JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

ASPIUS

Din punct de vedere al pescuitului, avatul este una dintre cele mai spectaculoase specii de rapitori din Romania. Daca ar fi sa fac un clasament sincer al stilurilor preferate, pescuitul avatului din barca pe Dunare ar ocupa cu siguranta unul dintre locurile fruntase in primul rand datorita faptului ca necesita o tehnica impecabila… lanseu precis intre copaci, un control perfect al firului si o atentie distributiva in timpul drill-ului, atat la peste cat si la barca si eventuale obstacole- atunci cand pescuim neancorati.


Nu acelasi lucru pot spune despre pescuitul avatului de pe mal, unde constrangerile impuse de acces fac din pescuit ori o adevarata corvoada – atunci cand iti propui sa tatonezi suprefete mari de apa; ori un pescuit static, deloc spectaculos – chiar si in cazurile in care capturile sunt numeroase si de calitate… sa pescuiesti cateva ore langa o teava prin care curge apa seamana mai mult a pescuit stationar decat a spinning.


Din pacate, in ultimii ani am pescuit foarte putin la avat.. maxim cateva iesiri pe an; iar 2012 nu a facut exceptie de la acest prost obicei. Am avut o singura partida de avat de jumatate de zi, prilejuita de Tabara PeApa, la jumatatea lunii octombrie. Chiar daca am pescuit doar 3-4 ore, pe o zona destul de restransa, 4 pescari dintr-o barca, a fost suficient cat sa-mi aduc aminte ca in fiecare an imi propun sa vizez mai des aceasta specie.


Am folosit aproape exclusiv spinnertailurile, insa conditiile au impus o schimbare treptata a modului de animare a acestora. La inceput atacurile surveneau imediat sub pelicula, la primele ture de manivela intre crengile copacilor scufundati. Dupa ce am trecut de mai multe ori pe aceeasi zona a trebuit sa ne adaptam stilul… avatii au atacat din ce in ce mai jos si pe viteze mai mici de recuperare. Am incheiat partida “jiguind” spinnertailurile pe substrat, si avand atacuri exclusiv “pe cadere”.


Am prins foarte multi avati intre 0,5 si 1,5-2kg, iar Liviu a reusit sa “pacaleasca” si o stiuculita. Evident, toti pestii s-au intors in apa, cativa dintre ei dupa scurte sedinte foto.


In urma cu 28 de ani, cand am fost prima data in Delta, am aflat de la localnici ca avatul este un peste foarte prost din punct de vedere gastronomic: gust fad si foarte multe oase. Din pacate am observat ca in ultimii ani din ce in ce mai multi pescari, atat localnicii cat si turistii, atat cei sportivi cat si “profesionistii” cu plase, au inceput sa treaca peste aceste “defecte” si sa indese avatii “la sacosa”. Acesta este probabil principalul motiv pentru care se prind din ce in ce mai putini avati mari pe Dunare.


Din fericire, datorita locurilor pe care le frecventeaza atunci cand se hraneste, in agataturi sau in marginea curentilor puternici, avatul ramane un peste destul de greu de capturat pentru multi pescari, mai ales pentru cei cu plase. Este motivul pentru care acest peste a ajuns sa fie cea mai la indemana optiune pentru pescarii de spinning care isi incearca maiestria pe Dunare.


La inceput de 2013 ma gandesc – la fel ca in fiecare an- ca avatul merita cu siguranta mai multa atentie si ca sper sa reusesc sa-i acord mai mult timp anul acesta.

WEEK-END PE APA

La invitatia prietenilor si partenerilor nostri de la PeApa.ro, Vlad, Ovidiu si Rares, am participat in week-end-ul trecut la Tabara Pe Apa, o intalnire intre pescari  de rapitori mai mult sau mai putin experimentati.

PA07

Asadar, alaturi de cei mentionati si de mai noii sau mai vechii nostri prieteni  Ionel, Vasile, Sebastian, Robert si Bogdan, ne-am petrecut trei zile la pescuit in zona de sud a Deltei Dunarii.

PA01

Am pescuit la salau, stiuca, biban, rosioara si avat, alternand stiluri de pescuit si naluci din cele mai diverse: de la jiguri grele armate cu softuri de mari dimensiuni in anafoarele Dunarii, la oscilante usoare sau spinnerbaituri in ghioluri, de la plastice de mici dimensiuni, cicade si rotative la intersectiile canalelor la rattlinguri si spinnertailuri in curentii din malurile abrupte cu copaci scufundati.

PA02

Seara ne-am delectat cu povesti mai mult sau mai putin pescaresti si cu filme cu etape din campionatele americane de pescuit la bass Bassmaster si FLW Outdoors.

PA03

In ciuda pescuitului intens si a braconajului, Delta inca mai are peste.

PA04

Totul e sa-l cauti cu rabdare, iar atunci cand il gasesti sa ai capacitatea de a-l aduce in fata aparatului de fotografiat. Asta am incercat sa facem si noi, iar pe alocuri am si reusit.

PA05

PA06

Am petrecut un weekend agreabil alaturi de oameni cu care impartasim aceeasi pasiune, iar in astfel de comunitati, alaturi de alti pescari, ne vom simti intotdeauna foarte bine, indiferent de rezultatele de pe apa.

