JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

De la helic la skeletonik pro

­­­­Scriam anul trecut despre spinnertail ca este o naluca plina de surprize careia intentionam sa-i acordam mai multe sanse in viitor. Desfasurarea ulterioara a evenimentelor nu a facut decat sa ne intareasca aceasta convingere si sa ne faca sa ne intrebam din nou de ce am folosit destul de putin acest tip de naluci in trecut.

Cu siguranta exista pescari care nu stiu ca “HELIC” este numele pe care noi l-am dat primului spinnertail pe care l-am realizat in urma cu peste 20 de ani datorita –evident- asemanarii cu un elicopter si evolutiei paletei atat pe tractiune cat si pe traictorie descendenta. Chiar am dat de curand peste un mini-catalog pe care il trimiteam prin posta pescarilor care il solicitau printr-un formular postat la noi pe site prin 1999-2000, in care apare si un Helic intr-o varianta incipienta, primul spinnertail BERTI.

Intre timp, in acceptiunea foarte multor pescari, HELIC este sinonim cu spinnertail, fapt plecat de la modul in care mai multi comercianti sau importatori de produse de pescuit si-au botezat- printr-o asociere de tip “Xerox”- aceasta categorie de naluci “helic” in loc de “spinnertail”.

Am avut anul trecut cel putin doua partide de pescuit in care spinnertailurile au facut diferenta fara doar si poate. Prima a fost la deschiderea sezonului, cand am prins o sumedenie de avati, stiuci, bibani si rosioare in conditiile in care in toata delta se prindea (cel putin stiuca) extrem de greu, asa cum, din pacate, s-a intamplat- cu mici exceptii- pe parcursul intregului an. Facand o paranteza, din punctul nostru de vedere noul ordin pe prohibitie pentru Delta Dunarii cu interzicerea retinerii capturilor de stiuca (printre alte specii) este absolut necesar. Altfel, probabil ca vom ajunge in curand sa “contemplam stiuca la muzeu. Da, da! La muzeu!

Al doilea moment in care spinnertailurile ne-au ajutat sa facem diferenta a fost Cupa Ligii- DDPC 2020, un concurs cu un regulament inedit si cu 93 de echipe la start, unde, cu exceptia unui singur peste (stiuca de 69cm), toti ceilalti cu care am punctat in clasamentul final i-am prins la spinnertailuri de 14, 17 si 21g; mai exact, avati intre 52 si 59cm. Dupa ce m-am straduit sase luni sa-mi fac timp pentru asta, am reusit zilele trecute sa montez un scurt filmulet cu participarea noastra la Cupa Ligii DDPC 2020.

 

Nu o sa intru foarte mult in detalii legate de acest concurs, despre care s-a scris si s-a vorbit foarte mult, despre care s-au realizat numeroase filme. O sa punctez doar faptul ca nu pescuiseram niciodata inainte pe cca 70-80% din suprafata sectorului, ca ne-am antrenat cateva zile cu ajutorul lui Iliuta Goean de la https://www.descoperadeltadunarii.ro, ca am avut doi “sfatuitori” de nadejde carora tinem sa la multumim si din acest colt de pagina si ca am castigat detasat pentru ca am avut o strategie buna si un strop de noroc.

Cred ca astfel cade si ideea preconceputa ca diferenta la pestii mari se face din dimensiunea nalucii. Din punctul meu de vedere, este o eroare majora pe care multi pescari o fac destul de frecvent. Diferenta o poate face doar naluca cea mai asemanatoare cu pestii prada din respectivul moment. Exista cazuri in care aceasta diferenta va fi facuta de o naluca gigant si in egala masura exista zile in care cel mai mare peste va prefera o naluca de cativa centimetri.

Mi s-a intamplat asta in nenumarate ocazii. Cred ca am mai povestit despre stiucile de 10-12kg intepate in Suedia cu oscilante taifun de 5cm in timp ce pescuiam la pastrav, dupa zile intregi de pescuit la stiuca cu naluci gigant, in care reuseam foarte rar sa prind stiuci mai mari de 5-6kg. Am patit lucrul asta in trei excursii consecutive acum 10-15 ani. Sau despre stiuca de peste 10kg prinsa de Misu Sofonea la Holbina cu o oscilanta Banana nr.1, tot de 5cm, in conditii de concurs, cand toti incercam sa ademenim captura cu naluci din ce in ce mai mari. Probabil ca singurul rapitor la care se intampla foarte rar acest lucru este somnul.

Revenind la spinertailuri – am avut in ultimii ani diverse surprize legate de aceste naluci, de la castigarea mansei a doua la Campionatul Mondial in Africa de Sud pescuind la makriel, un peste absolut necunoscut pentru noi pana in acel moment, la partidele memorabile la stiuca si bibani record pe canalele deltei, la cleni prinsi pe apa de 15m in lacurile de munte sau la castigarea DDPC care ne-a adus cel mai mare premiu castigat vreodata la un concurs de pescuit.

