In copilarie era ziua internationala a muncii; cu defilari, parade si mitinguri regizate in cinstea conducatorului iubit… “Rade iarasi primavara/ Peste campuri peste plai/ Veselia umple tara/ C-a venit intai de mai”, iar in adolescenta, in primul cincinal al anilor ‘90 a fost deschiderea sezonului estival pe litoralul romanesc. De-abia in 1996 am cunoscut adevarata semnificatie a datei de intai mai: deschiderea sezonului de pescuit la pastrav. Parca nici nu-mi vine sa cred ca au trecut de-atunci 20 de ani…

Am pastrat traditia si anul acesta, cu o saptamana intarziere cauzata de suprapunerea Pastelui Ortodox cu data de 1 mai. In weekendul recent incheiat am facut o excursie de 3 zile la munte pentru a incerca sa pacalim vigilenta pistruiatilor. Startul a fost greoi… la inceputul saptamanii trecute am dat cateva zeci de telefoane pentru  a ne procura premise… si am reusit cu greu prin amabilitatea lui Tavi Voinea, si el un pasionat pescar de pastrav din Sibiu, care insa nu a avut prea multe cuvinte de incurajare.

Din pacate, gestionarea defectuoasa a resursei piscicole din apele Romsilva a lasat urme destul de adanci… daca in urma cu 10-15 ani reuseam sa prindem intr-o zi mai multi  pastravi de om, anul acesta am reusit sa pacalim doar cativa in cinci oameni in trei zile. Atunci – la inceputul anilor 2000, ne imaginam ca mai rau nu se poate, dar din pacate istoria ne-a demonstrat contrariul.

Sunt mai convins ca oricand ca singura varianta viabila si durabila pentru lacurile si raurile de munte este concesionarea lor si gestionarea fondului piscicol de catre asociatii de pescari. Asa cum se intampla astazi pe Tarnava Mare, dupa modelul mai tuturor tarilor invecinate.

Am pescuit pe mai multe lacuri de munte din judetele Sibiu, Alba si Valcea. Cel mai mare soc l-am avut la Oasa, unde un calugar care trecea cu barca pe langa noi ne-a spus (citez din memorie): “…sa stiti ca nu e peste aici. Puteti sa incercati, nu vreau sa va descurajez, dar eu n-am mai vazut un peste de ani de zile! Nu vedeti ca nici broaste sau boisteni nu mai sunt, au curentat tot!…”.

Realitatea este ca padurarii, cabanierii de la Cabana Oasa si calugarii de la Manastirea Oasa au toti diverse variante de povestiri in care pastravii sunt, fara exceptie, victime. Ale plaselor, ale curentului electric, ale nepasarii sau pur si simplu ale unei epoci pe care se straduiesc s-o depaseasca.

Performerul detasat al excursiei a fost prietenul nostru, craioveanul Marius Ticu care a reusit sa scoata pentru fotografie un superb exemplar de pastrav indigen pe care noi l-am apreciat undeva intre 4 si 5kg. Spre satisfactia noastra, taifun-ul a fost din nou “vinovat” pentru aceasta minunata captura. Performanta lui este cu atat mai laudabila cu cat – desi indeplinea toate conditiile legale sa sacrifice acest peste – a preferat sa-i redea libertatea imediat dupa fotografiere.

“Catch & release” autentic, asa as numi gestul lui Marius. Aviz “sportivilor” care au inceput sa umple internetul cu filme cu eliberari de pesti in locatii in care se pescuieste exclusiv in regim “catch & release”. Imi doresc sa-i vad pe toti acesti pescari dovedindu-si sportivitatea pe ape publice, nu in lacuri si incinte unde proprietarii ii obliga sa elibereze pestii prinsi.

Chiar daca din punct de vedere al numarului de capturi nu a fost o excursie foarte reusita, bucuria de a petrece cateva zile in natura a fost uriasa. Parca atunci cand in fata ti se asterne o panorama de vis, cu crestele muntilor inca inzapezite si respiri aerul proaspat cu miros de brad treci mai usor peste faptul ca pestii nu iti perturba linistea decat foarte rar.

