Dupa un prim an – 2020- dominat de pandemie, carantine si frustrari, 2021 pare sa ne fi adus  o toleranta ceva mai ridicata la restrictii si reguli noi. Pana cand vom scapa de blestemul covid, daca vom mai scapa vreodata, va trebui sa ne adaptam si sa ne obisnuim sa ne desfasuram pasiunea in niste conditii mai ciudate.

• 

ETAPA 1. VALEA ARGOVEI. Am inceput sezonul in luna mai la Valea Argovei, cu o etapa foarte draga noua si unde am avut intotdeauna rezultate bune si foarte bune. Nici anul acesta nu a facut exceptie, reusind sa ne clasam pe locul 5 din 75 de echipe participante.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

A fost un concurs extrem de dificil, cu parca totusi un numar prea mare de barci raportat la suprafata pescuibila a lacului., in care rabdarea de a pune peste langa peste intr-un mix optim de salai si bibani a fost strategia castigatoare.

ETAPA 2. DELTA DUNARII. Delta Dunarii ne-a intampinat in luna iunie cu ape foarte crescute si tulburi, cu stiuci active doar pe lacul Lumina, pe care organizatorii au decis in sedinta tehnica sa-l scoata din concurs in urma unui incident din ultima zi de antrenamente, cand sase barci au ramas captive in urma miscarii unor plauri, fiind scoase cu greu de acolo cu ajutorul unor localnici.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Intrucat pe celelalte lacuri din sector nu am reusit sa gasim stiuci decat intamplator, a trebuit sa ne adaptam strategiile mizand pe celelalte specii punctabile: salau, avat si biban. A fost o etapa cu rezultate pe muchie de cutit pana la final. Am reusit se ne clasam pe podium (locul 2 din 78 de echipe) si sa intram cu sanse serioase la lupta pentru podiumul CNALRS 2021.

• 

• 

• 

• 

• 

ETAPA 3. BICAZ. Bicazul este unul dintre lacurile noastre preferate. In ultimii ani este pescuit extrem de intens si acest lucru se simte din plin. Pestii sunt din ce in ce mai putini, mai pretentiosi si mai greu de localizat, inclusiv bibanii mici fiind foarte greu de convins in perioada desfasurarii concursului.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Am reusit o noua clasare pe podium (locul 2 din 59 de echipe) si am ramas pentru etapa de la Snagov cu sanse matemetice dar doar teoretice atat la locul 1 cat si sa pierdem locul 2 la finalul CNALRS 2021.

• 

• 

• 

• 

• 

ETAPA 4. SNAGOV. Calculele s-au confirmat. In ciuda faptului ca am reusit sa castigam acest concurs cu 41 de echipe participante, echipa Vasile Jarda – Pavel Calance ne-a insotit pe podium si si-a adjudecat titlul de Campioana ALRS 2021.

• 

• 

• 

• 

• 

A trebuit astfel sa ne multumim cu locul al doilea si cu postura de titulari in echipa nationala 2022. Pe locul 3, Elvis Vigu si Daniel Dinu. Speram ca impreuna sa reusim o performanta cat mai buna in cazul (putin probabil la momentul in care scriu aceste randuri) in care CM FIPS se va desfasura anul viitor.

• 

• 

• 

• 

CUPA LIGII DDPC DELTA DUNARII. Desfasurata intr-o perioada in care vremea a fost mult mai putin prietenoasa decat la prima editie, Cupa Ligii DDPC ne-a oferit totusi prilejul petrecerii unei saptamani mai mult decat agreabile pe apa. In antrenamente am avut cea mai buna partida de pescuit la stiuca din ultimii ani pe natural, prinzand intr-o zi si jumatate 7 stiuci intre 59 si 68cm.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Din pacate pentru noi, aceasta experienta (destul de rara daca luam in calcul pescuitul la stiuca “pe natural” in ultimii doi ani) nu s-a prelungit si in timpul concursului, iar faptul ca ne-am construit strategia in principal pe pescuit la stiuca ne-a costat prea mult timp pentru a mai putea reveni foarte spectaculos in clasament. In ciuda rezultatului modest de anul acesta (locul 18 din 66 de echipe), DDPC ramane din punctul nostru de vedere cel mai spectaculos si bine organizat concurs de pescuit la rapitor din Romania.

