JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

2016 LA FINAL

Recent s-a incheiat editia 2016 a CNS Neumarkt. Pentru noi, una cu noroc. Am reusit sa devenim si in echipa campioni nationali, dupa ce reusisem si la individual aceasta performanta – Eugen de trei ori – in 2006, 2013 si 2014, iar eu o singura data, in 2008.

Dupa ce in ultimii ani am reusit mereu sa ne clasam intre primele locuri ale CNS Neumarkt, cel mai greu pentru noi e sa reusim sa mai gasim motivatia necesara unei astfel de performante. O sa incerc sa fac o foarte scurta trecere in revista a celor 6 concursuri LRS 2016, cu scopul principal de a evita “informarile” facute de diversi zvonaci cu privire la orele noastre de antrenamente, care pot avea “darul” de a indeparta eventuali noi participanti la etapele LRS. In 2015, de exemplu, am aflat ca am stat cateva zile intregi pe Snagov inaintea etapei de acolo. In realitate fusesem doar doua zile, iar in cea de-a doua dintre aceste doua zile vantul ne-a trimis la mal inainte de pranz. O zi si jumatate au fost si singurele noastre partide de pescuit pe Snagov in 2015, cu exceptia zilelor de antrenament oficial si concurs.

CUPA LIGII. Sarulesti -aprilie 2016. Primul concurs organizat de LRS in 2016 a fost Cupa Ligii de la Sarulesti. Am facut 4 antrenamente de cate o zi cu rezultate amestecate. Ne-am dat seama ca n-o sa fie o problema sa prindem 5 pesti pe mansa, dar salaii mari erau greu de gasit. Am reusit totusi in prima mansa sa aducem in barca doi pesti remarcabili – de 67 si 79cm(captura concursului), cu ajutorul carora am ramas pe primul loc si dupa doua din cele trei manse, chiar daca ziua a doua a fost una destul de slaba pentru noi.

In ziua a treia ne-am revenit putin, suficient cat sa reusim sa ne clasam la final pe locul al treilea. A fost primul podium pentru noi la Cupa Ligii si de asemenea, prima clasare pe podium la Sarulesti.

ETAPA 1. Delta Dunarii – iunie 2016. Am incercat sa facem un antrenament in weekendul anterior concursului. Fiind primul weekend dupa prohibitie, densitatea de barci cu participanti la etapa era destul de mare si aproape toti se plangeau ca au avut rezultate slabe sau foarte slabe, astfel incat n-am avut rabdare sa pescuim decat vreo 3-4 ore pe zona de concurs. Am prins o singura stiuca pe lacul Isac, la spinnerbait. In antrenamentul oficial am incercat sa acoperim o suprafata cat mai mare de apa, dar n-am reusit sa prindem nici un peste punctabil.

Singurul ghiol in care nu incercasem era Chiril-ul. In prima mansa am luat decizia inspirata sa mergem direct pe Chiril, incurajati si de Ionut, care prinsese acolo o stiuca in ziua antrenamentului oficial, dar si descurajati de propriile rezultate de pe toate celelelte ghioluri. Am reusit sa punctam in prima mansa cu 4 bibani si doua stiuci, iar in cea de-a doua cu 2 bibani si 4 stiuci, toate stiucile in ultima ora de concurs. Foarte putini pesti, dar suficienti ca sa ne situeze la final pe ultima treapta a podiumului.

ETAPA 2. Bicaz – iulie 2016. Pentru etapa de la Bicaz ne-am antrenat in ultima saptamana in care era permis acest lucru timp de o zi intreaga (marti) si inca vreo 6 ore impartite in doua zile (luni si miercuri). La concurs am mizat in special pe clean si am reusit sa atingem limita de 20 de cleni in fiecare mansa.

In mansa a doua am prins si doi pesti remarcabili – 42 si 45 de centimetri. Cred ca sunt mai mult de 10ani de cand am mai reusit sa prindem pe Bicaz, in aceeasi zi, doi cleni de aceasta dimensiune. Am terminat concursul pe locul 2.

ETAPA 3. Belis – august 2016. La Belis n-am fost deloc la antrenamente. Am intrat in antrenamentul oficial cu gandul de a incerca sa acoperim o suprafata cat mai mare din zona de concurs. Ne-am plimbat foarte mult, am pescuit destul de putin. Pesti am prins foarte putini, trasaturi – de asemenea- razlete. In concurs am reusit sa punctam cu 5 cleni in prima mansa si cu 7 in cea de-a doua. A fost un concurs in care in general s-a prins foarte slab. Nici o echipa nu a reusit sa atinga baremul de 20 de pesti in nici una dintre manse; de fapt, ca sa fiu mai exact, nici o echipa nu a reusit sa prinda 20 de pesti adunati din cele doua manse. A fost acel gen de concurs in care unul sau doi pesti in plus pe mansa te urcau 5-10 locuri in clasamentul etapei. Din pacate n-am avut inspiratia necesara sa prindem acei cativa pesti si am terminat concursul doar pe locul 11. Cea mai slaba clasare a noastra in 2016, care nu a intrat in calculul clasamentului final.

