JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

BICAZ 2016

Inceputul lunii iulie ne-a gasit la Bicaz, pentru participarea la doua concursuri: Bibanmania 4 si etapa a doua a CNS-LRS Newmarkt 2016. In primul dintre aceste doua concursuri au punctat exclusiv bibanii – cei mai mari 5 pe mansa, iar in cel de-al doilea bibanul si cleanul – cei mai mari 20 de pesti din cele doua specii pe mansa.

Bibanmania este un proiect din care am facut parte la primele trei editii. Anul acesta, in special din lipsa de timp, am preferat sa fim parte a acestui concurs strict in calitate de participanti. Din pacate pentru noi, nu am reusit sa gasim bibanii cei mari in cele trei zile (una de antrenament official si doua de concurs propriu-zis), astfel incat la finalul concursului ne-am clasat pe locul 8, cel mai slab din istoria participarilor noastre la Bibanmania.

Etapa de la LRS a insemnat un concurs in care ambitiile erau mult mai mari, echipe mai multe si mai puternice si, in consecinta, mult mai solicitant. Desi pana acum concursurile de la Bicaz au fost dedicate exclusiv bibanului, anul acesta toate echipele au ales sa pescuiasca in special dupa clean. Recunosc, personal am fost surprins de acest fapt, intrucat o buna parte dintre participanti au destul de putina experienta in pescuitul la aceasta specie dificila. Sunt 100% convins ca daca si-ar fi evaluat corect capacitatea si sansele, foarte multe din cele 31 de echipe prezente la etapa de la Bicaz ar fi putut obtine rezultate mult mai bune antrenandu-se la biban si pescuind si in concurs tot dupa biban.

In prima mansa am pescuit destul de mult pe zonele pe care avusesem atacuri in vinerea antrenamentului oficial. Am reusit sa prindem foarte repede 20 de pesti punctabili, dupa care am insistat pe o zona in care avusesem capturi mai insemnate ca dimensiuni. Am reusit pana la finalul mansei sa mai inlocuim din pestii mici, dar nu intr-o masura esentiala, astfel incat am ocupat la finalul zilei doar locul 4.

In mansa a doua am pescuit mult mai static si am reusit sa strangem primii 20 de pesti punctabili mult mai tarziu. Am adus in barca si doua capturi notabile – 41 si 45cm – care ne-au ajutat sa castigam aceasta a doua mansa si sa urcam astfel pe a doua treapta a podiumului acestei etape si sa intram si in posesia premiului pentru cel mai mare peste din concurs.

Nalucile cele mai productive pentru noi in acesta etapa au fost voblerele StrikePro CrankyDeep si Daiwa Silvercreek si rotativele Berti Axat nr.1. Sunt -in fapt- nalucile cu care pescuim cel mai frecvent atunci cand specia tinta este cleanul.

Nu pot sa nu remarc faptul ca ambele concursuri au fost castigate de echipa din carea facut parte Robert Boanta. La Bibanmania impreuna cu Stefan Stoica, iar la etapa CNS-LRS impreuna cu coechipierul sau traditional, Andrei Sava. Se pare ca Robert a devenit un adevarat specialist la Bicaz, avand si in trecut rezultate remarcabile pe aceasta pista.

Urmeaza o noua etapa de clean-biban, la Belis, unde anul trecut nici o echipa nu a reusit sa adune in live-well 20 de pesti in ambele manse. Deci, probabil, un concurs mult mai greu si mai solicitant decat etapa recent desfasurata la Bicaz. Fire intinse tuturor participantilor!

NEAGRA, FARA FILARET

Filaret Cimpoiesu a fost tehnicianul care s-a ocupat de soarta pastravilor de pe Neagra in ultimii ani. De la primul contact pe care l-am avut cu acest rau, in urma cu 15-20 de ani, am remarcat in Filaret un pescar pasionat, dedicat deopotriva gestionarii durabile a resursei acvatice din raul pe care-l avea in grija.

Din pacate, Filaret s-a stins in iarna trecuta, lasand in urma un rau minunat, probabil unul dintre cele mai bine ingrijite rauri de munte din tara- dar si regretele celor care l-au cunoscut si un post inca liber la Ocolul Silvic Brosteni. “Nimeni nu poate sa-l inlocuiasca pe Filaret!” ne-a spus doamna care ne-a eliberat permisele de pescuit.