• 

• 

• 

• 

• 

BASS. Dupa ce in 2020 nu am reusit sa ne organizam nici o intalnire cu rapitorul rege, la inceputul lunii noiembrie ne-am luat inima in dinti pentru o partida de pescuit de pe mal pe lacurile de baraj din Cipru, pescuitul din orice tip de ambarcatiune fiind total prohibit in aceasta tara.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Cipru are lacuri multe si frumoase, portiuni lungi de mal inaccesibile sau foarte greu accesibile (va spun din proprie experienta pentru ca am facut si o baie neprogramata); din pacate este foarte multa mizerie pe maluri, foarte multi pescari si foarte putin “catch and release”. Patru oameni  pe cinci lacuri in cinci zile am reusit sa prindem cca 60 de pesti, majoritatea de dimensiuni mici. Mare parte dintre cei mai mari (vreo 10 din totalul de 60) i-am prins cu skirt jiguri combinate cu creaturi soft sau senko, unul singur a fost prins la un minnow deep diver.

• 

• 

• 

• 

• 

HOLBINA. Am continuat sezonul de pescuit cu o excursie de trei zile la Holbina 3 Bibani, o locatie binecunoscuta pescarilor de stiuca si care nu mai are nevoie de prea multe prezentari. H3B a ramas din pacate una dintre putinele variante de pescit la stiuca pe incinta cu o suprafata pe care sa nu o poti acoperi din prima zi de pescuit. In perioada in care am pescuit noi, pestii nu au fost usor de prins dar am reusit sa aducem in barca si cateva stiuci demne de fotografiat.

• 

• 

• 

• 

• 

Cea mai mare stiuca a mea (de cca 75cm) a atacat o montura URSU. Desi aveam informatii din numeroase surse privind eficienta acestui tip de naluca -inventata de Sylvan- in pescuitul stiucilor mari, eu personal nu reusisem pana acum sa prind cu ea decat stiuci de dimensiuni nesemnificative.

• 

DELTA RASOVA. Pescuitul stiucii in perioada rece a anului aduce cele mai bune sanse pentru capturarea exemplarelor remarcabile. In masura in care vremea nu devine foarte neprietenoasa, este o perioada in care obisnuim sa cautam si noi stiuca pe locatii mai mici, unde in timpul sezonului cald nu prea reusim sa ne facem timp sa pescuim.

• 

• 

• 

La inceputul anului am demarat un proiect pentru o serie de linguri de dimensiuni care pentru unii pot parea mult prea mari dar care ne-a fost sugerata de din ce in ce mai multi pescari de stiuca (si de bass) in ultimii ani. Dupa ce reusisem cateva capture la Holbina (inclusiv o rosioara?!), am fost extrem de satisfacuti ca ne-a confirmat asteptarile si pe lacul Vederoasa – Delta Rasova in ceea ce din pacate a insemnat daca nu ultima, cu siguranta una dintre ultimele partide de pescuit pe anul 2021.

• 

Pentru anul care vine va dorim exact ceea ce ne dorim si noua. In primul rand sa fim sanatosi si sa avem cat mai mult timp disponibil pentru pescuit iar daca vom avea si capturile visate, ele pot fi privite ca niste bonusuri binevenite. Craciun fericit si un an minunat tuturor!

98 (nouazecisiopt) de zile au trecut de cand pescuisem ultima oara – pe 1 Decembrie la Hreblea, in Delta Dunarii. Am facut un efort de memorie sa-mi aduc aminte de ultima perioada de 98 de zile consecutive fara sa pescuim, dar in zadar. Nu cred ca mai exista astfel de perioade in ultimii 20-25 de ani, iar daca totusi exista, cu siguranta ele se pot numara pe degetele de la o mana.

Nu mai pescuisem la Holbina de exact 7 ani, din martie 2010. Auzisem ca intre timp s-au intamplat schimbari spectaculoase. Multi straini dintre cei cu care am intrat in contact la competitiile internationale, cand auzeau ca suntem din Romania, tineau sa ne precizeze cu mandrie ca au fost la pescuit la Holbina.

Am “aterizat” la Holbina vineri dupa-amiaza pe o ploaie extrem de neprietenoasa. Spre seara am iesit vreo 30 de minute pe apa pentru a ne aduce aminte cum se face un lanseu. Am avut cateva atacuri, dar n-am reusit sa concretizam nici unul dintre ele.

