Exista o vorba in popor atunci cand vrei sa spui despre un lucru ca nu prea are sens… “E ca nunta fara lautari!”. Desi n-am putea spune ca ne dam in vant dupa nuntile cu lautari -ba chiar dimpotriva- cam asa am caracteriza o saptamana de concediu la Bicaz in care nu putem sa pescuim din cauza regulamentelor LRS si trebuie sa gasim solutii alternative de petrecere a timpului liber.

Primii i-am luat chiar din in ziua in care am “aterizat”, erau destul de grupati in jurul unui brad. De atunci am tot incercat sa-i gasim folosind diverse tehnici. Prima concluzie e ca anul asta sunt destul de solitari- iei unu-doi dintr-un loc… dupa care nimic. In general trebuie sa acoperim suprafete foarte mari ca sa putem sa ne laudam cu o captura semnificativa.

Cei mai mari sunt – ce de fiecare data- cel mai bine camuflati. Trebuie sa ai ceva experienta in spate ca sa reusesti sa dai de ei. Cateodata dupa unul mare, mai urmeaza si cativa mai mici.

Foarte rar aia mari stau mai multi la un loc, si de cele mai multe ori ii gasesti in preajma structurilor naturale… pinteni sau copaci (in perioada asta musai trebuie sa fie brazi).  Aia mici am reusit sa-i gasim mai grupati in zonele cu iarba.

In fine, am reusit sa adunam de-o prajeala in fiecare zi. Dealtfel degeaba i-am fi eliberat. Au o proprietate unica… dupa ce ii vezi nu mai cresc deloc, pur si simplu putrezesc acolo unde sunt. Asa ca odata ce i-ai “intepat” mai bine ii pui “la sacosa”, pentru ca oricum, prajiti in unt au un gust fabulos (Cristi si Andy pot sa confirme).

Dar pentru cei care nu-i cunosc foarte bine e mai indicat sa incerce sa-si “captureze” hribii direct de la supermarket, intrucat confundarea lor cu alte specii poate avea efecte devastatoare.

Cam asa ne distram in prima saptamana de concediu din 2013. Si ne gandim ca atata timp cat liga poate “sa organizeze”, “sa faca”, “sa dreaga”… mai mult ca sigur ca poate si sa sughita! Iar daca liga a sughitat saptamana asta, cu siguranta ca a fost de la noi!

Am primit zilele trecute un telefon de la prietenul nostru Bogdan Sandu (alias “Doctorila”), care ne solicita 50 de spinnertailuri pentru refacerea truselor.

La fel ca majoritatea nalucilor, spinnertailurile au fost concepute peste ocean pentru bass, sunt dedicate pescuitul in perioadele reci in lacuri de acumulare cu ape adanci si au capatat in timp o diversitate foarte mare a formelor si greutatilor. Ele si-au gasit utilitatea si la noi, iar pescarii le apreciaza in special cand vine vorba de pescuitul avatului, dar modelele mai mici dau rezultate foarte bune si la clean sau biban.

Am aflat cu aceasta ocazie ca Doctorila este un fan infocat al acestui tip de naluci, cu care a prins de-a lugul timpului- pe langa avati- si crapi, salai si mrene. Mrenele au fost partenerele lui de pescuit intr-o partida recenta, care i-a adus mai multe capturi insemnate, dintre care cea mai mare a avut 5kg.

Abia atunci cand vezi astfel de pesti fotografiati in Romania, intelegi ce capacitate extraordinara de regenerare are resursa piscicola si speri ca in timp nu foarte indelungat, fotografiile cu astfel de trofee nu vor mai fi exceptii care confirma starea generala a pescuitului de la noi. Felicitari Doctorila! Asteptam si alte poze cu capturi!