JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

A DOUA VARA

In luna aprilie, cand ne-am rezervat biletele pentru o saptamana de pescuit la bass pe Cijara la inceputul lui Octombrie nu am avut nici cea mai mica idée ca vom pescui la 30-35 de grade Celsius. Am consultat si accuweather.com inainte de plecare si am vazut ca maximele pentru perioada pe care urma s-o petrecem la Cijara  erau undeva intre 30 si 35 de grade. Si totusi nu m-am putut abtine sa nu ingramadesc in bagaj o geaca, doua hanorace, pantaloni de trening… Mi-au prins bine doar la intoarcere; cand am aterizat pe Otopeni, in Bucuresti erau 8 grade.

Tot raul spre bine, caldura excesiva pentru aceasta perioada a facut ca pestii sa fie extrem de activi. Daca in primavara am avut o reteta destul de clara pentru o eficienta maxima, de data aceasta am avut capturi la toate tipurile de naluci pe care le-am incercat: topwatere, dynamic jiguri – chatterbait, spinnerbait, naluci soft, skirt-jiguri, crankbaituri si jerkbaituri. 

Am prins in doi oameni, in patru zile, aproape 100 de bassi si vreo 20 de stiuci.

Chiar daca am avut ceva emotii din cauza faptului ca doar cu 8 zile inainte se incheiase Soner Euro Cup, un concurs cu 140 de barci, acestea s-au dovedit a fi – din fericire – neintemeiate. Am prins inclusiv pesti care mai fusesera prinsi de curand. Spre deosebire de primavara, pestii erau mult mai slabi, avand greutatea cu cca 25% mai mica. Cel mai mare bass din barca noastra– 2280g – l-am prins in prima zi la un soft worm cu offset-jig de 4g.

Recordman-ul excursiei a fost Adi, care in ultimele doua zile de pescuit a prins sase bassi de peste 2kg, dintre care cel mai mare de 2320g.

La revedere, Cijara! ¡Hasta pronto! Ne revedem la primavara!

ATENTIE! Pescuitul la bass creeaza dependenta!

HOLBINA 3 BIBANI… SI FOARTE MULTE STIUCI

98 (nouazecisiopt) de zile au trecut de cand pescuisem ultima oara – pe 1 Decembrie la Hreblea, in Delta Dunarii. Am facut un efort de memorie sa-mi aduc aminte de ultima perioada de 98 de zile consecutive fara sa pescuim, dar in zadar. Nu cred ca mai exista astfel de perioade in ultimii 20-25 de ani, iar daca totusi exista, cu siguranta ele se pot numara pe degetele de la o mana.

Nu mai pescuisem la Holbina de exact 7 ani, din martie 2010. Auzisem ca intre timp s-au intamplat schimbari spectaculoase. Multi straini dintre cei cu care am intrat in contact la competitiile internationale, cand auzeau ca suntem din Romania, tineau sa ne precizeze cu mandrie ca au fost la pescuit la Holbina.

Am “aterizat” la Holbina vineri dupa-amiaza pe o ploaie extrem de neprietenoasa. Spre seara am iesit vreo 30 de minute pe apa pentru a ne aduce aminte cum se face un lanseu. Am avut cateva atacuri, dar n-am reusit sa concretizam nici unul dintre ele.

Sambata am stat in barca aproape toata ziua, cu o pauza de vreo doua ore la pranz. Desi stiucile de Holbina nu erau extrem de active, am reusit sa aducem in barca 17, dintre care 4 peste 70cm si inca 5 intre 60 si 70cm. Chiar daca evenimentul la care am participat s-a numit “Cupa Paul Badea”, in memoria unuia dintre cei trei pasionati care au transformat Holbina intr-un adevarat paradis pentru pescari, multe dintre echipele participante- printre care si noi- nu au tratat neaparat acest eveniment ca pe un concurs de pescuit in adevaratul sens al cuvantului, ci mai degraba ca pe o intalnire amicala cu oameni cu care impartasesc aceeasi pasiune pentru pescuitul la stiuca in Delta Dunarii.

Au fost totusi si vreo 5 echipe care au tinut sa-si demonstreze suprematia la Holbina, preferand sa ramana pe apa inclusiv in timpul pauzei de pranz, iar pentru a nu diminua din meritele castigatorilor, trebuie sa mentionez echipele clasate pe primele trei locuri: David Neacsu – Ionut Ionita, Gologan Ion – Dragos Ionita, Cristi Buliga – Tony Delalande. Spre rusinea mea, nu am retinut numele autorilor capturii concursului, dar a fost vorba de o stiuca de 98cm.

Noi am fost pe locul 4. Mentionez acest lucru strict pentru a rememora faptul ca pentru mine este a treia clasare pe locul 4 la Holbina din 3 participari la evenumente de acest fel; precedentele doua, in echipa cu Malin Musatescu la Stuf-fish in primavera lui 2009 si in echipa cu Andy Arif la Pikemaster in toamna aceluiasi an.

Recunosc, chiar daca nu mi-am exprimat niciodata parerea in mod public, m-am numarat multa vreme printre cei sceptici in ceea ce priveste transformarile de la Holbina; probabil ca si influentat de aceia care dupa experiente de pescuit pe aceasta locatie imi povesteau de conditiile namaipomenite de cazare, masa, despre pachetul de mancare pe care-l primesti in barca sau alte asemenea aspecte care tin strict de confort. Dupa ce am vazut la fata locului ce s-a intamplat in ultimii 10 ani la Holbina, pot sa afirm cu subiect si predicat ca principalele si cele mai importante schimbari au fost facute pentru pesti, pescari si pescuit.

