JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

De la helic la skeletonik pro

­­­­Scriam anul trecut despre spinnertail ca este o naluca plina de surprize careia intentionam sa-i acordam mai multe sanse in viitor. Desfasurarea ulterioara a evenimentelor nu a facut decat sa ne intareasca aceasta convingere si sa ne faca sa ne intrebam din nou de ce am folosit destul de putin acest tip de naluci in trecut.

Cu siguranta exista pescari care nu stiu ca “HELIC” este numele pe care noi l-am dat primului spinnertail pe care l-am realizat in urma cu peste 20 de ani datorita –evident- asemanarii cu un elicopter si evolutiei paletei atat pe tractiune cat si pe traictorie descendenta. Chiar am dat de curand peste un mini-catalog pe care il trimiteam prin posta pescarilor care il solicitau printr-un formular postat la noi pe site prin 1999-2000, in care apare si un Helic intr-o varianta incipienta, primul spinnertail BERTI.

Intre timp, in acceptiunea foarte multor pescari, HELIC este sinonim cu spinnertail, fapt plecat de la modul in care mai multi comercianti sau importatori de produse de pescuit si-au botezat- printr-o asociere de tip “Xerox”- aceasta categorie de naluci “helic” in loc de “spinnertail”.

Am avut anul trecut cel putin doua partide de pescuit in care spinnertailurile au facut diferenta fara doar si poate. Prima a fost la deschiderea sezonului, cand am prins o sumedenie de avati, stiuci, bibani si rosioare in conditiile in care in toata delta se prindea (cel putin stiuca) extrem de greu, asa cum, din pacate, s-a intamplat- cu mici exceptii- pe parcursul intregului an. Facand o paranteza, din punctul nostru de vedere noul ordin pe prohibitie pentru Delta Dunarii cu interzicerea retinerii capturilor de stiuca (printre alte specii) este absolut necesar. Altfel, probabil ca vom ajunge in curand sa “contemplam stiuca la muzeu. Da, da! La muzeu!

Al doilea moment in care spinnertailurile ne-au ajutat sa facem diferenta a fost Cupa Ligii- DDPC 2020, un concurs cu un regulament inedit si cu 93 de echipe la start, unde, cu exceptia unui singur peste (stiuca de 69cm), toti ceilalti cu care am punctat in clasamentul final i-am prins la spinnertailuri de 14, 17 si 21g; mai exact, avati intre 52 si 59cm. Dupa ce m-am straduit sase luni sa-mi fac timp pentru asta, am reusit zilele trecute sa montez un scurt filmulet cu participarea noastra la Cupa Ligii DDPC 2020.

 

Nu o sa intru foarte mult in detalii legate de acest concurs, despre care s-a scris si s-a vorbit foarte mult, despre care s-au realizat numeroase filme. O sa punctez doar faptul ca nu pescuiseram niciodata inainte pe cca 70-80% din suprafata sectorului, ca ne-am antrenat cateva zile cu ajutorul lui Iliuta Goean de la https://www.descoperadeltadunarii.ro, ca am avut doi “sfatuitori” de nadejde carora tinem sa la multumim si din acest colt de pagina si ca am castigat detasat pentru ca am avut o strategie buna si un strop de noroc.

Cred ca astfel cade si ideea preconceputa ca diferenta la pestii mari se face din dimensiunea nalucii. Din punctul meu de vedere, este o eroare majora pe care multi pescari o fac destul de frecvent. Diferenta o poate face doar naluca cea mai asemanatoare cu pestii prada din respectivul moment. Exista cazuri in care aceasta diferenta va fi facuta de o naluca gigant si in egala masura exista zile in care cel mai mare peste va prefera o naluca de cativa centimetri.

Mi s-a intamplat asta in nenumarate ocazii. Cred ca am mai povestit despre stiucile de 10-12kg intepate in Suedia cu oscilante taifun de 5cm in timp ce pescuiam la pastrav, dupa zile intregi de pescuit la stiuca cu naluci gigant, in care reuseam foarte rar sa prind stiuci mai mari de 5-6kg. Am patit lucrul asta in trei excursii consecutive acum 10-15 ani. Sau despre stiuca de peste 10kg prinsa de Misu Sofonea la Holbina cu o oscilanta Banana nr.1, tot de 5cm, in conditii de concurs, cand toti incercam sa ademenim captura cu naluci din ce in ce mai mari. Probabil ca singurul rapitor la care se intampla foarte rar acest lucru este somnul.

Revenind la spinertailuri – am avut in ultimii ani diverse surprize legate de aceste naluci, de la castigarea mansei a doua la Campionatul Mondial in Africa de Sud pescuind la makriel, un peste absolut necunoscut pentru noi pana in acel moment, la partidele memorabile la stiuca si bibani record pe canalele deltei, la cleni prinsi pe apa de 15m in lacurile de munte sau la castigarea DDPC care ne-a adus cel mai mare premiu castigat vreodata la un concurs de pescuit.

Nu pot sa nu amintesc si de ultima surpriza pe care am avut-o telefonic in urma cu vreo doua-trei saptamani. In timp ce ma pregateam sa trimit un pachet cu spinnertailuri unui magazin de pescuit, am intrebat usor mirat… “Dar trage avatul acum?”, iar raspunsul m-a surprins total… “Ah, nu! Aici se pescuieste cu ele foarte mult la salau!”. I-am povestit acum vreo doua zile ui Andy si mi-a spus ca si el, impreuna cu Cox si Malin, au avut o partida memorabilia la salau cu spinnertailuri. Semn ca mai e loc de multe surprize si pentru noi.

In ciuda faptului ca cele doua modele de spinnertail pe care le produceam pana acum -Helic si FISHelic- vin cu o diversitate foarte mare de greutati, pescuind mai mult cu ele in ultimul timp am simtit in cateva randuri nevoia de ajustari de greutate mai fine. In special in acest sens, din 2021, printre noutatile noastre si-a facut loc si un nou membru in familia de spinnertailuri BERTI: SKELETONIK PRO – primul model de spinnertail proiectat in totalitate de noi. Am pastrat aceeasi solutie constructiva ca la modelele noastre deja consacrate, cu sarma dintr-o singura bucata indoita manual si cu fixarea paletei cu calaret; solutie mai complicata dpdv al manoperei, dar mult mai rezistenta in timp decat cea cu vartej incastrat din turnare.

