Ziua ZERO

Maine dimineata ne urcam in masina si pornim catre Bolsena, unde urmeaza sa se desfasoare saptamana viitoare editia a 18-a a CM de Bass. Chiar daca am condus de cand am permis in jur de un million de kilometri, am ceva emoții legate de drumul lung cu barca. Sper sa ajungem cu bine si sa fie un imbold pentru alte vacante de pescuit in Europa cu ambarcatiunea proprie.

Ziua 1

Am ajuns cu bine la Balaton, locul in care aveam rezervata cazarea pentru aceasta noapte. Am fost placut surprins de faptul ca de la Bucuresti pana aici mai exista doar Pitesti-Sibiu si vreo 15km pe la Deva unde mergi pe drum national. In rest, am circulat doar pe autostrazi. Seara am baut cate doua beri si am mancat un gulas excelent la un local din Balaton. Sunt rupt de oboseala, m-am pus in pat de doua minute si mi se inchid ochii. Maine dimineata o luam de la capat…

Ziua 2

A fost o zi infernala, dar totusi suntem multumiti ca am scapat doar cu atat. Am ajuns la cazare noaptea tarziu, dar fara barca. Cand mai aveam vreo 250km pana la Bolsena, s-a spart rulmentul de la roata stanga de la peridoc. Am avut noroc sa oprim intr-o benzinarie de pe autostrada undeva intre Bologna si Florenta probabil destul de repede dupa eveniment si am observant ca din butuc iesea fum.

Am inceput sa dam telefoane la toti prietenii care ar fi putut sa ne ajute cu ceva. Din pacate nu am reusit sa rezolvam nimic… si fiind duminica si ofertele de pret pentru o platforma care sa ne aduca barca la Bolsena au fost pe masura… aproape cat costul unui peridoc nou. Dupa ce initial eram resemnati ca vom sta in benzinarie ca sa incercam sa rezolvam problema cu un service mobil maine dimineata, dupa vreo trei ore am hotarat cu acordul baietilor de la benzinarie sa legam peridocul de un stalp si sa mergem la Bolsena sa dormim. Am ajuns dupa miezul noptii rupti de oboseala, am descarcat toate bagajele si ne-am bagat la odihna.

Ziua 3

Dimineata in timp ce ne beam cafeaua iar baietii isi pregateau barcile si sculele pentru prime zi de pescuit pe Bolsena, Alexandra, gazda noastra ne-a spus ca are un prieten roman (de fapt basarabean) pe nume Sasa care are un service auto in Orvieto (un mic orasel la vreo 30km de Bolsena) si ne-ar putea ajuta cu peridocul.

L-am luat pe Sasa cu noi in masina, am fost In Viterbo (alt orasel din zona) la un magazin de piese auto de unde am procurat rulmenti si simeringuri, dupa care am plecat catre benzinaria unde a dormit barca. Din pacate la fata locului am descoperit ca problema era ceva mai grava decat am crezut… butucul era afectat de rulmentul spart. Eugen a ramas cu barca in benzinarie, iar eu cu Sasa am plecat cu butucul la Bologna pentru a incerca sa cumparam unul similar sau sa-l reparam pe cel avariat. Din pacate, n-am reusit sa rezolvam nimic. In benzinarie, exact in momentul in care eram resemnati cu gandul ca va trebui sa mai facem si maine 500km pentru a reveni la barca cu butucul pe care Sasa il va repara intre timp la Orvieto, a aparul numitul (dupa cum am flat mai tarziu) Johnny Mondialul… “Ce faceti bai baieti aici? Bagati-i ma o conserva si puteti sa mergeti asa cu ea pana in tara! Eu repar tractoare si remorci mari asa! Noroc ca am vazut ca sunteti romani, ca altfel nici nu va bagam in seama!” Si asa am facut. Multumim, Johnny! Si, sontac-sontac, cu opriri in fiecare benzinarie pentru a verifica roata astfel “reparata” am reusit sa ajungem cu barca la service-ul lui Sasa din Orvieto si inapoi la Bolsena pe la miezul noptii si rupti de oboseala dupa inca o zi de stat numai in masina si de condus peste 1000km. Baietii au iesit pe apa si au luat primul contact tomnatic cu bassii de pe Bolsena. Pareau destul de multumiti, dar nu am intrat in prea multe detalii, pentru ca noua numai la pescuit nu ne sta gandul acum. Sper ca maine sa reusim sa terminam epopeea asta cu rulmenti.

Ziua 4

Din pacate nu am reusit sa rezolvam problema nici astazi. Am plecat dimineata cu speranta ca dupa pranz sa putem intra la pescuit. Din pacate, dupa inca un drum la Viterbo dupa rulmenti si simeringuri noi a inceput sa ploua si sa bata un vant napraznic. Intr-o scurta pauza de ploaie, Sasa a incercat sa resolve problema, dar simeringurile nu erau cele potrivite. Magazinul de piese era déjà inchis, asa ca maine trebuie sa o luam de la inceput. Sunt la capatul rabdarii si puterilor… Baietii au intrat iar la pescuit, dar din cauza vremii a trebuit sa iasa destul de repede dupa pranz. Au prins ceva pesti si astazi, dar iar nu am retinut mare lucru din ce au povestit. Informatiile legate de pescuit imi intra pe o ureche si imi ies pe cealalta.

Ziua 5

In sfarsit am reusit sa ajungem cu barca la Bolsena. Dimineața am facut iar tura obisnuita Bolsena- Viterbo- Orvieto pentru simeringuri. Am ajuns dupa ora 16 in Bolsena si am reusit sa ne pregatim si noi sculele pentru maine. Din pacate se anunta iar vant foarte puternic. Sper sa putem totusi sa intram pe apa. Baietii au déjà trei zile de antrenament, din cate ii vad sunt destul de increzatori. Mare noroc am avut cu Sasa, chiar nu stiu ce am fi facut fara el. Inutil sa va povestesc ca toata distractia asta a costat mult mai mult decat ne-ar fi costat in Romania. Piesele (rulmentii si simeringurile) au costat de cca 6 ori mai mult decat ne-ar fi costat acasa. Am cheltuit in total peste 1200euro pentru a schimba un rulment…

Ziua 6

Aplicatiile meteo nu mint. De la prima ora vantul facea imposibil pescuitul in jumatatea de nord a lacului, unde este orasul Bolsena. Am plecat cu barcile pe sosea la Capodimonte si am reusit sa intram pe apa pentru vreo 3-4 ore doar in proximitatea portului. Am prins foarte multi pesti, dar fara capturi semnificative. Cei mai mari aveau intre 700 si 800g. Maine se anunta vreme mult mai buna si sper sa putem pescui cum trebuie. La intoarcere, waze-ul a facut putin misto de noi si ne-a dirijat pe o ruta alternative printr-o mica localitate cu strazi foarte inguste si pante foarte abrupte. A fost interesant cu barca pe acolo…

Ziua 7

Am pus barca pe apa in Bolsena dimineata la prima ora. Cand sa intram la pescuit, am vazut carabinierii verificand actele de la barcile echipelor din Germania. Am zis ca decat sa vina ei la noi, mai bine mergem noi sa intrebam daca avem toate actele ok. Totul bine, totul ok… dar unde va este asigurarea? Stiti, ca noi in Romania nu facem asigurari RCA la barci… Da, dar aici este obligatoriu sa ai asigurare pentru barca, motor termic si motor electric. Au urmat cateva ore de cosmar… intai la companiile locale de asigurari care ne-au explicat ca nu au cum sa ne faca ele asigurari dupa care telefoane in tara la toti prietenii care se ocupa cu asa ceva.

Am rezolvat cu greu si am intrat pe apa dupa ora 14. Am prins cativa pesti, cel mai mare de 1,100kg la spinnerbait. Am incercat sa pescuim in special pe zona in care in primavara am prins cei mai multi pesti mari care acum are foarta multa vegetatie, dar era plin de pescari de crap. Privind inapoi, a fost bine ca am intrebat carabinierii: o echipa din Croatia nu a facut acest lucru, a iesit pe apa la pescuit inselandu-le vigilenta si in cele din urma a platit 607 euro amenda.

Ziua 8

Astazi a fost ultima dintre cele 6 zile de antrenamente pe care ni le programaseram la plecarea din tara si prima zi de pescuit fara problem pentru noi. Am cautat platouri cu apa de 7-10m si am pescuit cu live-scopul in special la drop-shot. Am prins foarte multi pesti de 7-800g si unul de 1.590kg. Din pacate, tragand linie ne dam seama ca am pescuit mult prea putin… sper sa putem sa compensam in cele doua zile de antrenamente oficiale.

Ziua 9

Astazi a fost prima dintre cele doua zile de pauza inaintea startului antrenamentelor oficiale. Am profitat de ocazie si am facut o plimbare cu masinile prin Toscana avand ca punct final orasul Siena. Nu o sa intru in detalii, dar daca aveti ocazia, Siena e un oras care merita vizitat.

Ziua 10

Dimineata am fost sa ne inregistram la hotelul unde este tabara principala a organizatorilor. Evident, la receptie am intalnit si o romanca din Focsani care ne-a asigurat ca toti romanii din Bolsena ne vor tine pumnii.

Dupa inregistrare am facut o scurta plimbare la Bagnoregio, un orasel din apropiere unde exista un sat medieval, Civita de Bagnoregio care in prezent mai are doar sase locuitori permanenti… unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat vreodata.  

Dupa amiaza ne-am intors la Bolsena, am mai facut ceva ajustari la barca, am inlocuit un maner crapat de la livewell, ne-am odihnit o ora iar seara am fost la o conferinta anti-dopping organizata de FIPS. Maine incepem antrenamentele oficiale.