ETAPA 4. Valea Argovei – septembrie 2016. Pentru etapa de pe Vale am facut doua antrenamente. La primul am pescuit doua zile din barca cu Alex T, Eugen fiind plecat la mare. Daca imi aduc bine aminte, in doua zile am prins in doi oameni trei pesti punctabili: un salau si doi bibani. Plus niste bibani mici, niste strapi si o stiuca. Cel de-al doilea antrenament a fost de o singura zi si am fost impreuna cu Eugen. Atunci am reusit sa prindem trei salai si cativa bibani punctabili. In antrenamentul oficial am insistat destul de putin pe locuri, incercand sa verificam cat mai multe, dar oricum, am avut foarte putine trasaturi. Am fost convins ca o sa fie un concurs cu putine capturi.

Daca cineva imi spunea ca o sa fie echipe care o sa puncteze cu 40 de pesti in cele doua manse ii ziceam ca e nebun. Si totusi, au fost 5 echipe care au reusit sa-si prinda toti pestii. Noi am fost una dintre ele. In prima mansa 13salai si 7bibani, in cea de-a doua 20 de salai, dupa ce in prima jumatate a mansei punctasem déjà un salau si 19 bibani. La final, locul 5.

ETAPA 5. Snagov – noiembrie 2016. Pentru Snagov n-am avut timp decat pentru o zi de antrenament cu o saptamana inainte de concurs. Atat acea zi cat si antrenamentul oficial cred ca au fost cele mai slabe partide de pescuit ale noastre din ultimii 5 ani pe Snagov.

Desi ne-am dat seama ca stiucile o sa conteze foarte mult in concurs, am decis sa mizam in special pe biban. Am prins 15 in prima mansa si 12 in a doua. Suficienti cat sa prindem ultima treapta a podiumului de etapa si prima pozitie in clasamentul final 2016.

Lipsa timpului liber pentru pescuit este o realitate pentru marea majoritate a pescarilor din Romania, insa pescuitul de competitie amator – asa cum este cel de la noi – nu implica atat de multe zile de stat pe apa cum ar putea avea unii impresia.. Trairile din timpul unui concurs de pescuit merita insa orice efort pentru a putea participa, indiferent daca ai sau nu timp de antrenamente.

BICAZ 2016

Inceputul lunii iulie ne-a gasit la Bicaz, pentru participarea la doua concursuri: Bibanmania 4 si etapa a doua a CNS-LRS Newmarkt 2016. In primul dintre aceste doua concursuri au punctat exclusiv bibanii – cei mai mari 5 pe mansa, iar in cel de-al doilea bibanul si cleanul – cei mai mari 20 de pesti din cele doua specii pe mansa.

Bibanmania este un proiect din care am facut parte la primele trei editii. Anul acesta, in special din lipsa de timp, am preferat sa fim parte a acestui concurs strict in calitate de participanti. Din pacate pentru noi, nu am reusit sa gasim bibanii cei mari in cele trei zile (una de antrenament official si doua de concurs propriu-zis), astfel incat la finalul concursului ne-am clasat pe locul 8, cel mai slab din istoria participarilor noastre la Bibanmania.

Etapa de la LRS a insemnat un concurs in care ambitiile erau mult mai mari, echipe mai multe si mai puternice si, in consecinta, mult mai solicitant. Desi pana acum concursurile de la Bicaz au fost dedicate exclusiv bibanului, anul acesta toate echipele au ales sa pescuiasca in special dupa clean. Recunosc, personal am fost surprins de acest fapt, intrucat o buna parte dintre participanti au destul de putina experienta in pescuitul la aceasta specie dificila. Sunt 100% convins ca daca si-ar fi evaluat corect capacitatea si sansele, foarte multe din cele 31 de echipe prezente la etapa de la Bicaz ar fi putut obtine rezultate mult mai bune antrenandu-se la biban si pescuind si in concurs tot dupa biban.

In prima mansa am pescuit destul de mult pe zonele pe care avusesem atacuri in vinerea antrenamentului oficial. Am reusit sa prindem foarte repede 20 de pesti punctabili, dupa care am insistat pe o zona in care avusesem capturi mai insemnate ca dimensiuni. Am reusit pana la finalul mansei sa mai inlocuim din pestii mici, dar nu intr-o masura esentiala, astfel incat am ocupat la finalul zilei doar locul 4.

In mansa a doua am pescuit mult mai static si am reusit sa strangem primii 20 de pesti punctabili mult mai tarziu. Am adus in barca si doua capturi notabile – 41 si 45cm – care ne-au ajutat sa castigam aceasta a doua mansa si sa urcam astfel pe a doua treapta a podiumului acestei etape si sa intram si in posesia premiului pentru cel mai mare peste din concurs.

Nalucile cele mai productive pentru noi in acesta etapa au fost voblerele StrikePro CrankyDeep si Daiwa Silvercreek si rotativele Berti Axat nr.1. Sunt -in fapt- nalucile cu care pescuim cel mai frecvent atunci cand specia tinta este cleanul.

Nu pot sa nu remarc faptul ca ambele concursuri au fost castigate de echipa din carea facut parte Robert Boanta. La Bibanmania impreuna cu Stefan Stoica, iar la etapa CNS-LRS impreuna cu coechipierul sau traditional, Andrei Sava. Se pare ca Robert a devenit un adevarat specialist la Bicaz, avand si in trecut rezultate remarcabile pe aceasta pista.