Este spinnertailul care ne va ajuta la reglajele de finete in timpul partidelor de pescuit (in special in rauri sau in Dunare), avand greutati de 16-18-20-22 si 24g si o gama larga de palete si culori.

http://www.bertilure.ro/spinnertails.htm

2020. ANUL ALTFEL

Am incercat sa-mi aduc aminte cand sau daca s-a mai intamplat sa amanam prima partida serioasa de pescuit a anului pentru inceputul lunii iunie.

Am rascolit prin arhiva de fotografii si prin cutia cu ganduri si amintiri, iar daca s-a mai intamplat vreodata, cu siguranta nu a fost in ultimii 30 de ani.

Am trecut usor-usor peste probleme familiale, stare de urgenta, carantina, stari de alerta… si am asteptat cu sufletul la gura inceputul sezonului in Delta Dunarii.

 

Cu ceva peripetii, am ajuns la Egreta in dupa-amiaza primei zile in care pescuitul era permis post prohibitie si dupa cateva incercari nereusite de a gasi stiucile pe ghiolurile din zona Uzlina, am incheiat prima zi de pescuit din 2020 cu o scurta si intensa partida de jumatate de ora la avat,  cu capturi la aproape fiecare lanseu.

In zilele ce au urmat, am reusit sa localizam rand pe rand bibanii, avatii si stiucile – acestea din urma exclusiv in afara zonei de concurs- si ne-am bucurat de partide extrem de relaxante la fiecare dintre aceste specii.

Singurele constante au fost nalucile – surprinzator si pentru noi, cel putin in cazul stiucilor – spinnertail FISHhelic.  

Din pacate, lipsa unor similitudini cu oricare dintre anii anteriori a persistat si la prima etapa a campionatului si am avut parte de cel mai sarac in capturi concurs ALRS desfasurat vreodata in Delta.

Bibanii erau cantonati pe cateva fragmente de canale, iar intalnirea cu o stiuca tinea exclusiv de sansa. Noi am vazut cate una in cele doua zile in care ne-am antrenat pe sectorul de concurs, am prins doua in prima mansa, dintre care una singura punctabila, si niciuna in mansa a doua. In final, dupa o prima mansa in care am reusit sa ne clasam pe locul al treilea, am ocupat un modest dar totusi onorabil loc 10.

Situatiile speciale dau nastere la comportamente “speciale”, iar din acest punct de vedere a fost cu siguranta o etapa din care imi vor ramane in memorie forte multe aspecte si intamplari; unele dintre ele -din pacate- cu conotatii si adnotari negative.

Sa ne vedem sanatosi si voiosi la Bicaz! Prietenii stiu de ce!

Sulina, Septembrie 1983, prima excursie in Delta. Iti multumim!

2019

Au trecut deja mai bine de trei luni de la finalul sezonului competitional 2019. O sa incerc sa-mi amintesc in cateva randuri cum s-au vazut cele 5 etape ale CNSR Bergenbier 2019 si participarea la CM din Africa de Sud din barca nr.2, Eugen German – Petre German.

CM Africa de Sud. Conform calendarului FIPS, in mod normal Campionatul mondial de pescuit la rapitori din barca se desfasoara toamna. In 2019 insa a fost o exceptie, Africa de Sud organizand cea de-a doua editie a Jocurilor Olimpice de Pescuit, care aduna la un loc cat mai multe din disciplinele FIPS. Astfel, am inceput anul competitional 2019 in luna februarie in Africa de Sud, dar nu o sa insist foarte mult asupra acestui concurs, intrucat am scris un mic articol si la momentul respectiv, pe care il puteti citi aici. Pe scurt, nu am avut posibilitatea unei deplasari pentru antrenamente pe pista de concurs, am incercat sa intelegem cat mai multe in cele doua zile de antrenament oficial, insa am reusit sa ne facem o idée clara despre lacul Loskop doar dupa prima mansa, in care am avut rezultate modeste. Am dominat mansa a doua, clasandu-ne pe primele doua pozitii, insa nu a fost suficient pentru a putea urca pe podium. Am terminat pe locul 4, o clasare onorabila dar oarecum frustranta in  conditiile rezultatelor mansei a doua.

Valea Argovei. Din pacate am avut o primavera destul de complicata. Eugen se operase cu doar trei saptamani inainte de concurs, astfel incat n-am avut cum sa ne antrenam. Am participat cu o saptamana inainte de etapa LRS la “Cupa Laurentiu Andronic” organizata de Aquamania tot la Valea Argovei. Am incercat sa verificam cat mai multe dintre locurile pe care prindeam salai cu ani in urma. Etapa LRS a fost un concurs dificil; nici o echipa nu a reusit sa puncteze cu 20 de salai in cele doua manse. Noi am reusit sa prindem 10 salai in prima mansa si 7salai + 3bibani in cea de-a doua. La final ne-am clasat pe locul 5 (din 53 de echipe participante), mult peste asteptarile pe care le-am avut de la acest concurs in circumstantele date.

Delta Dunarii. Locul 23- prima etapa din Delta din 2019 a reprezentat cea mai slaba clasare a noastra in cei 5 ani de cand etapele LRS se defasoara cu echipe de cate doi pescari. Probleme familiale ne-au tinut departe de apa intre aceste doua concursuri, impiedicandu-ne sa participam in conditii optime la aceasta etapa. N-am reusit sa profitam nici macar de cele doua zile de antrenament oficial acceptate in premiera de catre LRS  la etapele din Delta; am intrat pe apa doar in cea de-a doua zi de antrenament si am reusit sa localizam stiucile pe doua zone, una pe Isac, una pe Chiril. Din pacate, aceste zone nu ne-au fost suficiente decat pentru prima mansa, in care am reusit sa ne clasam pe locul al 6-lea (din 64). In mansa a doua am reusit sa mai prindem doar 6 stiuci (dintre ele una a murit) si 5 bibani si a trebuit sa ne multumim- asa cum am spus mai sus- cu cea mai slaba clasare a noastra din istoria participarii in echipa: locul 23.