Am incercat sa gasim o parte buna in faptul ca pe Bicaz nu aveam voie sa pescuim saptamana aceasta si am facut o scurta excursie pe Neagra. Am aflat din start ca anul acesta nu se pescuieste decat pe Neagra Inferioara (mai jos de confluenta cu Negrisoara), intrucat s-au facut populari.

Nu mai pescuisem pe aceasta zona de foarte multi ani. Fiind zona cea mai pescuita, in general o evitam, in ciuda faptului ca in trecut am avut capturi importante.

Am gasit raul cu un debit foarte crescut si o apa cam tulbure pentru gustul nostru, dar acceptabila pentru pescuit cu rotative.

Nici nu apucasem sa facem primele lanseuri si am inceput o lupta grea cu “stolurile” de tauni si tantari. Nu stiu ce s-a intamplat anul asta, dar sunt mai multi ca oricand. Am remarcat acest fapt si in Delta, cand masina ne-a fost invadata de zeci de tauni in cateva clipe de neatentie.

Am pescuit exact 6 ore, intre 10.00 si 16.00 si am prins, in doi pescari, circa 30 de pastraviori. Cei mai mari nu au depasit 17-18 cm, iar majoritatea aveau undeva intre 10 si 15cm.

Am folosit aproape exclusiv rotative mici, dar din cauza debitului foarte mare era greu sa gasesti locuri in care sa lansezi. Practic in fiecare loc in care apa statea putin, aveai cel putin un atac.

Din pacate, pastravii cei mari nu ne-au bagat deloc in seama. Poate a fost o zi proasta, poate nivelul crescut si turbiditatea apei, poate ca n-am gasit noi reteta castigatoare sau poate a fost din cauza furtunii care a inceput la ora 16. Sau poate ca pur si simpul pastravii cei mari s-au dus odata cu protectorul lor.

Ne-am bucurat totusi ca sunt multi pesti mici, ca doamna de la permise spusese adevarul: Neagra si Negrisoara au fost populate de curand. Neagra pare sa aiba viitor; iar daca se va gasi un technician pasionat, acest viitor poate sa fie pe masura trecutului si renumelui acestui rau minunat.

POVESTE CU PISTRUI 2013

Brosteni- o localitate din sud-vestul judetului Suceava, despre care tot romanul a auzit inca din scoala primara, din scrierile lui Ion Creanga, care in primul capitol al celebrelor Amintiri din Copilarie ne povesteste despre caprele Irinucai si despre casa acesteia de la Brosteni, avariata de un bolovan rostogolit la vale.

Ceva mai tarziu, in perioada interbelica, Brosteniul devine celebru datorita podului peste Bistrita care lega valea raului Neagra de soseaua de pe valea Bistritei. Pentru o vreme destul de indelungata, a fost podul de beton cu cea mai mare deschidere din tara – 75m. Podul a fost distrus de un bombardament in timpul celui de-al doilea razboi mondial iar astazi in locul lui exista un pot obisnuit, cu balustrada metalica si multe gropi (la fel ca majoritatea podurilor din tara).

In povestea noastra, Brosteniul este locul unde raul Neagra- unul dintre cele mai celebre rauri de pastrav din Moldova- se varsa in Bistrita. Locul unde drumul de asfalt este inlocuit de un drum care candva a fost pietruit si unde – macar o data pe vara – parasim drumul national care duce la Vatra Dornei pentru a incerca sa prindem cativa pistruiati.

Nici in aceasta vara nu am facut rabat de la acest obicei si am vizitat Neagra de doua ori pe parcursul concediului petrecut in Moldova. Am regasit raul cu un debit mult mai mare decat anul trecut si cu pastravi mult mai greu de localizat. La prima iesire am prins destul de bine, in special pastravi intre 22 si 26cm, dar si cativa pesti sub dimensiunea limita de 20cm (mult mai putini decat anul trecut).

Cea de-a doua partida a fost mult mai dificila. Cu o zi inainte plouase prima data dupa aproape o luna, iar forestierii erau si ei foarte activi, astfel incat am pescuit intr-o apa foarte tulbure, in care pestii puteau cu greu sa ne repereze nalucile.