Ziua 11

In prima zi de antrenament oficial am avut parte de soare si vreme foarte calma. Fara sa ne omoram cu pescuitul am reusit sa prindem cinci pesti de 1-1.5kg (in total cam 6kg din cei mai mari cinci). Am incercat foarte multe tehnici si naluci, dar pestii cei mai multi i-am prins la drop-shot si topwater.

Rares si Mircea au prins si ei bine, ceva mai bine decat noi. Mihai si Marius au avut o zi slaba… sper sa-si revina maine ca erau cam cazuti psihic. Seara am fost la ceremonia de deschidere si la masa festiva, unde am remarcat ca italienii nu mananca deloc legume… ci doar carne si pizza in exces.

Ziua 12

A doua zi de antrenament, vreme închisă. Am pescuit exclusiv zone pe care nu le știam, dar nu am mai găsit mai nimic. Am prins foarte mulți pesti, dar mici… cei mai mari cinci cu media undeva la 7-800g. Rares si Mircea au prins tot cam ca noi, dar ma bucur ca Mihai si Marius au prins mai bine si si-au mai revenit. Seara Rares a fost la sedinta capitanilor… maine plecam în grupa B.

Ziua 13

Chiar ca 13… am avut doar doi pesti mari în lansete, unul la drop-shot si unul la topwater, dar i-am scapat pe amandoi. Sunt primii pesti mari (pesti mari le spunem pestilor de peste 1kg) pe care ii scapam in dril de cand suntem la Bolsena. La final, doar locul 44 la perechi. E cea mai slaba clasare a noastra dintre toate mansele de campionat mondial la care am participat. Sper ca maine sa ne descurcam mai bine. Baietii au reusit niste rezultate onorabile: Rares si Mircea locul 25 iar Marius si Mihai locul 30. La natiuni suntem pe 13 din 15. De acum sper sa mergem in sus.

Ziua 14

Astazi a fost ceva mai bine. Am reusit sa prindem un peste de 1.740kg la topwater in prima parte a mansei, dupa care a trebuit sa ne adapostim la Marta, in partea sudica a lacului ca sa ne ferim de vijelie si valuri. Am prins foarte multi pesti, dar toți la fel, pe la 5-700g. E clar ca ceva ne scapa, si avem si o mica banuiala… la cantarul oficial, in timp ce ne asteptam randul la coada, Eugen a urmarit cu atenite la acvariu pestii celorlaltor echipe si a tras concluzia ca marea majoritate a pestilor mari sunt prinsi pe apa mica.

Maine trebuie sa incercam sa schimbam strategia. La finalul zilei, noi am fost pe locul 31. Mihai si Marius pe 30, iar Rares si Mircea pe 36. In clasamentul pe natiuni, am ramas pe 13, dar suntem destul de aproape de locurile 12, 11 si 10. (PuertoRico, Austria si Portugalia). Mai sus nu cred ca mai avem vreo sansa (Canada e pe locul 9 cu aproape 50 de puncte mansa in fata noastra)… dar daca maine reusim sa schimbam ceva in bine, am mai putea urca un loc- doua.

Ziua 15

Astăzi am înțeles in fine cum ar fi trebuit sa pescuim. Spinnerbait în apa de 3-5 metri, cu vegetatie…

Am prins 4 pesti mari (media de 1,720kg) si unul de 0.830kg – toti la spinnerbait-, si cu un total de 7.710kg am reusit sa ne clasam pe locul 13 in ultima mansa.

Rares si Mircea au facut si ei o mansa foarte buna, locul 15 cu 7.310kg (avand si recordul echipei, un peste de 2.290kg), iar Mihai si Marius au fost pe 35. La natiuni am reusit sa fim pe locul 6 in clasamentul zilei si sa urcam pana pe locul 10 in clasamentul final, adica cea mai buna varianta pe care o luam in calcul aseara.

La perechi, Rares si Mircea au terminat pe locul 23, noi pe locul 29 iar Mihai si Marius pe 32 din 45 de echipe. Eu zic ca e onorabil, tinand cont de faptul ca pescuim atat de rar la bass.

Dupa cantar am participat la festivitatea de premiere si la masa festiva si am profitat de ocazie sa schimbam cateva cuvinte cu noul membru din echipa de profesionisti SUA, Joey Cifuentes, un tip extrem de prietenos si de modest, la fel ca toti ceilalti pescari din echipa. Pentru cei care nu stiu, Joey a fost anul trecut ROY in Bassmaster, reusind sa castige doua etape, o performanta fantastica pentru un pescar aflat la primul sezon in Bassmaster Elite.

Ziua 16

Dimineata ne-am facut bagajele in fuga, am scos barca și ne-am apropiat de casa cu 1000km. Am mers încet si am verificat periodic rotile de la peridoc. Totul e in regula. Ne-am cazat la Balaton, in acelasi loc ca la venire, si- la fel ca atunci- cred ca in maxim 5 minute o sa dorm dus.

Ziua 17

Am ajuns cu bine acasa. Mulțumim Alexandra pentru gazduire si ospitalitate, multumim Sasa pentru sprijinul in rezolvarea problemei cu peridocul, multumim Johnny Mondialu’ pentru ca ne-ai schimbat starea de spirit intr-un moment de cumpana in care aproape ca ne venea sa punem barca pe o platforma si sa plecam inapoi catre casa. Multumim colegilor de echipa Rares si Mircea, Mihai si Marius si multuimim in primul rand sponsorilor care au facut posibila participarea noastra la aceasta a 18-a editie a CM de BASS: Igna Instal, 2AFarm, BlauIT, Arrow International, Rapture, Finaqua, Boats Expert și VilaVictoria Ramnicu Valcea.

In primul rand vrem sa va uram La multi ani! si sa aveti un an 2023 minunat si cu cat mai multe si mai eficiente (in oricare sens va doriti) iesiri pe apa!

Ne-am facut aproape un obicei din a face- la fiecare sfarsit de an, exact in aceasta perioada dintre sarmale si sampanie- o recapitulare a celor mai importante momente petrecute pe apa, din barca sau de pe mal in anul care sta sa se incheie. Adevarul e ca atunci cand am facut acest blog, exact asta a fost ideea, sa incercam sa tinem un fel de jurnal al celor mai semnificative partide de pescuit. Nu stim daca mai intereseaza pe cineva, in general lumea nu mai are rabdare sa citeasca asa ceva, blogurile au fost inlocuite de tik-tok,  vloguri si galerii video / foto, dar noua ne face placere sa recitim uneori, si cum acest blog se numeste “JURNAL”, ne asumam acest obicei.

Dar sa revenim la 2022…

01. TROUT AREA. Desi la fel ca mai toti pescarii de spinning din Romania priveam cu reticenta acest sport, am inceput anul cu cateva iesiri la Zavoi si Crasna pentru a incerca sa intelegem de ce acest stil naste atatea pasiuni inclusiv in tari in care pescuitul este un fel de religie, precum Italia sau Japonia. Este un mod de a prinde pastravi care – intr-adevar- nu are foarte multa legatura cu spinningul in intelesul lui integral, dar daca participi la (sau macar urmaresti live) un concurs de trout area poti intelege de ce practicantii sunt atat de pasionati si poti vedea pe viu nivelul la care detaliile fac diferenta intr-un concurs. 

Personal nu voi face niciodata o pasiune deosebita pentru trout area, pentru ca mie tocmai elementul care nu se regaseste deloc in acest stil imi place cel mai mult la pescuit… cautarea pestilor; dar gasesc ca pentru perioadele reci este un mod foarte agreabil de a lua o gura de aer curat si de a mai socializa cu oameni virusati de pescuit in toate formele lui. Eugen pare ceva mai atras de stil, a participat la mai multe concursuri, reusind inclusiv sa-si adjudece un trofeu pentru Locul 1 la concursul “Holy Trinity Cup” desfasurat in echipe de cate trei pescari, unde a concurat alaturi de Cristi Albu si Ciprian Hrisca (e adevarat ca rezultatul a fost obtinut intr-un concurs amical si in niste conditii mai speciale, cu foarte putine capturi).

02. EXPO FISHING AND HUNTING. Asa cum ne-am propus si am promis, nu am lipsit de la cel mai important eveniment de acest gen din Romania, desfasurat la Romexpo. Va multumim tuturor acelora care ne-ati vizitat standul si va asteptam si in 2023, in perioada 17-19 martie, tot la Romexpo. Chiar daca exista destul de multi pescari nemultumiti (si probabil ca au partea lor de dreptate) de modul de desfasurare al acestei expozitii, noi nu am ratat nici o editie, si chiar daca nu am participat ca expozanti am fost mereu prezenti macar ca vizitatori la acest eveniment. Iar daca am avut uneori sugestii de facut, le-am facut direct catre cei in masura sa le puna in practica, pentru ca asa am consierat ca este fair pentru a nu submina munca – si probabil ca nu este una usoara- unei intregi echipe de organizare.

03. CUPA GIVADI – Delta Dunarii, iunie 2022. Pentru prima iesire serioasa cu barca la pescuit am asteptat pana la prima etapa a CNS LRS 2022. Am petrecut o saptamana in Delta, incercand sa gasim specia castigatoare pentru acest concurs. Am mizat pe avat si am ocupat la final locul 4, in urma a trei echipe care au pariat pe stiuca. Ulterior, am mai urcat o pozitie “la masa verde”, una dintre echipele de pe podium avand ceva probleme cu camera de filmat si, in consecinta, neavand filmari cu toti pestii din fise. La finalul concursului a avut loc si festivitatea de premiere pentru anul anterior, unde am intrat in posesia trofeelor de vicecampioni nationali LRS 2021.