Am fost realmente impresionat de pontoanele cu prize individuale, de canalele sapate prin stuf pentru a permite circulatia pestilor si oxigenarea apei, sau intr-un cuvant de grija noilor proprietari ai incintei de la Holbina pentru pesti si pescari. Am pescuit in multe locatii din Europa, dar nicaieri nu am intalnit ceva similar. Doar dupa ce ajungi la Holbina si vezi cu ochii tai schimbarile care au avut loc acolo intelegi ca este o obligatie pentru tine ca pescar sportiv sa sustii cu mijloacele de care dispui acest gen de proiecte. Delta Dunarii ar avea nevoie de mai multi oameni ca cei care administreaza acum incintele de la Holbina 3 Bibani.

PS. In perioada scursa de la data la care am scris aceste randuri (dar n-am putut sa le public mai devreme din cauza unor probleme tehnice), Malin Musatescu a fost numit guvernator al Deltei Dunarii. Este unul dintre putinii oameni pe care ii cunosc si de ale carui bune intentii sunt convins in totalitate. Vreau sa ii urez mult succes in noua functie si sa il asigur si din acest colt de pagina de sustinerea noastra totala si neconditionata. Iar pentru a lega cumva evenimentul de subiectul acestui articol, sper ca va reusi sa foloseasca Holbina 3 Bibani drept exemplu de proiect de dezvoltare durabila pentru intreaga Delta a Dunarii.

START 2016

In weekendul recent incheiat a avut loc in Delta Dunarii, pe “natural”, zona Uzlina-Isac, cupa Herakles, prima etapa a CNS Spinning LRS 2016. Dupa o lunga asteptare, pescarii de spinning din Romania si-au incrucisat din nou lansetele in incercarea unei clasari cat mai bune in etapa de debut. De remarcat faptul ca acesta etapa a fost concursul organizat de LRS cu cea mai numeroasa participare – 56 de echipe de cate doi pescari fiind prezente la fluierul de start al arbitrilor.

Spre deosebire de etapa din Delta de anul trecut, cand majoritatea echipelor au reusit sa-si atinga tinta de 10 stiuci pe mansa, anul acesta pestii punctabili au fost mult mai putini, in ciuda faptului ca au punctat si bibanii de peste 25cm.

Pentru noi, antrenamentele au fost aproape dezastruoase, o singura stiuculita prinsa in jumatate de zi de pescuit cu o saptamana inainte de concurs si nici un peste punctabil in vinerea antrenamentului official. Dintr-un motiv aproape prostesc am ales sa pescuim in prima mansa pe lacul Chiril. Ne-am spus ca daca pe restul lacurilor am incercat in antrenamentele oficiale si nu am prins nimic, mai rau de atat nu are cum sa fie… Si a fost o decizie mai mult decat inspirata. Dupa trei ore din prima mansa punctasem déjà cu trei bibani si doua stiuculite. Pana la finalul mansei nu am reusit sa mai aducem in barca decat un singur biban de 25cm. Acesti sase pesti ne-au urcat totusi la finalul zilei pe locul 4.

Ca un fapt inedit, doi dintre cei sase bibani punctabili au atacat la spinnerbait mare, cu skirt, pentru stiuca, iar cele doua stiuci au fost pacalite de un micro-spinnerbait de biban, pescuit cu echipament light, fara struna, motiv pentru care si drillurile au fost cu ceva peripetii si s-au incheiat cu doua mincioage pline de iarba urcate in barca.

In masa a doua am plecat printre primii – tot catre Chiril. In primele 5 ore ale mansei nu am reusit sa punctam decat cu doi bibani, dar din fericire pentru noi, am reusit sa gasim “reteta” pentru stiuci (un pescuit foarte rapid, la oscilante – eu la Linx argintat, Eugen la Semiluna galbena) cand mai aveam trei ore. Am reusit ca pana la finalul mansei sa punem in minciog 9 stiuci, dintre care 4 au depasit “bariera” de 40cm. Au fost suficiente pentru a ne ajuta ca la finalul concursului sa ocupam ultima treapta a podiumului.

In prima mansa am prins toti pestii punctabili la spinnerbait, doi bibani la spinnerbait cu skirt, iar restul de doi bibani si doua stiuci la micro-spinnerbait cu agrafa armat cu microjig si grub mic. In cea de-a doua mansa, un biban a preferat acelasi tip de micro-spinnerbait, un biban si o stiuca i-am prins la oscilanta Linx nr.2 argintat, iar trei stiuci la oscilanta Semiluna galbena.

In mansa a doua am avut si un mic incident, cu un Gopro avariat, motiv pentru care a trebuit sa pescuim destul de mult timp amandoi de pe platforma din spate. Fimele rezultate sunt destul de inestetice, nu sunt nici foarte artistice, dar reprezinta dovada ca ne prindem pestii in mod cinstit, daca exista cineva care se indoia de asta. Cel putin din acest punct de vedere, introducera obligatorie a filmarilor este o decizie foarte inspirata a AG a LRS.

Per total, cred ca a fost un concurs reusit. Daca in ceea ce priveste organizarea ne asteptam ca ea sa fie impecabila, baietii de la Esox fiind adevarati specialisti in domeniu, in ceea ce priveste numarul de capturi, situatia ne-a depasit cu mult asteptarile. Desi vineri seara am pronosticat ca maxim 10 echipe vor reusi sa prinda pesti punctabili, in cele din urma 41 de echipe din cele 56 au reusit sa puncteze cel putin un peste.

In ceea ce priveste numarul de capturi, parerile sunt impartite: unii considera ca asa arata un concurs reusit, in care pestii sunt foarte greu de adus in barca, iar altii sustin ca ar fi fost foarte bine daca bibanul ar fi punctat de la 20cm. In sistemul actual de punctare, in care fiecare peste puncteaza cu patratul lungimii sale, reducerea limitei minime la 20cm pentru biban nu ar fi influentat clasamentul aproape deloc. Personal, cred ca atat unii cat si ceilalti au partea lor de dreptate. Cert este – asa cum am mai spus in repetate randuri – ca indiferent de sistemul de punctare, de speciile punctabile sau de dimensiuni minime, INTOTDEAUNA vor iesi castigatori cei care prind peste.