Vom reveni la munte cat de curand si ori de cate ori vom avea cateva zile libere. Cu siguranta la un moment dat si pestii ne vor rasplati devotamentul. Cu promisiunea ferma ca se vor intoarce – ca intotdeauna – in apa.

Incurajati de numeroasele feedback-uri pozitive si de rezultatele remarcabile pe care noi insine le-am avut in ultimii doi ani la spinnerbaiturile cu skirt siliconic, incepand din 2012 am decis sa extindem semnificativ gama de modele. 29 de spinnerbaituri noi, cu lesturi de trei greutati (7, 11 si 14 grame), 7 combinatii de palete si 12 tipuri de skirturi bicolore sau tricolore. Aceasta varietate va acoperi cu siguranta toate situatiile si va satisface si cei mai exigenti pescari.

Lesturile diferite au generat de la spinnerbaituri de dimensiuni mici – pentru bibani capitali si stiuci pretentioase la spinnerbaituri mari, cu doua palete – pentru capturi record. Lesturile sunt vopsite manual si protejate cu rasini epoxidice. La modelele de 11 si 14 grame, destinate cu precadere pescuitului la stiuca, am folosit exclusiv carlige XStrong, tinand cont de sugestiile venite din partea pescarilor.

Spinnerbaiturile sunt echipate cu o gama variata de palete salcie si colorado, montate single sau in tandem (salcie+colorado, colorado+colorado, salcie+salcie).

Palete de tip colorado sunt recomandate pentru viteze mai mici de recuperare, fiind niste palete cu o reactivitate mai puternica – pentru momentele cand pestii sunt apatici sau in situatii de turbiditate crescuta. Pentru o reactie cat mai rapida am folosit pe pozitie terminala (fixata la vartej la modelele de 11 si 14) paleta cu curbura mai pronuntata de tip Colorado Deep Cup.

Palete de tip salcie (willow) sunt recomandate pentru prezentari mai agresive, cu viteze mai mari de tractiune.

Combinatia universala colorado – salcie este probabil cea mai des folosita de catre pescarii de pretutindeni. Este combinatia cu care si noi pescuim cel mai frecvent.

Culorile skirturilor sunt foarte variate- de la nuante intense la combinatii naturale, cu accent pe contraste si culori foarte puternice – care au dat cele mai bune rezultate, in special la stiuca.

Toate gama va fi echipata cu vartej cu rulment (1) pentru o miscare cat mai libera si mai naturala a paletelor. Ochetul de fixare (2) este perfect inchis, gandit astfel pentru a putea fi atasat la agrafa, in special pentru pescuitul cu struna. Am folosit sarma inox tratata mai groasa decat pana acum pentru o rezistenta sporita si ochi 3D (3) pentru un aspect cat mai natural. Fixarea skirturilor de lest este ferma (4), pentru a evita situatiile in care skirtul aluneca spre curbura acului. Am incercat astfel sa optimizam si sa adaptam cat mai bine spinnerbaitul conditiilor de pescuit de la noi, evitand neplacerile cauzate de spinnerbaiturile obisnuite.

Download PDF catalog

Asa cum mi-am propus inca din ultima zi a concediului de anul trecut, in a doua jumatate a lunii iunie m-am prezentat pentru cateva zile la intalnirea – care tinde sa devina obisnuinta – cu pastravii norvegieni.

Echipa Norvegia 2011 a fost formata din Misu, Alex, Bogdan, subsemnatul, prietenii nostri stabiliti in Suedia Stefan si Marin, precum si unul dintre ginerii acestuia din urma, Andreas.

Am inceput saptamana dedicata pistruiatilor pe partea suedeza, in imediata vecinatate a granitei cu Norvegia – unde pastravii si lipanii ne-au intampinat de la primele lanseuri.

Chiar la primul lanseu, Misu a capturat si recordul echipei venite din Romania, un pastrav indigen de cca 1,3kg.

In cele cinci zile petrecute in Norvegia am pescuit pe mai multe lacuri, rezultatele nelasandu-se asteptate pe niciunul dintre ele.