Sambata am stat in barca aproape toata ziua, cu o pauza de vreo doua ore la pranz. Desi stiucile de Holbina nu erau extrem de active, am reusit sa aducem in barca 17, dintre care 4 peste 70cm si inca 5 intre 60 si 70cm. Chiar daca evenimentul la care am participat s-a numit “Cupa Paul Badea”, in memoria unuia dintre cei trei pasionati care au transformat Holbina intr-un adevarat paradis pentru pescari, multe dintre echipele participante- printre care si noi- nu au tratat neaparat acest eveniment ca pe un concurs de pescuit in adevaratul sens al cuvantului, ci mai degraba ca pe o intalnire amicala cu oameni cu care impartasesc aceeasi pasiune pentru pescuitul la stiuca in Delta Dunarii.

Au fost totusi si vreo 5 echipe care au tinut sa-si demonstreze suprematia la Holbina, preferand sa ramana pe apa inclusiv in timpul pauzei de pranz, iar pentru a nu diminua din meritele castigatorilor, trebuie sa mentionez echipele clasate pe primele trei locuri: David Neacsu – Ionut Ionita, Gologan Ion – Dragos Ionita, Cristi Buliga – Tony Delalande. Spre rusinea mea, nu am retinut numele autorilor capturii concursului, dar a fost vorba de o stiuca de 98cm.

Noi am fost pe locul 4. Mentionez acest lucru strict pentru a rememora faptul ca pentru mine este a treia clasare pe locul 4 la Holbina din 3 participari la evenumente de acest fel; precedentele doua, in echipa cu Malin Musatescu la Stuf-fish in primavera lui 2009 si in echipa cu Andy Arif la Pikemaster in toamna aceluiasi an.

Recunosc, chiar daca nu mi-am exprimat niciodata parerea in mod public, m-am numarat multa vreme printre cei sceptici in ceea ce priveste transformarile de la Holbina; probabil ca si influentat de aceia care dupa experiente de pescuit pe aceasta locatie imi povesteau de conditiile namaipomenite de cazare, masa, despre pachetul de mancare pe care-l primesti in barca sau alte asemenea aspecte care tin strict de confort. Dupa ce am vazut la fata locului ce s-a intamplat in ultimii 10 ani la Holbina, pot sa afirm cu subiect si predicat ca principalele si cele mai importante schimbari au fost facute pentru pesti, pescari si pescuit.

Am fost realmente impresionat de pontoanele cu prize individuale, de canalele sapate prin stuf pentru a permite circulatia pestilor si oxigenarea apei, sau intr-un cuvant de grija noilor proprietari ai incintei de la Holbina pentru pesti si pescari. Am pescuit in multe locatii din Europa, dar nicaieri nu am intalnit ceva similar. Doar dupa ce ajungi la Holbina si vezi cu ochii tai schimbarile care au avut loc acolo intelegi ca este o obligatie pentru tine ca pescar sportiv sa sustii cu mijloacele de care dispui acest gen de proiecte. Delta Dunarii ar avea nevoie de mai multi oameni ca cei care administreaza acum incintele de la Holbina 3 Bibani.

PS. In perioada scursa de la data la care am scris aceste randuri (dar n-am putut sa le public mai devreme din cauza unor probleme tehnice), Malin Musatescu a fost numit guvernator al Deltei Dunarii. Este unul dintre putinii oameni pe care ii cunosc si de ale carui bune intentii sunt convins in totalitate. Vreau sa ii urez mult succes in noua functie si sa il asigur si din acest colt de pagina de sustinerea noastra totala si neconditionata. Iar pentru a lega cumva evenimentul de subiectul acestui articol, sper ca va reusi sa foloseasca Holbina 3 Bibani drept exemplu de proiect de dezvoltare durabila pentru intreaga Delta a Dunarii.

Saptamana trecuta am participat la a doua editie “PIKE MASTER”- Holbina. In absenta partenerului meu traditional, cand vine vorba de concursuri de stiuca la Holbina, Liviu Mihaiu (retinut de probleme la Bucuresti), am facut echipa cu “SuperPescarul” Andy Arif.

In organizarea clubului “Holbina Pike Club”, concursul tinde sa devina un “clasic” si – la fel ca si editia de anul trecut – a fost competitia de spinning din Romania cu cele mai mari premii – peste 6000 de euro.