Bicaz. Am reusit sa ajungem la Bicaz pentru trei zile de antrenamente in ultima saptamana in care acestea erau permise. Cleanul a fost ceva mai putin cooperant decat ne obisnuise in anii trecuti, astfel incat un mix inspirat de cleni si bibani a fost varianta castigatoare la Bicaz. Asta am incercat si noi sa facem, dar ne-a iesit doar partial. Nici norocul nu a fost de partea noastra prea mult. De exemplu, daca in general cam 50% din cleni depaseau 25cm, noi am prins in prima mansa 8 dintre care unul singur a avut 32cm., restul fiind toti intre 20 si 23cm., in conditiile in care, statistic vorbind, era aproape imposibil sa se intample asa. La final locul 12 (din 46) iar sansele noastre de a intra in lotul national 2020 erau din ce in ce mai mici.

Snagov. Ne-am antrenat doua jumatati de zi (sambata dupa pranz si duminica dimineata) in weekendul dinaintea concursului, incercand in special sa gasim o reteta pentru stiuci, fiind 100% convinsi ca stiuca va fi alegerea castigatoare la Snagov. N-am reusit sa gasim nici o regula, stiucile fiind extrem de greu de localizat. In antrenamentele oficiale am insistat tot in cautarea stiucilor, dar tot fara a reusi sa ne facem o strategie foarte clara in acest sens. Am reusit in ambele manse sa prindem 10 bibani. In prima ceva mai greu, in a doua, foarte repede. Dupa care am mizat totul pe stiuca. Am reusit in mansa doua sa punctam cu una de 52cm. Suficient cat sa reusim sa castigam aceasta etapa (cu 42 de echipe participante). Chiar daca multi participant se simt frustrati de rezultatele foarte slabe pe care le-au obtinut la Snagov, acest lac seamana foarte bine cu pistele de concurs pe care se desfasoara de obicei Campionatele Mondiale FIPS: cu foarte putini pesti punctabili, care nu au nici o regula si sunt foarte greu de prins. Din acest motiv, cred ca cel putin atata timp cat finalitatea campionatului LRS este formarea echipei care sa reprezinte Romania la CM FIPS-ed, Snagovul nu ar trebui sa lipseasca din calendarul LRS.

Delta Dunarii. Desi ne planificaseram o saptamana de vacanta in Delta inainte de concurs, la ultima etapa a trebuit in cele din urma sa ne multumim doar cu cele doua zile de antrenament oficial. Am remarcat ca din cauza racirii accentuate a vremii stiucile erau din ce in ce mai apatice si mai greu de convins sa atace nalucile de la o ora la alta. A fost de departe cea mai grea etapa de delta de la LRS si prima in care nici macar o echipa nu a reusit sa puncteze cu 20 de stiuci. Noi am prins 9 in prima mansa si 6 in a doua. Am completat fisele cu bibani si am reusit la final sa ne clasam pe locul 6 (din 62), rezultat care ne-a ajutat sa ne metinem in lotul national 2020, dar doar in postura de rezerve; pozitie din care vom incerca in masura posibilitatilor sa ajutam cat mai mult echipele de titulari sa obtina un rezultat cat mai bun in Polonia!

A fost un an extrem de complicat pentru noi; in afara de concursurile LRS nu am fost deloc la pescuit din aprilie pana in noiembrie. Din ultimii 30 de ani, a fost cu singuranta anul in care am pescuit cel mai putin. Speram ca 2020 sa fie ceva mai prietenos cu noi! Si cu dvs, in egala masura!

 

 

DACA E IUNIE, E DELTA DUNARII!

Ca in fiecare din ultimii patru ani, sfarsitul perioadei de prohibitie aduce cu el o  etapa de campionat national in Delta Dunarii. Anul acesta, pentru cele doua etape din Delta, AG a LRS a hotarat sa ofere participantilor doua zile de antrenament oficial, exact asa cum se intampa si la Campionatele Mondiale organizate de FIPS-CIPS.

Temerile privind o eventuala presiune prea mare au fost spulberate de numarul mare de stiuci masurate de arbitri in cele doua zile de concurs. “Naturalul” ofera in continuare surprize placute, in ciuda zvonurilor ca sectorul de concurs e colmatat de vegetatie in proportie de 80% sau ca pestii raspund extrem de greu.

In conditiile in care barcile au inceput sa plece catre locurile de pescuit la ora 6.30, noi am pus in barca a -10-a stiuca punctabila la ora 8:18 in prima mansa si la 8:16 in cea de-a doua. Adica dupa aproximativ o ora de pescuit efectiv.

Daca punem la socoteala si ca cea mai mare stiuca, adusa la masuratoare de echipa Ciprian Danilov – Ciprian Hrisca, si prinsa- spre satisfactia noastra- la o oscilanta BERTI Doli nr.1, a avut 86cm, putem intelege cu adevarat forta uriasa de regenerare a Deltei si a pestilor care o populeaza.

In prima mansa noi am prins undeva in jur de 30 de stiuci punctabile, dar din pacate nu am reusit sa ne clasam decat pe locul 14, suma lungimilor celor mai mari 10 stuci fiind 497cm.

In a doua mansa, desi am pus in barca ceva mai putine stiuci punctabile – cred ca aproximativ 20, am reusit o clasare mult mai buna, locul 6, cu 517cm, cu toate ca am pescuit cu o ora si ceva mai putin, deoarece – la fel ca multi alti concurenti – am preferat sa admiram furtuna din finalul mansei de pe terasa camerei noastre de la  Egreta resort.

Majoritatea stiucilor le-am prins la oscilante, in special la LINX, ES si LUCKY RT, dar am avut rezultate bune si la spinnerbait.

 Desi cu 20 de puncte mansa nu speram la o clasare foarte buna, nivelul foarte ridicat la care sunt majoritatea echipelor din campionat a facut posibile rasturnari foarte spectaculoase ale clasamentului, ducandu-ne, in final pe cea de-a treia treapta a podiumului de etapa.