Urmeaza o noua etapa de clean-biban, la Belis, unde anul trecut nici o echipa nu a reusit sa adune in live-well 20 de pesti in ambele manse. Deci, probabil, un concurs mult mai greu si mai solicitant decat etapa recent desfasurata la Bicaz. Fire intinse tuturor participantilor!

CUPA LIGII – RELAX TROPHY 2016

Dupa o pauza de aproape 5 luni, sezonul competitional LRS 2016 a debutat cu Cupa Ligii – Relax Trophy, desfasurata in weekendul trecut, la Sarulesti.


Desi initial eram destul de decisi sa nu participam la acest concurs, inclusiv pentru a putea participa la un eveniment petrecut in familie exact in weekendul cu pricina, in ziua in care am vazut ca lista de participanti este aproape integral completata, am realizat ca nu putem sta acasa.


Au urmat trei antrenamente, in trei weekenduri consecutive, in care am reusit sa reperam cateva locuri care tineau peste in mod constant. Adevarata incercare era insa sa gasesti locuri in care sa poti spera la capturi care sa conteze in clasament;  salai de peste 50cm.


Strategia de baza a fost – ca in cazul majoritatii echipelor prezente – sa ne prindem 5 salai punctabili cat mai repede, dupa care sa incercam sa pescuim pe locuri mai izolate si mai putin pescuite (desi sunt  aproape imposibil de gasit in conditiile unui concurs cu 50 de barci).


In prima zi am reusit sa prindem primii 5 pesti din primele doua locuri in care am pescuit. Doi dintre ei – 52 si 61cm – aveau sa ramana in fise si la finalul mansei. Eugen a insistat sa pescuim la “Rapa mica de la tigani” in cautarea unor exemplare mai “imbracate”, desi in ultimii ani avusesem rezultate foarte slabe in acest loc.


Dar inspiratia lui avea sa ne aduca in lansete doua exemplare superbe de 79 si 67cm, care ne-au ajutat sa castigam detasat prima mansa a concursului.


Am folosit – pe toata durata concursului – lansete Daiwa Steez de diverse puteri si actiuni, echipate cu mulinete Daiwa Infinity Q, Certate, Steez, Caldia. Salaul de 79cm a fost capturat cu lanseta Daiwa Steez, mulineta Daiwa Certate, fir Stroft GTP, jig Gamakatsu si shad Daiwa D-Fin de 10cm.


In mansa a doua am alergat mult mai mult in cautarea primilor 5 pesti, iar cand am reusit intr-un final sa-i adunam, am realizat ca sunt numai pesti foarte mici, intre 41 si 44cm. In ultimele trei ore ale zilei am cautat pesti cu care sa-i inlocuim, dar din pacate pentru noi am reusit o singura captura notabila, un salau de 62cm.


Datorita avansului considerabil din prima zi si faptului ca echipele clasate pe locurile imediat urmatoare nu au avut nici ele rezultate prea bune in aceasta mansa, am ramas si dupa a doua zi pe primul loc, dar la distanta foarte mica de urmatoarele echipe. Ecartul a scazut de la 38cm la numai 2cm dupa aceasta mansa secunda.


In ultima mansa am ales sa pescuim pe apa mica, la “Moara”, unde cateva echipe avusesera rezultate foarte bune in ziua precedenta. Am strans repede 5 pesti, de 41-44-50-56-57cm, dupa care am cautat in alte locuri sa inlocuim macar cei doi pesti mici. Am reusit s-o facem, dar cu pesti foarte putin mai mari (doi salai de 45cm.). Au fost totusi acei 5 centimetri care ne-au mentinut pe ultima treapta a podiumului, in lipsa lor am fi terminat concursul pe locul 4.


Pe langa faptul ca a fost prima data cand am fost in postura de a lupta pentru un loc pe podium la Sarulesti, ramanem si cu amintirea unei capturi absolute memorabile. Salaul de aproape 8kg prins de Eugen in prima mansa a fost in final cel mai mare salau prins in concurs si ne-a adus si trofeele si premiile acordate pentru aceasta performanta.

Concursurile cu aditionare de centimetri sunt mult mai disputate decat cele cu puncte mansa. Problema e ca norocul poate juca un rol mult mai important in stabilirea ierarhiei finale. Rezultatul nostru de la Sarulesti sta marturie acestei teorii. O mansa excelenta in prima zi ne-a mentinut pe podium in ciuda unei manse secunde foarte slabe. Daca pentru o etapa de campionat este un algoritm ineficient, acolo fiind nevoie sa alegi cei mai constanti pescari drept castigatori, pentru un concurs din afara punctelor din CNS-LRS Newmarkt este o decizie inspirata, pastrand un suspans mult mai mare pana la final. Ca dovada, am pierdut primul loc la 7cm, locul 2 la 2cm si am castigat locul 3 la numai 3cm fata de locul 4 si la 10cm de locul 5. Un singur peste in plus sau in minus al oricarei echipe clasate intre primele 5 ar fi putut schimba radical clasamentul.


La finalul acestui concurs maraton (3 manse a cate 9 ore), ramanem cu primul nostru podium la Sarulesti, reusind ca confirmam prestatia onorabila de la etapa de campionat din toamna trecuta, cu o captura cum noi n-am mai prins niciodata pe acest lac, si cu amintirile unui concurs reusit si dinamic, in care organizatorii si sponsorii au facut eforturi absolute remarcabile, pentru care merita toate felicitarile.