Urmeaza doua etape de clean-biban, la Bicaz si Belis-Fantanele, probabil singurele locatii din tara in care se pot organiza concursuri in perioadele caniculare. Speram sa fie doua etape cu mai multi pesti pe fisele tuturor concurentilor. Dar in special pe ale noastre! 🙂

FACLIA 2015 – IN CAUTAREA LACULUI PIERDUT

Faclia 4-5 octombrie 2003. Dupa cativa ani in care competitiile de spinning la stiuca din sudul tarii luasera o pauza totala, primul weekend al lunii octombrie 2003 a programat Cupa Arrow, un concurs ce avea sa reuneasca la start  zeci de pescari de spinning din toata tara. N-as putea spune cu exactitate cati participanti au fost, dar cred ca vreo 70. Locatia: un lac din apropierea orasului Medgidia, care va ramane necunoscut pentru toti concurentii pana la data desfasurarii concursului. In realitate lucrurile n-au stat deloc asa, dar nu asta este subiectul acestui articol.

Cupa Arrow din 2003 a reprezentat pentru mine debutul in competitiile de spinning, astfel incat imi voi aminti cu placere toata viata de acest concurs.

In urmatoarele trei toamne – 2003, 2004 si 2005, ne-am petrecut  nenumarate weekenduri in cautarea stiucilor capitale de la Faclia. Si nu erau putine. Nu cred c-a existat macar o zi de pescuit la Faclia in care cel putin unul dintre noi sa nu reuseasca sa prinda o stiuca de fotografie.  Weekend de weekend se doborau recorduri, se castigau pariuri sau macar se scapau in drill stiuci de poveste.

Era rezultatul pasiunii unui om care a incercat sa faca din Faclia un colt de Delta, un loc in care pescarii de stiuca sa poata sa prinda si sa elibereze stiuci pe care le vazusera pana atunci numai in poze.

Omul sfinteste locul, iar dl Corneliu Balan sfintise prin pasiunea lui salba de lacuri de la Faclia. Intr-o perioada in care administratorii si patronii de balti din sudul tarii nu stiau cum sa faca sa scape de stiucile din lacurile lor, dl. Balan reusise sa faca din Faclia o balta de vis pentru orice pescar de stiuca din Romania.

Din pacate, in anii care au urmat, noii administrator ai lacurilor de la Faclia au modificat in mod brutal ecosistemul, in special prin obturarea canalelor de trecere dintre lacuri si japsele adiacente. Aceste interventii completate de permisiunea acordata pescarilor sportivi de a retine stiucile capturate au facut ca acestea sa devina din ce in ce mai rare.

Ultimele vizite la Faclia le-am facut in toamna anului 2009, cand am putut observa ca bibanul devenise specia de rapitor dominanta. Chiar daca am avut doua partide minunate de pescuit la biban, presarate si cu cateva marlite, am considerat in anii urmatori ca drumul este prea lung pentru pescuit la biban.

Faclia noiembrie 2015. Existau in ultima vreme ceva zvonuri cum ca Faclia ar fi redevenit un loc binecuvantat pentru pescarii de rapitori. Am facut asadar o excursie in acest weekend pentru a revedea unul dintre locurile noastre preferate.

Noii administratori au pus la punct foarte bine infrastructura, drumul foarte bun pana langa barcile care te asteapta uscate si curate, firma de paza la poarta… totul pare rupt dintr-un film occidental. Din pacate pentru pescarii de spinning am remarcat preferinta lor pentru pescuitul la crap, totul este pregatit perfect pentru pescarii care prefera drilurile cu crapi in dauna unui pescuit dinamic in cautarea rapitorilor.

Am pescuit 4 oameni din doua barci, dar din pacate rezultatele au fost mult sub asteptari… 4 bibani si o singura stiuculita.”Performerul” zilei a fost Ionut.

Am pescuit cu naluci mari, in cautarea stiucilor, dar nu am reusit sa le ademenim sub nici un chip. In cazul in care mai erau acolo, probabil ca isi schimbau dintii… sau parul, sau naravul. Nu am stiut niciodata daca legenda cu schimbatul dintilor in aceasta perioada are vreun sambure de adevar in ea; dar incet-incet o sa ma prefac macar ca incep sa o cred.

Noi am reusit sa aducem in barca doar 4 bibani; e adevarat, destul de “imbracati”. Era si greu sa prindem altfel de bibani la nalucile cu care pescuiam.

Nu stiu daca rezultatele slabe din weekend sunt un motiv suficient de puternic pentru a crede ca rapitorii sunt atat de firav reprezentati la Faclia. Probabil vom mai face o incercare, poate in aceasta iarna, poate la primavara. Macar in amintirea minunatelor partide de pescuit din trecut, Faclia merita putina insistenta.

Recorduri de pretutindeni

Motive obiective mai mult sau mai putin depentente de propria-mi vointa m-au impiedicat in ultimii ani sa ajung in Suedia sau Norvegia in cautarea minunatelor partide de pescuit pe care aceste tari ti le pot oferi, indiferent daca este vorba de stiuci, pastravi, lipani sau bibani uriasi.

M-am delectat insa in aceasta vara cu mai multe fotografii cu stiuci de peste un metru primite de la cativa prieteni care au reusit sa ajunga lunile trecute in Laponia suedeza in cautarea stiucilor record.

Toate stiucile din fotografii au fost capturate la spinnerbait Berti si au ajuns inapoi in apa. Poate in anii viitori alti turisti romani vor avea sansa sa le intalneasca.

Desi suedezii – in special cei din nord- nu iubesc prea mult stiucile si isi doresc foarte mult sa le starpeasca pentru a proteja astfel populatiile indigene de pastravi, astfel de recorduri sunt foarte frecvente in Laponia.

Sper ca in 2016 sa am ocazia de a petrece macar cateva zile in compania stiucilor si pastravilor din nordul continentului. Ceea ce va doresc sincer si dvs!

