daca in prima mansa am pescuit cu un shallow killer alb-negru/rosu cu doua palete colorado si un spinnerbait de 11 grame orange-negru/chartreuse colorado-salcie, in a doua mansa am pescuit cu un shallow killer orange-negru/chartreuse colorado-salcie si cu un spinnerbait de 11 grame alb-negru/rosu, tot colorado-salcie. Marea majoritate a stiucilor (mai exact 14 din 16 in prima mansa si 16 din 17 in cea de-a doua) le-am prins la shallow killer, insistand cu ele datorita faptului ca puteau fi pescuite mai bine in conditiile de vegetatie abundenta de la Uzlina.”

Eugen: “In prima jumatate a mansei intai, perioada in care vantul nu a batut aproape deloc, am pescuit cu oscilante: Linx nr.2 nickel si Pollo, tot nickel. Am simtit nevoia sa pescuiesc cu oscilante deoarece stiucile stateau ascunse in spatiile inguste din stuf si pentru a le determina sa atace era nevoie sa insist pe prezentare, tinand naluca in acel loc cat mai mult timp. Am prins astfel 11 din cele 17 stiuci.

In a doua parte a mansei, precum si in mansa a doua am prins exclusiv la spinnerbait, strategia de baza fiind un pescuit in permanenta miscare; powerfishing 100%. Culorile cele mai bune au fost alb-negru/rosu si culoarea noua orange-negru/chartreuse – combinatie realizata si la sugestia lui Vlad Tocae. Desi nu am fost la antrenamente la Uzlina, iar vestile venite de acolo erau ingrijoratoare in special din cauza invaziei vegetatiei,  Petre m-a incurajat, spunandu-mi ca o sa obtinem un rezultat bun, deoarece stapanim bine tehnicile de pescuit la stiuca in apa mica… iar rezultatele i-au dat dreptate!“

Din fericire ne-am luptat indirect in acest concurs, clasamentul de dupa etapa de la Periprava plasandu-ne in grupe diferite la Uzlina. In prima mansa am reusit sa castigam fiecare dintre noi sectorul din care am facut parte: Eugen cu 17 stiuci, iar eu cu 16. Daca dupa repriza castigata la Periprava, am prevazut ca voi avea o mansa a doua mai slaba, in interviul acordat lui Malin Musatescu la Uzlina i-am spus ca am convingerea ca de data aceasta voi avea o clasare foarte buna si in mansa secunda. Fiecare pescar isi cunoaste – sau ar trebui sa-si cunoasca – punctele forte si punctele mai slabe. Precizia cu care mi-am anticipat rezultatele in mansele secunde de la aceste prime doua etape este o dovada puternica a faptului ca spinningul de competitie nu este un joc de noroc.

In mansa a doua ne-am castigat din nou sectoarele, eu cu 17 stiuci iar Eugen cu 10. Am incheiat astfel la balotaj, fiecare cu cate doua puncte mansa, eu pe locul 1 cu 33 de stiuci, Eugen pe 2 cu 27. Am reusit sa profit astfel de ceea ce Eugen a anticipat inca dinainte sa plecam de acasa: cei care intra in prima mansa pe sectorul mai mic vor avea sanse mai mari sa castige balotajele din clasamentul final. Pe locul al treilea a terminat brasoveanul Rares Boeriu cu 7 puncte mansa si 16 stiuci, majoritatea prinse – dupa cum ne-a spus- tot la un spinnerbait BERTI. Premiul pentru cea mai mare captura a plecat la Arad impreuna cu Adelin Avram, care a reusit sa prinda o dintoasa de 102cm.

Cu Cupa Cormoran am pus punct etapelor de stiuca de anul acesta. Urmeaza ca bibanul, cleanul si salaul sa-si puna amprenta asupra clasamantelor CNS. Fir intins tuturor!