04. CUPA KOSAROM – Bicaz, iulie 2022. Bicazul resimte din plin in ultimii ani presiunea pescarilor mai mult sau mai putin sportivi care, mai nou, vad in acest lac oportunitatea de a umple un sac cu salai, indiferent daca au dimensiunea minima legala sau de-abia au trecut de 20cm. Din pacate asistam neputinciosi la modul in care pescari cu lansete nu mai respecta nici un fel de lege, fie ca este vorba de dimensiuni minime, fie ca este vorba de numarul de lansete pe care poti sa le desfasori pe mal, fie de cantitatea maxima de peste care poate fi retinuta intr-o zi de pescuit. Iar cei in masura sa-i controleze par sa fi uitat si ei complet de faptul ca braconajul poate avea diverse forme, inclusiv unele mai “sportive” decat plasele sau curentul electric. 

Cand aceasta presiune a lansetelor si sacoselor se suprapune peste un an secetos, in care lacul ramane la un nivel scazut care permite deplasarea pe maluri pe foarte multe zone, rezultatele se simt imediat. S-au simtit si in aceasta vara, inclusiv la etapa LRS, unde pestii au fost mult mai putini decat in anii trecuti. Desi ne-am antrenat destul de temeinic, nu am reusit sa gasim retete (sau pattern-uri cum zic pescarii profesionisti de bass) care sa functioneze mai multe zile la rand si am avut in permanenta impresia ca pescuim la intamplare. Am terminat pe locul 12, cea mai slaba clasare a noastra la o etapa CNS din ultimii cativa ani dar, paradoxal, o clasare totusi bunicica in calculele clasamentului general 2022, si, pe deasupra, ne-am indulcit infrangerea si cu un peridoc REPO castigat la tragerea la sorti de la festivitatea de premiere.

05. CUPA ARROW – Snagov, septembrie 2022. Snagovul nu ne-a  inselat asteptarile nici anul acesta. Am terminat pe locul 2 un concurs in care adevaratele vedete au fost cele cateva stiuci de dimensiuni absolut remarcabile care au fost punctate. A fost cea mai buna clasare a noastra din 2022 si performanta care ne-a confirmat prezenta printre cele patru echipe care aveau sa se lupte in ultima etapa, la Mosteni, pentru prezenta in echipa nationala 2023.

06. PREDATOR CHALLENGE, Delta Dunarii, septembrie 2022. Delta Dunării Predator Challenge 2022 a reprezentat cu adevărat un challenge pentru noi. Cu motorul termic stricat din prima zi (dintre cele patru) de antrenamente și cu o viteza maximă care scădea de la o zi la alta, în mod cert, decizia normală ar fi fost abandonul din aceasta competitie. Dar am ales sa nu renuntam, și ne-am incercat șansele, asa putine cate erau. Am pescuit în prima zi (in care am reusit totusi, macar in prima parte a diminetii, sa ne deplasam cu o viteza maxima de 24km/h) pe zone pe care reușiserăm sa le acoperim în antrenamente, iar în următoarele doua zile (in care motorul nu a vrut sa ne mai propulseze cu mai mult de 9km/h, adica o viteza ceva mai mica decat putem atinge cu motorul electric 🙂 ) pe zone pe care în proporție de 90% nu mai pescuiserăm niciodata înainte.

În aceste condiții, putem privi locul 5 ca pe un rezultat foarte bun, sau cel putin mult peste asteptarile pe care le aveam in conditiile date. Ne-am simtit minunat la Green Village Sfantu Gheorghe, un adevărat exemplu de cum ar fi trebuit sa arate Delta Dunării. Multumim Boats Expert, Daiwa, Tudor Tailor, lui Teodor Hossu-Longin si cramei Strămutată pentru premiile primite! Felicitari castigătorilor și organizatorilor acestui concurs care rămâne, din punctul nostru de vedere- în special datorita formatului- cel mai frumos concurs de spinning din Romania.

07. CUPA REPO, Mosteni, octombrie 2022. Intrata pentru prima data in calendarul competitional LRS, pista de la Mosteni, Olt ne-a oferit trei zile de antrenamente cu pescuit mai mult decat agreabil la salau, avat, biban, precum  si o experienta unica, atac la vedere si dril (din pacate nefinalizat) cu un somn de cca 1,5m pe apa de doar 1m , pescuind cu lingura oscilanta (Linx XXL) dupa stiuci. Ca si pista de concurs, lacul Mosteni nu pare totusi foarte ofertant din pricina faptului ca foarte mare parte dintre pestii care contau cu adevarat in clasament erau grupati pe numai doua zone destul de mici, ajungandu-se astfel la un pescuit “in hora”, asemanator cu cel din etapele de acum 15 ani cu multi participanti, barci pneumatice, motoare electrice si sectoare foarte mici. Am terminat concursul pe locul 9 (onorabil, tinand cont de faptul ca pescuiam pentru prima data pe acest lac si ca ne-am antrenat doar trei zile), suficient cat sa reusim sa ne adjudecam titlul de vicecampioni nationali CNS LRS 2022. Ne-am calificat astfel in echipa nationala pentru a sasea oara din cele opt editii desfasurate in echipe si pentru a opta oara in ultimii 10 ani. Vom participa in toamna (daca totul va decurge normal) la CM de barca din Letonia, alaturi de Cosmin Schiopu & Silviu Haran (locul 1) si Vasile Jarda & Pavel Calance (locul3).

08. CM BASS, Lake Murray, USA, octombrie 2022. Adevaratul eveniment al anului pentru noi a fost participarea la CM BASS pe Lake Murray, SC, USA. N-o sa revenim prea mult asupra acestei participari, pentru ca am scris un jurnal dedicat, pe care il puteti citi aici: JURNAL AMERICAN. O sa ne mai reamitim totusi cu mare placere si in acest colt de pagina de cat de onorati am fost sa participam in aceeasi competitie cu Jacob Wheeler & David Dudley, Fred Roumbanis & James Watson, Mark Rose & Anthony Gagliardi, Scott Martin & Scott Canterbury si ce sentiment minunat am avut ca in aceste conditii si cu 65 de echipe din 25 de tari prezente pe apa sa luptam pana la finalul celor trei zile cu medaliile pe masa. N-a fost sa fie, au fost doua locuri 5, atat pe perechi cat si pe natiuni, rezultate pe care insa, in conditiile date, le consideram unele dintre cele mai mari performante ale noastre.

Nu putem sa nu profitam de ocazie pentru a multumi inca o data Ligii Romane de Spinning pentru suportul oferit si tuturor sponsorilor care au facut ca visul noatru american sa devina realitate: 2A Farm Distribution, Igna Instal, Kosarom, Arrow International , Marelbo, Bucovina Bus, Blau IT, Repo Trailers, Baracuda, Givadi, Boats Expert, Epix Marine si Medoptic.

09. DELTA DUNARII, noiembrie 2022. Proaspat intorsi din SUA, am profitat de vremea superba de toamna din prima jumatate a lunii noiembrie si am mai facut doua scurte iesiri in Delta Dunarii. Prima, la Holbina 3 Bibani iar cea de-a doua pe natural, cu baza la Crisan. La Holbina am nimerit un moment destul de straniu, cu apa foarte scazuta pe toata incinta ceea ce facea pescuitul pe platforme aproape imposibil. In situatia data, singura varianta viabila pentru stiuca erau canalele cu apa ceva mai adanca. Stiucile erau grupate pe canale, iar daca te trezeai destul de devreme pentru a pescui primul pe o portiune buna, aveai nenumarate atacuri. In mare parte din timpul excursiei de la Holbina, ne-am delectat cu bibani si rosioare ultra-light de pe ponton.

Iesirea de pe natural a fost la invitatia unui grup de prieteni craioveni. De aproape 20 de ani, de cand participam la competitii am avut destul de rar ocazia sa iesim in excursii de acest gen, iar experienta traita alaturi de acest grup, intre care erau de la pescari incepatori pana la pescari foarte pasionati si cu foarte multa experienta pe apa a fost cu adevarat minunata. Noi am pescuit din barca noastra impreuna cu Emil, si desi initial ne facuseram planuri sa pescuim cat mai mult la stiuca, din cauza tulburarii apei pe ghiolurile unde aveam informatii ca se prinsesera ceva stiuci potrivite pentru fotografii, a trebuit sa ramanem pe bratul Sulina, la pescuit de salau si avat. Nu am prins exemplare cu care sa putem sa ne mandrim prea tare, dar ne-am simtit excelent si ne-am amintit ca de multe ori dimensiunea capturilor nu este un criteriu esential pentru o partida reusita.

10. TROUT AREA, decembrie 2022. Am incheiat anul asa cum l-am inceput, cu doua iesiri la Zavoi, deopotriva pentru un pahar de vin fiert cu colegii de club pasionati sau incepatori in acest stil (Ciprian, Misu, Catalin, Cristi si Mihai), putina miscare la aer curat si pentru a testa noul model de micro-oscilanta Candy Rock. Nu o sa mai insistam asupra acestui stil/sport, indemnandu-va doar sa va faceti singuri o parere despre el la fata locului, nu de pe facebook. Va promitem ca cel putin unora dintre dvs o sa vi se para o activitate foarte interesanta.

Multumim sponsorilor nostri Arrow International, Daiwa si Garmin, penrtru suportul lor neintrerupt de 16ani, care este de departe cea mai longeviva colaborare din fenomen. Speram sa avem suficiente motive ca acest articol sa fie mult mai stufos in 2023, ceea ce va dorim si dvs!