Am prins cativa pastravi – majoritatea mici, dar spre finalul zilei Eugen a reusit sa prinda un superb pastrav indigen de 42cm. Este cel mai mare pastrav pe care l-am vazut vreodata pe Neagra. Exista si povesti cu pastravi mai mari, dar eu le stiu doar din auzite.

Cea mai mare drama pe care sunt nevoite sa o accepte majoritatea raurilor de munte de la noi sunt defrisarile care parca nu se mai termina. Odata cu acestea vin utilajele care sunt spalate de cele mai multe ori direct in apele raurilor, aluviunile care le modifica albiile si le tulbura apele sau rumegusul si toate celelalte resturi vegetale care sunt cu greu tolerate de catre pastravi.

Mai pe scurt, vin niste baieti cu TAF-uri, tractoare si camioane pe care nu-i intereseaza absolut deloc soarta pastravilor din raul prin care ei trag bustenii de pe versanti. Sau ii intereseaza doar in masura in care pot sa-i braconeze. Din nefericire, nici Neagra nu face exceptie de la aceste triste obiceiuri.

Profitand de faptul ca s-a desfasurat destul de aproape de locul in care ne aflam, la sfarsitul vacantei am participat – in premiera – la o etapa a CNS mal organizat de catre LRS. Chiar daca la prima vedere sistemul pare unul destul de neatractiv, cu pastravi  populati chiar inaintea concursului, incantarea aproape unanima pe care o manifestau toti cei care au participat la astfel de competitii ne-a starnit curiozitatea si dorinta de a vedea de la fata locului cum se desfasoara un eveniment de acest fel.

Spre norocul nostru am nimerit la cel mai reusit concurs de spinning de pe mal organizat pana acum in Romania (potrivit spuselor celorlalti participanti). La aceasta reusita, un aport covarsitor l-a avut dl. Viorel Mitric, proprietarul crescatoriei de unde au fost achizitionati pastravii pentru populare, devenit ulterior partenerul si sponsorul principal al concursului.

Din punct de vedere al emotiilor, este probabil competitia de spinning cea mai intensa, evenimentele desfasurandu-se intr-o viteza foarte mare.  Faptul ca te afli in permanent contact cu ceilalti concurenti cu care – vrei nu vrei – trebuie sa-ti imparti trairile incarca cu adrenalina competitiile de spinning de pe mal; si cu toate ca au destul de putina legatura cu pescuitul pastravului salbatic de rau, cu siguranta vom reveni la anul la acest gen de concursuri.

NALUCI PE MASA VERDE

La inceputul lunii august a avut loc la Belis etapa din acest an a CNS-LRS dedicata cleanului si pastravului. De fapt doar cleanului, pentru ca, din cate stiu, anul acesta nu s-a prins nici un pastrav, in ciuda pronosticurilor optimiste ale clujenilor. Spre deosebire de etapele din anii trecuti,conducerea ligii a incercat la etapa din acest an o reteta noua pentru etapa de la Belis, cu motoare termice si sectoare mult mai mari decat la toate concursurile anterioare. Initial am fost mai mult decat sceptic in fata aceste decizii, dar rezultatele mi-au infirmat toate temerile, in ciuda faptului ca in antrenamentele din ziua de vineri am observat ca pestii nu erau foarte motivati in hranire.

Am alternat la Belis doua stiluri de pescuit, in functie de modul de hranire si de gradul de activitate al clenilor. La inceputul manselor am pescuit rapid, la suprafata, unde am alternat un vobler Strike Pro baby pro si o rotativa Berti Clasic nr.1 cu corp de alama.

Dupa primele ore, cand pestii erau speriati, am optat pentru un pescuit mai static, cu naluci de adancime, unde am folosit doua voblere Jackall Timon (Panicra si Mitts), un vobler StrikePro Cranky Deep, un vobler hand-made sinking Dawn (a caror productie a trecut de la Paul Sas la Laurentiu Macauan, un pescar clujean la fel de pasionat de pastravi, muste, cleni si voblere) si o rotativa Berti Axat nr.1 cu corp de plumb. Am avut 4 lansete in barca, dar cea cu care am prins majoritatea pestilor a fost un Cormoran ULF de 1,80m echipata cu mulineta Daiwa Luvias 1003 si fir Stroft GTM de 0,14mm.