Nu pot sa nu amintesc si de ultima surpriza pe care am avut-o telefonic in urma cu vreo doua-trei saptamani. In timp ce ma pregateam sa trimit un pachet cu spinnertailuri unui magazin de pescuit, am intrebat usor mirat… “Dar trage avatul acum?”, iar raspunsul m-a surprins total… “Ah, nu! Aici se pescuieste cu ele foarte mult la salau!”. I-am povestit acum vreo doua zile ui Andy si mi-a spus ca si el, impreuna cu Cox si Malin, au avut o partida memorabilia la salau cu spinnertailuri. Semn ca mai e loc de multe surprize si pentru noi.

In ciuda faptului ca cele doua modele de spinnertail pe care le produceam pana acum -Helic si FISHelic- vin cu o diversitate foarte mare de greutati, pescuind mai mult cu ele in ultimul timp am simtit in cateva randuri nevoia de ajustari de greutate mai fine. In special in acest sens, din 2021, printre noutatile noastre si-a facut loc si un nou membru in familia de spinnertailuri BERTI: SKELETONIK PRO – primul model de spinnertail proiectat in totalitate de noi. Am pastrat aceeasi solutie constructiva ca la modelele noastre deja consacrate, cu sarma dintr-o singura bucata indoita manual si cu fixarea paletei cu calaret; solutie mai complicata dpdv al manoperei, dar mult mai rezistenta in timp decat cea cu vartej incastrat din turnare.

Este spinnertailul care ne va ajuta la reglajele de finete in timpul partidelor de pescuit (in special in rauri sau in Dunare), avand greutati de 16-18-20-22 si 24g si o gama larga de palete si culori.

http://www.bertilure.ro/spinnertails.htm

2020. ANUL ALTFEL

Am incercat sa-mi aduc aminte cand sau daca s-a mai intamplat sa amanam prima partida serioasa de pescuit a anului pentru inceputul lunii iunie.

Am rascolit prin arhiva de fotografii si prin cutia cu ganduri si amintiri, iar daca s-a mai intamplat vreodata, cu siguranta nu a fost in ultimii 30 de ani.

Am trecut usor-usor peste probleme familiale, stare de urgenta, carantina, stari de alerta… si am asteptat cu sufletul la gura inceputul sezonului in Delta Dunarii.

 

Cu ceva peripetii, am ajuns la Egreta in dupa-amiaza primei zile in care pescuitul era permis post prohibitie si dupa cateva incercari nereusite de a gasi stiucile pe ghiolurile din zona Uzlina, am incheiat prima zi de pescuit din 2020 cu o scurta si intensa partida de jumatate de ora la avat,  cu capturi la aproape fiecare lanseu.

In zilele ce au urmat, am reusit sa localizam rand pe rand bibanii, avatii si stiucile – acestea din urma exclusiv in afara zonei de concurs- si ne-am bucurat de partide extrem de relaxante la fiecare dintre aceste specii.

Singurele constante au fost nalucile – surprinzator si pentru noi, cel putin in cazul stiucilor – spinnertail FISHhelic.  

Din pacate, lipsa unor similitudini cu oricare dintre anii anteriori a persistat si la prima etapa a campionatului si am avut parte de cel mai sarac in capturi concurs ALRS desfasurat vreodata in Delta.

Bibanii erau cantonati pe cateva fragmente de canale, iar intalnirea cu o stiuca tinea exclusiv de sansa. Noi am vazut cate una in cele doua zile in care ne-am antrenat pe sectorul de concurs, am prins doua in prima mansa, dintre care una singura punctabila, si niciuna in mansa a doua. In final, dupa o prima mansa in care am reusit sa ne clasam pe locul al treilea, am ocupat un modest dar totusi onorabil loc 10.

Situatiile speciale dau nastere la comportamente “speciale”, iar din acest punct de vedere a fost cu siguranta o etapa din care imi vor ramane in memorie forte multe aspecte si intamplari; unele dintre ele -din pacate- cu conotatii si adnotari negative.

Sa ne vedem sanatosi si voiosi la Bicaz! Prietenii stiu de ce!

Sulina, Septembrie 1983, prima excursie in Delta. Iti multumim!

DACA E IUNIE, E DELTA DUNARII!

Ca in fiecare din ultimii patru ani, sfarsitul perioadei de prohibitie aduce cu el o  etapa de campionat national in Delta Dunarii. Anul acesta, pentru cele doua etape din Delta, AG a LRS a hotarat sa ofere participantilor doua zile de antrenament oficial, exact asa cum se intampa si la Campionatele Mondiale organizate de FIPS-CIPS.

Temerile privind o eventuala presiune prea mare au fost spulberate de numarul mare de stiuci masurate de arbitri in cele doua zile de concurs. “Naturalul” ofera in continuare surprize placute, in ciuda zvonurilor ca sectorul de concurs e colmatat de vegetatie in proportie de 80% sau ca pestii raspund extrem de greu.

In conditiile in care barcile au inceput sa plece catre locurile de pescuit la ora 6.30, noi am pus in barca a -10-a stiuca punctabila la ora 8:18 in prima mansa si la 8:16 in cea de-a doua. Adica dupa aproximativ o ora de pescuit efectiv.