In final, dar nu in ultimul rand – de fapt probabil ca s-ar fi cuvenit sa incep cu asta – am primit de la prietenul Dan Cismas de la Totalfishing o poza cu un superb pastrav indigen de 3,4kg capturat pe un lac de baraj din Romania la o oscilanta taifun argintata de 8grame.

N-am mai primit de cativa ani poze cu asemenea exemplare capturate in tara noastra, iar performanta lui este cu atat mai notabila cu cat a fost realizata la prima partida de pescuit la pastrav pe lac. La mai mare!

Spinnerbait, o naluca de 6 pesti la WPC 2015

de Cristi Albu

Despre spinnerbait am mai scris si in trecut, aici  si aici . Este naluca ce mi-a adus cele mai mari satisfactii de cand stilul meu preferat de pescuit a devenit spinningul. Am prins cu ea multa stiuca, biban si recent salau.

Am avut oportunitatea sa particip la ceea ce cred ca este cel mai grandios concurs de pescuit la rapitori din Europa, World Predator Classic. Chiar daca este numai la a doua editie, prin amploarea evenimentului cred ca se ridica peste toate care se intampla acum in Europa. Sunt 3 concursuri separate – barca, streetfishing, caiac – numarul participantilor sarind de 150.

Festivitatea de deschidere, parada barcilor, a steagurilor si alte activitati adiacente dau culoare acestui eveniment. Concursul dedicat barcilor a fost el in sine unul complex, in fiecare din cele 3 zile echipele urmand a puncta cu o stiuca, 3 bibani si 3 salai.

Pista de concurs a reprezentat-o gura de varsare a raului Rin in Marea Nordului, si se intindea pe mai bine de 40 de kilometri lungime. Structura acesteia avea de toate, de la gropi cu adancimi de peste 30 de metri, la plaje intinse, insule, porturi sau arii cu vegetatie. Acestea din urma au reprezentat si zonele pe care noi le-am cautat cu precadere.

Tema pe care i-am dat-o ghidului antamat pentru doua zile a fost clara: apa curata cu adancime maxima de 4-5 metri, zone acoperite de vegetatie, unde apa curgea lin. Am identificat in jumatatea de zi de antrenament in care ne-am aflat pe apa – restul perioadei a fost imposibil sa iesim din cauza ploii si/sau a valurilor – cateva zone cu astfel de caracteristici si am insistat in concurs in stilul in care eram obisnuiti de acasa.

 Daca am in fata o apa de aproximativ 2 metri, plante submerse presarate cu insule curate, unde iarba lipseste, nu stau pe ganduri si neaparat incerc un spinnerbait. Pot spune, cu siguranta, ca de-a lungul anilor, de departe, cele mai eficiente spinnerbaituri din trusa mea au fost cele de la Berti, in variantele lor de 7 si 11 grame, in combinatie de palete Colorado si Willow Leaf. La fel a fost si pe taram olandez.

In prima mansa am punctat cu un biban de 36 de centimetri, intr-un golf format langa digurile ce margineau intrarea intr-un port. Apa de 1,5 metri, curata, plante cu frunze, atac sec si primul peste olandez pe spinnerbait.

A doua zi am inceput pe aproximativ acelasi tip de apa, ceva mai adanca, 2,5 metri, de data aceasta lasand spinnerbaitul sa patrunda ceva mai mult in coloana de apa. Rapid, prima surpriza a aparut, sub forma unui … salau, pe care l-am scapat din cauza ca nu l-am intepat suficient de tare. Era primul salau care imi atacase naluca in toti anii astia, de cand folosesc spinnerbaitul, si efectiv ma luase prin surprindere. Supararea a trecut repede pentru ca la nici 3 lanseuri departare am punctat cu primul biban al zilei, unul de 34 de centimetri. Aveam deja o certitudine in ceea ce priveste naluca: Spinnerbait Berti Shallow Killer de 11 grame, in culoare Firetiger, combinatie palete Colorado-Willow Leaf, carlig de trailer suplimentar.

Ceea ce a urmat a fost deja rutina pentru ca ma bazam pe naluca mea castigatoare. In ziua respectiva au urmat 2 stiuci, de 85 si 92 de centimetri si un biban de 33, dar cu genul acesta de pesti eram deja obisnuit.

Ca atacul salaului din prima zi nu a fost intamplator, aveam sa aflu in ultima zi de concurs atunci cand pe locul unde avusesem deunazi o stiuca mare am prins un salau de 60 de centimetri, astfel ca targetul meu, acela de a prinde toate cele 3 specii din concurs fusese atins. Satisfactia a fost insa si mai mare pentru ca pe langa cei 5 pesti anteriori am reusit sa mai punctez cu inca un biban de 42 de centimetri, care a reprezentat recordul meu la aceasta specie si toate la aceeasi naluca.

Probabil ca nu pare mare lucru, sa prinzi 6 pesti in 3 zile de concurs, insa avand in vedere ca nu cunosteam pista, nu cunosteam comportamentul pestelui si stilul de pescuit adaptat locului eu zic totusi ca nu a fost atat de rau.

Raman insa cu amintiri multe, unele frumoase, altele mai putin placute si cu o certitudine: Berti Shallow Killer, un spinnerbait ce mi-a adus 6 pesti la World Predator Classic 2015.

UN NOU INCEPUT

Weekendul trecut a debutat editia 2015 a CNS Spinning LRS. Au trecut deja 9 ani de la reformarea spinningului de competitie de la noi. Anul 2015 a adus un nou format, care a fost considerat cel mai potrivit pentru conditiile social-economice din Romania. Au existat si voci impotriva noului sistem pe echipe de cate doi in barca, dar- paradoxal – ele au venit in special de la pescari care au absentat cu desavarsire in ultimii ani de pe pistele de concurs ale LRS fiind in schimb prezenti la nenumarate concursuri pe echipe din afara campionatului national Neumarkt.