La final va invitam sa urmariti drilul cu cea mai importanta captura a noastra de la Cupa Ligii – RELAX Trophy 2016:

VANATOARE DE URSI POLARI LA SNAGOV

Memorialul Iancu Dumitrescu, sau Cupa Arrow-Okuma de la Snagov a reprezentat cea de-a patra etapa a CNS Barca 2015 organizat de LRS.

Chiar daca Snagovul este unul din lacurile noastre “de suflet”, ne-am prezentat la acest concurs cu handicapul de a nu fi reusit decat doua zile de antrenament, dintre care una terminata la ora 14.00 din cauza vantului foarte puternic.

In prima mansa am reusit foarte repede sa ne prindem primii 20 de bibani punctabili, dupa care am inceput sa “alergam” in cautarea bibanilor mai “imbracati”.

Am inlocuit incet-incat pesti care masurasera intre 17 si 22cm, ajungand in final sa avem in fise 20 de bibani intre 23 si 30cm, iar cu o medie a capturilor de putin peste 25cm (501cm din 20 de pesti) am incheiat aceasta prima mansa pe locul 1.

A doua mansa a fost mult mai complicata (clasamentul final al mansei ne-a aratat ca nu numai pentru noi). De-abia in jurul orei 12.00 am reusit sa punem in livewell al 20-lea biban punctabil. Problema era ca aproape jumatate din pesti erau mici, intre 16 si 19cm.

Am inceput din nou sa schimbam loc dupa loc si am reusit in cele trei ore ramase sa inlocuim mare parte dintre ei cu pesti de peste 20, ramanand in final cu numai 3 bibani de 19 cm. Cu 467cm din cei mai mari 20 de bibani am castigat si aceasta mansa, la egalitate perfecta cu echipa Cristi Dragota – Csaba Imreh.

Am pescuit in continua miscare. Chiar daca Snagovul este o pista mai mica decat sectorul de Delta sau lacul de la Bicaz unde s-au desfasurat etape anterioare, a fost concursul din 2015 la care am consumat cea mai multa benzina.

Am pescuit cu combouri formate din lansete Cormoran TX4 Motala si Mulinete Daiwa Certate si Luvias 1003, alternand firele monofilament de la Stroft cu textile Stroft si Gamakatsu, iar nalucile pe care am avut cele mai multe capturi au fost gruburile mici armate pe microjiguri cu contre. In perioadele de acalmie totala, am reusit sa scoatem din apatie cativa bibani si cu voblerele StrikePro CrankyDeep.

Alternarea tipurilor de abordare, a nalucilor si a tipologiei locurilor a fost esentiala in obtinerea unui rezultat bun la Snagov. Modul de punctare de anul acesta, cu cei mai mari 20 de bibani pe mansa a facut concursurile dedicate acestei specii mult mai atractive. Ambele concursuri de biban au fost foarte disputate, mult mai spectaculoase decat concursurile din anii precedenti, cand exista practic o reteta pe care o respectau cu strictete ocupantii primelor locuri.

Acelasi tip de naluca, o anumita adancime si un anumit tip de structura faceau practic diferenta intre un loc fruntas si o clasare mediocra sau slaba. Anul acesta toate aceste tabuuri au disparut, lasand loc unor concursuri mult mai dinamice. Tehnicile complet diferite si o varietate mult mai mare a nalucilor folosite au fost ingredientele pricipale ale etapelor de biban din 2015.

Ne-am clasat pe primul loc la finalul unui concurs care ne-a solicitat la maxim, dar in care ne-am dorit foarte mult sa scoatem un rezultat notabil, in amintirea celui care a fost Iancu Dumitrescu. Ne-au insotit pe podium echipele Vasile Jarda – Catalin Avasiloaie si Cristi Anghelina – Cristi Hurjui. Premiul pentru cea mai mare captura a fost adjudecat de echipa Elvis Vigu – Razvan Mocanu, cu un biban de 32cm capturat in prima mansa.

In clasamentul general 2015 ramanem pe locul al doilea, la 3 puncte in spatele echipei Robert Boanta – Andrei Sava. Punctarea in clasamentul final a celor mai bune 4 rezultate din 5 concursuri ne lasa insa doar sperante pur teoretice de a putea urca pe prima pozitie a podiumului dupa etapa de la Sarulesti. Partea plina a paharului este insa ca  – tot conform aceluiasi principiu de punctare – nu mai avem cum sa pierdem locul al doilea, echipa Cristi Dragota – Csaba Imreh putand cel mult sa ne egaleze la puncte in clasamentul final al anului, fara insa a avea cum sa ne egaleze sau depaseasca la urmatoarul criteriu de departajare – numarul de pesti.

Urmeaza asadar ultima etapa a anului, la Sarulesti, peste numai doua saptamani, unde din respect fata de competitie suntem datori sa incercam imposibilul.

SNAGOV. CUPA TOTALSPINNING 5

In weekendul recent incheiat ne-am facut debutul in sezonul competitional 2015, pe lacul Snagov, la editia a–V-a cupei TotalSpinning, organizata de Asociatia Pescar Club 21.  A fost a doua editie cu participare in echipe de doi pescari si prima desfasurata in sezonul de primavara. Concursul s-a desfasurat in doua manse de cate 7 ore – una sambata, in care fiecare echipa a punctat cu cei mai mari cinci bibani, si una duminica, in care echipele au punctat cu cele mai mari cinci exemplare din speciile stiuca, salau si somn.

