Au trecut deja mai bine de trei luni de la finalul sezonului competitional 2019. O sa incerc sa-mi amintesc in cateva randuri cum s-au vazut cele 5 etape ale CNSR Bergenbier 2019 si participarea la CM din Africa de Sud din barca nr.2, Eugen German – Petre German.

CM Africa de Sud. Conform calendarului FIPS, in mod normal Campionatul mondial de pescuit la rapitori din barca se desfasoara toamna. In 2019 insa a fost o exceptie, Africa de Sud organizand cea de-a doua editie a Jocurilor Olimpice de Pescuit, care aduna la un loc cat mai multe din disciplinele FIPS. Astfel, am inceput anul competitional 2019 in luna februarie in Africa de Sud, dar nu o sa insist foarte mult asupra acestui concurs, intrucat am scris un mic articol si la momentul respectiv, pe care il puteti citi aici. Pe scurt, nu am avut posibilitatea unei deplasari pentru antrenamente pe pista de concurs, am incercat sa intelegem cat mai multe in cele doua zile de antrenament oficial, insa am reusit sa ne facem o idée clara despre lacul Loskop doar dupa prima mansa, in care am avut rezultate modeste. Am dominat mansa a doua, clasandu-ne pe primele doua pozitii, insa nu a fost suficient pentru a putea urca pe podium. Am terminat pe locul 4, o clasare onorabila dar oarecum frustranta in  conditiile rezultatelor mansei a doua.

Valea Argovei. Din pacate am avut o primavera destul de complicata. Eugen se operase cu doar trei saptamani inainte de concurs, astfel incat n-am avut cum sa ne antrenam. Am participat cu o saptamana inainte de etapa LRS la “Cupa Laurentiu Andronic” organizata de Aquamania tot la Valea Argovei. Am incercat sa verificam cat mai multe dintre locurile pe care prindeam salai cu ani in urma. Etapa LRS a fost un concurs dificil; nici o echipa nu a reusit sa puncteze cu 20 de salai in cele doua manse. Noi am reusit sa prindem 10 salai in prima mansa si 7salai + 3bibani in cea de-a doua. La final ne-am clasat pe locul 5 (din 53 de echipe participante), mult peste asteptarile pe care le-am avut de la acest concurs in circumstantele date.

Delta Dunarii. Locul 23- prima etapa din Delta din 2019 a reprezentat cea mai slaba clasare a noastra in cei 5 ani de cand etapele LRS se defasoara cu echipe de cate doi pescari. Probleme familiale ne-au tinut departe de apa intre aceste doua concursuri, impiedicandu-ne sa participam in conditii optime la aceasta etapa. N-am reusit sa profitam nici macar de cele doua zile de antrenament oficial acceptate in premiera de catre LRS  la etapele din Delta; am intrat pe apa doar in cea de-a doua zi de antrenament si am reusit sa localizam stiucile pe doua zone, una pe Isac, una pe Chiril. Din pacate, aceste zone nu ne-au fost suficiente decat pentru prima mansa, in care am reusit sa ne clasam pe locul al 6-lea (din 64). In mansa a doua am reusit sa mai prindem doar 6 stiuci (dintre ele una a murit) si 5 bibani si a trebuit sa ne multumim- asa cum am spus mai sus- cu cea mai slaba clasare a noastra din istoria participarii in echipa: locul 23.

Bicaz. Am reusit sa ajungem la Bicaz pentru trei zile de antrenamente in ultima saptamana in care acestea erau permise. Cleanul a fost ceva mai putin cooperant decat ne obisnuise in anii trecuti, astfel incat un mix inspirat de cleni si bibani a fost varianta castigatoare la Bicaz. Asta am incercat si noi sa facem, dar ne-a iesit doar partial. Nici norocul nu a fost de partea noastra prea mult. De exemplu, daca in general cam 50% din cleni depaseau 25cm, noi am prins in prima mansa 8 dintre care unul singur a avut 32cm., restul fiind toti intre 20 si 23cm., in conditiile in care, statistic vorbind, era aproape imposibil sa se intample asa. La final locul 12 (din 46) iar sansele noastre de a intra in lotul national 2020 erau din ce in ce mai mici.

