CICADA – o naluca metalica versatila, ce poate fi folosita in orice fel de apa, fie curgatoare, fie statatoare, in orice anotimp, primavara, vara, toamna, chiar si iarna la copca, eficienta la toate speciile de pesti rapitori, in toate straturile, din apropierea fundului, intre ape si la suprafata.
DESCRIERE SI EVOLUTIE:
Naluca vibratoare alcatuita dintr-o lama metalica lestata in partea frontala fata de sensul de tractiune avand o miscare de vibratii compusa intre o miscare puternica stanga-dreapta in plan orizontal cu o miscare usoara in plan vertical. Vibratia se datoreaza echilibrului instabil in care aceasta se afla in timpul deplasarii prin apa (al tractiunii) si al tendintei restabilirii acestui echilibru.

1. Lama metalica
2. Lest
3. Gaura fixare ancora sau carlig dublu
4. Gauri prindere A si B
Prinderea cicadei se face in gaurile 4A si 4B
4A. Este gaura de prindere cel mai des folosita, la pescuitul “lansat” de pe mal sau din barca. Poate fi folosita si atunci cand se pescuieste cu viteze medii si  mari de recuperare sau cu viteze mai mici in ape cu curent. Vibratia in acest caz este marunta.
4B. Cicada se prinde de aceasta gaura numai in pescuitul vertical (vertical jigging), fie din barca, fie iarna la copca, cu viteze mici de recuperare.

Intensitatea vibratiei creste odata cu viteza de recuperare. Forma, dimensiunile, pozitionarea lestului au fost alese astfel incat cicada sa aiba o miscare cat mai naturala, continua la schimbarile bruste de directie, si sa permita lanseuri cat mai lungi chiar si in conditii de vant puternic.
METODE DE PESCUIT:
De la inceput trebuie precizat ca la pescuitul cu cicada, ca si in cazul altor naluci, pentru a avea rezultate bune trebuie sa existe o concordanta intre viteza de recuperare, tipul de vibratie pentru care optam (pozitia legaturii), adancimea apei, culoarea nalucii.
1. TRACTIUNE CONTINUA
Naluca se recupereaza liniar, continuu, la o anumita adancime stabilita de pescar si care depinde de timpul de scufundare si de viteza de recuperare.

2. RECUPERARE STIL JIGGING
Dupa lansare se asteapta pana cand cicada ajunge pe fundul apei. Se incepe apoi o recuperare in stil jigging (in dinti de fierastrau) cu miscari de ridicare a cicadei de pe fund alternate cu perioade de asteptare (recuperare a buclei de fir) pentru a permite cicadei sa cada din nou pe fund.
De amplitudinea miscarii de ridicare a lansetei depinde inaltimea la care se ridica cicada fata de substrat. In perioadele calde, miscarea poate fi ampla, alternata cu perioade de recuperare continua, stopuri- imprimand astfel cicadei o miscare mai sprintena.

Pe masura ce vremea se raceste, intensitatea si ritmul evolutiei scade. In perioadele reci, toamna tarziu, primavara, chiar si iarna la copca, miscarea de ridicare trebuie sa fie cat mai scurta, astfel incat sa permita cicadei una-doua miscari de vibratie, dupa care sa revina inapoi pe substrat. Atacul survine de cele mai multe ori in momentul in care incepe ridicarea nalucii si este perceput ca o usoara ingreunare a acesteia.
3. VERTICAL JIGGING
Se lasa cicada sa se scufunde vertical la marginea unei structuri sau pe prag, pana aceasta atinge substratul. Tehnica de pescuit consta in alternarea momentelor de tractiune verticala cu cele de  elibarare a firului , pentru a permite cicadei sa atinga din nou substratul. Se recomanda, de asemenea, intensitati si amplitudini diferite ale miscarilor de ridicare. De cele mai multe ori atacul survine la scurt timp dupa ce cicada incepe sa fie ridicata de pe substrat. Este o tehnica folosita cu rezultate foarte bune si la pescuitul la copca.

4. PESCUIT IN APE CURGATOARE
Se lanseaza in amonte, se recupereaza rapid la inceput, iar viteza de recuperare scade pe masura ce cicada ajunge in aval fata de pozitia pescarului.
Prinderea cicadei trebuie facuta numai cu agrafe simple, fara vartej, avand o forma rotunjita. Pentru o evolutie cat mai naturala se recomanda pescuitul cu monofilament, iar daca pestele vizat este stiuca, struna trebuie sa fie cat mai fina.