Motive obiective ne-au impiedicat sa ne antrenam pentru acest concurs, dar existau nenumarate zvonuri cum ca bibanii Snagovului sunt foarte greu de convins sa atace in aceasta perioada, in care atentia lor incepe sa fie indreptata mai mult catre procreere. Dintre rapitorii de la noi din tara, bibanii sunt probabil cel mai greu de prins in perioada de reproducere; mai ales cei mari.

Dupa cateva zile foarte calduroase dar cu rafale de vant care probabil ar fi facut imposibila desfasurarea in conditii optime a concursului, dimineata zilei de sambata ne-a intampinat linistita, dar cu o temperatura extrem de scazuta. Am avut surpriza sa ne gasim barcile acoperite de bruma. Pentru mansa de biban am folost combouri formate din lansete Cormoran Motala si ULX si mulinete Daiwa Certate 1003 si Luvias 1003 echipate cu fire monofilament Stroft (disponibile in curand la firma Arrow).

Am alergat aproape jumatate de mansa dupa primii cinci bibani, dupa care am schimbat loc dupa loc in incercarea de a ne imbunatati rezultatul. Pestii s-au mai activat odata cu cresterea temperaturii si in partea a doua a mansei am reusit sa prindem mult mai multi. Am trecut de la gruburile mici la shaduri Daiwa Duckfin Shad de 6cm si am tot inlocuit bibanii din livewell, reusind cu greu ca in final sa avem toti pestii de peste 20cm. Cu 105cm, am terminat mansa pe locul al doilea. Ar mai fi de notat faptul ca numai 5 echipe din 19 au reusit sa atinga limita de 5 pesti. In concluzie, bibanii chiar au fost greu de prins de aceasta data.

Mansa de duminica a inceput in aceleasi conditii de temperatura ca si cea de sambata. Cu mainile inghetate aproape de imposibilitatea de a tine lansetele am inceput o mansa care pentru noi avea sa fie mult mai grea. Am incercat toate tipurile de locuri pe care am prins in trecut stiuci la Snagov.

Atacurile au fost foarte rare si anemice. Am incercat foarte multe tipuri de naluci, dar toate stiucile le-am prins la spinnerbaituri cu agrafa, armate cu jiguri de 3-5 grame si gume Daiwa Duckfin Shad de 9cm, Reins Rockvibe shad de 10cm si BigBiteBaits Minnow de 7,5cm. Am pescuit exclusiv cu noile lansete Daiwa Steez AGS, sosite in Romania cu numai o saptamana inainte, iar rata rateurilor a fost extrem de mica, ele pretandu-se bine si pescuitului cu naluci reactive. La fel ca toate produsele din gama Steez, lansetele AGS sunt niste lansete foarte bine concepute, alcatuite din blankuri si componente de cea mai buna calitate.

Am adus la masuratoare cinci stiuci cu dimensiuni foarte apropiate (38-39-42-43-44cm). Cu 206cm ne-am clasat in aceasta mansa pe locul al 7-lea, iar in clasamentul final am reusit o clasare pe ultima treapta a podiumului.

Ne-a bucurat foarte mult prezenta la acest concurs, pe langa nume consecrate ale spinningului de competitie din Romania, a numeroase nume noi in peisajul competitional. Unii dintre ei pescari vechi si cu experienta indelungata, altii tineri sau mai putin tineri debutanti. Speram ca le-a placut si s-au simtit bine si ii vom vedea in viitor in mod constant pe pistele de concurs.

Printre ei l-am remarcat in mod deosebit pe Radu Morcovescu, de numai 14 ani, care – in echipa Relax impreuna cu experimentatul Robert Boanta – a reusit o dubla lovitura – locul doi si CMMC, un somn de 64cm.

Prima treapta a podiumului a fost ocupata de echipa Sever Grosu – Ghenadie Vatamaniuc.

In ciuda braconajului intens, Snagovul inca ofera conditii excelente pentru un concurs de spinning. A demonstrat-o o data in plus cu ocazia editiei a-V-a a Cupei TotalSpinning.

UZLINA 2014 – FINAL DE SEZON

In urma cu doua saptamani a avut loc ultima etapa a CNS Spinning din Barca 2014. Sistemul de anul acesta, cu o singura divizie, a impus ca etapa de stiuca sa fie ultima, pentru a avea un clasament care sa indice prioritatile la inscriere pe o locatie care nu poate gazdui un numar foarte mare de concurenti: UZLINA. Chiar daca teoretic suprafata incintei ar permite, un concurs cu mai mult de 40 de barci este foarte greu de organizat dpdv logistic. Acest aspect, dublat de gradul de ocupare al complexului Cormoran in perioada de toamna au impins “finala” CNS tocmai la jumatatea lunii noiembrie. O data foarte riscanta, dar sansa a fost de partea noastra anul acesta, vremea permitand desfasurarea concursului in conditii optime. Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apa cred ca pe viitor va trebui sa evitam astfel de riscuri, nefiind deloc imposibil ca pe 15 noiembrie sa avem in delta ape inghetate.