Snagov. Ne-am antrenat doua jumatati de zi (sambata dupa pranz si duminica dimineata) in weekendul dinaintea concursului, incercand in special sa gasim o reteta pentru stiuci, fiind 100% convinsi ca stiuca va fi alegerea castigatoare la Snagov. N-am reusit sa gasim nici o regula, stiucile fiind extrem de greu de localizat. In antrenamentele oficiale am insistat tot in cautarea stiucilor, dar tot fara a reusi sa ne facem o strategie foarte clara in acest sens. Am reusit in ambele manse sa prindem 10 bibani. In prima ceva mai greu, in a doua, foarte repede. Dupa care am mizat totul pe stiuca. Am reusit in mansa doua sa punctam cu una de 52cm. Suficient cat sa reusim sa castigam aceasta etapa (cu 42 de echipe participante). Chiar daca multi participant se simt frustrati de rezultatele foarte slabe pe care le-au obtinut la Snagov, acest lac seamana foarte bine cu pistele de concurs pe care se desfasoara de obicei Campionatele Mondiale FIPS: cu foarte putini pesti punctabili, care nu au nici o regula si sunt foarte greu de prins. Din acest motiv, cred ca cel putin atata timp cat finalitatea campionatului LRS este formarea echipei care sa reprezinte Romania la CM FIPS-ed, Snagovul nu ar trebui sa lipseasca din calendarul LRS.

Delta Dunarii. Desi ne planificaseram o saptamana de vacanta in Delta inainte de concurs, la ultima etapa a trebuit in cele din urma sa ne multumim doar cu cele doua zile de antrenament oficial. Am remarcat ca din cauza racirii accentuate a vremii stiucile erau din ce in ce mai apatice si mai greu de convins sa atace nalucile de la o ora la alta. A fost de departe cea mai grea etapa de delta de la LRS si prima in care nici macar o echipa nu a reusit sa puncteze cu 20 de stiuci. Noi am prins 9 in prima mansa si 6 in a doua. Am completat fisele cu bibani si am reusit la final sa ne clasam pe locul 6 (din 62), rezultat care ne-a ajutat sa ne metinem in lotul national 2020, dar doar in postura de rezerve; pozitie din care vom incerca in masura posibilitatilor sa ajutam cat mai mult echipele de titulari sa obtina un rezultat cat mai bun in Polonia!

A fost un an extrem de complicat pentru noi; in afara de concursurile LRS nu am fost deloc la pescuit din aprilie pana in noiembrie. Din ultimii 30 de ani, a fost cu singuranta anul in care am pescuit cel mai putin. Speram ca 2020 sa fie ceva mai prietenos cu noi! Si cu dvs, in egala masura!

de BOGDAN CURELEA

La inceputul lunii septembrie, profitand de pauza competitionala, am decis sa parasim Bucurestiul pentru cateva zile de pescuit in peisajul unic al Deltei Dunarii. Ca de obicei, destinatia vizata este orasul Sulina, oras ce tinde sa devina o a doua casa pentru noi.

Pe langa Anca, partenerul meu de incredere cand vine vorba de Sulina, ni s-a alaturat si Bogdan Doncea (Cox), care, ca si noi, pescuieste de foarte multi ani in aceasta locatie.

Inca dinaintea plecarii stabiliseram ca vom acorda atentie sporita pescuitului la avat, dar nu ne-am imaginat niciodata ca vom pescui exclusiv la aceasta specie.

Motivul a fost foarte simplu – drill-urile cu avati de peste doua kilograme in curentul Dunarii sunt  oportunitati cu care nu te poti intalni in fiecare zi.

Spre deosebire de anii precedenti, cand in unele zile am pescuit in doua sau trei locuri cu rezultate relativ asemanatoare – avati in jurul unui kilogram – de aceasta data am insistat la iesirea in Marea Neagra, locul din care aveam cele mai mari sanse sa capturam pesti de talie mare.

O a doua deosebire, care pana la urma s-a dovedit a fi decisiva, a fosta cota Dunarii, una foarte scazuta pentru aceasta perioada a anului, fapt ce ne-a facilitat prezentarea nalucilor de dimensiuni si greutati mai mari in proximitatea substratului, cu riscuri mai mici de agatare.

In aceasta categorie intra si spinnertail-urile (helic nr.3 – 17g., nr.4 – 21g. sau fishelic nr.4 – 17g.), naluci ce s-au dovedit a fi irezistibile in randul avatilor.

Anca a fost singura dintre noi ce a pescuit exclusiv la acest tip de naluca, reusind sa aduca la barca si sa elibereze circa 20 de avati cu greutati cuprinse intre 1.5 si 2.5 kg.

Eu si Cox am preferat sa alternam spinertails-urile cu voblere fara barbeta de tip vibratil si voblere ce evolueaza in pelicula, iar rezultatele au fost asemanatoare.

Cel mai mare avat al meu a cantarit 3.9 kg si a fost capturat la un helic nr.4 – 21g. – culoare alb – rosu fluo.

Cele 4 zile dedicate pescuitului la avat ne-au adus, pe langa capturi numeroase, si satisfactia faptului ca am fost singurii pescari cu rezultate dintre cei care s-au aventurat la varsarea bratului Sulina in Marea Neagra in cautarea avatilor cei mari.

Cu siguranta diferenta s-a facut la echipament si in primul rand la capitolul naluci, un rol important avandu-l spinnertail-urile.