Sezonul a inceput cu o etapa de stiuca, in Delta Dunarii, pe “natural”. O decizie riscanta a AG a LRS, dar pe care toata lumea a inteles ca trebuie sa ne-o asumam impreuna. Momentan, “naturalul” este singura solutie pentru a putea pescuit pe o suprafata atat de mare din barcile proprii pregatite special pentru pescuit la rapitori. Suprafata uriasa de apa a necesitat si masuri speciale, barcile fiind monitorizate GPS pentru a atentiona la eventuala apropiere dintre doua barci sau la eventualele “evadari” din sector. Reusita deplina a acestui concurs cred ca va schimba mult perceptia despre concursurile de stiuca din Delta. Meritul principal apartine clubului PeApa.ro, precum si presedintelui si vicepresedintelui LRS, Marian Morcovescu si Rares Boeriu, dar un rol determinant in desfasurarea acestei etape l-a avut si resortul Egreta, locul unde atat pescarii cat si barcile lor au putut beneficia de cele mai bune conditii.

Si pentru noi acest nou format in echipe de doi pescari cu punctare a celor mai mari pesti este o provocare. In cei noua ani de campionate individuale in care au punctat toate capturile ne-am descurcat foarte bine, adunand impreuna 4 titluri nationale, un loc 2 si 3 locuri 3, precum si 9 etape castigate si alte 10 prezente pe podium (de patru ori locul 2 si de sase ori locul al treilea). Aceste cifre nu ofera  insa certitudinea ca ne vom descurca la fel de bine si in echipa.

Etapa de pe natural a fost unul dintre cele mai frumoase concursuri la care am participat, probabil in special datorita suprafatei uriase de apa pe care s-a desfasurat. Pe e alta parte, aceasta suprafata a fost avantajul major al pescarilor care pescuisera mai mult in zona respectiva din Delta Dunarii, intrucat o singura zi de antrenament oficial a fost insuficienta pentru a o putea “acoperi”. Pentru noi a fost destul de dificil, intrucat mai pescuisem o singura data pe lacurile aflate in sector. Ne-am petrecut ziua de antrenamente mai mult pentru explorarea sectorului si mai putin pescuind. Rezultatele de vineri, precum si experienta anterioara din toamna anului 2013 ne-au facut ca in concurs sa mizam exclusiv pe doua dintre lacurile principale aflate in zona de concurs: Isac si Chiril.

Daca in prima mansa s-a dovedit a fi o decizie inspirata, terminand pe locul al doilea dupa echipa Fane Bondrea – Bogdan Cheta, in mansa a doua nu am mai avut la fel de multa sansa, majoritatea echipelor aflate in topul zilei alegand zone mai retrase si mai putin pescuite. A fost locul 13 in mansa a doua, iar per total a iesit locul 6, un rezultat multumitor din perspectiva faptului ca nu cunosteam foarte bine zona de concurs, dar oarecum dezamagitor prin prisma rezultatului din prima mansa.

Am pescuit cu lansete de spinning Daiwa Steez Fle-X-lite echipate cu mulinete Daiwa Certate si de baitcasting Steez Flogger cu mulinete Daiwa Zillion TWS. Am folosit in special linguri si spinnerbait, iar duminica am avut cateva capturi si la rotative Axat Gigant si voblere Cormoran BellyDog si SavageGear 4Play. Parerea aproape unanima a fost ca nu nalucile au facut diferenta in prima etapa a CNS2015, ci localizarea; inspiratia de a alege pentru a doua mansa zone mai linistite sau cu apa ceva mai tulbure.

Am avut in intentie sa filmam intreaga desfasurare a manselor, dar o mica problema tehnica ne-a impiedicat sa facem acest lucru. Iar in timpul unui concurs nu iti poti permite sa pierzi timp incercand sa vezi care e problema din cauza careia s-au oprit aparatele de filmat. Am surprins totusi pe film mai multe driluri, dintre care si cel cu una dintre cele mai mari stiuci ale noastre din prima zi – 61cm, prinsa de Eugen la spinnerbait. (A mai fost una de 62, tot in prima zi, la Linx nr.2 silver).

Urmeaza etapele de clean si biban… in ordine Belis, Bicaz, Snagov. Dar pana atunci va asteptam cu drag la Bibanmania3, un concurs amical ai carui co-organizatori suntem, la Bicaz, in perioada 17-19 iulie 2015.

INTRE RECORDURI SI IDEI FIXE

La fel ca in fiecare din ultimii cativa ani, perioada de iarna cade ca un blestem asupra pescarilor de spinning care – vrand-nevrand- trebuie sa gaseasca solutii alternative de petrecere a timpului liber. Eu stau mai mult la calculator, si chiar daca nu sunt un utilizator impatimit de facebook, pe la mijlocul lunii decembrie mi-a atras atentia o poza cu o stiuca impresionanta a lui Liviu Biruta, cu atat mai mult cu cat era capturata pe lacul Mihailesti, probabil unul dintre cele mai pescuite lacuri din proximitatea capitalei, cel putin in ultimii vreo doi ani. Like!

 

Zilele trecute am observat ca autorul capturii mentionase intre timp si naluca prinzatoare… Spinnerbait Bertilure, lucru care m-a bucurat foarte tare. Spinnerbaitul se dovedeste inca o data o optiune inspirata atunci cand vine vorba de stiuci record, captura lui Liviu completand un sir foarte lung de astfel de reusite, unele dintre ele reprezentand inca recorduri personale ale pescarilor care le-au capturat.

 

Am intalnit de cateva ori in ultimii ani – in mod paradoxal, chiar la unii pescari cu pretentii- pareri cum ca spinnerbaitul ar fi o naluca potrivita pentru capturi multiple dar neinsemnate din punctual de vedere al dimensiunilor. Realitatea insa vrea sa-i contrazica o data in plus prin captura lui Liviu.