In mod paradoxal – in contextul sectoarelor mult mai mari decat la concursurile precedente – am acoperit o suprafata de apa mult mai mica decat in anii trecuti, incurajat de faptul ca pestii erau mult mai putin deranjati de densitatea de barci ale concurentilor. Dupa toate probabilitatile, in aceasta varianta nimeni nu mai poate contesta prezenta cleanului in calendarul competitional, o medie de capturi absolut decenta ajungand in jgheaburile de masurare si in a doua mansa a concursului. Din punctul meu de vedere, o singura problema ar mai fi trebuit rezolvata, o sectorizare mai atenta, cu sectoare de suprafete mai apropiate – evitandu-se astfel diferenta mare de medie a capturilor atat in prima cat si in cea de-a doua mansa.

Am castigat pe apa concursul de la Belis. L-am pierdut mai apoi “la masa verde” in urma deciziei CTDA de excludere a lui Sabin Buzatu si de anulare a rezultatelor lui, pentru a-l recastiga, in cele din urma, tot “la masa verde” dupa decizia Comisiei de Apel a LRS care l-a repus pe Sabin in drepturi. Astfel de balbe ale comisiilor ligii m-au facut sa sustin intotdeauna ca judecarea unor sportivi de catre alti sportivi (si automat adversari ai sportivului in culpa) nu va putea fi niciodata una obiectiva. Am sugerat in nenumarate randuri trecerea tuturor problemelor de acest gen catre corpul de arbitrii. Pana atunci, nu cred ca deciziile comisiilor LRS – oricare ar fi ele- vor putea fi acceptate de catre toata lumea ca fiind cele regulamentare.

In acest context, nu pot sa nu-mi aduc aminte de un banc pe care mi l-a spus Nucu Buculei la Rogojesti in 2007, tot cu ocazia unei sedinte CTDA (cei prezenti probabil isi aduc aminte de cazul Gerula vs. Adelin): Doi evrei aflati in conflict de ceva vreme, vin la sinagoga pentru a li se face dreptate. Dupa ce-l asculta pe primul, Rabinul zice: “Ai dreptate, fiule!”. Cel de-al doilea isi spune si el varianta… “Si tu ai dreptate,fiule!” ii spune si lui Rabinul. Un al treilea personaj, aflat de fata, spune: “Dar, Rabi, n-au cum sa aiba amandoi dreptate, pentru ca povestile lor se bat cap in cap!”… “Ai dreptate, fiule!”

Nefiind cel mai in masura sa judec daca decizia finala a Comisiei de Apel este cea justa sau nu, imi va ramane in memorie ca acestea sunt nalucile care m-au ajutat, la Belis, sa obtin un nou loc pe podium; ca e vorba de locul 1 sau 3, pana la urma nici nu mai conteaza. Urmeaza Valea Argovei… BRRRR… pregatiti-va pentru o doza de hazard.

IARNA NU-I CA VARA

Am primit zilele trecute cateva poze cu doi pastravi capturati in Suedia de catre prietenul meu Marin Roteliuc. “Arma” lui norocoasa a fost de aceasta data o oscilanta Banana nr.2 bicolora.

Uitandu-ma cu atentie la poze am recunoscut zona in care pastravii fusesera capturati. De fapt cred ca am recunoscut exact locul. L-am intrebat pe Marin daca m-am orientat bine, iar el mi-a confirmat.

Este un fel de “canal” secundar  prin care apa curge intre doua lacuri. Pe bratul principal exista o cascada pe care pestii care vor sa ajunga in lacul din amonte o pot evita doar migrand prin acest loc.

Ceea ce este mai putin obisnuit este ca pescuind in vara lui 2010 pe aceeasi zona cu naluci mici – oscilante si rotative, tocmai pentru ca Marin ne spusese ca el a prins pastrav acolo – am prins bibani si stiuci.

Am revenit in vara lui 2011 pentru o partida de cca o ora in seara in care aterizasem in Suedia. Exact in acelasi loc si tot la rotativa  am prins o vaduvita. Imi amintesc chiar ca tineam vaduvita in apa asteptand ca Alex sau Bogdan sa ajunga langa mine sa-mi faca niste poze cand o stiuca de peste un metru a incercat sa mi-o “fure”.

