Ca in fiecare din ultimii patru ani, sfarsitul perioadei de prohibitie aduce cu el o  etapa de campionat national in Delta Dunarii. Anul acesta, pentru cele doua etape din Delta, AG a LRS a hotarat sa ofere participantilor doua zile de antrenament oficial, exact asa cum se intampa si la Campionatele Mondiale organizate de FIPS-CIPS.

Temerile privind o eventuala presiune prea mare au fost spulberate de numarul mare de stiuci masurate de arbitri in cele doua zile de concurs. “Naturalul” ofera in continuare surprize placute, in ciuda zvonurilor ca sectorul de concurs e colmatat de vegetatie in proportie de 80% sau ca pestii raspund extrem de greu.

In conditiile in care barcile au inceput sa plece catre locurile de pescuit la ora 6.30, noi am pus in barca a -10-a stiuca punctabila la ora 8:18 in prima mansa si la 8:16 in cea de-a doua. Adica dupa aproximativ o ora de pescuit efectiv.

Daca punem la socoteala si ca cea mai mare stiuca, adusa la masuratoare de echipa Ciprian Danilov – Ciprian Hrisca, si prinsa- spre satisfactia noastra- la o oscilanta BERTI Doli nr.1, a avut 86cm, putem intelege cu adevarat forta uriasa de regenerare a Deltei si a pestilor care o populeaza.

In prima mansa noi am prins undeva in jur de 30 de stiuci punctabile, dar din pacate nu am reusit sa ne clasam decat pe locul 14, suma lungimilor celor mai mari 10 stuci fiind 497cm.

In a doua mansa, desi am pus in barca ceva mai putine stiuci punctabile – cred ca aproximativ 20, am reusit o clasare mult mai buna, locul 6, cu 517cm, cu toate ca am pescuit cu o ora si ceva mai putin, deoarece – la fel ca multi alti concurenti – am preferat sa admiram furtuna din finalul mansei de pe terasa camerei noastre de la  Egreta resort.

Majoritatea stiucilor le-am prins la oscilante, in special la LINX, ES si LUCKY RT, dar am avut rezultate bune si la spinnerbait.

 Desi cu 20 de puncte mansa nu speram la o clasare foarte buna, nivelul foarte ridicat la care sunt majoritatea echipelor din campionat a facut posibile rasturnari foarte spectaculoase ale clasamentului, ducandu-ne, in final pe cea de-a treia treapta a podiumului de etapa.

Clasamentele extrem de stranse aduc cu ele si nenumarate calcule post-concurs privind o eventuala captura intr-una sau alta dintre manse. Ca sa nu ne lasam nici noi mai prejos… o stiuca ceva mai imbracata in prima mansa ne-ar fi saltat de pe ultima pe prima treapta a podiumului.

Cred ca am avut aceasta stiuca in lanseta pentru cateva secunde, dar din pacate nu am reusit s-o aduc la barca…

Absolut remarcabil nivelul premiilor oferite de catre organizatori cu ajutorul sponsorilor. Multumim si din acest colt de pagina pentru premiul extrem de substantial oferit de American Nautics, Navtron, Herakles, Cormoran Resort si Ciucas.

Urmeaza etapa de la Bicaz, speram cu pesti mai multi si mai uniform raspanditi pe suprafata lacului decat la etapa de anul trecut. Fir intins tuturor!

Dupa o pauza de aproape 5 luni, sezonul competitional LRS 2016 a debutat cu Cupa Ligii – Relax Trophy, desfasurata in weekendul trecut, la Sarulesti.

Desi initial eram destul de decisi sa nu participam la acest concurs, inclusiv pentru a putea participa la un eveniment petrecut in familie exact in weekendul cu pricina, in ziua in care am vazut ca lista de participanti este aproape integral completata, am realizat ca nu putem sta acasa.

Au urmat trei antrenamente, in trei weekenduri consecutive, in care am reusit sa reperam cateva locuri care tineau peste in mod constant. Adevarata incercare era insa sa gasesti locuri in care sa poti spera la capturi care sa conteze in clasament;  salai de peste 50cm.

Strategia de baza a fost – ca in cazul majoritatii echipelor prezente – sa ne prindem 5 salai punctabili cat mai repede, dupa care sa incercam sa pescuim pe locuri mai izolate si mai putin pescuite (desi sunt  aproape imposibil de gasit in conditiile unui concurs cu 50 de barci).

In prima zi am reusit sa prindem primii 5 pesti din primele doua locuri in care am pescuit. Doi dintre ei – 52 si 61cm – aveau sa ramana in fise si la finalul mansei. Eugen a insistat sa pescuim la “Rapa mica de la tigani” in cautarea unor exemplare mai “imbracate”, desi in ultimii ani avusesem rezultate foarte slabe in acest loc.