Am remarcat – pe lacurile unde pescuisem si vara trecuta – talia mai mare cu cca. 200 de grame a pastravilor (in general, fiecare dintre aceste lacuri are o generatie predominanta).

Fantaneii locali (arctic char) au raspuns si ei avansurilor noastre, dar intr-un numar mai mic decat in 2010.

Spre deosebire de anul trecut, cand insectele nu erau inca iesite (excursia s-a desfasurat exact in aceeasi perioada ca in 2010), acum am avut mult de furca cu miliardele de tantari infometati.

Din acest motiv, fantaneii nu mai atacau pe substrat, ci aproape de suprafata, la o adancime de max. 2,5-3 metri.

Astfel, desi nalucile folosite au fost aceleasi – oscilante mici si grele – in special modelele austria si taifun – stilul de pescuit a fost unul mult mai dinamic, cu recuperari rapide, accelerari si jerk-uiri ale oscilantelor urmate de scurte pauze in care de cele mai multe ori surveneau atacurile.

La fel ca si in 2010, am avut in permanenta senzatia ca poti sa prinzi exact atatia pastravi cati iti doresti. Marin a avut si doua capturi remarcabile, un pastrav de cca 1,5kg, precum si unul mai mare, de 2,5 – 3 kg (care din pacate lipseste din colectia de fotografii, fiind capturat chiar in ziua in care noi plecam catre casa).

Cu biletele de avion Bucuresti – Stockholm si retur cumparate din luna martie, cu masina inchiriata si cu costuri mai mult decat rezonabile pentru cazare, barci si permisele de pescuit, o astfel de vacanta nu depaseste din punct de vedere financiar una similara petrecuta in Delta Dunarii. Este si acesta un motiv pentru care ma voi intoarce la pistruiatii norvegieni ori de cate ori voi avea ocazia.

ROTATIVELE- unele dintre cele mai populare momeli artificiale – sunt naluci metalice compuse din mai multe elemente; unele dintre ele – paleta si calaretul-  aflandu-se in timpul evolutiei intr-o miscare de rotatie fata de celelalte: corp, ax, ancora.  Sunt niste mecanisme mici dar de mare precizie care daca sunt construite corespunzator functioneza in momentul tractarii prin apa. Sunt naluci a caror eficienta este dependenta atit pe stralucire cit si de vibratie.

Sunt compuse din:

1.PALETA METALICA – elementul de baza al rotativei, fiind componenta care in timpul evolutiei se roteste in jurul axului.

2.LESTUL (CORPUL) – principalul sau rol este acela de a da greutate nalucii. De asemenea are si un rol important in aspectul general, culoarea si forma fiind de multe ori unul din motivele de declansare a atacului. Rotativele Berti au lestul fie din plumb vopsit electrostatic pentru o rezistenta cat mai mare in timp, fie din alama.

3.AXUL – este elementul de lagatura dintre paleta, corp si ancora. Fiind mecanisme care evolueaza in apa, trebuie sa fie excutat din sirma inoxidabila pentru a-si pastra caracteristicile in timp. Toate rotativele berti au axul din sirma inoxidabila. Este prevazut in partile superioara si inferioara cu doua bucle de prindere.

4.CALARETUL – elementul prin care paleta este atasata de ax. Trebuie executat riguros pentru ca naluca sa functioneze corespunzator.  Intre diametrul axului si gaurile din calaret trebuie sa fie un raport optim.

5.ANCORA – este montata in ochetul inferior al axului intr-o articulatie libera ce-i permite o miscare de aproape 360* .  Astfel pestii nu dispun de niciun punct de sprijin ce le-ar favoriza dezagatarea.

Intre aceste componente trebuie sa existe un echilibru foarte bun pentru ca mecanismul sa functioneze. Lestul trebuie sa aiba o greutate optima in raport cu dimensiunea paletei pentru ca aceasta sa se invirta corspunzator inca din primul moment in care rotativa este pusa in miscare. Ancora trebuie sa aiba o dimensiune conforma cu restul ansamblului.