Daca punem la socoteala si ca cea mai mare stiuca, adusa la masuratoare de echipa Ciprian Danilov – Ciprian Hrisca, si prinsa- spre satisfactia noastra- la o oscilanta BERTI Doli nr.1, a avut 86cm, putem intelege cu adevarat forta uriasa de regenerare a Deltei si a pestilor care o populeaza.

In prima mansa noi am prins undeva in jur de 30 de stiuci punctabile, dar din pacate nu am reusit sa ne clasam decat pe locul 14, suma lungimilor celor mai mari 10 stuci fiind 497cm.

In a doua mansa, desi am pus in barca ceva mai putine stiuci punctabile – cred ca aproximativ 20, am reusit o clasare mult mai buna, locul 6, cu 517cm, cu toate ca am pescuit cu o ora si ceva mai putin, deoarece – la fel ca multi alti concurenti – am preferat sa admiram furtuna din finalul mansei de pe terasa camerei noastre de la  Egreta resort.

Majoritatea stiucilor le-am prins la oscilante, in special la LINX, ES si LUCKY RT, dar am avut rezultate bune si la spinnerbait.

 Desi cu 20 de puncte mansa nu speram la o clasare foarte buna, nivelul foarte ridicat la care sunt majoritatea echipelor din campionat a facut posibile rasturnari foarte spectaculoase ale clasamentului, ducandu-ne, in final pe cea de-a treia treapta a podiumului de etapa.

Clasamentele extrem de stranse aduc cu ele si nenumarate calcule post-concurs privind o eventuala captura intr-una sau alta dintre manse. Ca sa nu ne lasam nici noi mai prejos… o stiuca ceva mai imbracata in prima mansa ne-ar fi saltat de pe ultima pe prima treapta a podiumului.

Cred ca am avut aceasta stiuca in lanseta pentru cateva secunde, dar din pacate nu am reusit s-o aduc la barca…

 

Absolut remarcabil nivelul premiilor oferite de catre organizatori cu ajutorul sponsorilor. Multumim si din acest colt de pagina pentru premiul extrem de substantial oferit de American Nautics, Navtron, Herakles, Cormoran Resort si Ciucas.

Urmeaza etapa de la Bicaz, speram cu pesti mai multi si mai uniform raspanditi pe suprafata lacului decat la etapa de anul trecut. Fir intins tuturor!

A DOUA VARA

In luna aprilie, cand ne-am rezervat biletele pentru o saptamana de pescuit la bass pe Cijara la inceputul lui Octombrie nu am avut nici cea mai mica idée ca vom pescui la 30-35 de grade Celsius. Am consultat si accuweather.com inainte de plecare si am vazut ca maximele pentru perioada pe care urma s-o petrecem la Cijara  erau undeva intre 30 si 35 de grade. Si totusi nu m-am putut abtine sa nu ingramadesc in bagaj o geaca, doua hanorace, pantaloni de trening… Mi-au prins bine doar la intoarcere; cand am aterizat pe Otopeni, in Bucuresti erau 8 grade.

Tot raul spre bine, caldura excesiva pentru aceasta perioada a facut ca pestii sa fie extrem de activi. Daca in primavara am avut o reteta destul de clara pentru o eficienta maxima, de data aceasta am avut capturi la toate tipurile de naluci pe care le-am incercat: topwatere, dynamic jiguri – chatterbait, spinnerbait, naluci soft, skirt-jiguri, crankbaituri si jerkbaituri. 

Am prins in doi oameni, in patru zile, aproape 100 de bassi si vreo 20 de stiuci.

Chiar daca am avut ceva emotii din cauza faptului ca doar cu 8 zile inainte se incheiase Soner Euro Cup, un concurs cu 140 de barci, acestea s-au dovedit a fi – din fericire – neintemeiate. Am prins inclusiv pesti care mai fusesera prinsi de curand. Spre deosebire de primavara, pestii erau mult mai slabi, avand greutatea cu cca 25% mai mica. Cel mai mare bass din barca noastra– 2280g – l-am prins in prima zi la un soft worm cu offset-jig de 4g.

Recordman-ul excursiei a fost Adi, care in ultimele doua zile de pescuit a prins sase bassi de peste 2kg, dintre care cel mai mare de 2320g.

La revedere, Cijara! ¡Hasta pronto! Ne revedem la primavara!

ATENTIE! Pescuitul la bass creeaza dependenta!

HOLBINA 3 BIBANI… SI FOARTE MULTE STIUCI

98 (nouazecisiopt) de zile au trecut de cand pescuisem ultima oara – pe 1 Decembrie la Hreblea, in Delta Dunarii. Am facut un efort de memorie sa-mi aduc aminte de ultima perioada de 98 de zile consecutive fara sa pescuim, dar in zadar. Nu cred ca mai exista astfel de perioade in ultimii 20-25 de ani, iar daca totusi exista, cu siguranta ele se pot numara pe degetele de la o mana.