Dar inspiratia lui avea sa ne aduca in lansete doua exemplare superbe de 79 si 67cm, care ne-au ajutat sa castigam detasat prima mansa a concursului.

Am folosit – pe toata durata concursului – lansete Daiwa Steez de diverse puteri si actiuni, echipate cu mulinete Daiwa Infinity Q, Certate, Steez, Caldia. Salaul de 79cm a fost capturat cu lanseta Daiwa Steez, mulineta Daiwa Certate, fir Stroft GTP, jig Gamakatsu si shad Daiwa D-Fin de 10cm.

In mansa a doua am alergat mult mai mult in cautarea primilor 5 pesti, iar cand am reusit intr-un final sa-i adunam, am realizat ca sunt numai pesti foarte mici, intre 41 si 44cm. In ultimele trei ore ale zilei am cautat pesti cu care sa-i inlocuim, dar din pacate pentru noi am reusit o singura captura notabila, un salau de 62cm.

Datorita avansului considerabil din prima zi si faptului ca echipele clasate pe locurile imediat urmatoare nu au avut nici ele rezultate prea bune in aceasta mansa, am ramas si dupa a doua zi pe primul loc, dar la distanta foarte mica de urmatoarele echipe. Ecartul a scazut de la 38cm la numai 2cm dupa aceasta mansa secunda.

In ultima mansa am ales sa pescuim pe apa mica, la “Moara”, unde cateva echipe avusesera rezultate foarte bune in ziua precedenta. Am strans repede 5 pesti, de 41-44-50-56-57cm, dupa care am cautat in alte locuri sa inlocuim macar cei doi pesti mici. Am reusit s-o facem, dar cu pesti foarte putin mai mari (doi salai de 45cm.). Au fost totusi acei 5 centimetri care ne-au mentinut pe ultima treapta a podiumului, in lipsa lor am fi terminat concursul pe locul 4.

Pe langa faptul ca a fost prima data cand am fost in postura de a lupta pentru un loc pe podium la Sarulesti, ramanem si cu amintirea unei capturi absolute memorabile. Salaul de aproape 8kg prins de Eugen in prima mansa a fost in final cel mai mare salau prins in concurs si ne-a adus si trofeele si premiile acordate pentru aceasta performanta.

Concursurile cu aditionare de centimetri sunt mult mai disputate decat cele cu puncte mansa. Problema e ca norocul poate juca un rol mult mai important in stabilirea ierarhiei finale. Rezultatul nostru de la Sarulesti sta marturie acestei teorii. O mansa excelenta in prima zi ne-a mentinut pe podium in ciuda unei manse secunde foarte slabe. Daca pentru o etapa de campionat este un algoritm ineficient, acolo fiind nevoie sa alegi cei mai constanti pescari drept castigatori, pentru un concurs din afara punctelor din CNS-LRS Newmarkt este o decizie inspirata, pastrand un suspans mult mai mare pana la final. Ca dovada, am pierdut primul loc la 7cm, locul 2 la 2cm si am castigat locul 3 la numai 3cm fata de locul 4 si la 10cm de locul 5. Un singur peste in plus sau in minus al oricarei echipe clasate intre primele 5 ar fi putut schimba radical clasamentul.

La finalul acestui concurs maraton (3 manse a cate 9 ore), ramanem cu primul nostru podium la Sarulesti, reusind ca confirmam prestatia onorabila de la etapa de campionat din toamna trecuta, cu o captura cum noi n-am mai prins niciodata pe acest lac, si cu amintirile unui concurs reusit si dinamic, in care organizatorii si sponsorii au facut eforturi absolute remarcabile, pentru care merita toate felicitarile.

La final va invitam sa urmariti drilul cu cea mai importanta captura a noastra de la Cupa Ligii – RELAX Trophy 2016:

In weekendul recent incheiat ne-am facut debutul in sezonul competitional 2015, pe lacul Snagov, la editia a–V-a cupei TotalSpinning, organizata de Asociatia Pescar Club 21.  A fost a doua editie cu participare in echipe de doi pescari si prima desfasurata in sezonul de primavara. Concursul s-a desfasurat in doua manse de cate 7 ore – una sambata, in care fiecare echipa a punctat cu cei mai mari cinci bibani, si una duminica, in care echipele au punctat cu cele mai mari cinci exemplare din speciile stiuca, salau si somn.

Motive obiective ne-au impiedicat sa ne antrenam pentru acest concurs, dar existau nenumarate zvonuri cum ca bibanii Snagovului sunt foarte greu de convins sa atace in aceasta perioada, in care atentia lor incepe sa fie indreptata mai mult catre procreere. Dintre rapitorii de la noi din tara, bibanii sunt probabil cel mai greu de prins in perioada de reproducere; mai ales cei mari.