Dupa un prim an – 2020- dominat de pandemie, carantine si frustrari, 2021 pare sa ne fi adus  o toleranta ceva mai ridicata la restrictii si reguli noi. Pana cand vom scapa de blestemul covid, daca vom mai scapa vreodata, va trebui sa ne adaptam si sa ne obisnuim sa ne desfasuram pasiunea in niste conditii mai ciudate.

ETAPA 1. VALEA ARGOVEI. Am inceput sezonul in luna mai la Valea Argovei, cu o etapa foarte draga noua si unde am avut intotdeauna rezultate bune si foarte bune. Nici anul acesta nu a facut exceptie, reusind sa ne clasam pe locul 5 din 75 de echipe participante.

A fost un concurs extrem de dificil, cu parca totusi un numar prea mare de barci raportat la suprafata pescuibila a lacului., in care rabdarea de a pune peste langa peste intr-un mix optim de salai si bibani a fost strategia castigatoare.

ETAPA 2. DELTA DUNARII. Delta Dunarii ne-a intampinat in luna iunie cu ape foarte crescute si tulburi, cu stiuci active doar pe lacul Lumina, pe care organizatorii au decis in sedinta tehnica sa-l scoata din concurs in urma unui incident din ultima zi de antrenamente, cand sase barci au ramas captive in urma miscarii unor plauri, fiind scoase cu greu de acolo cu ajutorul unor localnici.

Intrucat pe celelalte lacuri din sector nu am reusit sa gasim stiuci decat intamplator, a trebuit sa ne adaptam strategiile mizand pe celelalte specii punctabile: salau, avat si biban. A fost o etapa cu rezultate pe muchie de cutit pana la final. Am reusit se ne clasam pe podium (locul 2 din 78 de echipe) si sa intram cu sanse serioase la lupta pentru podiumul CNALRS 2021.

ETAPA 3. BICAZ. Bicazul este unul dintre lacurile noastre preferate. In ultimii ani este pescuit extrem de intens si acest lucru se simte din plin. Pestii sunt din ce in ce mai putini, mai pretentiosi si mai greu de localizat, inclusiv bibanii mici fiind foarte greu de convins in perioada desfasurarii concursului.

Am reusit o noua clasare pe podium (locul 2 din 59 de echipe) si am ramas pentru etapa de la Snagov cu sanse matemetice dar doar teoretice atat la locul 1 cat si sa pierdem locul 2 la finalul CNALRS 2021.

ETAPA 4. SNAGOV. Calculele s-au confirmat. In ciuda faptului ca am reusit sa castigam acest concurs cu 41 de echipe participante, echipa Vasile Jarda – Pavel Calance ne-a insotit pe podium si si-a adjudecat titlul de Campioana ALRS 2021.

A trebuit astfel sa ne multumim cu locul al doilea si cu postura de titulari in echipa nationala 2022. Pe locul 3, Elvis Vigu si Daniel Dinu. Speram ca impreuna sa reusim o performanta cat mai buna in cazul (putin probabil la momentul in care scriu aceste randuri) in care CM FIPS se va desfasura anul viitor.

CUPA LIGII DDPC DELTA DUNARII. Desfasurata intr-o perioada in care vremea a fost mult mai putin prietenoasa decat la prima editie, Cupa Ligii DDPC ne-a oferit totusi prilejul petrecerii unei saptamani mai mult decat agreabile pe apa. In antrenamente am avut cea mai buna partida de pescuit la stiuca din ultimii ani pe natural, prinzand intr-o zi si jumatate 7 stiuci intre 59 si 68cm.

Din pacate pentru noi, aceasta experienta (destul de rara daca luam in calcul pescuitul la stiuca “pe natural” in ultimii doi ani) nu s-a prelungit si in timpul concursului, iar faptul ca ne-am construit strategia in principal pe pescuit la stiuca ne-a costat prea mult timp pentru a mai putea reveni foarte spectaculos in clasament. In ciuda rezultatului modest de anul acesta (locul 18 din 66 de echipe), DDPC ramane din punctul nostru de vedere cel mai spectaculos si bine organizat concurs de pescuit la rapitor din Romania.

BASS. Dupa ce in 2020 nu am reusit sa ne organizam nici o intalnire cu rapitorul rege, la inceputul lunii noiembrie ne-am luat inima in dinti pentru o partida de pescuit de pe mal pe lacurile de baraj din Cipru, pescuitul din orice tip de ambarcatiune fiind total prohibit in aceasta tara.

Cipru are lacuri multe si frumoase, portiuni lungi de mal inaccesibile sau foarte greu accesibile (va spun din proprie experienta pentru ca am facut si o baie neprogramata); din pacate este foarte multa mizerie pe maluri, foarte multi pescari si foarte putin “catch and release”. Patru oameni  pe cinci lacuri in cinci zile am reusit sa prindem cca 60 de pesti, majoritatea de dimensiuni mici. Mare parte dintre cei mai mari (vreo 10 din totalul de 60) i-am prins cu skirt jiguri combinate cu creaturi soft sau senko, unul singur a fost prins la un minnow deep diver.

HOLBINA. Am continuat sezonul de pescuit cu o excursie de trei zile la Holbina 3 Bibani, o locatie binecunoscuta pescarilor de stiuca si care nu mai are nevoie de prea multe prezentari. H3B a ramas din pacate una dintre putinele variante de pescit la stiuca pe incinta cu o suprafata pe care sa nu o poti acoperi din prima zi de pescuit. In perioada in care am pescuit noi, pestii nu au fost usor de prins dar am reusit sa aducem in barca si cateva stiuci demne de fotografiat.

Cea mai mare stiuca a mea (de cca 75cm) a atacat o montura URSU. Desi aveam informatii din numeroase surse privind eficienta acestui tip de naluca -inventata de Sylvan- in pescuitul stiucilor mari, eu personal nu reusisem pana acum sa prind cu ea decat stiuci de dimensiuni nesemnificative.

DELTA RASOVA. Pescuitul stiucii in perioada rece a anului aduce cele mai bune sanse pentru capturarea exemplarelor remarcabile. In masura in care vremea nu devine foarte neprietenoasa, este o perioada in care obisnuim sa cautam si noi stiuca pe locatii mai mici, unde in timpul sezonului cald nu prea reusim sa ne facem timp sa pescuim.

La inceputul anului am demarat un proiect pentru o serie de linguri de dimensiuni care pentru unii pot parea mult prea mari dar care ne-a fost sugerata de din ce in ce mai multi pescari de stiuca (si de bass) in ultimii ani. Dupa ce reusisem cateva capture la Holbina (inclusiv o rosioara?!), am fost extrem de satisfacuti ca ne-a confirmat asteptarile si pe lacul Vederoasa – Delta Rasova in ceea ce din pacate a insemnat daca nu ultima, cu siguranta una dintre ultimele partide de pescuit pe anul 2021.

Pentru anul care vine va dorim exact ceea ce ne dorim si noua. In primul rand sa fim sanatosi si sa avem cat mai mult timp disponibil pentru pescuit iar daca vom avea si capturile visate, ele pot fi privite ca niste bonusuri binevenite. Craciun fericit si un an minunat tuturor!

­­­­Scriam anul trecut despre spinnertail ca este o naluca plina de surprize careia intentionam sa-i acordam mai multe sanse in viitor. Desfasurarea ulterioara a evenimentelor nu a facut decat sa ne intareasca aceasta convingere si sa ne faca sa ne intrebam din nou de ce am folosit destul de putin acest tip de naluci in trecut.

Cu siguranta exista pescari care nu stiu ca “HELIC” este numele pe care noi l-am dat primului spinnertail pe care l-am realizat in urma cu peste 20 de ani datorita –evident- asemanarii cu un elicopter si evolutiei paletei atat pe tractiune cat si pe traictorie descendenta. Chiar am dat de curand peste un mini-catalog pe care il trimiteam prin posta pescarilor care il solicitau printr-un formular postat la noi pe site prin 1999-2000, in care apare si un Helic intr-o varianta incipienta, primul spinnertail BERTI.

Intre timp, in acceptiunea foarte multor pescari, HELIC este sinonim cu spinnertail, fapt plecat de la modul in care mai multi comercianti sau importatori de produse de pescuit si-au botezat- printr-o asociere de tip “Xerox”- aceasta categorie de naluci “helic” in loc de “spinnertail”.

Am avut anul trecut cel putin doua partide de pescuit in care spinnertailurile au facut diferenta fara doar si poate. Prima a fost la deschiderea sezonului, cand am prins o sumedenie de avati, stiuci, bibani si rosioare in conditiile in care in toata delta se prindea (cel putin stiuca) extrem de greu, asa cum, din pacate, s-a intamplat- cu mici exceptii- pe parcursul intregului an. Facand o paranteza, din punctul nostru de vedere noul ordin pe prohibitie pentru Delta Dunarii cu interzicerea retinerii capturilor de stiuca (printre alte specii) este absolut necesar. Altfel, probabil ca vom ajunge in curand sa “contemplam stiuca la muzeu. Da, da! La muzeu!”

Al doilea moment in care spinnertailurile ne-au ajutat sa facem diferenta a fost Cupa Ligii- DDPC 2020, un concurs cu un regulament inedit si cu 93 de echipe la start, unde, cu exceptia unui singur peste (stiuca de 69cm), toti ceilalti cu care am punctat in clasamentul final i-am prins la spinnertailuri de 14, 17 si 21g; mai exact, avati intre 52 si 59cm. Dupa ce m-am straduit sase luni sa-mi fac timp pentru asta, am reusit zilele trecute sa montez un scurt filmulet cu participarea noastra la Cupa Ligii DDPC 2020.