Holbina 1 nu se incadreaza in tiparul clasic de incinta, o imbinare de japse, canale, insule de stuf si plauri, un conglomerat in care este foarte usor sa te ratacesti daca nu-i cunosti geografia. Un paradis al stiucilor, inclusiv al celor capitale, in contrast puternic cu situatia din zilele noastre din restul Deltei Dunarii, datorat pasiunii si profesionalismului cu care aceasta zona este administrata.

Concursul a fost unul reusit, cele peste 400 de stiuci aduse la barci de opt echipe (toate foarte bune cunoscatoare a pescuitului la stiuca) au facut ca spectacolul sa fie complet.

Predominand zonele cu apa mai putin adanca, tehnicile cele mai folosite au fost  cele de suprafata: oscilante usoare, glidere, stick-baituri sau naluci soft de mari dimensiuni armate weight-less pe carlige offset.

Fiind buni cunoscatori ai pescuitului cu oscilante, ne-am axat si am pescuit in proportie de 90% din timp cu acest tip de naluci. La finalul concursului ne-am clasat pe locul al IV-lea la numai 4 cm. de locul al treilea. Fiecare echipa a punctat – la fel ca in competitiile de peste ocean- cu cele mai mari cinci stiuci in fiecare mansa.

Fiind echipa care a reusit cel mai mare numar de capturi – 82 de stiuci in cele doua manse – am primit  un premiu special oferit ce organizatori.

Cele mai mari stiuci ale noastre au fost capturate cu un VERSUS (Andy-in prima mansa) si cu un LINX (eu, in mansa a doua).

Pentru pescarul roman de stiuca, Holbina este un paradis in care ne vom intoarce intotdeauna cu mare placere.

NOIEMBRIE 2009 – MEXIC. LACUL EL CUCHILLO “Pedro, try this spinner-bait!”. Au fost cuvintele pe care mi le-a adresat ghidul mexican dupa jumatate de zi in care nu reusisem sa aducem in barca niciun bass punctabil. I-am urmat sfatul si in a doua jumatate a zilei, din cei zece pesti de masura care au poposit in barca, nu mai putin de 8 au preferat spinnerbaitul cu skirt siliconic.

FEBRUARIE 2010 – HOLBINA. In prima excursie in Delta Dunarii din 2010 am plecat hotarat sa testez eficienta spinnerbaiturilor cu skirt siliconic la stiuca. Din cauza vegetatiei abundente, am pescuit in special cu oscilante usoare in suprafata. Intr-o zona cu apa ceva mai adanca si cu mai putin bradis, am pescuit max. 30 de minute cu spinnerbait cu skirt siliconic si am avut 5 atacuri, dintre care trei finalizate.

MARTIE-APRILIE 2010 – SARULESTI, VALEA ARGOVEI. Pe parcursul antrenamentelor pentru primele concursuri ale anului, pe langa sute de momeli soft, am testat si spinnerbaiturile cu skirt.

Asa cum ma asteptam, bibanii mari au raspuns imediat.

Spre surprinderea mea, nici salaii nu au ocolit  aceste naluci. E de vazut mai tarziu daca era un comportment specific exclusiv perioadei de primavara, cand salaii sunt foarte agresivi.

MAI 2010 – SNAGOV. Intr-o scurta iesire – de numai doua ore- pe unul dintre cele mai frumoase lacuri din jurul capitalei,, am avut neplacuta surpriza sa constatam ceva probleme la electromotor, care ne-au imobilizat in zona “portului”.

Am pescuit foarte putin timp, insa singura stiuculita ajunsa in barca a fost “pacalita” tot de un spinnerbait cu skirt siliconic.

Ocolite de catre pescarii autohtoni din motive legate in primul rand de pretul destul de piperat al produselor din import,  dar si din cauza retinerilor venite in special de la dimensiunile mari ale acestor naluci, spinnerbaiturile cu skirt siliconic reprezinta in multe momente o varianta optima pentru rapitorii autohtoni. Am testat acest fapt in ultima perioada si rezultatele au fost peste asteptari. Desi pana in urma cu mai putin de un an nu as fi spus acest lucru, acum sunt mai convins decat oricand ca aceste naluci merita o atentie mai mare din partea pescarilor de spinning.