Clasamentele extrem de stranse aduc cu ele si nenumarate calcule post-concurs privind o eventuala captura intr-una sau alta dintre manse. Ca sa nu ne lasam nici noi mai prejos… o stiuca ceva mai imbracata in prima mansa ne-ar fi saltat de pe ultima pe prima treapta a podiumului.

Cred ca am avut aceasta stiuca in lanseta pentru cateva secunde, dar din pacate nu am reusit s-o aduc la barca…

 

Absolut remarcabil nivelul premiilor oferite de catre organizatori cu ajutorul sponsorilor. Multumim si din acest colt de pagina pentru premiul extrem de substantial oferit de American Nautics, Navtron, Herakles, Cormoran Resort si Ciucas.

Urmeaza etapa de la Bicaz, speram cu pesti mai multi si mai uniform raspanditi pe suprafata lacului decat la etapa de anul trecut. Fir intins tuturor!

HOLBINA 3 BIBANI… SI FOARTE MULTE STIUCI

98 (nouazecisiopt) de zile au trecut de cand pescuisem ultima oara – pe 1 Decembrie la Hreblea, in Delta Dunarii. Am facut un efort de memorie sa-mi aduc aminte de ultima perioada de 98 de zile consecutive fara sa pescuim, dar in zadar. Nu cred ca mai exista astfel de perioade in ultimii 20-25 de ani, iar daca totusi exista, cu siguranta ele se pot numara pe degetele de la o mana.

Nu mai pescuisem la Holbina de exact 7 ani, din martie 2010. Auzisem ca intre timp s-au intamplat schimbari spectaculoase. Multi straini dintre cei cu care am intrat in contact la competitiile internationale, cand auzeau ca suntem din Romania, tineau sa ne precizeze cu mandrie ca au fost la pescuit la Holbina.

Am “aterizat” la Holbina vineri dupa-amiaza pe o ploaie extrem de neprietenoasa. Spre seara am iesit vreo 30 de minute pe apa pentru a ne aduce aminte cum se face un lanseu. Am avut cateva atacuri, dar n-am reusit sa concretizam nici unul dintre ele.

Sambata am stat in barca aproape toata ziua, cu o pauza de vreo doua ore la pranz. Desi stiucile de Holbina nu erau extrem de active, am reusit sa aducem in barca 17, dintre care 4 peste 70cm si inca 5 intre 60 si 70cm. Chiar daca evenimentul la care am participat s-a numit “Cupa Paul Badea”, in memoria unuia dintre cei trei pasionati care au transformat Holbina intr-un adevarat paradis pentru pescari, multe dintre echipele participante- printre care si noi- nu au tratat neaparat acest eveniment ca pe un concurs de pescuit in adevaratul sens al cuvantului, ci mai degraba ca pe o intalnire amicala cu oameni cu care impartasesc aceeasi pasiune pentru pescuitul la stiuca in Delta Dunarii.

Au fost totusi si vreo 5 echipe care au tinut sa-si demonstreze suprematia la Holbina, preferand sa ramana pe apa inclusiv in timpul pauzei de pranz, iar pentru a nu diminua din meritele castigatorilor, trebuie sa mentionez echipele clasate pe primele trei locuri: David Neacsu – Ionut Ionita, Gologan Ion – Dragos Ionita, Cristi Buliga – Tony Delalande. Spre rusinea mea, nu am retinut numele autorilor capturii concursului, dar a fost vorba de o stiuca de 98cm.

Noi am fost pe locul 4. Mentionez acest lucru strict pentru a rememora faptul ca pentru mine este a treia clasare pe locul 4 la Holbina din 3 participari la evenumente de acest fel; precedentele doua, in echipa cu Malin Musatescu la Stuf-fish in primavera lui 2009 si in echipa cu Andy Arif la Pikemaster in toamna aceluiasi an.

Recunosc, chiar daca nu mi-am exprimat niciodata parerea in mod public, m-am numarat multa vreme printre cei sceptici in ceea ce priveste transformarile de la Holbina; probabil ca si influentat de aceia care dupa experiente de pescuit pe aceasta locatie imi povesteau de conditiile namaipomenite de cazare, masa, despre pachetul de mancare pe care-l primesti in barca sau alte asemenea aspecte care tin strict de confort. Dupa ce am vazut la fata locului ce s-a intamplat in ultimii 10 ani la Holbina, pot sa afirm cu subiect si predicat ca principalele si cele mai importante schimbari au fost facute pentru pesti, pescari si pescuit.

Am fost realmente impresionat de pontoanele cu prize individuale, de canalele sapate prin stuf pentru a permite circulatia pestilor si oxigenarea apei, sau intr-un cuvant de grija noilor proprietari ai incintei de la Holbina pentru pesti si pescari. Am pescuit in multe locatii din Europa, dar nicaieri nu am intalnit ceva similar. Doar dupa ce ajungi la Holbina si vezi cu ochii tai schimbarile care au avut loc acolo intelegi ca este o obligatie pentru tine ca pescar sportiv sa sustii cu mijloacele de care dispui acest gen de proiecte. Delta Dunarii ar avea nevoie de mai multi oameni ca cei care administreaza acum incintele de la Holbina 3 Bibani.

PS. In perioada scursa de la data la care am scris aceste randuri (dar n-am putut sa le public mai devreme din cauza unor probleme tehnice), Malin Musatescu a fost numit guvernator al Deltei Dunarii. Este unul dintre putinii oameni pe care ii cunosc si de ale carui bune intentii sunt convins in totalitate. Vreau sa ii urez mult succes in noua functie si sa il asigur si din acest colt de pagina de sustinerea noastra totala si neconditionata. Iar pentru a lega cumva evenimentul de subiectul acestui articol, sper ca va reusi sa foloseasca Holbina 3 Bibani drept exemplu de proiect de dezvoltare durabila pentru intreaga Delta a Dunarii.

2016 LA FINAL

Recent s-a incheiat editia 2016 a CNS Neumarkt. Pentru noi, una cu noroc. Am reusit sa devenim si in echipa campioni nationali, dupa ce reusisem si la individual aceasta performanta – Eugen de trei ori – in 2006, 2013 si 2014, iar eu o singura data, in 2008.