Considerate de unii fade si neinspirate, botezate peiorativ “table” sau “tinichele”, oscilantele raman pentru multi pescari de la noi prima optiune pentru rapitor. De ce? Pentru ca nu trebuie sa fii cel mai priceput ca sa prinzi cu ele.
Universalitatea lor este data de faptul ca permit pescarilor permanente inovatii. Cu aceeasi oscilanta se poate pescui diferit de la un pescar la altul sau in lanseuri consecutive. Daca in timp ce cauti pastravul intre ape, la 7-8 metri adancime, jucand lingura lent pe verticala, observi o “muscareala” la suprafata, la lanseul urmator modifici complet metoda de pescuit, incercand sa atragi atentia pestelui din suprafata.
De multe ori, la pescuit- schimbarea rapida, adaptarea imediata la situatia noua, oportunismul- sunt vitale, iar oscilanta ajuta pescarul sa rezolve aceste probleme. Oscilantele sunt naluci metalice cu trei particularitati constructive: forma, grosime si curbura. Combinate, aceste particularitati determina evolutia oscilantei, generand o suma de straluciri si de vibratii care vor fi influentate major de ritmul de recuperare. Rezultatul va fi mimarea unui peste bolnav, panicat, cu miscari haotice.

1. RECUPERAREA CONTINUA

Este metoda cea mai simplă de pescuit cu lingura oscilantă, dar care poate avea rezultate în orice fel de apă şi la toate speciile de peşti răpitori. Un mare avantaj al oscilantelor este acela că pot evolua la orice adâncime. În funcţie de adâncimea la care dorim să evolueze năluca, începem recuperarea mai repede sau mai târziu, raportat la momentul în care aceasta atinge apa.

Recuperarea se face continuu, uniform, până când năluca ajunge la mal. Viteza de recuperare trebuie să fie aleasă în funcţie de oscilantă, mai mare sau mai mică, pentru ca aceasta să aibă o mişcare de oscilaţie stânga-dreapta şi pentru a evita efectul de rotire. Pentru a găsi viteza optimă de recuperare, se fac 2-3 lanseuri în scurt, la vedere. Pentru rezultate cât mai bune şi pentru a acoperi cât mai bine toate ‘straturile’ apei, la lanseuri consecutive, în acelaşi loc, se recomandă recuperarea oscilantei la adâncimi diferite.

2. RECUPERAREA “JUCATA” – INTRE APE

Este metoda cea mai folosită la pescuitul ştiucii şi a păstrăvului de lac. Într-un lanseu, oscilanta străbate pe verticală mai multe straturi, explorează mai multe adâncimi, de aceea este poate şi cea mai eficientă. După lanseu, lingura este lăsată să coboare până la adâncimea dorită de pescar, apoi este ridicată scurt (jucată) din vârful lansetei în 2-3 trepte, recuperată continuu 1-2 ture, după care este oprită şi aşteptată iar să coboare. Acest ciclu cădere–ridicare–joc-recuperare se reia până la următorul lanseu.

În funcţie de gradul de activitate al răpitorului, ritmul imprimat nălucii este mai lent sau mai rapid. În acest stil de pescuit, atacul are loc de cele mai multe ori în momentul de repaus (pe cădere) al oscilantei şi de aceea recomand pescarului să urmărească în permanenţă firul, deoarece, dacă atacul este discret, nu este simţit de pescar în lansetă, fiind perceput doar ca o uşoară tresărire a firului. Pentru ca înţepătura ce urmează să fie eficientă, lanseta trebuie să fie orientată cu vârful înspre direcţia lanseului pe tot timpul recuperării.

3. RECUPERAREA IN SUPRAFATA

Recuperarea începe imediat, în momentul în care oscilanta atinge suprafaţa apei. Este o recuperare rapidă, efectuată cu vârful lansetei sus, cu zvâcniri scurte din încheietura mâinii, care să imprime lingurii o mişcare ostentativă cât mai zgomotoasă în stratul superficial, asemănătoare pescuitului cu voblere de tip topwater. Această metodă are ca ţintă răpitorii aflaţi în căutarea prăzii la suprafaţa apei. Este recomandată la pescuitul ştiucii în ape mici, pline de vegetaţie, la avat, vara, când urmăreşte şi atacă bancurile de obleţi din suprafaţă, la clean şi păstrăv de lac, în perioadele liniştite când putem localiza muscărerile din suprafaţă.