Nu o sa intru foarte mult in detalii legate de acest concurs, despre care s-a scris si s-a vorbit foarte mult, despre care s-au realizat numeroase filme. O sa punctez doar faptul ca nu pescuiseram niciodata inainte pe cca 70-80% din suprafata sectorului, ca ne-am antrenat cateva zile cu ajutorul lui Iliuta Goean de la https://www.descoperadeltadunarii.ro, ca am avut doi “sfatuitori” de nadejde carora tinem sa la multumim si din acest colt de pagina si ca am castigat detasat pentru ca am avut o strategie buna si un strop de noroc.

Cred ca astfel cade si ideea preconceputa ca diferenta la pestii mari se face din dimensiunea nalucii. Din punctul meu de vedere, este o eroare majora pe care multi pescari o fac destul de frecvent. Diferenta o poate face doar naluca cea mai asemanatoare cu pestii prada din respectivul moment. Exista cazuri in care aceasta diferenta va fi facuta de o naluca gigant si in egala masura exista zile in care cel mai mare peste va prefera o naluca de cativa centimetri.

Mi s-a intamplat asta in nenumarate ocazii. Cred ca am mai povestit despre stiucile de 10-12kg intepate in Suedia cu oscilante taifun de 5cm in timp ce pescuiam la pastrav, dupa zile intregi de pescuit la stiuca cu naluci gigant, in care reuseam foarte rar sa prind stiuci mai mari de 5-6kg. Am patit lucrul asta in trei excursii consecutive acum 10-15 ani. Sau despre stiuca de peste 10kg prinsa de Misu Sofonea la Holbina cu o oscilanta Banana nr.1, tot de 5cm, in conditii de concurs, cand toti incercam sa ademenim captura cu naluci din ce in ce mai mari. Probabil ca singurul rapitor la care se intampla foarte rar acest lucru este somnul.

Revenind la spinertailuri – am avut in ultimii ani diverse surprize legate de aceste naluci, de la castigarea mansei a doua la Campionatul Mondial in Africa de Sud pescuind la makriel, un peste absolut necunoscut pentru noi pana in acel moment, la partidele memorabile la stiuca si bibani record pe canalele deltei, la cleni prinsi pe apa de 15m in lacurile de munte sau la castigarea DDPC care ne-a adus cel mai mare premiu castigat vreodata la un concurs de pescuit.

Nu pot sa nu amintesc si de ultima surpriza pe care am avut-o telefonic in urma cu vreo doua-trei saptamani. In timp ce ma pregateam sa trimit un pachet cu spinnertailuri unui magazin de pescuit, am intrebat usor mirat… “Dar trage avatul acum?”, iar raspunsul m-a surprins total… “Ah, nu! Aici se pescuieste cu ele foarte mult la salau!”. I-am povestit acum vreo doua zile ui Andy si mi-a spus ca si el, impreuna cu Cox si Malin, au avut o partida memorabilia la salau cu spinnertailuri. Semn ca mai e loc de multe surprize si pentru noi.

In ciuda faptului ca cele doua modele de spinnertail pe care le produceam pana acum -Helic si FISHelic- vin cu o diversitate foarte mare de greutati, pescuind mai mult cu ele in ultimul timp am simtit in cateva randuri nevoia de ajustari de greutate mai fine. In special in acest sens, din 2021, printre noutatile noastre si-a facut loc si un nou membru in familia de spinnertailuri BERTI: SKELETONIK PRO – primul model de spinnertail proiectat in totalitate de noi. Am pastrat aceeasi solutie constructiva ca la modelele noastre deja consacrate, cu sarma dintr-o singura bucata indoita manual si cu fixarea paletei cu calaret; solutie mai complicata dpdv al manoperei, dar mult mai rezistenta in timp decat cea cu vartej incastrat din turnare.

Este spinnertailul care ne va ajuta la reglajele de finete in timpul partidelor de pescuit (in special in rauri sau in Dunare), avand greutati de 16-18-20-22 si 24g si o gama larga de palete si culori.

http://www.bertilure.ro/spinnertails.htm

Am incercat sa-mi aduc aminte cand sau daca s-a mai intamplat sa amanam prima partida serioasa de pescuit a anului pentru inceputul lunii iunie.

Am rascolit prin arhiva de fotografii si prin cutia cu ganduri si amintiri, iar daca s-a mai intamplat vreodata, cu siguranta nu a fost in ultimii 30 de ani.

Am trecut usor-usor peste probleme familiale, stare de urgenta, carantina, stari de alerta… si am asteptat cu sufletul la gura inceputul sezonului in Delta Dunarii.

Cu ceva peripetii, am ajuns la Egreta in dupa-amiaza primei zile in care pescuitul era permis post prohibitie si dupa cateva incercari nereusite de a gasi stiucile pe ghiolurile din zona Uzlina, am incheiat prima zi de pescuit din 2020 cu o scurta si intensa partida de jumatate de ora la avat,  cu capturi la aproape fiecare lanseu.

In zilele ce au urmat, am reusit sa localizam rand pe rand bibanii, avatii si stiucile – acestea din urma exclusiv in afara zonei de concurs- si ne-am bucurat de partide extrem de relaxante la fiecare dintre aceste specii.

Singurele constante au fost nalucile – surprinzator si pentru noi, cel putin in cazul stiucilor – spinnertail FISHhelic.  

Din pacate, lipsa unor similitudini cu oricare dintre anii anteriori a persistat si la prima etapa a campionatului si am avut parte de cel mai sarac in capturi concurs ALRS desfasurat vreodata in Delta.

Bibanii erau cantonati pe cateva fragmente de canale, iar intalnirea cu o stiuca tinea exclusiv de sansa. Noi am vazut cate una in cele doua zile in care ne-am antrenat pe sectorul de concurs, am prins doua in prima mansa, dintre care una singura punctabila, si niciuna in mansa a doua. In final, dupa o prima mansa in care am reusit sa ne clasam pe locul al treilea, am ocupat un modest dar totusi onorabil loc 10.

Situatiile speciale dau nastere la comportamente “speciale”, iar din acest punct de vedere a fost cu siguranta o etapa din care imi vor ramane in memorie forte multe aspecte si intamplari; unele dintre ele -din pacate- cu conotatii si adnotari negative.

Sa ne vedem sanatosi si voiosi la Bicaz! Prietenii stiu de ce!

Sulina, Septembrie 1983, prima excursie in Delta. Iti multumim!

[Show as slideshow]

Au trecut aproape trei saptamani de la intoarcerea din Africa de Sud unde am participat, alaturi de Eugen, Adi si Andrei, Cosmin si Silviu, Rares, Robert si David la editia 2019 a Campionatului Mondial de pescuit la rapitori cu naluci din barca. Am intentionat sa scriu un mic articol despre acest eveniment cat mai curand dupa sosirea in Romania pentru ca amintirile sa nu se estompeze, iar in acest sens am adaugat cateva randuri in fiecare zi, in masura timpului pe care l-am avut la dispozitie.

DRUMUL. Ca orice alta destinatie de pescuit care necesita 12 ore de zbor, o excursie in Africa de Sud merita incercata doar in conditiile in care ai la dispozitie macar o saptamana strict pentru pescuit. Daca vrei sa mergi pentru trei-patru zile, drumul este mult prea obositor si cred ca un lac din Europa este mult mai potrivit pentru o astfel de iesire.

AFRICA DE SUD. Este o tara cu o situatie sociala extrem de complicata. Nu o sa intru acum in detalii, dar daca va faceti planuri pentru o excursie in acest colt de lume, informati-va bine inainte care sunt conditiile pe care trebuie sa le indepliniti pentru a fi in siguranta. Trebuie sa mentionez faptul ca, respectand indicatiile primite de la ghizi, noi nu ne-am simtit amenintati nici macar pentru o secunda de-a lungul celor doua saptamani petrecute acolo.

Din punct de vedere al pescuitului, Africa de Sud este o destinatie care merita atentie, mai ales daca vorbim despre bass. Daca apreciezi pescuitul la aceasta specie, ai la dispozitie foarte multe lacuri cu o populatie decenta numeric si cu numeroase capturi record.

Din pacate, braconajul cu plase monofilament este in plina expansiune, iar pe unul dintre lacurile pe care am pescuit, De Hoop, am vazut sute de resturi din astfel de plase incurcate in copacii din apa.

ANTRENAMENTELE NEOFICIALE. Am pescuit 5 zile pe patru lacuri de baraj diferite: cate o zi pe lacurile Middelburg, Witbank si De Hoop si ultimele doua zile pe Arabi. Am prins foarte multi pesti, in special bass.

Trebuie mentionat faptul ca toti cei patru ghizi erau pescari exclusiv de bass, si oricat de mult si-ar fi dorit sa ne poata ajuta cu sfaturi despre celelalte specii punctabile de pe Loskop, chiar nu se pricepeau la asta.

Chiar daca au avut toata bunavointa, au dat telefoane, au intrebat in stanga si in dreapta, din pacate pentru noi nu am reusit sa aflam de la ei mare lucru. Derularea evenimentelor avea sa ne demonstreze ca mai rau ne-am incurcat incercand sa punem in practica sfaturile privind pescuitul pe Loskop primite de la ei.