Dupa ce in ultimii ani am reusit mereu sa ne clasam intre primele locuri ale CNS Neumarkt, cel mai greu pentru noi e sa reusim sa mai gasim motivatia necesara unei astfel de performante. O sa incerc sa fac o foarte scurta trecere in revista a celor 6 concursuri LRS 2016, cu scopul principal de a evita “informarile” facute de diversi zvonaci cu privire la orele noastre de antrenamente, care pot avea “darul” de a indeparta eventuali noi participanti la etapele LRS. In 2015, de exemplu, am aflat ca am stat cateva zile intregi pe Snagov inaintea etapei de acolo. In realitate fusesem doar doua zile, iar in cea de-a doua dintre aceste doua zile vantul ne-a trimis la mal inainte de pranz. O zi si jumatate au fost si singurele noastre partide de pescuit pe Snagov in 2015, cu exceptia zilelor de antrenament oficial si concurs.

CUPA LIGII. Sarulesti -aprilie 2016. Primul concurs organizat de LRS in 2016 a fost Cupa Ligii de la Sarulesti. Am facut 4 antrenamente de cate o zi cu rezultate amestecate. Ne-am dat seama ca n-o sa fie o problema sa prindem 5 pesti pe mansa, dar salaii mari erau greu de gasit. Am reusit totusi in prima mansa sa aducem in barca doi pesti remarcabili – de 67 si 79cm(captura concursului), cu ajutorul carora am ramas pe primul loc si dupa doua din cele trei manse, chiar daca ziua a doua a fost una destul de slaba pentru noi.

In ziua a treia ne-am revenit putin, suficient cat sa reusim sa ne clasam la final pe locul al treilea. A fost primul podium pentru noi la Cupa Ligii si de asemenea, prima clasare pe podium la Sarulesti.

ETAPA 1. Delta Dunarii – iunie 2016. Am incercat sa facem un antrenament in weekendul anterior concursului. Fiind primul weekend dupa prohibitie, densitatea de barci cu participanti la etapa era destul de mare si aproape toti se plangeau ca au avut rezultate slabe sau foarte slabe, astfel incat n-am avut rabdare sa pescuim decat vreo 3-4 ore pe zona de concurs. Am prins o singura stiuca pe lacul Isac, la spinnerbait. In antrenamentul oficial am incercat sa acoperim o suprafata cat mai mare de apa, dar n-am reusit sa prindem nici un peste punctabil.

Singurul ghiol in care nu incercasem era Chiril-ul. In prima mansa am luat decizia inspirata sa mergem direct pe Chiril, incurajati si de Ionut, care prinsese acolo o stiuca in ziua antrenamentului oficial, dar si descurajati de propriile rezultate de pe toate celelelte ghioluri. Am reusit sa punctam in prima mansa cu 4 bibani si doua stiuci, iar in cea de-a doua cu 2 bibani si 4 stiuci, toate stiucile in ultima ora de concurs. Foarte putini pesti, dar suficienti ca sa ne situeze la final pe ultima treapta a podiumului.

ETAPA 2. Bicaz – iulie 2016. Pentru etapa de la Bicaz ne-am antrenat in ultima saptamana in care era permis acest lucru timp de o zi intreaga (marti) si inca vreo 6 ore impartite in doua zile (luni si miercuri). La concurs am mizat in special pe clean si am reusit sa atingem limita de 20 de cleni in fiecare mansa.

In mansa a doua am prins si doi pesti remarcabili – 42 si 45 de centimetri. Cred ca sunt mai mult de 10ani de cand am mai reusit sa prindem pe Bicaz, in aceeasi zi, doi cleni de aceasta dimensiune. Am terminat concursul pe locul 2.

ETAPA 3. Belis – august 2016. La Belis n-am fost deloc la antrenamente. Am intrat in antrenamentul oficial cu gandul de a incerca sa acoperim o suprafata cat mai mare din zona de concurs. Ne-am plimbat foarte mult, am pescuit destul de putin. Pesti am prins foarte putini, trasaturi – de asemenea- razlete. In concurs am reusit sa punctam cu 5 cleni in prima mansa si cu 7 in cea de-a doua. A fost un concurs in care in general s-a prins foarte slab. Nici o echipa nu a reusit sa atinga baremul de 20 de pesti in nici una dintre manse; de fapt, ca sa fiu mai exact, nici o echipa nu a reusit sa prinda 20 de pesti adunati din cele doua manse. A fost acel gen de concurs in care unul sau doi pesti in plus pe mansa te urcau 5-10 locuri in clasamentul etapei. Din pacate n-am avut inspiratia necesara sa prindem acei cativa pesti si am terminat concursul doar pe locul 11. Cea mai slaba clasare a noastra in 2016, care nu a intrat in calculul clasamentului final.

ETAPA 4. Valea Argovei – septembrie 2016. Pentru etapa de pe Vale am facut doua antrenamente. La primul am pescuit doua zile din barca cu Alex T, Eugen fiind plecat la mare. Daca imi aduc bine aminte, in doua zile am prins in doi oameni trei pesti punctabili: un salau si doi bibani. Plus niste bibani mici, niste strapi si o stiuca. Cel de-al doilea antrenament a fost de o singura zi si am fost impreuna cu Eugen. Atunci am reusit sa prindem trei salai si cativa bibani punctabili. In antrenamentul oficial am insistat destul de putin pe locuri, incercand sa verificam cat mai multe, dar oricum, am avut foarte putine trasaturi. Am fost convins ca o sa fie un concurs cu putine capturi.

Daca cineva imi spunea ca o sa fie echipe care o sa puncteze cu 40 de pesti in cele doua manse ii ziceam ca e nebun. Si totusi, au fost 5 echipe care au reusit sa-si prinda toti pestii. Noi am fost una dintre ele. In prima mansa 13salai si 7bibani, in cea de-a doua 20 de salai, dupa ce in prima jumatate a mansei punctasem déjà un salau si 19 bibani. La final, locul 5.