In functie de forma pe care o au paletele ele evolueaza sub un unghi mai deschis sau mai inchis fata de axul nalucii. Cele care evolueaza sub un unghi deschis emit vibratii mai intense iar cele care evolueaza mai aproape de ax emit vibratii mai slabe.

PESCUITUL IN APE STATATOARE

1.RECUPERARE CONTINUA

Aceste naluci functioneaza doar in timpul tractiunii si de aceea recuperarea continua este modul cel mai des in care ele sunt utilizate. Aprecierea de care se bucura in randul pescarilor se datoreaza faptului ca functionarea lor nu este determinata de experienta acestora. Au avantajul propriei greutatii si de aceea pot evolua la adancimea dorita de pescar, din profunzime paina la suprafata apei.

2.RECUPERAREA PE SUBSTRAT

Este un mod de pescuit  folosit in mod special in perioadele reci, in care pestii sunt grupati la adancime in apropierea substratului si are ca scop mentinerea rotativei in aceasta zona a apei. Aceasta metoda reprezinta  o alternare intre perioadele de recuperare continua in care naluca este activa si perioadele  de pauza in care naluca este asteptata sa revina pe substrat. La unele modele, la care paleta se invarte si in momentele de cadere, de multe ori atacurile survin chiar in aceste momente de repaus.

PESCUIT IN APE CURGATOARE

Sunt naluci foarte des folosite in apele curgatoare, curentul apei fiind un facor care le accelereaza miscarea de rotatie . Ele pot fi utilizate atat pescuind in amonte cat si in aval.

In ape repezi, in raurile mici de munte cu viteza mare de curgere ele se utilizeaza in mod special pescuind in amonte. Conditia ca ele sa evolueze este ca viteza de recuperare sa fie mai mare decat cea de curgere a raului.

In ape domoale ele  se utilizeaza pescuindu-se  de-a latul curentului sau in aval. In aceste situatii viteza de recuperare trebuie corelata cu curentul apei si cu adancimea la care pescarul doreste ca naluca sa evolueze.  Vara cand pestii sunt activi se recomanda pescuitul pe marginea suvoaielor cu curent puternic unde apa este bine oxigenata. Se pescuieste cu o viteza mare de recuperare care are rolul de a mentine naluca in zona de suprafata acolo unde pestii cauta hrana. In perioadele reci se recomanda pescuitul in zone cu curent foarte slab. Viteza de recuperare trebuie sa fie mica pentru a permite rotativei sa coboare  pana in apropierea substratului.

Considerate de unii fade si neinspirate, botezate peiorativ “table” sau “tinichele”, oscilantele raman pentru multi pescari de la noi prima optiune pentru rapitor. De ce? Pentru ca nu trebuie sa fii cel mai priceput ca sa prinzi cu ele.
Universalitatea lor este data de faptul ca permit pescarilor permanente inovatii. Cu aceeasi oscilanta se poate pescui diferit de la un pescar la altul sau in lanseuri consecutive. Daca in timp ce cauti pastravul intre ape, la 7-8 metri adancime, jucand lingura lent pe verticala, observi o “muscareala” la suprafata, la lanseul urmator modifici complet metoda de pescuit, incercand sa atragi atentia pestelui din suprafata.
De multe ori, la pescuit- schimbarea rapida, adaptarea imediata la situatia noua, oportunismul- sunt vitale, iar oscilanta ajuta pescarul sa rezolve aceste probleme. Oscilantele sunt naluci metalice cu trei particularitati constructive: forma, grosime si curbura. Combinate, aceste particularitati determina evolutia oscilantei, generand o suma de straluciri si de vibratii care vor fi influentate major de ritmul de recuperare. Rezultatul va fi mimarea unui peste bolnav, panicat, cu miscari haotice.

1. RECUPERAREA CONTINUA

Este metoda cea mai simplă de pescuit cu lingura oscilantă, dar care poate avea rezultate în orice fel de apă şi la toate speciile de peşti răpitori. Un mare avantaj al oscilantelor este acela că pot evolua la orice adâncime. În funcţie de adâncimea la care dorim să evolueze năluca, începem recuperarea mai repede sau mai târziu, raportat la momentul în care aceasta atinge apa.