Chiar daca nu am mai pescuit la Uzlina de la concursul PFL din primavara, ne-a ajutat destul de mult participarea in saptamana anterioara la Cupa Totalspinning Snagov organizata de APC21, unde in prima mansa, dedicata stiucii, am putut observa o preferinta evidenta a dintoaselor pentru lingurile oscilante in detrimentul tuturor tipurilor de naluci pe care le-am mai folosit (spinnerbait, softuri si voblere).

Am incercat  totusi mai multe tipuri de naluci, dar lingurile au reprezentat –as spune ca de obicei in perioadele de toamna tarzie-  varianta castigatoare. Eugen a prins o singura stiuca din 22 la un bassassassin montat pe un spinnerbait cu agrafa, iar eu am prins doar 2 din 16 stiuci la o guma alba Daiwa Duckfin Shad. Restul, toate la oscilante… Eugen la Semiluna nickel si silver, eu la Linx nr.2 si Semiluna argintate.
La cea de-a doua stiuca din prima mansa am avut surpriza ca atunci cand m-am intors dupa minciog sa observ ca nu-l mai am in barca. In consecinta, a trebuit sa ridic urmatoarele 15 stiuci cu mana. In general, cand pescuiesc de placere nu folosesc minciog, dar in concurs adrenalina atinge cote maxime cand esti cu o stiuca langa barca si trebuie s-o ridici fara a avea unul la indemana… cu atat mai mult cu cat am avut si o stiuca de 98cm, pe care nu am avut cum s-o ridic cu o singur mana intrucat nu am reusit s-o cuprind.

Am lasat lanseta in barca, am bagat amandoua mainile sub ea si am saltat-o usor. Am avut norocul sa fie foarte cooperanta, parca a vrut sa ma ajute sa nu o scap, intrucat dupa ce am atins-o cu mainile nu s-a mai zbatut absolut deloc.

Din pacate, cea de-a doua stiuca aproximativ similara ca marime, pe care am avut-o in lingura in mansa a doua, nu a mai fost atat de calma, dupa cateva minute de drill, intr-o fractiune de secunda de neatentie in care incercam sa localizez o zona mai libera unde s-o aduc langa barca, a intrat in nuferi si nu am mai reusit s-o scot de acolo.

La final, am ocupat locurile 1 si 3 in clasamentul etapei, fiind despartiti de colegul nostru de club Ovidiu Bradatan. Am reusit astfel sa confirmam rezultatul de anul trecut, cand am ocupat primele doua trepte ale podiumului, in ciuda faptului ca stiucile au fost mult mai putin active si mult mai greu de convins sa atace nalucile decat in vara lui 2013.

Aceste clasari ne-au ajutat sa ne consolidam pozitiile 1 si 3 si in clasamentul final al CNS Spinning 2014. Eugen devine astfel, pentru a treia oara campion (dupa titlurile din 2006 si 2013). Vom avea asadar sansa de a incerca din nou impreuna, o revansa la CM de spinning din Barca 2015, in Estonia. Colegi de lot ne vor fi anul acesta Cristi Dragota, Laurentiu Andronic, Stefan Bondrea si Sorin Moldovan. Capitanul votat – la fel ca in 2014 – Andy Arif.

Imi exprimam speranta in randurile scrise din Franta ca echipa din 2015 sa aiba mai mult noroc decat cea din 2014. Astazi cu atat mai mult nu pot decat sa intaresc  aceasta dorinta… 🙂

Shallow PIKE-KILLER

In weekendul 19-21 aprilie s-a desfasurat la Periprava prima etapa a CNS Newmarkt – divizia Master. Am pastrat traditia si l-am rugat pe colegul nostru Cristi Albu, castigatorul premiului pentru cea mai mare captura – 92 cm – sa ne spuna in doua vorbe povestea unui nou record capturat la un spinnerbait BERTI. Felicitari!

Recunosc de la bun inceput ca am considerat in trecut spinnerbaitul drept o naluca de peste mediu, punctabil, o naluca greu de rezistat marlitelor aflate in floarea varstei. Mi se parea o naluca perfecta pentru concursurile dedicate stiucii, buna atat pentru a acoperi suprafete mari de apa, cat si pentru a prospecta in detaliu stufurile specifice Deltei. Asta pana cand cateva competitii interne sau pur si simplu partide de stiuca de placere au dat cele mai mari capturi pescarilor ce au pescuit la acest tip de naluca – Eugen la Cupa Periprava 2012, Mircea Teodorescu – Cupa Cormoran 2013 sau Petre la o filmare realizata in toamna la Cormoran.


Drept pentru care pe langa cele deja existente in trusa, l-am mai rugat pe Eugen sa imi faca doua modele pentru etapa de Master de la complexul Ultima Frontiera, de data asta intr-o combinatie de culori pe care nu o aveam sipe care mi-o doream de ceva vreme: alb-negru/rosu: un Shallow Killer S-03-603 si un Spinnerbait cu skirt de 11 grame S-03-323.

SPINNERBAIT – O CERTITUDINE
Am fost hotarat sa insist pe genul acesta de naluci in concursul de la Periprava, avand experienta anilor trecuti, drept pentru care in prima mansa am si prins 3 stiuci punctabile din cele 5 avute, la un model ceva mai vechi, care de la primul concurs aici, in 2011, mi-a rasplatit increderea si care in timp a devenit talismanul meu la stiuca.