Momentul atacului este trăit la intensitate maximă de pescar, deoarece este la vedere şi, din această cauză, de cele mai multe ori avem tendinţa de a înţepa înainte ca răpitorul să apuce năluca. Pentru a menţine oscilanta pe suprafaţă, este nevoie de recuperări rapide. Oricât de mare ar fi viteza de recuperare, peştii răpitori se pot mişca şi mai repede, deci există în permanenţă timp pentru atac.

4. RECUPERAREA STIL “JIGGING”

Metoda de pescuit este asemănătoare cu pescuitul cu momeli soft. După lanseu se aşteaptă ca oscilanta să ajungă pe fundul apei. Se începe apoi o recuperare în dinţi de fierăstrău, cu mişcări de ridicare a oscilantei de pe substrat, alternate cu perioade de aşteptare şi recuperare a buclei de fir, pentru a permite oscilantei să ajungă înapoi pe fund.

Atacul survine ori în momentul ridicării şi este perceput ca o îngreunare a oscilantei, ori în scurtele momente de cădere, imediat după ce lingura atinge substratul, şi este vizibil – de multe ori foarte slab – pe fir. Pentru ştiucă este o metodă practicată în perioadele reci – de aici şi atacurile de multe ori foarte fine – în ape adânci şi care vizează adeseori capturi capitale. Altfel, este un stil ce se adresează bibanului şi şalăului, peşti ce vânează preponderent în apropierea substratului.

Batranii spun ca somnii trebuie cautati “cand e salcamul in floare”. Altii asociaza perioada cea mai optima pentru pescuitul somnului cu florile de tei sau pur si simplu cu luna mai… In realitate, este vorba despre un comportament teritorial, despre o perioada in care somnii masculi isi pazesc cuiburile cu icre de oricine ar putea sa le faca rau… pesti, broaste, larve sau orice alte vietuitoare acvatice, chiar pasari, serpi sau sobolani de apa. O atitudine asemenatoare cu cea a salailor masculi, dar cu cateva saptamani mai tarziu decat acestia.

Anul acesta, mai mult decat oricand, am remarcat agresivitatea somnilor in perioada amintita… am avut cateva partide absolut memorabile pe lacurile Snagov si Caldarusani, a caror populatie piscicola pare sa fie intr-o revenire spectaculoasa. Somnii atacau lingurile cu o “nervozitate” pe care nu am mai intalnit-o decat la stiuca. Atacurile surveneau de multe ori in suprafata, imediat ce lingura atingea apa. S-a intamplat, de mai multe ori, ca dupa un atac ratat, sa urmeze un altul, mai decis, pe parcursul aceluiasi lanseu. Niciodata nu mi-am imaginat astfel de partide la somn, am prins somni si in anii trecuti, in aceeasi perioada si cu metode asemanatoare (anul trecut insa, de exemplu, spinnerbaitul a facut legea, in dauna lingurilor). Anul acesta insa a fost unul cu totul special… din pacate insa nu am reusit sa ne dam seama datorita carui fapt. S-au prins zeci de somni intre 2 si 20 de kilograme. Recordul i-a apartinul lui Bogdan, atat ca greutate cat si ca numar de capturi. Cu cel mai mare s-a luptat Catalin, insa nu a reusit sa-l invinga, dupa cca 10 minute de drill, acesta reusind sa se elibereze singur, iar pretul a fost o lanseta, pe care eu nu cred ca puteam s-o rup pe genunchi. A fost apreciat la peste 30 de kilograme. Eugen a descris cel mai plastic drill-ul… « parca inota un om pe langa barca ! ».

In cartea “Pestii si pescuitul” aparuta in 1916, F.R. Atila spune, despre localizarea somnului ca: “spre acest scop ne vom pune cateva seri la panda, mai cu seama in acele seri linistite, dupa zile calduroase, in cari el, daca exista, balaceste ca porcul… in caz ca il auzim bolborosind, sarind ca un bivol si facand valuri ca o luntre…”. In realitate, evident ca nu am stat serile sa urmarim atacurile somnilor, dar in timpul partidelor de pescuit am remarcat de multe ori somnii dupa salturile lor deloc gratioase, sau dupa miscarile stufului la baza caruia ei isi pazeau progeniturile. Este un peste care isi lasa foarte usor simtita prezenta in aceasta perioada de activitate intensa, probabil din acest motiv a si disparut sau populatia s-a diminuat drastic in majoritatea lacurilor interioare.