 

Capturarea unui rapitor record este in primul rand o chestiune de inspiratie si de sansa. Evident, daca pescuiesti intr-o apa in care densitatea de astfel de exemplare este mai mare, probabilitatea ca norocul sa-ti surada este mai mare. Pe langa noroc mai ai nevoie si de o tehnica buna de pescuit, de un echipament potrivit cu care sa reusesti sa aduci in barca o astfel de stiuca in cazul in care iti ataca naluca, si – poate mai mult decat orice – de o experienta indelungata pentru a putea pescui in locul in care un astfel de trofeu sta la panda, fara sa-l sperii, cu atat mai mult atunci cand pescuiesti in apa mica si intr-un lac unde presiunea pescarilor este foarte mare, cum este lacul Mihailesti.
Felicitari Liviu si la mai mare!

UZLINA 2014 – FINAL DE SEZON

In urma cu doua saptamani a avut loc ultima etapa a CNS Spinning din Barca 2014. Sistemul de anul acesta, cu o singura divizie, a impus ca etapa de stiuca sa fie ultima, pentru a avea un clasament care sa indice prioritatile la inscriere pe o locatie care nu poate gazdui un numar foarte mare de concurenti: UZLINA. Chiar daca teoretic suprafata incintei ar permite, un concurs cu mai mult de 40 de barci este foarte greu de organizat dpdv logistic. Acest aspect, dublat de gradul de ocupare al complexului Cormoran in perioada de toamna au impins “finala” CNS tocmai la jumatatea lunii noiembrie. O data foarte riscanta, dar sansa a fost de partea noastra anul acesta, vremea permitand desfasurarea concursului in conditii optime. Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apa cred ca pe viitor va trebui sa evitam astfel de riscuri, nefiind deloc imposibil ca pe 15 noiembrie sa avem in delta ape inghetate.

Chiar daca nu am mai pescuit la Uzlina de la concursul PFL din primavara, ne-a ajutat destul de mult participarea in saptamana anterioara la Cupa Totalspinning Snagov organizata de APC21, unde in prima mansa, dedicata stiucii, am putut observa o preferinta evidenta a dintoaselor pentru lingurile oscilante in detrimentul tuturor tipurilor de naluci pe care le-am mai folosit (spinnerbait, softuri si voblere).

Am incercat  totusi mai multe tipuri de naluci, dar lingurile au reprezentat –as spune ca de obicei in perioadele de toamna tarzie-  varianta castigatoare. Eugen a prins o singura stiuca din 22 la un bassassassin montat pe un spinnerbait cu agrafa, iar eu am prins doar 2 din 16 stiuci la o guma alba Daiwa Duckfin Shad. Restul, toate la oscilante… Eugen la Semiluna nickel si silver, eu la Linx nr.2 si Semiluna argintate.
La cea de-a doua stiuca din prima mansa am avut surpriza ca atunci cand m-am intors dupa minciog sa observ ca nu-l mai am in barca. In consecinta, a trebuit sa ridic urmatoarele 15 stiuci cu mana. In general, cand pescuiesc de placere nu folosesc minciog, dar in concurs adrenalina atinge cote maxime cand esti cu o stiuca langa barca si trebuie s-o ridici fara a avea unul la indemana… cu atat mai mult cu cat am avut si o stiuca de 98cm, pe care nu am avut cum s-o ridic cu o singur mana intrucat nu am reusit s-o cuprind.

Am lasat lanseta in barca, am bagat amandoua mainile sub ea si am saltat-o usor. Am avut norocul sa fie foarte cooperanta, parca a vrut sa ma ajute sa nu o scap, intrucat dupa ce am atins-o cu mainile nu s-a mai zbatut absolut deloc.

Din pacate, cea de-a doua stiuca aproximativ similara ca marime, pe care am avut-o in lingura in mansa a doua, nu a mai fost atat de calma, dupa cateva minute de drill, intr-o fractiune de secunda de neatentie in care incercam sa localizez o zona mai libera unde s-o aduc langa barca, a intrat in nuferi si nu am mai reusit s-o scot de acolo.

La final, am ocupat locurile 1 si 3 in clasamentul etapei, fiind despartiti de colegul nostru de club Ovidiu Bradatan. Am reusit astfel sa confirmam rezultatul de anul trecut, cand am ocupat primele doua trepte ale podiumului, in ciuda faptului ca stiucile au fost mult mai putin active si mult mai greu de convins sa atace nalucile decat in vara lui 2013.

Aceste clasari ne-au ajutat sa ne consolidam pozitiile 1 si 3 si in clasamentul final al CNS Spinning 2014. Eugen devine astfel, pentru a treia oara campion (dupa titlurile din 2006 si 2013). Vom avea asadar sansa de a incerca din nou impreuna, o revansa la CM de spinning din Barca 2015, in Estonia. Colegi de lot ne vor fi anul acesta Cristi Dragota, Laurentiu Andronic, Stefan Bondrea si Sorin Moldovan. Capitanul votat – la fel ca in 2014 – Andy Arif.

Imi exprimam speranta in randurile scrise din Franta ca echipa din 2015 sa aiba mai mult noroc decat cea din 2014. Astazi cu atat mai mult nu pot decat sa intaresc  aceasta dorinta… 🙂