Cu certitudinea ca merge si anul asta, am inceput mansa a doua de la Periprava tot cu spinnerbait, dar un model ceva mai discret, mai adaptat conditiilor din incinta numarul 9, o incinta cu apa ceva mai mica, foarte curata, plina de palcuri de stuf si vegetatie. Shallow Killer de 7 grame in culoare alb-negru/rosu (cu trailer soft de culoare alba cu doua codite, fara hook trailer), cu o paleta Colorado si una salcie pe capat, un model care dupa cum ii spune si numele si o arata si greutatea iti permite sa abordezi mai eficient locurile descrise mai sus. S-a dovedit a fi o alegere inspirata, avand in ziua a doua o noua zi perfecta la stiuca. Am prins 15 stiuci (toate la acelasi model) cele mai multe stiuci prinse intr-o mansa din concurs. Printre acestea, dupa prima stiuca din mansa, una de 37 de cm, si inca doua punctabile, am reusit saprind si cea mai mare stiuca a competitiei, stiuca ce avea sa devina si record personal: 92 de centimetri.

Am lansat din scurt, nu mai mult de 10 metri, si atacul a venit foarte repede, stiuca plecand de langa stuf. Initial am crezut ca e mai mica, insa cand s-a apropiat de barca si-a dezvaluit adevarata alura. Drillul a fost unul muncit, din cauza faptului ca nu am avut minciog mare; am scapat-o o data, crezand ca de tot, insa am reusit in final sa o aduc in barca si sa o duc repede la masurat. Satisfactia a fost imensa dupa ce am masurat-o si em eliberat-o… cel mai bun rezultat din competitiile la care am participat pana acum.

PLEDOARIE PENTRU SPINNERBAIT
Daca ar fi sa recomand spinnerbaitul unui pescar incepator as face-o din tot sufletul pentru ca:
• Este o naluca de tatonare ce iti permite sa acoperi suprafete mari intr-un timp mai scurt
• Este o naluca ce poate fi pescuita in zone cu obstacole precum stepi, stuf, iarba, pietre si praguri, deoarece rama metalica pe care este montata protejeaza carligul de agatatura
• Datorita combinatiilor de culori, palete, carlige, poate fi adaptata pentru un pescuit agresiv sau mai discret, pentru un pescuit in suprafata sau in apa mai adanca
• Are o vibratie perfecta ce o recomanda si la un pescuit la stiuca intr-o apa a carei claritate nu e foarte buna
Fie ca doriti cantitate sau calitate la stiuca va recomand sa incercati un spinnerbait de la Berti pentru ca nu exista stiuca sa-i reziste. Pe bune!

 

AXATI PE PRIMUL LOC

Etapa a doua a CNS a insemnat pentru clubul DRILL, ai carui membri suntem, primul concurs castigat dupa o pauza de mai bine de un an. Performerul este colegul si prietenul nostru CRISTI MACABELLUS ANGHELINA, aflat la prima performanta de acest fel. Pe langa bucuria obtinerii acestui trofeu de catre un membru al clubului DRILL, am avut si satisfactia ca performanta lui a fost realizata intr-o mare masura folosind rotativele BERTI AXAT.

anghel1

CRISTI ANGHELINA: “Despre concursul de la Siriu nu pot sa spun decat doua vorbe: In primul rand ca este primul concurs adevarat castigat de mine. Apoi ca 11 din cei 15 pesti cu care am punctat, printre care si captura de 45 de cm, i-am prins la rotative BERTI AXAT, nichel in prima zi pe apa nitel ciupita si galbena a doua zi, pe apa ceva mai tulbure. In tot concursul nu am avut decat un singur rateu si acela la vobler, asa ca pot sa spun ca din punct de vedere al eficientei sunt foarte multumit”

anghel2

CUPA COPIILOR ARROW-LINEAEFFE

CUPA COPIILOR este un eveniment cu traditie. Participantii de la primele editii probabil ca folosesc deja  multifilament si naluci. Mi-e greu sa spun exact la a cata editie se afla, dar pot sa afirm cu siguranta ca este un eveniment iubit si apreciat de cei mici.

ARROW01

M-am convins duminica trecuta, cand mai mult de jumatate din perimetrul lacului “Cocioc” din Parcul Tineretului era ocupat de cateva sute de copii veniti la pescuit.

ARROW06

Alaturi si de ceilalti colegi din Clubul de pescuit sportiv Drill am hotarat sa participam impreuna cu copiii nostri : Maria, Aida, Rares, Sabina, Zara, Cezar, Mihai si Andrei la acest mini concurs.

ARROW08

Sabina si Zara – gemenele mele- stau foarte bine la pregatirea teoretica, pentru niste copii de aproape patru ani. Micul lor univers cuprinde -cu sau fara voia lor- alaturi de jucarii obisnuite, lansete si mulinete, lingurite si twistere, reviste si filme despre pescuit, carti si tablouri cu pesti. Spre exemplu, pot sa va spun ca ii cunosc foarte bine pe indigen, curcubeu si fantanel.

ARROW04

Cu toate acestea, pentru ele participarea  la Cupa Copiilor a reprezentat debutul.

ARROW07

ARROW09

A fost pentru prima data cand s-au jucat cu adevarat de-a pescuitul cu echipament complet: cu undita cu pluta, carlig si viermisori si cu pesti adevarati. Si a fost extraordinar. Fiecare mini captura era primita cu urale si chiote de bucurie si emotie. Alaturi de copii pescuitul a fost altfel… a fost mai frumos. Cu siguranta in vacanta din acest an vom repeta aceasta experienta.