Drill-urile cu somni sunt probabil cele mai spectaculoase dintre toate drill-urile cu specii de pesti rapitori din Romania. Loviturile puternice cu coada in fir, evadarile in timpul carora, orice mica ezitare sau lipsa de reactie a pescarului se poate termina brusc pentru linie, sau, mai rau, pentru lanseta (numai in acest an stiu de trei astfel de cazuri tragice pentru lansete), sunt ingrediente care nu lipsesc din lupta cu un exemplar mai « imbracat » din aceasta specie. Dar cine descrie cel mai bine acest drill, decat maestrul Marin Moraru, in capodopera cinematografiei romanesti, « Operatiunea monstrul » : “Cand ati venit voi, treaba era deja terminata. Secretul victoriei e sa fi nitel suparat… nu mult, asa putin, cat sa zici…”ei, lasa !”. Vaslesc, m-apropii de locul acela in care pandea monstrul, il simt, e acolo… armez, firul vajaie…pleosc…controlez, simt, vad cum lingura se scufunda incet spre el si el se misca incet, constient de forta lui. Recuperez incet… incet… incet…calm, calm stii….calm… si de-odata, el brusc, ataca, cu o valtoare uriasa, coada lui pleoscaie aruncand apa la mari inaltimi… se repede direct ca o stafie neagra in strafunduri… il tin…nu, nu-mi vei scapa, esti al meu, al meu, te-am prins, mulineta caraie… car la stanga, car la dreapta… nu, nu acolo, nu unde vrei tu, nu in stuf, muschii vibreaza, il simt, il simt in brate… se repede sub barca…desfac, cum ii zice…n-are importanta… mi-a scapat? nu-l mai simt?!..e-acolo! Il bazai putin si el brusc, iar incepe sa-mi impuna forta lui colosala! Degeaba! Il vad…burta lui alba, intins pe apa, URIAS!. MOBY-DICK! Am invins! e al meu, al meu, asa, vino, vino prietene, ai luptat frumos! Te respect, Te iubesc! Esti al meu, nimeni, nimic, niciodata… gafa! scurt, cu un singur gest, e in barca! Ne privim! E al meu! Am prins monstrul! Asta-i tot… de fapt e simplu!, in fond, nu-i nici o scofala!” Cu o singura corectura: gafa este inlocuita de un grip ecologic, pentru ca somnii sa poata fi eliberati fara alte rani suplimentare, pentru a ne putea bucura de astfel de momente si in anii care urmeaza.

Cand am vazut evoluand primul spinnerbait am fost convins ca poate face ravagii printre bibani. Si asa a fost…

Dupa ce am pescuit cu ele mai mult timp, am descoperit ca in anumite conditii sunt foarte eficiente si le stiuca si salau… in general in lacurile si in perioadele in care racii si broastele constituie tinta principala a rapitorilor. Niciodata nu am crezut insa ca spinnerbaitul poate fi arma secreta pentru somn. Si cu toate astea…

S-a intamplat la inceputul verii pe lacul Caldarusani – probabil cel mai frumos lac din apropierea Bucurestiului. Secretul l-a descoperit Mihai. Entuziasmat de numerosii bibani capturati la spinnerbait cu paleta clasic nr.2 la Gostilele cu cateva zile inainte, a pregatit pregatit pentru Caldarusani o montura ceva mai mare, cu palete de Clasic nr. 4 Nickel si momeli soft de 2 1/2 si a insistat. Pana cand a reusit sa prinda primul somn.

Am crezut ca a fost o intamplare pana in momentul in care, cu un spinnerbait paleta salcie Nickel echipat cu aceeasi naluca soft am reusit sa-l prind pe cel de-al doilea. Explicatia a venit destul de repede cand am vazut un somn urmarind la suprafata apei o broasca speriata care innota cu o viteza de care nu credeam ca este in stare. Si asta in miezul zilei, la ora 12.00.

Metoda de pescuit nu era deloc sofisticata, pur si simplu recuperam naluca continuu la diverse adancimi, pe langa plauri, pe sub maluri, in apropierea zonelor cu bradis.