ETAPA 5. Snagov – noiembrie 2016. Pentru Snagov n-am avut timp decat pentru o zi de antrenament cu o saptamana inainte de concurs. Atat acea zi cat si antrenamentul oficial cred ca au fost cele mai slabe partide de pescuit ale noastre din ultimii 5 ani pe Snagov.

Desi ne-am dat seama ca stiucile o sa conteze foarte mult in concurs, am decis sa mizam in special pe biban. Am prins 15 in prima mansa si 12 in a doua. Suficienti cat sa prindem ultima treapta a podiumului de etapa si prima pozitie in clasamentul final 2016.

Lipsa timpului liber pentru pescuit este o realitate pentru marea majoritate a pescarilor din Romania, insa pescuitul de competitie amator – asa cum este cel de la noi – nu implica atat de multe zile de stat pe apa cum ar putea avea unii impresia.. Trairile din timpul unui concurs de pescuit merita insa orice efort pentru a putea participa, indiferent daca ai sau nu timp de antrenamente.

START 2016

In weekendul recent incheiat a avut loc in Delta Dunarii, pe “natural”, zona Uzlina-Isac, cupa Herakles, prima etapa a CNS Spinning LRS 2016. Dupa o lunga asteptare, pescarii de spinning din Romania si-au incrucisat din nou lansetele in incercarea unei clasari cat mai bune in etapa de debut. De remarcat faptul ca acesta etapa a fost concursul organizat de LRS cu cea mai numeroasa participare – 56 de echipe de cate doi pescari fiind prezente la fluierul de start al arbitrilor.

Spre deosebire de etapa din Delta de anul trecut, cand majoritatea echipelor au reusit sa-si atinga tinta de 10 stiuci pe mansa, anul acesta pestii punctabili au fost mult mai putini, in ciuda faptului ca au punctat si bibanii de peste 25cm.

Pentru noi, antrenamentele au fost aproape dezastruoase, o singura stiuculita prinsa in jumatate de zi de pescuit cu o saptamana inainte de concurs si nici un peste punctabil in vinerea antrenamentului official. Dintr-un motiv aproape prostesc am ales sa pescuim in prima mansa pe lacul Chiril. Ne-am spus ca daca pe restul lacurilor am incercat in antrenamentele oficiale si nu am prins nimic, mai rau de atat nu are cum sa fie… Si a fost o decizie mai mult decat inspirata. Dupa trei ore din prima mansa punctasem déjà cu trei bibani si doua stiuculite. Pana la finalul mansei nu am reusit sa mai aducem in barca decat un singur biban de 25cm. Acesti sase pesti ne-au urcat totusi la finalul zilei pe locul 4.

Ca un fapt inedit, doi dintre cei sase bibani punctabili au atacat la spinnerbait mare, cu skirt, pentru stiuca, iar cele doua stiuci au fost pacalite de un micro-spinnerbait de biban, pescuit cu echipament light, fara struna, motiv pentru care si drillurile au fost cu ceva peripetii si s-au incheiat cu doua mincioage pline de iarba urcate in barca.

In masa a doua am plecat printre primii – tot catre Chiril. In primele 5 ore ale mansei nu am reusit sa punctam decat cu doi bibani, dar din fericire pentru noi, am reusit sa gasim “reteta” pentru stiuci (un pescuit foarte rapid, la oscilante – eu la Linx argintat, Eugen la Semiluna galbena) cand mai aveam trei ore. Am reusit ca pana la finalul mansei sa punem in minciog 9 stiuci, dintre care 4 au depasit “bariera” de 40cm. Au fost suficiente pentru a ne ajuta ca la finalul concursului sa ocupam ultima treapta a podiumului.

In prima mansa am prins toti pestii punctabili la spinnerbait, doi bibani la spinnerbait cu skirt, iar restul de doi bibani si doua stiuci la micro-spinnerbait cu agrafa armat cu microjig si grub mic. In cea de-a doua mansa, un biban a preferat acelasi tip de micro-spinnerbait, un biban si o stiuca i-am prins la oscilanta Linx nr.2 argintat, iar trei stiuci la oscilanta Semiluna galbena.

In mansa a doua am avut si un mic incident, cu un Gopro avariat, motiv pentru care a trebuit sa pescuim destul de mult timp amandoi de pe platforma din spate. Fimele rezultate sunt destul de inestetice, nu sunt nici foarte artistice, dar reprezinta dovada ca ne prindem pestii in mod cinstit, daca exista cineva care se indoia de asta. Cel putin din acest punct de vedere, introducera obligatorie a filmarilor este o decizie foarte inspirata a AG a LRS.

Per total, cred ca a fost un concurs reusit. Daca in ceea ce priveste organizarea ne asteptam ca ea sa fie impecabila, baietii de la Esox fiind adevarati specialisti in domeniu, in ceea ce priveste numarul de capturi, situatia ne-a depasit cu mult asteptarile. Desi vineri seara am pronosticat ca maxim 10 echipe vor reusi sa prinda pesti punctabili, in cele din urma 41 de echipe din cele 56 au reusit sa puncteze cel putin un peste.

In ceea ce priveste numarul de capturi, parerile sunt impartite: unii considera ca asa arata un concurs reusit, in care pestii sunt foarte greu de adus in barca, iar altii sustin ca ar fi fost foarte bine daca bibanul ar fi punctat de la 20cm. In sistemul actual de punctare, in care fiecare peste puncteaza cu patratul lungimii sale, reducerea limitei minime la 20cm pentru biban nu ar fi influentat clasamentul aproape deloc. Personal, cred ca atat unii cat si ceilalti au partea lor de dreptate. Cert este – asa cum am mai spus in repetate randuri – ca indiferent de sistemul de punctare, de speciile punctabile sau de dimensiuni minime, INTOTDEAUNA vor iesi castigatori cei care prind peste.