Nu mai pescuisem la Holbina de exact 7 ani, din martie 2010. Auzisem ca intre timp s-au intamplat schimbari spectaculoase. Multi straini dintre cei cu care am intrat in contact la competitiile internationale, cand auzeau ca suntem din Romania, tineau sa ne precizeze cu mandrie ca au fost la pescuit la Holbina.

Am “aterizat” la Holbina vineri dupa-amiaza pe o ploaie extrem de neprietenoasa. Spre seara am iesit vreo 30 de minute pe apa pentru a ne aduce aminte cum se face un lanseu. Am avut cateva atacuri, dar n-am reusit sa concretizam nici unul dintre ele.

Sambata am stat in barca aproape toata ziua, cu o pauza de vreo doua ore la pranz. Desi stiucile de Holbina nu erau extrem de active, am reusit sa aducem in barca 17, dintre care 4 peste 70cm si inca 5 intre 60 si 70cm. Chiar daca evenimentul la care am participat s-a numit “Cupa Paul Badea”, in memoria unuia dintre cei trei pasionati care au transformat Holbina intr-un adevarat paradis pentru pescari, multe dintre echipele participante- printre care si noi- nu au tratat neaparat acest eveniment ca pe un concurs de pescuit in adevaratul sens al cuvantului, ci mai degraba ca pe o intalnire amicala cu oameni cu care impartasesc aceeasi pasiune pentru pescuitul la stiuca in Delta Dunarii.

Au fost totusi si vreo 5 echipe care au tinut sa-si demonstreze suprematia la Holbina, preferand sa ramana pe apa inclusiv in timpul pauzei de pranz, iar pentru a nu diminua din meritele castigatorilor, trebuie sa mentionez echipele clasate pe primele trei locuri: David Neacsu – Ionut Ionita, Gologan Ion – Dragos Ionita, Cristi Buliga – Tony Delalande. Spre rusinea mea, nu am retinut numele autorilor capturii concursului, dar a fost vorba de o stiuca de 98cm.

Noi am fost pe locul 4. Mentionez acest lucru strict pentru a rememora faptul ca pentru mine este a treia clasare pe locul 4 la Holbina din 3 participari la evenumente de acest fel; precedentele doua, in echipa cu Malin Musatescu la Stuf-fish in primavera lui 2009 si in echipa cu Andy Arif la Pikemaster in toamna aceluiasi an.

Recunosc, chiar daca nu mi-am exprimat niciodata parerea in mod public, m-am numarat multa vreme printre cei sceptici in ceea ce priveste transformarile de la Holbina; probabil ca si influentat de aceia care dupa experiente de pescuit pe aceasta locatie imi povesteau de conditiile namaipomenite de cazare, masa, despre pachetul de mancare pe care-l primesti in barca sau alte asemenea aspecte care tin strict de confort. Dupa ce am vazut la fata locului ce s-a intamplat in ultimii 10 ani la Holbina, pot sa afirm cu subiect si predicat ca principalele si cele mai importante schimbari au fost facute pentru pesti, pescari si pescuit.

Am fost realmente impresionat de pontoanele cu prize individuale, de canalele sapate prin stuf pentru a permite circulatia pestilor si oxigenarea apei, sau intr-un cuvant de grija noilor proprietari ai incintei de la Holbina pentru pesti si pescari. Am pescuit in multe locatii din Europa, dar nicaieri nu am intalnit ceva similar. Doar dupa ce ajungi la Holbina si vezi cu ochii tai schimbarile care au avut loc acolo intelegi ca este o obligatie pentru tine ca pescar sportiv sa sustii cu mijloacele de care dispui acest gen de proiecte. Delta Dunarii ar avea nevoie de mai multi oameni ca cei care administreaza acum incintele de la Holbina 3 Bibani.

PS. In perioada scursa de la data la care am scris aceste randuri (dar n-am putut sa le public mai devreme din cauza unor probleme tehnice), Malin Musatescu a fost numit guvernator al Deltei Dunarii. Este unul dintre putinii oameni pe care ii cunosc si de ale carui bune intentii sunt convins in totalitate. Vreau sa ii urez mult succes in noua functie si sa il asigur si din acest colt de pagina de sustinerea noastra totala si neconditionata. Iar pentru a lega cumva evenimentul de subiectul acestui articol, sper ca va reusi sa foloseasca Holbina 3 Bibani drept exemplu de proiect de dezvoltare durabila pentru intreaga Delta a Dunarii.

START 2016

In weekendul recent incheiat a avut loc in Delta Dunarii, pe “natural”, zona Uzlina-Isac, cupa Herakles, prima etapa a CNS Spinning LRS 2016. Dupa o lunga asteptare, pescarii de spinning din Romania si-au incrucisat din nou lansetele in incercarea unei clasari cat mai bune in etapa de debut. De remarcat faptul ca acesta etapa a fost concursul organizat de LRS cu cea mai numeroasa participare – 56 de echipe de cate doi pescari fiind prezente la fluierul de start al arbitrilor.

Spre deosebire de etapa din Delta de anul trecut, cand majoritatea echipelor au reusit sa-si atinga tinta de 10 stiuci pe mansa, anul acesta pestii punctabili au fost mult mai putini, in ciuda faptului ca au punctat si bibanii de peste 25cm.