Recuperarea se face continuu, uniform, până când năluca ajunge la mal. Viteza de recuperare trebuie să fie aleasă în funcţie de oscilantă, mai mare sau mai mică, pentru ca aceasta să aibă o mişcare de oscilaţie stânga-dreapta şi pentru a evita efectul de rotire. Pentru a găsi viteza optimă de recuperare, se fac 2-3 lanseuri în scurt, la vedere. Pentru rezultate cât mai bune şi pentru a acoperi cât mai bine toate ‘straturile’ apei, la lanseuri consecutive, în acelaşi loc, se recomandă recuperarea oscilantei la adâncimi diferite.

2. RECUPERAREA “JUCATA” – INTRE APE

Este metoda cea mai folosită la pescuitul ştiucii şi a păstrăvului de lac. Într-un lanseu, oscilanta străbate pe verticală mai multe straturi, explorează mai multe adâncimi, de aceea este poate şi cea mai eficientă. După lanseu, lingura este lăsată să coboare până la adâncimea dorită de pescar, apoi este ridicată scurt (jucată) din vârful lansetei în 2-3 trepte, recuperată continuu 1-2 ture, după care este oprită şi aşteptată iar să coboare. Acest ciclu cădere–ridicare–joc-recuperare se reia până la următorul lanseu.

În funcţie de gradul de activitate al răpitorului, ritmul imprimat nălucii este mai lent sau mai rapid. În acest stil de pescuit, atacul are loc de cele mai multe ori în momentul de repaus (pe cădere) al oscilantei şi de aceea recomand pescarului să urmărească în permanenţă firul, deoarece, dacă atacul este discret, nu este simţit de pescar în lansetă, fiind perceput doar ca o uşoară tresărire a firului. Pentru ca înţepătura ce urmează să fie eficientă, lanseta trebuie să fie orientată cu vârful înspre direcţia lanseului pe tot timpul recuperării.

3. RECUPERAREA IN SUPRAFATA

Recuperarea începe imediat, în momentul în care oscilanta atinge suprafaţa apei. Este o recuperare rapidă, efectuată cu vârful lansetei sus, cu zvâcniri scurte din încheietura mâinii, care să imprime lingurii o mişcare ostentativă cât mai zgomotoasă în stratul superficial, asemănătoare pescuitului cu voblere de tip topwater. Această metodă are ca ţintă răpitorii aflaţi în căutarea prăzii la suprafaţa apei. Este recomandată la pescuitul ştiucii în ape mici, pline de vegetaţie, la avat, vara, când urmăreşte şi atacă bancurile de obleţi din suprafaţă, la clean şi păstrăv de lac, în perioadele liniştite când putem localiza muscărerile din suprafaţă.

Momentul atacului este trăit la intensitate maximă de pescar, deoarece este la vedere şi, din această cauză, de cele mai multe ori avem tendinţa de a înţepa înainte ca răpitorul să apuce năluca. Pentru a menţine oscilanta pe suprafaţă, este nevoie de recuperări rapide. Oricât de mare ar fi viteza de recuperare, peştii răpitori se pot mişca şi mai repede, deci există în permanenţă timp pentru atac.

4. RECUPERAREA STIL “JIGGING”

Metoda de pescuit este asemănătoare cu pescuitul cu momeli soft. După lanseu se aşteaptă ca oscilanta să ajungă pe fundul apei. Se începe apoi o recuperare în dinţi de fierăstrău, cu mişcări de ridicare a oscilantei de pe substrat, alternate cu perioade de aşteptare şi recuperare a buclei de fir, pentru a permite oscilantei să ajungă înapoi pe fund.

Atacul survine ori în momentul ridicării şi este perceput ca o îngreunare a oscilantei, ori în scurtele momente de cădere, imediat după ce lingura atinge substratul, şi este vizibil – de multe ori foarte slab – pe fir. Pentru ştiucă este o metodă practicată în perioadele reci – de aici şi atacurile de multe ori foarte fine – în ape adânci şi care vizează adeseori capturi capitale. Altfel, este un stil ce se adresează bibanului şi şalăului, peşti ce vânează preponderent în apropierea substratului.