JOURNAL FRANÇAIS

Participarea la un Campionat Mondial reprezinta un eveniment care merita tinut minte, iar in acest sens voi incerca in zilele ce urmeaza sa tin un jurnal al evenimentelor de la CM de pescuit la rapitori din barca, editia a 7-a, Franta 2014, la care particip alaturi de capitanul lotului Andy Arif si primii 6 clasati din campionatul national 2013 (inclusiv subsemnatul): fratele si partenerul meu de echipa Eugen German, Sabin Buzatu, Cristi Anghelina, Cristi Dragota si Mihai Preda. Din pacate costurile exagerate – in special cele legate de inchiriatul barcilor, care se ridica la cca 900 de euro pe zi- ne-au impiedicat sa facem o sesiune de antrenamente de cateva zile, dar sper ca acest fapt sa nu ne afecteze foarte tare rezultatele.
Inainte de toate vreau sa-i multumesc capitanului Andy pentru modul in care a pregatit aceasta deplasare si pentru timpul pe care l-a alocat acestor pregatiri, dar si firmelor Newmarkt si AirFrance-KLM, precum si ALRS, fara de care participarea noastra la acest concurs nu ar fi fost posibila. De asemenea tin sa le multumesc firmelor din domeniu care ne-au sustinut cu echipamente si ne-au ajutat sa ne completam trusele cu naluci supradimensionate, cu care nu pescuim in mod obisnuit in Romania: Abrevis, Givadi, Arrow, Energofish, Peapa, Relax Spinning si Best for Fishing. In incheiere, dar nu in ultimul rand, ii multumesc prietenului nostru Cosmin “Spiridusul” Popescu pentru orele pe care si le-a dedicat ca sa ne instruiasca si sa ne povesteasca  tot ce stie despre lacurile din Franta si despre nalucile potrivite si pescuitul stiucii pe aceste lacuri de munte cu apa limpede si adanca.


Ziua 1. (29 septembrie 2014). Ne-am inceput saptamana franceza cu o vizita la cel mai mare magazin de pescuit din Annecy, unde ne-am mai completat trusele si asa supra-dimensionate cu diverse naluci si accesorii. M-au impresionat deopotriva varietatea mare de naluci si preturile exorbitante… la fel ca in toate magazinele din vestul Europei.

A urmat primul contact cu apele lacului Annecy, un lac asemanator cu lacul Bourget, unde urmeaza sa se desfasoare mansele campionatului mondial. Am ales pentru aceasta zi malul estic. Pescuitul este absolut oribil… apa extrem de limpede si foarte adanca, sau mai pe scurt un pescuit pe care nu l-am agreeat niciodata. Am decis ca in aceasta prima zi sa pescuiesc exclusiv la oscilante, pentru a ne putea face o idee despre care sunt cele mai eficiente naluci. Colegii mei au pescuit in majoritatea timpului cu naluci soft. Am inceput cu un Taifun de 6grame pentru a avea sanse atat la biban cat si la stiuca. Am avut un atac ratat la unul din primele lanseuri, iar dupa vreo ora de pescuit a aparut si  prima captura… o marlita de vreo 45cm, din pacate prea mica pentru ce avem noi nevoie la concurs.

Spre seara am incercat si linguri mai mari si am mai avut trei atacuri la un Crazy nr.3 de cupru. Primul dintre ele  l-am fructificat cu o stiuca de 53cm.

Din pacate a fost singura stiuca potential punctabila a intregii echipe in aceasta prima zi de pescuit. Si a mai fost un biban al lui Sabin. In rest, destul de multe marlite… Maine avem niste barci rezervate, poate vom reusi mai mult asa…
Ziua 2.  Azi ar fi trebuit sa pescuim din barci, dar vremea ne-a impiedicat. De fapt ca sa fiu sincer n-a fost vorba numai de ploaie, dar barcile nu aveau sonare si motoare electrice, iar perspectiva unui pescuit la intamplare fara a avea o mobilitate corespunzatoare nu era una prea placuta. Am iesit tot de pe mal, de data asta pe cel vestic. Am intentionat sa pescuiesc toata ziua cu un spinnerbait cu agrafa armat cu naluci soft foarte mari. Am avut un singur atac foarte anemic, iar dupa vreo trei ore de insistat cu spinnerbaitul echipat cu diverse gume, am renuntat. Am pus un Piscot nr.3 nickelat si la primul lanseu am avut un atac hotarat… din pacate a fost din nou doar o marlita de vreo 40 si ceva de centimetri.

In ora in care am mai pescuit am mai avut trei trasaturi, dintre care una foarte puternica pe cadere, noroc ca aveam pickup-ul ridicat, altfel riscam sa raman fara lanseta daca nu eram atent. N-am reusit sa fructific insa niciuna dintre aceste trasaturi. Tind sa cred ca celelalte doua au fost de biban. Din pacate astazi niciunul dintre noi nu a reusit sa prinda vreun peste de masura. Sper din suflet ca pe Bourget lucrurile vor sta mai bine. Maine dimineata plecam spre Aix les Bains. Inainte de relocare vreau sa-i multumesc si lui Alin, un roman din Bistrita stabilit in Annecy care ne-a fost ghid in cele doua zile petrecute pe Bourget.
Ziua 3. Am ajuns la Aix les Bains. Am avut timp sa dam o tura de lac, sa incercam sa ne facem o idee depre zonele de pescuit. Apa e ceva mai tulbure decat la Annecy. Sa vedem daca asta e bine sau e rau. Am intalnit si cativa pescari care dadeau la baboi dupa stiuca. Nimeni nu prinsese nimic. Unul dintre ei – ceva mai vorbaret- ne-a spus ca salaul a disparut de mult timp din lac… deci am mai eliminat o varianta. Maine intram pe apa pentru primul contact real cu lacul Bourget.


Ziua 4. Prima zi de antrenamente a fost foarte grea. Am prins doar trei stiuci, dintre care doua putin peste 50cm.

Nu este prea incurajator. Pestii sunt pe apa adanca. Am avut atacuri intre 5 si 15m. Exact de ce ne era teama. In coada lacului este o zona cu apa mica si stuf, exact ca in Delta la noi, dar am pierdut o ora si jumatate si n-am prins decat cativa bibani sub masura (25cm). A trebuit sa ne retragem, desi mi-a fost foarte greu sa accept ca nu sunt stiuci acolo.

Am avut un arbitru foarte simpatic si prietenos, Ben, care e pescar de bass si locuieste in sudul Frantei. Nu a pescuit niciodata la Bourget, deci stia si el la fel de putine ca si noi despre acest lac. Seara a avut loc festivitatea de deschidere. Sunt prezente 16 tari, din cate am inteles e un record de participare.

Ziua 5. Astazi am incercat sa gasim bibani de masura. Dupa trei ore in care nu am reusit sa aducem in barca decat bibani mai mici de 25cm am renuntat.