Am reusit in ultima clipa sa o salvez de “furia” dintoasei si sa o eliberez in conditii optime dupa o scurta sedinta foto.

I-am multumit lui Marin pentru poze si am remarcat faptul ca in Suedia este inca zapada foarte mare in timp ce la noi sezonul de pescuit la rapitori este in plina desfasurare. Reversul medaliei – in Romania numai o situatie absolut intamplatoare te poate aduce in fata unui fapt asemanator… sa prinzi pastravi, stiuci, bibani sau vaduvite in acelasi loc.

Poate este si acesta unul dintre motivele pentru care pescarii romani sunt din ce in ce mai atrasi de turismul de pescuit  in tarile din nordul continentului.

NEAGRA

Ca in fiecare an, am incercat sa ocolim zilele caniculare pe care le “ofera” capitala in lunile de vara retragandu-ne pentru cateva saptamani in mijlocul naturii, pe malul lacului Bicaz. Din cauza operatiei pe care a suferit-o Eugen in luna iunie, anul acesta am evitat pescuitul din barca, multumindu-ne in majoritatea zilelor cu cateva ore de pescuit de pe mal, de cele mai multe ori seara.

Am incercat sa profitam intr-un fel de aceasta situatie, facand doua excursii pe Neagra, unde nu mai fusesem de 7-8 ani. Am regasit raul pe care cu multi ani in urma am prins primii lipani si unde visele noastre cu pastravi isi gaseau implinirea intr-o perioada in care majoritatea raurilor de munte din tara erau fie inchise complet pentru pescarul de rand, fie braconate intr-un mod brutal.

Scapata – cel putin pentru moment – de perspectiva tevilor si micro-centralelor, Neagra ne-a oferit, in cele doua iesiri, doua partide de pescuit total diferite.

In prima zi am prins impreuna  peste 50 de pastravi intre 15 si 25 cm. Eugen a reusit sa pacaleasca si un fantanel de cca 20cm, specie de pastrav din ce in ce mai rara pe apele naturale din tara noastra.

Neavand la noi echipamentele de musca, am pescuit exclusiv la rotative, iar pastravii atacau incontinuu – poate si datorita faptului ca a fost una dintre foarte putinele zile cu vreme inchisa din aceasta vara. O alta conjunctura favorabila a fost faptul ca muncitorii forestieri erau aproape complet inactivi.

Am revenit peste o saptamana, insa datele problemei au fost cu totul altele. O zi extrem de calda si senina, forestieri pusi serios pe treaba, tractoare si taf-uri care trageau busteni prin albia raului – in mod implicit, apa tulbure si pastravi mult mai greu de gasit si de convins. Am reusit totusi sa prindem 20-25 de pastravi, de dimensiuni similare cu cei de la prima partida.

Desi am incercat cu multa incredere si rabdare si momeli soft, toate capturile au venit tot la rotativele cu care prinsesem in prima partida.

Eu am pescuit aproape exclusiv cu Axat Micro 2, iar Eugen a folosit in marea majoritate a timpuli Clasic nr.2. Am alternat rotative nickelate si galbene, dar nu am remarcat o preferinta accentuata a pestilor pentru vreuna din aceste variante, decat pentru scurte perioade de timp.

Lasand la o parte efortul la care ne-am supus masina – cred ca este cel mai stricat drum pe care am condus vreodata – desi am mers la pescuit in foarte multe zone de munte din tara – doua zile in compania pistruiatilor cu adevarat indigeni nu puteau fi decat minunate. Beneficiind in continuare de prezenta unuia dintre cei mai pasionati oameni din domeniu pe care i-am cunoscut in Romania, dl Filaret Cimpoiesu, Neagra iti poate oferi clipe superbe, in ciuda faptului ca pastravii de rau de la noi ating foarte rar dimensiunile celor pe care ii poti prinde in apele dinspre vestul sau nordul continentului.

Am reusit sa trec astfel cu mai putine regrete peste ratarea excursiei din tarile nordice de anul acesta. Prietenii nostri Marin si Stefan ne-au informat insa ca Taifun-urile si-au facut datoria si in aceasta vara, inclusiv cele colorate, pe care ni le-au comandat special pentru “indigenii” suedezi. Si ca sa fie mai convingatori, ne-au trimis si cateva poze.