Pentru noi, antrenamentele au fost aproape dezastruoase, o singura stiuculita prinsa in jumatate de zi de pescuit cu o saptamana inainte de concurs si nici un peste punctabil in vinerea antrenamentului official. Dintr-un motiv aproape prostesc am ales sa pescuim in prima mansa pe lacul Chiril. Ne-am spus ca daca pe restul lacurilor am incercat in antrenamentele oficiale si nu am prins nimic, mai rau de atat nu are cum sa fie… Si a fost o decizie mai mult decat inspirata. Dupa trei ore din prima mansa punctasem déjà cu trei bibani si doua stiuculite. Pana la finalul mansei nu am reusit sa mai aducem in barca decat un singur biban de 25cm. Acesti sase pesti ne-au urcat totusi la finalul zilei pe locul 4.

Ca un fapt inedit, doi dintre cei sase bibani punctabili au atacat la spinnerbait mare, cu skirt, pentru stiuca, iar cele doua stiuci au fost pacalite de un micro-spinnerbait de biban, pescuit cu echipament light, fara struna, motiv pentru care si drillurile au fost cu ceva peripetii si s-au incheiat cu doua mincioage pline de iarba urcate in barca.

In masa a doua am plecat printre primii – tot catre Chiril. In primele 5 ore ale mansei nu am reusit sa punctam decat cu doi bibani, dar din fericire pentru noi, am reusit sa gasim “reteta” pentru stiuci (un pescuit foarte rapid, la oscilante – eu la Linx argintat, Eugen la Semiluna galbena) cand mai aveam trei ore. Am reusit ca pana la finalul mansei sa punem in minciog 9 stiuci, dintre care 4 au depasit “bariera” de 40cm. Au fost suficiente pentru a ne ajuta ca la finalul concursului sa ocupam ultima treapta a podiumului.

In prima mansa am prins toti pestii punctabili la spinnerbait, doi bibani la spinnerbait cu skirt, iar restul de doi bibani si doua stiuci la micro-spinnerbait cu agrafa armat cu microjig si grub mic. In cea de-a doua mansa, un biban a preferat acelasi tip de micro-spinnerbait, un biban si o stiuca i-am prins la oscilanta Linx nr.2 argintat, iar trei stiuci la oscilanta Semiluna galbena.

In mansa a doua am avut si un mic incident, cu un Gopro avariat, motiv pentru care a trebuit sa pescuim destul de mult timp amandoi de pe platforma din spate. Fimele rezultate sunt destul de inestetice, nu sunt nici foarte artistice, dar reprezinta dovada ca ne prindem pestii in mod cinstit, daca exista cineva care se indoia de asta. Cel putin din acest punct de vedere, introducera obligatorie a filmarilor este o decizie foarte inspirata a AG a LRS.

Per total, cred ca a fost un concurs reusit. Daca in ceea ce priveste organizarea ne asteptam ca ea sa fie impecabila, baietii de la Esox fiind adevarati specialisti in domeniu, in ceea ce priveste numarul de capturi, situatia ne-a depasit cu mult asteptarile. Desi vineri seara am pronosticat ca maxim 10 echipe vor reusi sa prinda pesti punctabili, in cele din urma 41 de echipe din cele 56 au reusit sa puncteze cel putin un peste.

In ceea ce priveste numarul de capturi, parerile sunt impartite: unii considera ca asa arata un concurs reusit, in care pestii sunt foarte greu de adus in barca, iar altii sustin ca ar fi fost foarte bine daca bibanul ar fi punctat de la 20cm. In sistemul actual de punctare, in care fiecare peste puncteaza cu patratul lungimii sale, reducerea limitei minime la 20cm pentru biban nu ar fi influentat clasamentul aproape deloc. Personal, cred ca atat unii cat si ceilalti au partea lor de dreptate. Cert este – asa cum am mai spus in repetate randuri – ca indiferent de sistemul de punctare, de speciile punctabile sau de dimensiuni minime, INTOTDEAUNA vor iesi castigatori cei care prind peste.

Urmeaza doua etape de clean-biban, la Bicaz si Belis-Fantanele, probabil singurele locatii din tara in care se pot organiza concursuri in perioadele caniculare. Speram sa fie doua etape cu mai multi pesti pe fisele tuturor concurentilor. Dar in special pe ale noastre! 🙂

FACLIA 2015 – IN CAUTAREA LACULUI PIERDUT

Faclia 4-5 octombrie 2003. Dupa cativa ani in care competitiile de spinning la stiuca din sudul tarii luasera o pauza totala, primul weekend al lunii octombrie 2003 a programat Cupa Arrow, un concurs ce avea sa reuneasca la start  zeci de pescari de spinning din toata tara. N-as putea spune cu exactitate cati participanti au fost, dar cred ca vreo 70. Locatia: un lac din apropierea orasului Medgidia, care va ramane necunoscut pentru toti concurentii pana la data desfasurarii concursului. In realitate lucrurile n-au stat deloc asa, dar nu asta este subiectul acestui articol.