SAFARI. Dupa cele cinci zile de pescuit, am avut o zi cu program liber, pe care am decis de comun acord sa ne-o petrecem la safari. Intr-o acceptiune mai moderna, safari inseamna o plimbare cu masina in cautarea animalelor dispuse sa fie fotografiate. Aceasta plimbare are loc intr-o ferma de cateva mii de hectare in care animalele sunt lasate exact ca in salbaticie nefiind hranite sau protejate. In scurta noastra plimbare chiar am avut ocazia sa vedem o zebra care fusese vanata cu o seara inainte de o haita de sacali. Una peste alta a fost o experienta interesanta, in care am avut ocazia sa vedem si sa fotografiem o parte din animalele specifice continentului african.

[Show as slideshow]

Pe drumul de intoarcere catre resortul de pe malul lacului Loskop, unde eram cazati, am facut o oprire de vreo ora la un magazin de pescuit din Witbank, de unde am plecat cu cateva sacose de produse de care aveam mai multa sau mai putina nevoie. 🙂

FESTIVITATEA DE DESCHIDERE. Un eveniment de asemenea amploare trebuia sa aiba si o festivitate de deschidere pe masura. Din pacate, programul anuntat de organizatori nu a putut fi respectat si ne-am pierdut o zi intreaga pentru a putea fi prezenti.

ANTRENAMENTELE OFICIALE. In conditiile in care nu stiam mai nimic despre lac si despre speciile la care urma sa pescuim in concurs, am incercat sa acoperim o suprafata cat mai mare de apa si sa pescuim cat mai divers in cele doua zile de antrenamente oficiale. Toate datele si sfaturile pe care le-am avut la dispozitie ne-au canalizat catre patru din cele sapte specii: Bass, Somn African si cele doua specii de Tilapia – Blue Kurper si Red brest Kurper. Despre celelalte trei specii primisem asigurari ca nu o sa fie decisive in clasamentul competitiei.

Dupa rezultatele aproape dezastruoase din antrenamentele oficiale, am cazut de acord cu toti ceilalti colegi de delegatie ca evitarea “gherlei” cu ambele echipe este un obiectiv suficient de indraznet pentru prima mansa.

MANSA 1. Tragerea la sorti a barcilor ne-a adus pentru prima mansa una din barcile de rezerva. Barca nr.18, care ne fusese initial alocata, era singura din concurs care nu avea motor electric cu comanda la picior. Barca din care am pescuit era decenta, dar extrem de mica si in consecinta cam instabila. Am pescuit totusi ok, cu exceptia momentelor in care stewardul nostru se ridica si el in picioare ca sa se dezmorteasca. Cateva informatii destul de vagi ne-au facut sa incepem pescuitul in prima mansa in una dintre cele doua cozi ale lacului, pe apa de 5-10m, schimband nalucile foarte des. Am prins vreo 10 exemplare de Papermouth , din pacate toti sub limita de 30cm. Dupa cum ne-a spus Thinus, stewardul nostru din prima mansa, limita de 30cm era una extrem de ridicata pentru aceasta specie.

Rezultatele i-au confirmat spusele, fiind punctat un singur exemplar in tot concursul. Eugen a reusit sa aduca in barca singurul peste punctabil, un Makrel de 29cm la o oscilanta Austria nr.2. Din pacate, desi am pescuit aproape doua ore pe zona respectiva, capturile punctabile au refuzat sa mai colaboreze cu noi. Am pierdut apoi mare parte din timpul mansei pescuind la drop-shot in cautarea bass-ului. Din pacate n-am adus in barca decat bassi nepunctabili; erau zone unde puteai prinde foarte multi, dar din pacate niciunul nu atingea dimensiunea limita de 30cm. Cand mai era o ora ne-am intors pe zona unde prinsesem singurul peste punctabil dimineata, dar exact cand faceam primele laseuri am primit un telefon de la Andrei care ne-a schimbat strategia pentru timpul ramas, din pacate fara rezultate in fisa de capturi.

PAUZA. Rezultatele modeste din prima mansa ne-au pus in imposibilitatea de a ne contura o strategie clara pentru ziua a doua. Parerile erau impartite intre bass si makirel. Noi am hotarat ca in mansa a doua sa mergem pe varianta Makriel fiind convinsi ca este singura varianta care ne poate ajuta sa rasturnam ce mai putea fi rasturnat in clasament, fiind sustinuti si de Robert, care fusese steward intr-una din barcile echipei gazda.

MANSA 2. Desi ar fi trebuit sa plecam in prima grupa in ziua a doua, o balba a organizatorilor ne-a trimis tot in grupa a doua, la fel ca in prima mansa. Tot raul spre bine. Din prima grupa, mai mult de jumatate dintre barci au plecat catre coada in care si noi aveam de gand sa incepem mansa, astfel incat am hotarat sa atacam cealalta coada principala a lacului. Am inceput pescuitul la limita sectorului. In prima ora am avut un singur atac la un crankbait de clean, am intepat un Blue Kurper imens, de peste doua kilograme, pe care din pacate l-am pierdut langa barca. Am continuat cu incredere, incercand sa observam cu coada ochiului ce se intampla cu barcile care pescuiau in proximitatea noastra. La distanta de cateva sute de metri, doua barci stateau aproape nemiscate de peste o ora, de la inceputul mansei, iar Eugen a insistat sa mergem sa vedem la ce pescuiesc. A fost decizia care a schimbat rezultatele noastre in aceasta mansa. Ajunsi pe zona respectiva, am vazut ca erau cele doua barci de cehi, care prindeau makriel aproape la fiecare lanseu. Am pierdut cca 15-20 de minute ca sa reusim sa intelegem cum trebuie pescuit si sa gasim naluca potrivita. Ne-am ancorat pe apa de 15m si am incercat fara succes pilkere, naluci soft (microshaduri si gruburi) si oscilante. In cele din urma, Eugen a incercat un fishelic de 17g, dupa care capturile au venit puhoi. Dupa primii trei pesti am incercat sa-l sun pe Andrei, dar nu avea semnal. In disperare de cauza am sunat la Rares, iar ca sa va faceti o idée despre frecventa capturilor, in acest timp Eugen prinsese inca trei pesti. Exact cand am inchis telefonul o barca de cameramani a venit in zona, ocazie cu care am auzit ca cehii aveau peste 40 de pesti in fiecare dintre cele doua barci. A urmat o adevarata cursa de urmarire, iar rezultatele finale ale mansei au adus echipele Romaniei pe primele doua pozitii in clasament (cu 90, respectiv 87 de pesti), devansand de putin cele doua echipe de cehi (cu 86, respectiv 84 de pesti).

Pe scurt, cardul de Makriel era unul extrem de numeros, intinzandu-se probabil pe cateva zeci sau chiar sute de metri patrati. O frecventa mare a capturilor depindea practic de doua aspecte: unul in care sansa juca un rol important, privind pozitionarea bancului cat mai aproape de barca ta, astfel incat sa poti pride pesti cu lanseuri cat mai scurte, si unul ce tinea de alegerea corecta a nalucii. Makrielul este un peste care se hraneste in special in apropierea substratului si este aproape orb, bazandu-se exclusiv pe ceea ce simte cu mustatile si linia laterala, astfel incat o greutate potrivita a nalucii pentru a scurta timpul in care aceasta se scufunda la 15m, o evolutie buna pe cadere si o vibratie puternica erau ingredientele pe care noi le-am gasit ca fiind esentiale pentru a putea face diferenta. Mai presus de toate acestea, cred ca eliminarea timpilor morti a fost punctul forte al echipelor Romaniei, cu toate ca acest lucru nu era foarte usor de realizat: pe de o parte din cauza faptului ca la campionatul mondial toti pestii trebuie scosi cu minciogul, inclusiv cei nepunctabili (in afara de pestii punctabili, noi am mai prins si vreo 30-40 de pesti sub dimensiunea minima de 25cm), iar pe de alta parte, makrielul este un peste a carui intepatura este extrem de periculoasa, astfel incat stewarzii nostri nu ne-au permis sa-i atingem direct cu mainile.

La cca 15-20 de minute dupa ce noi am inceput sa prindem, au ajuns in zona si cele doua barci de unguri, care chiar daca nu au contat la lupta pentru primele locuri in mansa, au prins suficienti pesti (cca 20-30 cu fiecare barca) incat sa se claseze foarte bine. Am punctat acest lucru pentru a sublinia faptul ca o scurgere de informatii accidentala (banuiesc ca ori de la capitanul ceh, ori de la cameramanul care filmase 10 minute in zona, ori de la unul din stewarzii din barcile noastre sau ale cehilor) te poate priva la finalul competitiei de o medalie. Am aflat ulterior ca ungurii nu aveau nici un peste prins in nici una dintre cele doua barci in momentul in care cand au inceput sa pescuiasca langa noi.

REZULTATE. Dupa locul 9 in prima mansa, am avut “de doi bani” sperante pentru o clasare pe podiumul acestei editii de CM. Punand cap la cap informatiile pe care le aveam, am dedus ca Andrei si Adi vor avea bronz individual iar pe natiuni vom fi – pentru a cata oara?!- doar pe locul 4. Rezultatele oficiale ne-au confirmat calculele.

ULTIMA ZI. In ultima zi din Africa de Sud am revenit pentru o partida de cateva ore de pescuit la bass pe lacul Witbank. Ploile din mansa a doua de pe Loskop ne-au tinut companie si in aceasta ultima zi de pescuit.

In ciuda oboselii care se acumulase, a ploii si a vantului pe alocuri foarte puternic, am avut parte de cateva ore de pescuit extrem de agreabile, cu foarte multe capturi.