Urmeaza doua etape de clean-biban, la Bicaz si Belis-Fantanele, probabil singurele locatii din tara in care se pot organiza concursuri in perioadele caniculare. Speram sa fie doua etape cu mai multi pesti pe fisele tuturor concurentilor. Dar in special pe ale noastre! 🙂

UN NOU INCEPUT

Weekendul trecut a debutat editia 2015 a CNS Spinning LRS. Au trecut deja 9 ani de la reformarea spinningului de competitie de la noi. Anul 2015 a adus un nou format, care a fost considerat cel mai potrivit pentru conditiile social-economice din Romania. Au existat si voci impotriva noului sistem pe echipe de cate doi in barca, dar- paradoxal – ele au venit in special de la pescari care au absentat cu desavarsire in ultimii ani de pe pistele de concurs ale LRS fiind in schimb prezenti la nenumarate concursuri pe echipe din afara campionatului national Neumarkt.

Sezonul a inceput cu o etapa de stiuca, in Delta Dunarii, pe “natural”. O decizie riscanta a AG a LRS, dar pe care toata lumea a inteles ca trebuie sa ne-o asumam impreuna. Momentan, “naturalul” este singura solutie pentru a putea pescuit pe o suprafata atat de mare din barcile proprii pregatite special pentru pescuit la rapitori. Suprafata uriasa de apa a necesitat si masuri speciale, barcile fiind monitorizate GPS pentru a atentiona la eventuala apropiere dintre doua barci sau la eventualele “evadari” din sector. Reusita deplina a acestui concurs cred ca va schimba mult perceptia despre concursurile de stiuca din Delta. Meritul principal apartine clubului PeApa.ro, precum si presedintelui si vicepresedintelui LRS, Marian Morcovescu si Rares Boeriu, dar un rol determinant in desfasurarea acestei etape l-a avut si resortul Egreta, locul unde atat pescarii cat si barcile lor au putut beneficia de cele mai bune conditii.

Si pentru noi acest nou format in echipe de doi pescari cu punctare a celor mai mari pesti este o provocare. In cei noua ani de campionate individuale in care au punctat toate capturile ne-am descurcat foarte bine, adunand impreuna 4 titluri nationale, un loc 2 si 3 locuri 3, precum si 9 etape castigate si alte 10 prezente pe podium (de patru ori locul 2 si de sase ori locul al treilea). Aceste cifre nu ofera  insa certitudinea ca ne vom descurca la fel de bine si in echipa.

Etapa de pe natural a fost unul dintre cele mai frumoase concursuri la care am participat, probabil in special datorita suprafatei uriase de apa pe care s-a desfasurat. Pe e alta parte, aceasta suprafata a fost avantajul major al pescarilor care pescuisera mai mult in zona respectiva din Delta Dunarii, intrucat o singura zi de antrenament oficial a fost insuficienta pentru a o putea “acoperi”. Pentru noi a fost destul de dificil, intrucat mai pescuisem o singura data pe lacurile aflate in sector. Ne-am petrecut ziua de antrenamente mai mult pentru explorarea sectorului si mai putin pescuind. Rezultatele de vineri, precum si experienta anterioara din toamna anului 2013 ne-au facut ca in concurs sa mizam exclusiv pe doua dintre lacurile principale aflate in zona de concurs: Isac si Chiril.

Daca in prima mansa s-a dovedit a fi o decizie inspirata, terminand pe locul al doilea dupa echipa Fane Bondrea – Bogdan Cheta, in mansa a doua nu am mai avut la fel de multa sansa, majoritatea echipelor aflate in topul zilei alegand zone mai retrase si mai putin pescuite. A fost locul 13 in mansa a doua, iar per total a iesit locul 6, un rezultat multumitor din perspectiva faptului ca nu cunosteam foarte bine zona de concurs, dar oarecum dezamagitor prin prisma rezultatului din prima mansa.

Am pescuit cu lansete de spinning Daiwa Steez Fle-X-lite echipate cu mulinete Daiwa Certate si de baitcasting Steez Flogger cu mulinete Daiwa Zillion TWS. Am folosit in special linguri si spinnerbait, iar duminica am avut cateva capturi si la rotative Axat Gigant si voblere Cormoran BellyDog si SavageGear 4Play. Parerea aproape unanima a fost ca nu nalucile au facut diferenta in prima etapa a CNS2015, ci localizarea; inspiratia de a alege pentru a doua mansa zone mai linistite sau cu apa ceva mai tulbure.

Am avut in intentie sa filmam intreaga desfasurare a manselor, dar o mica problema tehnica ne-a impiedicat sa facem acest lucru. Iar in timpul unui concurs nu iti poti permite sa pierzi timp incercand sa vezi care e problema din cauza careia s-au oprit aparatele de filmat. Am surprins totusi pe film mai multe driluri, dintre care si cel cu una dintre cele mai mari stiuci ale noastre din prima zi – 61cm, prinsa de Eugen la spinnerbait. (A mai fost una de 62, tot in prima zi, la Linx nr.2 silver).

Urmeaza etapele de clean si biban… in ordine Belis, Bicaz, Snagov. Dar pana atunci va asteptam cu drag la Bibanmania3, un concurs amical ai carui co-organizatori suntem, la Bicaz, in perioada 17-19 iulie 2015.

Shallow PIKE-KILLER

In weekendul 19-21 aprilie s-a desfasurat la Periprava prima etapa a CNS Newmarkt – divizia Master. Am pastrat traditia si l-am rugat pe colegul nostru Cristi Albu, castigatorul premiului pentru cea mai mare captura – 92 cm – sa ne spuna in doua vorbe povestea unui nou record capturat la un spinnerbait BERTI. Felicitari!

Recunosc de la bun inceput ca am considerat in trecut spinnerbaitul drept o naluca de peste mediu, punctabil, o naluca greu de rezistat marlitelor aflate in floarea varstei. Mi se parea o naluca perfecta pentru concursurile dedicate stiucii, buna atat pentru a acoperi suprafete mari de apa, cat si pentru a prospecta in detaliu stufurile specifice Deltei. Asta pana cand cateva competitii interne sau pur si simplu partide de stiuca de placere au dat cele mai mari capturi pescarilor ce au pescuit la acest tip de naluca – Eugen la Cupa Periprava 2012, Mircea Teodorescu – Cupa Cormoran 2013 sau Petre la o filmare realizata in toamna la Cormoran.