CAND RECORDURILE NU SUNT IN VACANTA

In contextul competitiilor de pescuit la rapitori cu momeli artificiale organizate in Romania, care incurajeaza un pescuit de cantitate in detrimentul unuia de calitate, in ultimii ani am cautat din ce in ce mai rar capturile capitale, multumindu-ne, de cele mai multe ori, sa localizam spoturile in care frecventa atacurilor sa fie cat mai buna. Pestii mari sunt – de cele mai multe ori- solitari, iar cautarea lor inseamna multa rabdare si riscul asumat al unor partide sarace in prezentari.

rec01

Vara aceasta ne-am petrecut cateva saptamani de concediu in vecinatatea lacului Bicaz, lacul nostru “de suflet” si am preferat, pentru cateva zile, sa renuntam la cele cateva zeci sau sute de capturi pe care ti le poate oferi o partida obisnuita in favoarea cautarii recordurilor. Iar asteptarile noastre nu au fost zadarnice.

rec03

Primul a “punctat” Eugen, cu un clean de 72cm si 2,620kg, prins la o rotativa Axat nr.2, cu paleta nickelata si corp de plumb vopsit rosu. Pestele a fost capturat dupa-amiaza, intr-un golf protejat la acea ora de lumina soarelui si in care paraul adusese numeroase aluviuni. Cei doi versanti ai golfului aveau aspect diferit: unul cu panta lina si vegetatie, celalalt ca un “perete” de stanca, acesta din urma fiind locul in care a survenit atacul. A fost singurul peste care a atacat in acel golf, si a facut-o dupa mai multe lanseuri in acelasi loc.

rec02

Am urmat eu, cu un biban de 47cm si 1,460kg, pe care am reusit sa-l “pacalesc” cu o cicada heavy blade nr.2, red-head pe un promotoriu cu praguri pronuntate, pe apa de 13-15m. Am pescuit aproape doua ore in locul respectiv, si am avut numai doua capturi. Insistenta si increderea mi-au adus bibanul vizat.

rec04

Ambii pesti au constituit noi recorduri personale pentru speciile respective si au fost eliberati dupa “sedintele foto”, pentru ca, asa cum am spus-o in mod constant si repetat, pestii mari merita si trebuie sa traiasca. Fair play please! Catch and release!… mai ales atunci cand vine vorba de recorduri.

rec05

CLENI DE MANECIU

Situat la poalele masivului Ciucas, lacul Maneciu este o alternativa accesibila pentru pescarii din Bucuresti cand vine vorba de o partida de pescuit de cateva ore. Pana in urma cu doua zile, singurele informatii pe care le aveam despre acest lac erau vechi de mai bine de 20 de ani, cand in apele lui inotau cleni record la adapostul deciziei regimului de a interzice pescuitul sportiv. Am admirat de multe ori peisajul si am facut poze “din mersul masinii”, visand la momentul in care voi avea ocazia sa-mi testez nalucile in lacul de pe Teleajen.

M1

Am inceput ziua pescuind de pe mal, intrucat informatiile privind administratorul lacului erau destul de neclare. Deplasarea pe maluri este greoaie pe multe zone, din cauza nenumaratelor paduri uscate (care in mod normal sunt scufundate, la o cota normala a apei).

M6

Clenii de Maneciu au raspuns rapid, la rotative Axat de cupru, intarindu-mi ideea ca in zilele insorite si cu apa limpede, cuprul poate face diferenta. Am incercat si alte culori, dar fara niciun succes.

M4

Dupa pranz, incertitudinile legate de pescuitul din barca ne-au fost risipite de catre un reprezentant al AVPS “Penes Curcanul”, asociatie care are in administrare lacul. Accesul cu barca este dificil, cu atat mai mult cu cat si acest lac este destul de scazut, iar drumurile care ajung la apa sunt inexistente. Dupa jumatate de ora de carat bagaje, barci, baterii si scule, cele cateva ore de pescuit au constituit un adevarat “premiu”.

M5

Am prins, pescuind doi dintr-o barca, peste 40 de cleni de dimensiuni medii si mici (intre 15 si 35 de cm), dar frumusetea acestui stil de pescuit si a peisajelor te face sa uiti de lipsa capturilor capitale. Odata cu starnirea vantului si valurilor si cu tulburarea apei, rotativele nickelate au fost cele mai eficiente. Am prins la Axat, la Clasic si la o rotativa noua, aflata in teste (cu paleta french).