CONCLUZII. Campionatul national pare sa fie inca o selectie serioasa in vederea participarii la competitiile externe. Romania se lupta aproape an de an la locurile fruntase ale Campionatelor Mondiale organizate de FIPSed.  In mansa a doua a concursului de anul acesta am avut ocazia sa ne testam priceperea la pescuit viteza si cred ca anii in care am pescuit in acest fel in campionatul national au fost decisivi in rezultatul obtinut de cele doua echipaje ale Romaniei. Raman la parerea – si am spus acest lucru dupa fiecare editie de CM la care am participat- ca regulamentul intern trebuie adus cat se poate de aproape de regulamentul  dupa care se desfasoara Campionatul Mondial. Sunt mai convins decat oricand ca o astfel de abordare ar creste sansele la medalii ale echipei nationale, din oricine ar fi ea formata. Este un moment oportun sa intelegem ca promovarea unui regulament in care sansele personale de a accede in echipa nationala sunt prioritare reprezinta o optiune gresita si care pe termen lung ne poate indeparta de medaliile Campionatelor Mondiale. Hai Romania!

In incheiere, dar in primul rand, vreau sa le multumesc si pe aceasta cale sponsorilor care au facut posibila deplasarea in Africa de Sud: Himalaya, Mammut, Relax, Stilcon, Digi, Marele Pescar, Givadi, Decathlon, AGVPS si LRS, precum si sponsorilor nostri din campionatul intern, fara ajutorul carora ne-ar fi fost mult mai greu sa ne calificam in echipa nationala: Arrow International, Daiwa si Garmin.

In urma cu ceva timp am primit din partea lui Andy propunerea de a participa la Lapland Pike, o competitie reinventata dupa aproape 10 ani (cu diferenta ca atunci se numea Lapland Fishing Festival), la ale carei editii din 2007 si 2009 am participat impreuna cu mai multi pescari romani, inclusiv componentii echipelor nationale de spinning din anii respectivi.

Am declinat invitatia,  preferand sa ne petrecem cateva zile de vacanta si pescuit de relaxare pe lacul Bicaz, in ideea ca avand zilele de concediu din aceasta vara drastic numarate, e mai convenabil sa nu pierdem o parte dintre ele prin aeroporturi, avioane si masini. Cu atat mai mult cu cat in trecut competitia era una fara miza, organizata pe genunchi, cu barci improprii pentru pescuit, pe piste foarte mici… etc, etc, etc…

Poate –si speram sincer acest lucru in eventualitatea unor viitoare participari – intre timp organizatorii suedezi au reusit sa transforme cu adevarat acel festival intr-o competitie de pescuit. Pana atunci, asa cum spuneam, am preferat peisajul de la Bicaz…

Am revenit la Bicaz la doua saptamani dupa etapa de campionat desfasurata in luna iulie si am gasit lacul mult mai curat, pe de o parte datorita autoritatilor care au desfasurat doua campanii de curatenie in zona de la baraj si in coada principala, la Poiana Largului, pe de alta parte datorita faptului ca lacul scazuse cca un metru si gunoaiele fusesera impinse pe maluri de vant si valuri. Speram ca in urmatorii ani natura sa-si gaseasca suficienti parteneri de lupta impotriva gunoaielor, astfel incat peste nu foarte mult timp Bicazul sa scape de aceasta plaga oribila.

Lupta nu este una usoara, si o sa va dau un singur exemplu, care din pacate se repeta la Bicaz in fiecare zi: o gasca de tineri – baieti si fete intre 20 si 30-35 de ani vin la Ceahlau, fac plaja, baie, pescuiesc, se distreaza… Spre seara fac focul si dau drumul la un gratar… a doua zi gasesti vatra de la gratar plina cu sacose cu pet-uri, tavite de mici, cutii de bere, farfurii de unica folosinta, cutia de la cort… etc.

Din pacate, oamenii care isi petrec zile de vacanta in locuri izolate din tara nu au inteles ca sacosele cu gunoaiele pe care le produc trebuie puse in masina si duse intr-un oras, pentru ca la Ceahlau – sau in alt loc similar sau chiar mai putin locuit- nimeni nu o sa le stranga dupa ei si, mai devreme sau mai tarziu, ele o sa ajunga in apa sau intr-o rapa din padure unde nu ar avea ce sa caute.

Dar sa revenim la pescuit… Dintre toate lacurile pe care pescuim in mod frecvent, Bicazul este lacul care a suferit cele mai multe modificari dpdv al populatiei piscicole in ultimele decenii.

CLEANUL. In anii ’80 si la inceputul anilor ’90, cleanul era partenerul favorit pentru pescuitul cu naluci si de departe cea mai bine reprezentata specie din lac pe care o aveau in vedere pescarii de spinning – foarte putini la acea vreme. Foarte rar te mai intalneai cu cate un PASTRAV, dar in perioada de vara, in care noi pescuiam si pescuim si acum la Bicaz, foarte rar inseamna unul sau doi pastravi pe sezon.

BIBANUL. Am prins primii bibani in vara anului 1989. Imi aduc aminte de parca a fost ieri… am prins patru bibani in acea vara, doi de cca 25cm si doi foarte mici, de 5-6cm. Prin ’86 sau ’87 AJVPS Neamt facuse o populare masiva cu caras. Imi aduc aminte ca lacul era plin ochi cu carasei de 5cm. Probabil ca printre ei au fost si bibani, care s-au acomodat foarte bine, si care pe la jumatatea anilor ’90 au devenit specia predominanta de rapitori din lacul Bicaz.

Au fost veri in care nu reuseam sa mai prindeam mai mult de cativa cleni; in schimb bibanii invadasera lacul. Primele semne de revenire le-am simtit dupa anul 2000. In 2004, la finalul verii, am avut o partida in care am prins vreo 60 de cleni, majoritatea micuti, de cca 20cm, in cateva ore. A doua zi la fel… A fost semnul evident… cleanul revenise puternic. Bibani am inceput sa prindem din ce in ce mai putini in zona malurilor, in schimb se prindeau din ce in ce mai multi pe apa adanca, pe platouri, praguri sau agataturi.

SALAUL. Primii salai i-am prins in vara lui 2015 si aveau toti intre 30 si 40cm. Intre timp, salaul s-a dezvoltat foarte puternic. Anul acesta am prins doi salai de 55cm si mai multi intre 40 si 50cm. Cei mici, de 20-30cm sunt foarte frecventi. Am avut zile in care, pescuind exclusiv la voblere in zona malurilor (adica nu un pescuit clasic de salau), am prins peste 20 de salai.

Daca lucrurile vor merge in aceeasi directie, in urmatorii ani e foarte posibil ca salaul sa devina specia principala de rapitori de la Bicaz. Cleanul in schimb pare intr-un regres puternic. In majoriatea partidelor (in general pescuim 5-6 ore pe zi) am prins maxim 10-15 cleni in doi oameni. Bibanii sunt din nou intr-un numar impresionant. Exista o generatie foarte numeroasa de bibani intre 18 si 23-24cm. S-a intamplat de mai multe ori sa prindem doi bibani la un vobler la acelasi lanseu. Daca pescarii nu-i vor decima, foarte probabil in cativa ani Bicazul va avea o populatie substantiala de bibani record.

Fiind foarte crescut, lacul Bicaz a oferit in aceasta vara oportunitatea unui pescuit de calitate in zona malurilor, unde poti exersa tehnici si lanseuri care nu iti sunt la indemana intr-un an cu apa scazuta. Asadar, am incercat sa profitam de aceasta situatie de fapt si am pescuit aproape exclusiv la voblere si rotative in proximitatea malurilor, incarcend sa atacam in primul rand zone din lac pe care le cunoastem mai putin.

Din nefericire, in ultimii ani am avut din ce in ce mai putin timp pentru vacantele de la Bicaz, si in consecinta, pentru pescuit pe lacul Izvorul Muntelui- Bicaz. In anii 90 am avut veri cu 80-100 de partide de pescuit pe acest lac, in conditiile in care pescuiam din singura barca (pneumatica la vremea aceea) aflata pe lac. Am ajuns la doar 12 zile de pescuit anul acesta, printre zeci de barci, barcute si salupe, dar in pofida acestui fapt, Bicazul ramane pentru noi un loc binecuvantat, in care orice zi de relaxare si pescuit inseamna un castig enorm…

Din pacate, bucuria celor cateva zile de vacanta din vara aceasta ne-a fost puternic umbrita de accidentul care a indoliat spinningul romanesc in urma caruia colegul nostru Laurentiu Andronic, presedintele clubului Aquamania, si-a pierdut viata in mod tragic. Campion national in 2010, vicecampion national in 2007 si Vicecampion mondial atat la echipe individual cat si pe natiuni in Italia in 2011, Laurentiu este fara indoiala una dintre figurile emblematice ale spinningului romanesc din ultimii ani. Ii dorim fir intins acolo unde este acum! Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

In luna aprilie, cand ne-am rezervat biletele pentru o saptamana de pescuit la bass pe Cijara la inceputul lui Octombrie nu am avut nici cea mai mica idée ca vom pescui la 30-35 de grade Celsius. Am consultat si accuweather.com inainte de plecare si am vazut ca maximele pentru perioada pe care urma s-o petrecem la Cijara  erau undeva intre 30 si 35 de grade. Si totusi nu m-am putut abtine sa nu ingramadesc in bagaj o geaca, doua hanorace, pantaloni de trening… Mi-au prins bine doar la intoarcere; cand am aterizat pe Otopeni, in Bucuresti erau 8 grade.

Tot raul spre bine, caldura excesiva pentru aceasta perioada a facut ca pestii sa fie extrem de activi. Daca in primavara am avut o reteta destul de clara pentru o eficienta maxima, de data aceasta am avut capturi la toate tipurile de naluci pe care le-am incercat: topwatere, dynamic jiguri – chatterbait, spinnerbait, naluci soft, skirt-jiguri, crankbaituri si jerkbaituri. 

