Sfarsit de toamna si de sezon. Ingandurati de prognozele meteo care anunta o iarna mai grea decat in anii anteriori – care se traduce intr-o pauza mai lunga si mai plictisitoare, impreuna cu Andy am hotarat sa “riscam” o excursie de doua zile in Delta Dunarii la sfarsitul lunii noiembrie. “Sa riscam” pentru ca nici pentru acele zile prognozele de pe site-urile de specialitate nu erau prea optimiste. Am ales un loc usor accesibil in primul rand prin prisma distantei scurte de parcurs pe apa, pentru a nu avea surprize neplacute in cazul racirii accentuate a vremii: complexul Cormoran de la Uzlina.

Au fost doua zile de exceptie, in care am prins impreuna peste 150 de stiuci, cu greutati cuprinse intre 2 si 8 kilograme. Eu am pescuit exclusiv la oscilante, mizand in cea mai mare parte a timpului pe modelele Linx si Versus. In zonele cu apa mai adanca am pescuit cu Versus de 10grame argintate si bicolore, iar atacurile surveneau in special pe cadere. In acest mod, am prins si cea mai mare stiuca a mea din aceasta excursie, de cca 7kg, la Versus argintat. Pe apa mai mica si cu vegetatie abundenta am pescuit cel mai frecvent cu Linx argintat de 10grame, cea mai mare captura in acest mod fiind o stiuca de 6,5kg.

Stiucile erau adunate in anumite zone, unde apa era limpede, iar in aceste zone atacurile erau furibunde. Cea mai buna perioada din punct de vedere a frecventei capturilor a fost dimineata celei de-a doua zile cand, in mai putin de o ora si jumatate, am adus in barca 31 de stiuci (16-15 pentru Andy), cele mai mari dintre ele cantarind 5,5kg.

De foarte multe ori drillurile erau simultane, provocand discutii contradictorii cu privire la  utilizarea unicului grip din barca. Evident, prioritate la grip avea intotdeauna stiuca mai mare. Andy a reusit si el doua capturi de exceptie, una de aproape 8kg si alta de 6,5kg, ambele la Linx argintat de 10gr., la un interval de maxim cinci minute, timp in care a mai si ratat una langa barca, de dimensiuni asemanatoare.

Cele mai mari stiuci le-am prins in perioada cu cel mai puternic vant. O dovada in plus ca stiucile mari sunt mai prudente si mai sperioase, apropierea de ele fiind anevoioasa in perioadele de acalmie.

Incurajati de rezultatele din cele doua zile, am hotarat sa mai incercam cateva ore si in ziua plecarii, insa dupa o ora de pescuit in care am reusit sa aducem in barca numai patru stiuci (cate doua penru fiecare, cea mai mare, de 5,5kg, prinsa de mine, tot la un Versus argintat) am hotarat sa lasam stiucile sa petreaca in liniste ziua nationala si sa plecam catre casa.

Per total, o excursie extrem de reusita, probabil una dintre cele mai reusite partide de pescuit, cel putin din 2009. In ciuda comentariilor rautacioase ale unora, Uzlina are inca stiuci. Multe si mari.

Conform atat regulilor de la Uzlina cat si propriilor principii, absolut toate stiucile prinse au fost eliberate. O parte dintre ele au poposit pentru cateva minute in barca pentru scurte sedinte foto care sa ne bucure ochii in zilele lungi de iarna care urmeaza. Cateva din cele aproape doua sute de fotografii le puteti viziona si dvs.