ARROW03

Participarea numeroasa la acest eveniment este incurajatoare. Este important sa inteleaga tot mai multi ca pescuitul este antidotul impotriva poluarii care ne sufoca si stressului, ca pescuitul poate fi evadarea din urbano-dependenta promovata in mod neintentionat dar gresit de catre societate.

ARROW05

Mergeti cu copiii la pescuit, timpul petrecut in natura va lucra in folosul lor toata viata.

ARROW02

VALEA ARGOVEI – ETAPA 1 MASTER 2010

Dupa cea mai lunga pauza competitionala din ultimii ani si 8 luni de grea asteptare, prima etapa a CNS Master a avut loc pe lacul de acumulare Valea Argovei, jud. Calarasi. Antrenamentele au adus in carlige foarte putini pesti de masura, fapt ce anunta un concurs mai greu decat cele precedente desfasurate pe aceeasi pista.

va1

In prima mansa urma sa pescuiesc in sectorul dinspre baraj, si ca sa fiu sincer era ceea ce-mi doream, pentru ca in antrenamente, spre deosebire de celalalt sector, aici reusisem sa prind pesti de masura – 40 cm – in mai multe locuri. In general nu am superstitii legate de sectorul in care incep dar pentru moral e bine sa debutezi acolo unde consideri ca ai mai multe sanse. La master ma asteptam ca toti concurentii sa fie pregatiti, iar acest fapt mi-a fost confirmat inca de la inceput, nimeni nu mai pescuieste la intimplare, tot mai multi au GPS-uri si dupa start fiecare stia exact incotro se indreapta. In 15-20 de minute toate locurile clasice erau ocupate.

va5
Eu am vizat trei locuri in jurul insulei de stuf, trei locuri apropiate intre ele; din oricare m-as fi aflat sa le pot supraveghea si pe celelalte doua. Dupa circa o ora petrecuta in primul loc fara prea mult succes m-am indreptat catre cel de-al doilea. In zona pescuia deja un concurent cu o abordare total diferita fata de a mea. Acest fapt mi-a permis o pozitionare foarte aproapiata de cea pe care eu o consider ideala. Este un loc pe care-l cunosc foarte bine; tot aici am pescuit si la etapa din 2008.

va8

La final am punctat cu 7 pesti intre 48 si 63 cm (cel mai mare din sectorul meu) ce m-au pozitionat pe un confortabil loc doi in grupa. Pestii i-am prins constant pe toata durata mansei; am remarcat un singur fapt interesant: in prima parte a zilei am prins masculi iar spre final femele.

va2

Mansa a doua avea sa fie mult mai dificila. Din cauza vremii in racire am ales sa pescuiesc pe o zona cu apa de 4-5 metri cu cocioc, o zona pe care o stiu de mai multi ani si in care  pescuiesc toamna tarziu si primavara devreme. Este un loc in care am avut de-a lungul timpului si partide extraordinare dar si zile fara trasaturi. Inca de la inceput am pornit hotarat sa raman in acest loc toata mansa indiferent de rezultat, si credeti-ma ca nu mi-a fost usor. Incurajarile lui Cristi au fost moblizatoare. Multumesc “Unchiule”!!. Dupa cinci ore de schimbat fel de fel de gume, perseverenta mi-a fost rasplatita. Am avut singura trasatura adevarata …… ce adrenalina, ce emotii,…..  si ce descarcare dupa ce am vazut pestele in barca. Am inteles ca Valea ma iubeste cel putin la fel de mult cum o iubesc si eu pe ea .

va3

O mansa de sapte ore concentrata in  in doua minute la finalul careia m-am clasat pe locul 5. Salaul de 62 cm a fost, la fel ca si in prima mansa cel mai mare dintre cei 15 pesti prinsi de cei 23 de concurenti din grupa mea. In final am ocupat locul al doilea, fiind al treilea concurs consecutiv la Valea Argovei in care reusesc sa ma clasez pe podium (dupa locul 1 in 2007 si locul 3 in 2008)

va9

A fost un concurs greu, cu foarte putini pesti capturati, cu foarte multe “gherle”,  fapt ce a condus la rasturnari spectaculoase. Un concurs in care sansa a jucat un rol mai mare decit ar fi de dorit. Media capturilor a fost foarte slaba: ceva mai mult de un peste per concurent in 7 ore de pescuit.

va6

Personal raman la parerea ca pentru un rezultat obiectiv este nevoie macar de o medie de 3 pesti de om in 7 ore. Pentru asta regulamentele trebuie sa fie flexibile si sa tina cont de realitati iar organizatorii sa aleaga perioadele cu mai multa atentie. Cu siguranta ca in septembrie la etapa organizata de clubul Drill situatia capturilor va fi cu totul alta.

va7

Concursul s-a desfasurat intr-o atmosfera tensionata… normala zic eu intr-o competitie adevarata, iar pentru mine este o certitudine faptul ca transformarile suferite din acest punct de vedere sunt ireversibile. Din pacate pentu cei nostalgici, ce a fost, a fost…
Urmeaza Siriul cu emotiile lui firesti de debutant.

va4