M3

Fara a ramane in calendarul personal ca o partida de exceptie, ziua petrecuta la Maneciu a fost una deosebit de agreabila. Pescuitul la clean ramane unul dintre cele mai tehnice stiluri de pescuit cu naluci pe care-l avem la dispozitie in Romania. Nu stiu daca este un peste potrivit pentru competitiile de spinning, dar cu siguranta cleanul este unul dintre cei mai spectaculosi parteneri pentru un pescuit “de placere” cu naluci.

M2

AXATI PE PRIMUL LOC

Etapa a doua a CNS a insemnat pentru clubul DRILL, ai carui membri suntem, primul concurs castigat dupa o pauza de mai bine de un an. Performerul este colegul si prietenul nostru CRISTI MACABELLUS ANGHELINA, aflat la prima performanta de acest fel. Pe langa bucuria obtinerii acestui trofeu de catre un membru al clubului DRILL, am avut si satisfactia ca performanta lui a fost realizata intr-o mare masura folosind rotativele BERTI AXAT.

anghel1

CRISTI ANGHELINA: “Despre concursul de la Siriu nu pot sa spun decat doua vorbe: In primul rand ca este primul concurs adevarat castigat de mine. Apoi ca 11 din cei 15 pesti cu care am punctat, printre care si captura de 45 de cm, i-am prins la rotative BERTI AXAT, nichel in prima zi pe apa nitel ciupita si galbena a doua zi, pe apa ceva mai tulbure. In tot concursul nu am avut decat un singur rateu si acela la vobler, asa ca pot sa spun ca din punct de vedere al eficientei sunt foarte multumit”

anghel2

NOPTI ALBE SI PASTRAVI

Dupa ce in vara lui 2009 am petrecut o parte din concediu in compania pistruiatilor de pe raul Vefsna, mi-am alocat si anul acesta cateva zile pentru intalnirea pastravilor norvegieni. De data aceasta am ales perioada noptilor albe, pentru a putea petrece mai mult timp pe apa; iar locatia aleasa cu ajutorul a doi romani stabiliti in Suedia – Stefan si Marin – a fost regiunea Gjefsjoen, aflata pe granita dintre cele doua tari scandinave. Munti, lacuri si rauri cat vezi cu ochii; pastravi si reni, cocosi de munte, vulpi, elani si castori intr-o salbaticie tulburata doar de cateva grupuri de pescari in fiecare an.

norvegia08

norvegia03

Am pescuit aproape exclusiv la oscilante, in special la Taifun, Austria si Clyo. Rotativele dadeau si ele rezultate foarte bune, am incercat Axat-ele si am prins cativa pastravi in mai putin de o ora, dar preferatele mele au ramas si dupa acest concediu oscilantele, desi Marin, prietenul si ghidul nostru, a incercat in numeroase randuri sa ma convinga ca rotativele sunt mai eficiente.

norvegia01

norvegia12

Sute de pastravi indigeni de o varietate coloristica impresionanta si de Röding-i (Arctic Char – rude foarte apropiate cu fantaneii de la noi – pentru cei care isi mai aduc aminte de ei) ne-au fost parteneri de pescuit pe durata celor sase zile petrecute in Norvegia.

norvegia10

norvegia07

Am pescuit in conditii din cele mai diverse, infruntand furtuni cu lapovita si temperaturi de peste 25 de grade in aceeasi zi.

norvegia02

norvegia11

norvegia09

Am imbinat drumetiile si pescuit la pastrav, incercand lacuri din ce in ce mai indepartete de tabara. In penultima zi a excursiei am stabilit si un record negativ din punct de vedere al pescuitului, mergand pe munte timp de noua ore, pentru a pescui numai doua. Fiind totusi un iubitor si un fost practicant al drumetiilor alpine si un etern admirator al zonelor salbatice, cu siguranta ma voi intoarce intr-o zi la pastravii de Gjefsjoen.

norvegia04

Un articol mai amplu despre pastravii norvegieni voi incerca sa scriu pentru numarul din august al revistei Superpescar.

norvegia06

norvegia05