Saptamana trecuta am participat la a doua editie “PIKE MASTER”- Holbina. In absenta partenerului meu traditional, cand vine vorba de concursuri de stiuca la Holbina, Liviu Mihaiu (retinut de probleme la Bucuresti), am facut echipa cu “SuperPescarul” Andy Arif.

In organizarea clubului “Holbina Pike Club”, concursul tinde sa devina un “clasic” si – la fel ca si editia de anul trecut – a fost competitia de spinning din Romania cu cele mai mari premii – peste 6000 de euro.

Holbina 1 nu se incadreaza in tiparul clasic de incinta, o imbinare de japse, canale, insule de stuf si plauri, un conglomerat in care este foarte usor sa te ratacesti daca nu-i cunosti geografia. Un paradis al stiucilor, inclusiv al celor capitale, in contrast puternic cu situatia din zilele noastre din restul Deltei Dunarii, datorat pasiunii si profesionalismului cu care aceasta zona este administrata.

Concursul a fost unul reusit, cele peste 400 de stiuci aduse la barci de opt echipe (toate foarte bune cunoscatoare a pescuitului la stiuca) au facut ca spectacolul sa fie complet.

Predominand zonele cu apa mai putin adanca, tehnicile cele mai folosite au fost  cele de suprafata: oscilante usoare, glidere, stick-baituri sau naluci soft de mari dimensiuni armate weight-less pe carlige offset.

Fiind buni cunoscatori ai pescuitului cu oscilante, ne-am axat si am pescuit in proportie de 90% din timp cu acest tip de naluci. La finalul concursului ne-am clasat pe locul al IV-lea la numai 4 cm. de locul al treilea. Fiecare echipa a punctat – la fel ca in competitiile de peste ocean- cu cele mai mari cinci stiuci in fiecare mansa.

Fiind echipa care a reusit cel mai mare numar de capturi – 82 de stiuci in cele doua manse – am primit  un premiu special oferit ce organizatori.

Cele mai mari stiuci ale noastre au fost capturate cu un VERSUS (Andy-in prima mansa) si cu un LINX (eu, in mansa a doua).

Pentru pescarul roman de stiuca, Holbina este un paradis in care ne vom intoarce intotdeauna cu mare placere.

Dupa un an de munca, o vacanta este binevenita Impreuna cu prietenii Bogdan si Mihai, anul acesta am ales ca loc de relaxare statiunea  Neo Marmaras din regiunea Halkidiki, Grecia. Asa cum este natural, lansetele si trusele cu naluci ne-au insotit si in aceasta calatorie.

Am cautat cu inversunare informatii despre speciile de pesti rapitori din apele marii Egee, despre metodele de pescuit, despre momelile artificiale cele mai potrivite, despre locurile cele mai bune… etc. Din pacate, localnicii nu erau prea dispusi la comunicare, fie din nepricepere, fie din secretomanie. Oricum, nu ne-am descurajat, iar oferta mare de linguri si voblere din magazinele de profil ne-a dat sperante.

Am pescuit in special din barci inchiriate, in jurul unei insule nelocuite, urmarind conturul acesteia, cu lingurile cu care pescuiam si la noi, la stiuca si pastrav, la avat si biban, si asa cum stiam noi… alternand momente de tractiune continua cu stopurile, pentru a permite lingurilor sa plonjeze in adancul marii, si cu « jocuri » mai fine sau mai ample pe verticala.

Nalucile castigatoare au fost oscilantele grele si mici (in general, modelele cu care pescuim la pastrav si avat), in special nickelate (pestii prada erau un fel de aterine), si rotativele.

Varietatea speciilor, a formelor si a culorilor a facut ca pescuitul sa fie extrem de interesant si atragator. Rezultatele au fost multumitoare tinand cont ca era prima experienta de spinning in apa sarata.

Acest lucru avea sa ne fie confirmat si de faptul ca toata lumea ne spunea ca suntem norocosi ca am prins asa bine. Captura excursiei a fost realizata de Bogdan- un peste de aprox 2 kg.(o specie aperciata si de localnici)- la oscilanta Banana nr.1, nickel.