Drept pentru care pe langa cele deja existente in trusa, l-am mai rugat pe Eugen sa imi faca doua modele pentru etapa de Master de la complexul Ultima Frontiera, de data asta intr-o combinatie de culori pe care nu o aveam sipe care mi-o doream de ceva vreme: alb-negru/rosu: un Shallow Killer S-03-603 si un Spinnerbait cu skirt de 11 grame S-03-323.

SPINNERBAIT – O CERTITUDINE
Am fost hotarat sa insist pe genul acesta de naluci in concursul de la Periprava, avand experienta anilor trecuti, drept pentru care in prima mansa am si prins 3 stiuci punctabile din cele 5 avute, la un model ceva mai vechi, care de la primul concurs aici, in 2011, mi-a rasplatit increderea si care in timp a devenit talismanul meu la stiuca.

Cu certitudinea ca merge si anul asta, am inceput mansa a doua de la Periprava tot cu spinnerbait, dar un model ceva mai discret, mai adaptat conditiilor din incinta numarul 9, o incinta cu apa ceva mai mica, foarte curata, plina de palcuri de stuf si vegetatie. Shallow Killer de 7 grame in culoare alb-negru/rosu (cu trailer soft de culoare alba cu doua codite, fara hook trailer), cu o paleta Colorado si una salcie pe capat, un model care dupa cum ii spune si numele si o arata si greutatea iti permite sa abordezi mai eficient locurile descrise mai sus. S-a dovedit a fi o alegere inspirata, avand in ziua a doua o noua zi perfecta la stiuca. Am prins 15 stiuci (toate la acelasi model) cele mai multe stiuci prinse intr-o mansa din concurs. Printre acestea, dupa prima stiuca din mansa, una de 37 de cm, si inca doua punctabile, am reusit saprind si cea mai mare stiuca a competitiei, stiuca ce avea sa devina si record personal: 92 de centimetri.

Am lansat din scurt, nu mai mult de 10 metri, si atacul a venit foarte repede, stiuca plecand de langa stuf. Initial am crezut ca e mai mica, insa cand s-a apropiat de barca si-a dezvaluit adevarata alura. Drillul a fost unul muncit, din cauza faptului ca nu am avut minciog mare; am scapat-o o data, crezand ca de tot, insa am reusit in final sa o aduc in barca si sa o duc repede la masurat. Satisfactia a fost imensa dupa ce am masurat-o si em eliberat-o… cel mai bun rezultat din competitiile la care am participat pana acum.

PLEDOARIE PENTRU SPINNERBAIT
Daca ar fi sa recomand spinnerbaitul unui pescar incepator as face-o din tot sufletul pentru ca:
• Este o naluca de tatonare ce iti permite sa acoperi suprafete mari intr-un timp mai scurt
• Este o naluca ce poate fi pescuita in zone cu obstacole precum stepi, stuf, iarba, pietre si praguri, deoarece rama metalica pe care este montata protejeaza carligul de agatatura
• Datorita combinatiilor de culori, palete, carlige, poate fi adaptata pentru un pescuit agresiv sau mai discret, pentru un pescuit in suprafata sau in apa mai adanca
• Are o vibratie perfecta ce o recomanda si la un pescuit la stiuca intr-o apa a carei claritate nu e foarte buna
Fie ca doriti cantitate sau calitate la stiuca va recomand sa incercati un spinnerbait de la Berti pentru ca nu exista stiuca sa-i reziste. Pe bune!

 

99,8 – SPINNERBAITUL LOVESTE DIN NOU

Prima etapa a Diviziei Open a CNS a avut loc weekendul trecut la Uzlina. Pentru noi aceasta etapa a insemnat satisfactia faptului ca cea mai mare stiuca a concursului a fost prinsa cu un spinnerbait BERTI. L-am rugat pe Mircea Teodorescu de la Aqua Fishing Club, autorul acestei performante si castigatorul premiului oferit de LRS pentru cel mai mare peste din concurs sa ne spuna povestea acestei capturi in cateva cuvinte:

Totul a inceput in urma cu 2 ani, cand intr-o discutie cu Petre German (unul dintre producatorii nalucilor BERTI), cautand solutii pentru o naluca special dedicata stiucii, mi s-a recomandat spinnerbait-ul. Am achizitionat atunci spinnerbaituri din doua gramaje 11grame si 14grame. Acestea aveau diverse forme ale paletelor si bineinteles diverse culori .

Dupa mai multe incercari efectuate anul trecut la Periprava, am ajuns la concluzia ca un spinnerbait rosu cu gri de 11 grame, care avea paleta finala in forma de frunza, dar cea initiala in forma rotunda, este cea mai potrivita.(Atunci cu acest spinnerbait iesisem locul 1 in prima mansa, iar la final ma clasam pe locul 6 in urma lui Mihai Sofonea care bineinteles folosea acelasi tip de naluca.)
Anul acesta in prima etapa din divizia Open a LRS de la Cormoran-Uzlina, am pescuit exclusiv cu acest spinnerbait, avand foarte mare incredere in el, dupa evolutia de anul trecut .

A fost clar o naluca selectiva care se adresa pestilor de talie mare. Dovada o face faptul ca media capturilor mele a fost de 66 de cm, una din cele mai bune. In poza se poate vedea in spatele meu in stanga exact tipul de zona in care a fost prinsa cea mai mare stiuca din concurs, o zona in care trestiile erau iesite din apa putin, si erau foarte rare.


Atacul a survenit la o distanta de aproximativ 5 m de barca eu fiind in acel moment neancorat, lasat liber in bataia vantului. Drillul a durat peste 20 de minute. Exemplarul avea exact 99,8cm fiind omologat conform regulamentelor LRS pe fisa de arbitraj ca fiind de 99cm.
In poza de mai jos se poate vedea un alt exemplar deosebit prins in aceeasi zi, zi in care eu personal am avut cele mai mari satisfactii in pescuitul stiucii. “Mititica” asta are doar 80 de cm .

Stiuca de 99,8cm este in acest moment recordul meu personal la stiuca, record pe care mi-as dori sa il pot depasi in curand… tot cu un spinnerbait marca BERTI.