Dupa cateva zile foarte calduroase dar cu rafale de vant care probabil ar fi facut imposibila desfasurarea in conditii optime a concursului, dimineata zilei de sambata ne-a intampinat linistita, dar cu o temperatura extrem de scazuta. Am avut surpriza sa ne gasim barcile acoperite de bruma. Pentru mansa de biban am folost combouri formate din lansete Cormoran Motala si ULX si mulinete Daiwa Certate 1003 si Luvias 1003 echipate cu fire monofilament Stroft (disponibile in curand la firma Arrow).

Am alergat aproape jumatate de mansa dupa primii cinci bibani, dupa care am schimbat loc dupa loc in incercarea de a ne imbunatati rezultatul. Pestii s-au mai activat odata cu cresterea temperaturii si in partea a doua a mansei am reusit sa prindem mult mai multi. Am trecut de la gruburile mici la shaduri Daiwa Duckfin Shad de 6cm si am tot inlocuit bibanii din livewell, reusind cu greu ca in final sa avem toti pestii de peste 20cm. Cu 105cm, am terminat mansa pe locul al doilea. Ar mai fi de notat faptul ca numai 5 echipe din 19 au reusit sa atinga limita de 5 pesti. In concluzie, bibanii chiar au fost greu de prins de aceasta data.

Mansa de duminica a inceput in aceleasi conditii de temperatura ca si cea de sambata. Cu mainile inghetate aproape de imposibilitatea de a tine lansetele am inceput o mansa care pentru noi avea sa fie mult mai grea. Am incercat toate tipurile de locuri pe care am prins in trecut stiuci la Snagov.

Atacurile au fost foarte rare si anemice. Am incercat foarte multe tipuri de naluci, dar toate stiucile le-am prins la spinnerbaituri cu agrafa, armate cu jiguri de 3-5 grame si gume Daiwa Duckfin Shad de 9cm, Reins Rockvibe shad de 10cm si BigBiteBaits Minnow de 7,5cm. Am pescuit exclusiv cu noile lansete Daiwa Steez AGS, sosite in Romania cu numai o saptamana inainte, iar rata rateurilor a fost extrem de mica, ele pretandu-se bine si pescuitului cu naluci reactive. La fel ca toate produsele din gama Steez, lansetele AGS sunt niste lansete foarte bine concepute, alcatuite din blankuri si componente de cea mai buna calitate.

Am adus la masuratoare cinci stiuci cu dimensiuni foarte apropiate (38-39-42-43-44cm). Cu 206cm ne-am clasat in aceasta mansa pe locul al 7-lea, iar in clasamentul final am reusit o clasare pe ultima treapta a podiumului.

Ne-a bucurat foarte mult prezenta la acest concurs, pe langa nume consecrate ale spinningului de competitie din Romania, a numeroase nume noi in peisajul competitional. Unii dintre ei pescari vechi si cu experienta indelungata, altii tineri sau mai putin tineri debutanti. Speram ca le-a placut si s-au simtit bine si ii vom vedea in viitor in mod constant pe pistele de concurs.

Printre ei l-am remarcat in mod deosebit pe Radu Morcovescu, de numai 14 ani, care – in echipa Relax impreuna cu experimentatul Robert Boanta – a reusit o dubla lovitura – locul doi si CMMC, un somn de 64cm.

Prima treapta a podiumului a fost ocupata de echipa Sever Grosu – Ghenadie Vatamaniuc.

In ciuda braconajului intens, Snagovul inca ofera conditii excelente pentru un concurs de spinning. A demonstrat-o o data in plus cu ocazia editiei a-V-a a Cupei TotalSpinning.

O veste buna pentru cei pasionati de high-end: mulinetele Daiwa Steez sunt de cateva zile in depozitul Arrow, reprezentantul Daiwa in Romania. Dupa ce, incepand cu anul 2008 am avut acces la o gama larga de lansete SVF, Flexlite, SVF Compile-X, a venit momentul ca mulinetele din cel mai exclusivist program Daiwa sa poata fi achizitionate direct din Romania.

Este vorba de mulinetele de spinning EX 2508H si de baitcasting SV 6.3L. Sunt absolut senzationale si va prevenim: contactul cu ele creeaza dependenta; cu ceva ani in urma a patit-o si Mike Iaconelli.

Mai in gluma mai in serios, am putea spune ca rezultatele mediocre din ultimii ani au fost  cauzate si de despartirea lui Mike Iaconelli de Daiwa si – implicit – de revenirea la lansetele si mulinetele “obisnuite”.