In a doua jumatate a zilei am incercat sa vedem cat mai multe locuri din partea sudica a lacului. Eugen a reusit sa aduca la barca o stiuca de vreo 60cm. Am mai avut apoi cateva atacuri pe naluci cu carligele mutilate. Cam putin peste… cred ca sansa o sa joace un rol foarte important in stabilirea ierarhiei finale. Din pacate cele 12 ore de antrenament impartite in doua zile au fost insuficiente pentru a putea vedea tot lacul, dar sper ca maine sa reusim sa ne facem treaba cat mai bine.
Ziua 6. 46-42-52-45-50. Cinci stiuci plus un biban de vreo 10cm. Din pacate am punctat doar cu doua. E binisor. Din fericire, Cristi si Sabin s-au descurcat si mai bine, au punctat cu 3 stiuci, si suntem pe locul 3 pe natiuni dupa prima zi in urma Frantei si Ucrainei.

In spate ne sufla in ceafa Rusia si Letonia. O sa fie bataie mare maine. La echipe individual suntem pe 5 si pe 10 din 32.  Din 16 tari, 5 sunt cu gherla totala. Printre ele si  campioana mondiala en-titre, Italia.


Am prins stiucile la Divinator, la Piscot si la un Kopito de 12,5cm. In afara de cele 5, am mai avut un atac si doua prezentari.
Mai punctez doar faptul ca se intampla o multime de lucruri anormale, care nu au nici o legatura cu fair-play-ul. Sunt multe barci de pescari pe apa care teoretic nu au treaba cu competitia.

Practic, dupa ce am prins primele doua stiuci – nepunctabile – niste pescari localnici au vorbit ceva la telefon cu o persoana din alta barca in care erau vreo 6 oameni care stateau si urmareau (initial am crezut ca sunt oficiali, dar arbitrul a sunat organizatorii si acestia au spus ca nu au nici o legatura cu organizarea), dupa care au pornit termicul si au trecut cu barca exact pe locul unde lansam, desi ar fi putut foarte bine sa ne ocoleasca prin larg, fara sa ne deranjeze cu nimic. Oribil. Spre finalul mansei am mai patit inca o data ceva foarte asemanator. Ben ne-a spus ca lipsa de fair-play nu e ceva neobisnuit in competitiile de pescuit din Franta. Sper ca maine sa fie mai bine si din punctul asta de vedere.
Ziua 7. As vrea sa fi fost un vis urat. Din pacate a fost doar urat. Vis n-a fost. Am ajuns dimineata pe locul nostru din partea de nord a lacului… era ocupat de un pescar “localnic”, cu un Crestliner. Mi-e imposibil sa cred ca n-avea nici o legatura cu concursul nostru. Am protestat, l-am admonestat… degeaba, ne-a spus ca nu ne intelege… Intrucat in nici o alta zona a lacului nu s-au intamplat evenimente similare, tind sa cred ca nu a fost vorba de o strategie unitara a francezilor, ci doar de “ghinionul” nostru de a viza aceleasi zone cu una dintre echipele gazda, care pescuia la cateva sute de metri in amonte.
In fine, am plecat pe coada… am prins una de 45. Dupa aproape trei ore din mansa am vorbit cu restul echipei si am hotarat sa venim in sud, unde Cristi si Sabin prinsesera la prima ora trei punctabile. Am inceput sa “aram”zona cat mai marunt, dar n-am avut nici un atac intr-o ora si ceva de pescuit. Apoi arbitrul de azi (pompier de meserie… sper ca a fost  vorba doar de o deformatie profesionala) a pornit barca si ne-a dus in port speriat de furtuna cu fulgere si tunete. Dupa 10-15 minute in care a tot vorbit la telefon cu organizatorii incercand sa-i convinga sa intrerupa concursul i-am spus ca atata timp cat ceilalti pescuiesc am vrea sa pescuim si noi si sa ne scoata din zona interzisa. Mai aveam cam o ora si un sfert. Dupa cinci -zece minute, doua atacuri pe doua lanseuri consecutive, doua stiuci in barca. 48 si 49 de cm.

E ca un blestem. De pe mal, Andy, Mihai si Cristi D. traiesc momentul cot la cot cu noi, fara sa stie insa ca stiucile nu au fost punctabile. Nici noi nu stiam ca ne urmaresc, deci am fost chit. E ca un final de film. Din pacate nu e unul cu happy-end, cel putin pentru noi. Dupa cateva minute arbitrul ne anunta ca mansa a fost intrarupta de organizatori la 15.05, deci cu o ora si cinci minute inainte de finalul oficial. As spune ca e putin ciudat, intrucat furtuna trecuse de ceva vreme. Am sperat pana in ultima clipa ca macar Cristi si Sabin sa prinda podiumul la individual… din pacate n-a fost sa fie. A fost locul 5 atat pe natiuni cat si pentru ei la individual. Maine plecam spre casa.
Ziua 8. Tot drumul am vorbit aproape numai despre cele doua stiuci de la final… si despre cum ar fi fost… Daca erau punctabile, ne urcau pe podium la natiuni. Nu stau sa fac calcule, dar in functie de dimensiune puteau sa ne urce chiar pana pe locul 1… Cristi si Sabin au fost la cativa centimetri de podium la echipe individual… Sper din suflet ca echipa de la anul sa aiba mai multa sansa decat am avut noi in Franta. La final vreau sa le multumesc inca o data lui Andy, Eugen, Cristi A., Sabin, Cristi D. si Mihai pentru modul in care am reusit sa formam o echipa unita intr-un timp extrem de scurt.
Ziua Z. La aproape patru saptamani de la intoarcerea in tara mi-am facut timp – in sfarsit – sa descarc pozele din Franta. Am recitit ce am scris… poate sunt unele lucruri pe care le-as scrie altfel acum, dar am decis sa le las totusi in forma originala, pentru ca probabil exprima mai bine sentimentele traite la fata locului.