Cupa Arrow din 2003 a reprezentat pentru mine debutul in competitiile de spinning, astfel incat imi voi aminti cu placere toata viata de acest concurs.

In urmatoarele trei toamne – 2003, 2004 si 2005, ne-am petrecut  nenumarate weekenduri in cautarea stiucilor capitale de la Faclia. Si nu erau putine. Nu cred c-a existat macar o zi de pescuit la Faclia in care cel putin unul dintre noi sa nu reuseasca sa prinda o stiuca de fotografie.  Weekend de weekend se doborau recorduri, se castigau pariuri sau macar se scapau in drill stiuci de poveste.

Era rezultatul pasiunii unui om care a incercat sa faca din Faclia un colt de Delta, un loc in care pescarii de stiuca sa poata sa prinda si sa elibereze stiuci pe care le vazusera pana atunci numai in poze.

Omul sfinteste locul, iar dl Corneliu Balan sfintise prin pasiunea lui salba de lacuri de la Faclia. Intr-o perioada in care administratorii si patronii de balti din sudul tarii nu stiau cum sa faca sa scape de stiucile din lacurile lor, dl. Balan reusise sa faca din Faclia o balta de vis pentru orice pescar de stiuca din Romania.

Din pacate, in anii care au urmat, noii administrator ai lacurilor de la Faclia au modificat in mod brutal ecosistemul, in special prin obturarea canalelor de trecere dintre lacuri si japsele adiacente. Aceste interventii completate de permisiunea acordata pescarilor sportivi de a retine stiucile capturate au facut ca acestea sa devina din ce in ce mai rare.

Ultimele vizite la Faclia le-am facut in toamna anului 2009, cand am putut observa ca bibanul devenise specia de rapitor dominanta. Chiar daca am avut doua partide minunate de pescuit la biban, presarate si cu cateva marlite, am considerat in anii urmatori ca drumul este prea lung pentru pescuit la biban.

Faclia noiembrie 2015. Existau in ultima vreme ceva zvonuri cum ca Faclia ar fi redevenit un loc binecuvantat pentru pescarii de rapitori. Am facut asadar o excursie in acest weekend pentru a revedea unul dintre locurile noastre preferate.

Noii administratori au pus la punct foarte bine infrastructura, drumul foarte bun pana langa barcile care te asteapta uscate si curate, firma de paza la poarta… totul pare rupt dintr-un film occidental. Din pacate pentru pescarii de spinning am remarcat preferinta lor pentru pescuitul la crap, totul este pregatit perfect pentru pescarii care prefera drilurile cu crapi in dauna unui pescuit dinamic in cautarea rapitorilor.

Am pescuit 4 oameni din doua barci, dar din pacate rezultatele au fost mult sub asteptari… 4 bibani si o singura stiuculita.”Performerul” zilei a fost Ionut.

Am pescuit cu naluci mari, in cautarea stiucilor, dar nu am reusit sa le ademenim sub nici un chip. In cazul in care mai erau acolo, probabil ca isi schimbau dintii… sau parul, sau naravul. Nu am stiut niciodata daca legenda cu schimbatul dintilor in aceasta perioada are vreun sambure de adevar in ea; dar incet-incet o sa ma prefac macar ca incep sa o cred.

Noi am reusit sa aducem in barca doar 4 bibani; e adevarat, destul de “imbracati”. Era si greu sa prindem altfel de bibani la nalucile cu care pescuiam.

Nu stiu daca rezultatele slabe din weekend sunt un motiv suficient de puternic pentru a crede ca rapitorii sunt atat de firav reprezentati la Faclia. Probabil vom mai face o incercare, poate in aceasta iarna, poate la primavara. Macar in amintirea minunatelor partide de pescuit din trecut, Faclia merita putina insistenta.

Recorduri de pretutindeni

Motive obiective mai mult sau mai putin depentente de propria-mi vointa m-au impiedicat in ultimii ani sa ajung in Suedia sau Norvegia in cautarea minunatelor partide de pescuit pe care aceste tari ti le pot oferi, indiferent daca este vorba de stiuci, pastravi, lipani sau bibani uriasi.

M-am delectat insa in aceasta vara cu mai multe fotografii cu stiuci de peste un metru primite de la cativa prieteni care au reusit sa ajunga lunile trecute in Laponia suedeza in cautarea stiucilor record.

Toate stiucile din fotografii au fost capturate la spinnerbait Berti si au ajuns inapoi in apa. Poate in anii viitori alti turisti romani vor avea sansa sa le intalneasca.

Desi suedezii – in special cei din nord- nu iubesc prea mult stiucile si isi doresc foarte mult sa le starpeasca pentru a proteja astfel populatiile indigene de pastravi, astfel de recorduri sunt foarte frecvente in Laponia.

Sper ca in 2016 sa am ocazia de a petrece macar cateva zile in compania stiucilor si pastravilor din nordul continentului. Ceea ce va doresc sincer si dvs!