PA08

CU ELICOPTERELE LA MARE

de BOGDAN CURELEA

La inceputul lunii septembrie, profitand de pauza competitionala, am decis sa parasim Bucurestiul pentru cateva zile de pescuit in peisajul unic al Deltei Dunarii. Ca de obicei, destinatia vizata este orasul Sulina, oras ce tinde sa devina o a doua casa pentru noi.

007
Pe langa Anca, partenerul meu de incredere cand vine vorba de Sulina, ni s-a alaturat si Bogdan Doncea (Cox), care, ca si noi, pescuieste de foarte multi ani in aceasta locatie.

001
Inca dinaintea plecarii stabiliseram ca vom acorda atentie sporita pescuitului la avat, dar nu ne-am imaginat niciodata ca vom pescui exclusiv la aceasta specie.

009

Motivul a fost foarte simplu – drill-urile cu avati de peste doua kilograme in curentul Dunarii sunt  oportunitati cu care nu te poti intalni in fiecare zi.

013
Spre deosebire de anii precedenti, cand in unele zile am pescuit in doua sau trei locuri cu rezultate relativ asemanatoare – avati in jurul unui kilogram – de aceasta data am insistat la iesirea in Marea Neagra, locul din care aveam cele mai mari sanse sa capturam pesti de talie mare.

005

O a doua deosebire, care pana la urma s-a dovedit a fi decisiva, a fosta cota Dunarii, una foarte scazuta pentru aceasta perioada a anului, fapt ce ne-a facilitat prezentarea nalucilor de dimensiuni si greutati mai mari in proximitatea substratului, cu riscuri mai mici de agatare.

003
In aceasta categorie intra si spinnertail-urile (helic nr.3 – 17g., nr.4 – 21g. sau fishelic nr.4 – 17g.), naluci ce s-au dovedit a fi irezistibile in randul avatilor.

004

Anca a fost singura dintre noi ce a pescuit exclusiv la acest tip de naluca, reusind sa aduca la barca si sa elibereze circa 20 de avati cu greutati cuprinse intre 1.5 si 2.5 kg.

010

Eu si Cox am preferat sa alternam spinertails-urile cu voblere fara barbeta de tip vibratil si voblere ce evolueaza in pelicula, iar rezultatele au fost asemanatoare.

006

Cel mai mare avat al meu a cantarit 3.9 kg si a fost capturat la un helic nr.4 – 21g. – culoare alb – rosu fluo.

002
Cele 4 zile dedicate pescuitului la avat ne-au adus, pe langa capturi numeroase, si satisfactia faptului ca am fost singurii pescari cu rezultate dintre cei care s-au aventurat la varsarea bratului Sulina in Marea Neagra in cautarea avatilor cei mari.

011

Cu siguranta diferenta s-a facut la echipament si in primul rand la capitolul naluci, un rol important avandu-l spinnertail-urile.

012

DUNARE. NOROI. AVAT.

Profitand de pauza competitionala, ne-am facut timp pentru cateva ore de pescuit la avat, un peste pe care l-am neglijat constant in ultimii ani, in ciuda faptului ca este unul dintre cei mai aprigi luptatori dintre rapitorii autohtoni, fiind un partener ideal pentru o partida de spinning. Desi perioada considerata cea mai optima pentru pescuitul avatului (septembrie-inceput de octombrie) era deja istorie, ne-am petrecut doua jumatati de zi pe malurile Dunarii, in cautarea “lupului pestilor”.

01

In ciuda numerosilor dusmani mai mult sau mai putin naturali, Dunarea se incapataneaza sa tina peste. Am regasit marele fluviu dupa cativa ani parca mai sarac in capturi capitale, dar inca plin de activitate.

02

Ceea ce m-a frapat cel mai tare a fost dificultatea cu care pescarul roman poate accesa anumite zone de pe malul fluviului. Santuri uriase facute cu ajutorul tractoarelor… gurile rele spun ca sunt facute special pentru a face imposibil accesul masinilor in zone din care “baietii destepti” ai Dunarii cara lemne din padurile pe care le “raresc” in mod constant. In ciuda faptului ca am beneficiat de o masina extrem de puternica, au fost momente in care numai troliul a mai putut sa ne scoata din incurcatura. Pentru cei dornici de astfel de aventuri este imposibil sa reuseasca fara o masina 4×4 echipata si tunata corespunzator – asa cum este masina prietenului nostru Adi Neacsu – AUTO MC LAUD, un Nissan Navara preparat special pentru astfel de escapade.

03

Cel mai mare avat din cele doua mini-partide de pescuit l-a prins Eugen la un HELIC de 14 grame. Capturile cele mai numeroase – dar de dimensiuni mai modeste-  le-am avut la oscilante TAIFUN si AUSTRIA argintate.

04

Dunarea este capricioasa, iar o cunoastere in amanunt a locurilor – esentiala pentru reusita unei partide de pescuit – cere timp mult. Ne-am propus sa incercam sa redescoperim Dunarea si sa acordam mai multa atentie in viitor acestei ape, care in conditii normale ar trebui sa reprezinte alegerea numarul unu pentru orice pescar din Romania.

05