In final, dar nu in ultimul rand – de fapt probabil ca s-ar fi cuvenit sa incep cu asta – am primit de la prietenul Dan Cismas de la Totalfishing o poza cu un superb pastrav indigen de 3,4kg capturat pe un lac de baraj din Romania la o oscilanta taifun argintata de 8grame.

N-am mai primit de cativa ani poze cu asemenea exemplare capturate in tara noastra, iar performanta lui este cu atat mai notabila cu cat a fost realizata la prima partida de pescuit la pastrav pe lac. La mai mare!

Spinnerbait, o naluca de 6 pesti la WPC 2015

de Cristi Albu

Despre spinnerbait am mai scris si in trecut, aici  si aici . Este naluca ce mi-a adus cele mai mari satisfactii de cand stilul meu preferat de pescuit a devenit spinningul. Am prins cu ea multa stiuca, biban si recent salau.

Am avut oportunitatea sa particip la ceea ce cred ca este cel mai grandios concurs de pescuit la rapitori din Europa, World Predator Classic. Chiar daca este numai la a doua editie, prin amploarea evenimentului cred ca se ridica peste toate care se intampla acum in Europa. Sunt 3 concursuri separate – barca, streetfishing, caiac – numarul participantilor sarind de 150.

Festivitatea de deschidere, parada barcilor, a steagurilor si alte activitati adiacente dau culoare acestui eveniment. Concursul dedicat barcilor a fost el in sine unul complex, in fiecare din cele 3 zile echipele urmand a puncta cu o stiuca, 3 bibani si 3 salai.

Pista de concurs a reprezentat-o gura de varsare a raului Rin in Marea Nordului, si se intindea pe mai bine de 40 de kilometri lungime. Structura acesteia avea de toate, de la gropi cu adancimi de peste 30 de metri, la plaje intinse, insule, porturi sau arii cu vegetatie. Acestea din urma au reprezentat si zonele pe care noi le-am cautat cu precadere.

Tema pe care i-am dat-o ghidului antamat pentru doua zile a fost clara: apa curata cu adancime maxima de 4-5 metri, zone acoperite de vegetatie, unde apa curgea lin. Am identificat in jumatatea de zi de antrenament in care ne-am aflat pe apa – restul perioadei a fost imposibil sa iesim din cauza ploii si/sau a valurilor – cateva zone cu astfel de caracteristici si am insistat in concurs in stilul in care eram obisnuiti de acasa.

 Daca am in fata o apa de aproximativ 2 metri, plante submerse presarate cu insule curate, unde iarba lipseste, nu stau pe ganduri si neaparat incerc un spinnerbait. Pot spune, cu siguranta, ca de-a lungul anilor, de departe, cele mai eficiente spinnerbaituri din trusa mea au fost cele de la Berti, in variantele lor de 7 si 11 grame, in combinatie de palete Colorado si Willow Leaf. La fel a fost si pe taram olandez.

In prima mansa am punctat cu un biban de 36 de centimetri, intr-un golf format langa digurile ce margineau intrarea intr-un port. Apa de 1,5 metri, curata, plante cu frunze, atac sec si primul peste olandez pe spinnerbait.

A doua zi am inceput pe aproximativ acelasi tip de apa, ceva mai adanca, 2,5 metri, de data aceasta lasand spinnerbaitul sa patrunda ceva mai mult in coloana de apa. Rapid, prima surpriza a aparut, sub forma unui … salau, pe care l-am scapat din cauza ca nu l-am intepat suficient de tare. Era primul salau care imi atacase naluca in toti anii astia, de cand folosesc spinnerbaitul, si efectiv ma luase prin surprindere. Supararea a trecut repede pentru ca la nici 3 lanseuri departare am punctat cu primul biban al zilei, unul de 34 de centimetri. Aveam deja o certitudine in ceea ce priveste naluca: Spinnerbait Berti Shallow Killer de 11 grame, in culoare Firetiger, combinatie palete Colorado-Willow Leaf, carlig de trailer suplimentar.

Ceea ce a urmat a fost deja rutina pentru ca ma bazam pe naluca mea castigatoare. In ziua respectiva au urmat 2 stiuci, de 85 si 92 de centimetri si un biban de 33, dar cu genul acesta de pesti eram deja obisnuit.

Ca atacul salaului din prima zi nu a fost intamplator, aveam sa aflu in ultima zi de concurs atunci cand pe locul unde avusesem deunazi o stiuca mare am prins un salau de 60 de centimetri, astfel ca targetul meu, acela de a prinde toate cele 3 specii din concurs fusese atins. Satisfactia a fost insa si mai mare pentru ca pe langa cei 5 pesti anteriori am reusit sa mai punctez cu inca un biban de 42 de centimetri, care a reprezentat recordul meu la aceasta specie si toate la aceeasi naluca.

Probabil ca nu pare mare lucru, sa prinzi 6 pesti in 3 zile de concurs, insa avand in vedere ca nu cunosteam pista, nu cunosteam comportamentul pestelui si stilul de pescuit adaptat locului eu zic totusi ca nu a fost atat de rau.

Raman insa cu amintiri multe, unele frumoase, altele mai putin placute si cu o certitudine: Berti Shallow Killer, un spinnerbait ce mi-a adus 6 pesti la World Predator Classic 2015.

UN NOU INCEPUT

Weekendul trecut a debutat editia 2015 a CNS Spinning LRS. Au trecut deja 9 ani de la reformarea spinningului de competitie de la noi. Anul 2015 a adus un nou format, care a fost considerat cel mai potrivit pentru conditiile social-economice din Romania. Au existat si voci impotriva noului sistem pe echipe de cate doi in barca, dar- paradoxal – ele au venit in special de la pescari care au absentat cu desavarsire in ultimii ani de pe pistele de concurs ale LRS fiind in schimb prezenti la nenumarate concursuri pe echipe din afara campionatului national Neumarkt.

Sezonul a inceput cu o etapa de stiuca, in Delta Dunarii, pe “natural”. O decizie riscanta a AG a LRS, dar pe care toata lumea a inteles ca trebuie sa ne-o asumam impreuna. Momentan, “naturalul” este singura solutie pentru a putea pescuit pe o suprafata atat de mare din barcile proprii pregatite special pentru pescuit la rapitori. Suprafata uriasa de apa a necesitat si masuri speciale, barcile fiind monitorizate GPS pentru a atentiona la eventuala apropiere dintre doua barci sau la eventualele “evadari” din sector. Reusita deplina a acestui concurs cred ca va schimba mult perceptia despre concursurile de stiuca din Delta. Meritul principal apartine clubului PeApa.ro, precum si presedintelui si vicepresedintelui LRS, Marian Morcovescu si Rares Boeriu, dar un rol determinant in desfasurarea acestei etape l-a avut si resortul Egreta, locul unde atat pescarii cat si barcile lor au putut beneficia de cele mai bune conditii.

Si pentru noi acest nou format in echipe de doi pescari cu punctare a celor mai mari pesti este o provocare. In cei noua ani de campionate individuale in care au punctat toate capturile ne-am descurcat foarte bine, adunand impreuna 4 titluri nationale, un loc 2 si 3 locuri 3, precum si 9 etape castigate si alte 10 prezente pe podium (de patru ori locul 2 si de sase ori locul al treilea). Aceste cifre nu ofera  insa certitudinea ca ne vom descurca la fel de bine si in echipa.

Etapa de pe natural a fost unul dintre cele mai frumoase concursuri la care am participat, probabil in special datorita suprafatei uriase de apa pe care s-a desfasurat. Pe e alta parte, aceasta suprafata a fost avantajul major al pescarilor care pescuisera mai mult in zona respectiva din Delta Dunarii, intrucat o singura zi de antrenament oficial a fost insuficienta pentru a o putea “acoperi”. Pentru noi a fost destul de dificil, intrucat mai pescuisem o singura data pe lacurile aflate in sector. Ne-am petrecut ziua de antrenamente mai mult pentru explorarea sectorului si mai putin pescuind. Rezultatele de vineri, precum si experienta anterioara din toamna anului 2013 ne-au facut ca in concurs sa mizam exclusiv pe doua dintre lacurile principale aflate in zona de concurs: Isac si Chiril.

Daca in prima mansa s-a dovedit a fi o decizie inspirata, terminand pe locul al doilea dupa echipa Fane Bondrea – Bogdan Cheta, in mansa a doua nu am mai avut la fel de multa sansa, majoritatea echipelor aflate in topul zilei alegand zone mai retrase si mai putin pescuite. A fost locul 13 in mansa a doua, iar per total a iesit locul 6, un rezultat multumitor din perspectiva faptului ca nu cunosteam foarte bine zona de concurs, dar oarecum dezamagitor prin prisma rezultatului din prima mansa.

Am pescuit cu lansete de spinning Daiwa Steez Fle-X-lite echipate cu mulinete Daiwa Certate si de baitcasting Steez Flogger cu mulinete Daiwa Zillion TWS. Am folosit in special linguri si spinnerbait, iar duminica am avut cateva capturi si la rotative Axat Gigant si voblere Cormoran BellyDog si SavageGear 4Play. Parerea aproape unanima a fost ca nu nalucile au facut diferenta in prima etapa a CNS2015, ci localizarea; inspiratia de a alege pentru a doua mansa zone mai linistite sau cu apa ceva mai tulbure.

Am avut in intentie sa filmam intreaga desfasurare a manselor, dar o mica problema tehnica ne-a impiedicat sa facem acest lucru. Iar in timpul unui concurs nu iti poti permite sa pierzi timp incercand sa vezi care e problema din cauza careia s-au oprit aparatele de filmat. Am surprins totusi pe film mai multe driluri, dintre care si cel cu una dintre cele mai mari stiuci ale noastre din prima zi – 61cm, prinsa de Eugen la spinnerbait. (A mai fost una de 62, tot in prima zi, la Linx nr.2 silver).

Urmeaza etapele de clean si biban… in ordine Belis, Bicaz, Snagov. Dar pana atunci va asteptam cu drag la Bibanmania3, un concurs amical ai carui co-organizatori suntem, la Bicaz, in perioada 17-19 iulie 2015.