Am prins in doi oameni, in patru zile, aproape 100 de bassi si vreo 20 de stiuci.

Chiar daca am avut ceva emotii din cauza faptului ca doar cu 8 zile inainte se incheiase Soner Euro Cup, un concurs cu 140 de barci, acestea s-au dovedit a fi – din fericire – neintemeiate. Am prins inclusiv pesti care mai fusesera prinsi de curand. Spre deosebire de primavara, pestii erau mult mai slabi, avand greutatea cu cca 25% mai mica. Cel mai mare bass din barca noastra– 2280g – l-am prins in prima zi la un soft worm cu offset-jig de 4g.

Recordman-ul excursiei a fost Adi, care in ultimele doua zile de pescuit a prins sase bassi de peste 2kg, dintre care cel mai mare de 2320g.

La revedere, Cijara! ¡Hasta pronto! Ne revedem la primavara!

ATENTIE! Pescuitul la bass creeaza dependenta!

[Show as slideshow]

…sau

ŢEAPA DE LA VALEA ARGOVEI

Fiind preocupati in ultimele saptamani mai mult de pregatirea si participarea la CM din Rusia, iar la intoarcere de rezolvarea a numeroase probleme ramase nerezolvate in perioada petrecuta la Konakovo, nu am avut timp pentru nici un antrenament in vederea participarii la etapa de pe Valea Argovei din acest weekend.

Fiind vorba de un concurs de salau, pentru cine stie ca pescuitul la aceasta specie inseamna 90% localizare, este evident ca acest fapt atrage dupa sine o probabilitate aproape nula de a obtine un rezultat bun.  Ce-i drept, nici miza nu mai era una foarte mare pentru noi, locul 7 in clasamentul general ocupat inaintea acestei etape lasandu-ne la mana jocului rezultatelor si in consecinta doar sanse pur teoretice de a mai prinde un loc pe podiumul campionatului national de anul acesta.

Am decis totusi sa participam la acest concurs din respect pentru organizatori si pentru a ne prelungi recordul de participare fara intrerupere din 2006, de la inceputurile Campionatului National in actualul sistem.

In ziua de antrenament oficial ne-am chinuit sa pescuim pe un vant de peste 30km/h, incercand sa ne conturam o strategie cat mai buna pentru zilele de concurs… si am decis ca in prima mansa, in primele ore, sa incercam sa prindem salai, dupa care sa cautam sa completam pana la 8 pesti cu ceva bibani, iar daca reusim, in timpul ramas sa incercam sa-i inlocuim si pe ei cu salai.  Zis si facut. In prima jumatate a mansei am punctat cu 4 salai, dupa care, asa cum ne propusesem, in urmatoarele 80-90 de minute am prins inca 4 bibanei, toti de 15cm. Ne-am intors pe zona pe care prinsesem salaii, dar pana la finalul mansei nu am mai reusit sa prindem niciunul punctabil.

Surpriza a venit la finalul mansei, in momentul in care am ajuns cu bibanii la arbitru: “Pai puncteaza de la 20cm!”… “Nu-i adevarat, puncteaza de la 15cm. Exista scris in Regulament si in PV al AG al LRS 2017!”… in cele din urma arbitrul, de buna credinta, a fost de acord sa ne faca o fisa cu cei 4 pesti.

Ajunsi la mal, am mai consultat o data documentele la care facusem referire in discutia cu arbitrul, gandindu-ne ca poate ne-a lasat pe noi memoria. Nicidecum. Lucrurile sunt scrise negru pe alb in regulament si negru pe galben in PV al AG a LRS exact asa cum stiam noi.

Atat in regulament cat si in Procesul Verbal al Adunarii Generale a LRS 2017 e precizat in mod explicit ca dimensiunea minima la care bibanul va puncta in editia din acest an a CNS este de 15cm. Exista o portita lasata organizatorului de a modifica aceasta dimensiune, dar numai cu acordul Adunarii Generale a LRS. Si este normal sa fie asa, intrucat lasata la mana organizatorilor de etape, aceasta decizie poate duce la incercari ale acestora de a-si crea avantaje prin stabilirea de dimensiuni neconforme cu realitatea din lac pentru o anumita specie, pe care membrii clubului organizator n-o au in vedere in strategia lor de concurs. Cam ceea ce au incercat sa faca si rusii cu stiuca la CM.

De asemenea, in anuntul concursului scrie in mod explicit ca acesta se desfășoară după regulamentul Campionatului National de Spinning din Barca 2017.

Discutand si cu organizatorii, intelegem ca e vorba de o greseala, ramasa asa dintr-un copy-paste de la etapa de anul trecut. Simplu… facem o cerere la CTDA, se consulta documentele oficiale dupa care se desfasoara editia din acest an a campionatului, ni se pun pestii si mergem la culcare. Din pacate pentru noi, lucrurile nu au stat tocmai asa… un CTDA facut pe genunchi, din care unii au lipsit sau au votat prin telefon probabil fara sa stie exact despre ce e vorba ne-a informat ca pestii nu se puncteaza, fara a ne preciza insa si baza regulamentara pentru aceasta decizie.

De prin 2011, de la episodul Belis, am facut lobby in mod constant pentru trecerea CTDA la arbitrii. Asa este normal sa fie, concurentii sa fie judecati de catre arbitrii in astfel de situatii, nu de catre ceilalti concurenti. Numai ca presedintii de cluburi din LRS evita in mod regulat sa voteze acest amendament pentru a-si pastra painea si cutitul. Si desi absolut toti ne asigurau ca avem dreptate 100%, s-a votat totusi ca pestii sa nu fie punctati. Am incercat in zadar sa-i intreb pe ce baza regulamentara sau juridica au votat asa. Mi s-a raspuns ca ceilalti asa au stiut. Am replicat ca daca din 78 de oameni doar doi stiu regulamentul, asta nu inseamna ca meciul trebuie jucat dupa alte reguli inventate ad-hoc. Si totusi decizia a ramas definitiva. Desi erau la masa aproximativ aceiasi oameni care votasera la AG aproape in unanimitate regulamentul pe care acum nu au vrut sa-l puna in practica.

In cei aproape 12 ani de cand participam la CNS nu am incalcat nici macar o virgula din regulamente, nici din litera si nici din spiritul lor. De cate ori am gasit formulari sau articole ambigue sau insuficient explicate am atras atentia conducerii LRS, din oricine era ea formata la momentul respectiv. Nu am incercat niciodata sa profitam in interes propriu de aceste ambiguitati. Si la concursul de la Valea Argovei am respectat intocmai regulamentele si hotararile AG si ale conducerii LRS; si totusi am fost depunctati. Treaba CTDA este sa aplice regulamentul atunci cand exista situatii de genul acesta sau sa gaseasca solutii atunci cand apar situatii neacoperite de regulament. Cazul de fata era unul foarte simplu, fiind acoperit integral de regulamentele LRS. Intrucat raspunsul primit de la presedintele CTDA nu contine nici o motivare, ii intrebam inca o data pe membrii CTDA de la cluburile BestFishingFriends, AquaTransilvae, Transilvania Pike si AnglersProTeam si ii rugam sa ne raspunda: pe ce baza juridica sau regulamentara au votat in acest fel?

Nu ne-am facut un obicei din a verifica anunturile de concurs, cu atat mai mult cu cat tot in Regulamentul dupa care functionam ca Liga este scris negru pe alb ce contine acesta: “speciile punctabile”. Nu dimensiunile lor, pentru ca acestea sunt hotarate inca de la inceputul anului, de la AG a LRS. Anuntul de concurs e un fel de program de meci, nu poate tine loc de regulamente, nu poate inventa sau modifca regulile jocului. De altfel, in anuntul concursului nu sunt nici un fel de precizari legate de regulamentul in sine. Daca acceptam ca cineva poate participa la concurs fara sa cunoasca regulamentul, putem avea surpriza ca la concursul urmator unii sa pescuiasca la trena, altii la momeli vii, altii cu mai multe lansete deodata. Nu avem de ce sa verificam mereu dimensiunile minime punctabile, atata timp cat ele sunt prevazute negru pe alb in regulament. E ca si cum cand ne urcam la volan am verifica intotdeauna in Codul Rutier daca trebuie sau nu sa acordam prioritate pietonilor la trecerile de pietoni.

Daca am fi intrat in mansa a doua ar fi insemnat sa acceptam si sa validam aceasta decizie halucinanta a CTDA. Am ales asadar sa scoatem barca de pe apa si sa plecam acasa exact in momentele in care ceilalti concurenti incepeau sa pescuiasca in mansa de duminica.

La ceas aniversar (LRS implineste in aceasta iarna 10 ani de la infiintare), competitia este una foarte puternica, iar trecerea la sistemul pe echipe a insemnat un pas urias inainte in ideea cresterii sanselor la participarile la CM. Din punct de vedere organizatoric, al regulamentelor si al aplicarii acestora, LRS se incapataneaza insa sa arate ca o gluma… din ce in ce mai proasta.

98 (nouazecisiopt) de zile au trecut de cand pescuisem ultima oara – pe 1 Decembrie la Hreblea, in Delta Dunarii. Am facut un efort de memorie sa-mi aduc aminte de ultima perioada de 98 de zile consecutive fara sa pescuim, dar in zadar. Nu cred ca mai exista astfel de perioade in ultimii 20-25 de ani, iar daca totusi exista, cu siguranta ele se pot numara pe degetele de la o mana.

Nu mai pescuisem la Holbina de exact 7 ani, din martie 2010. Auzisem ca intre timp s-au intamplat schimbari spectaculoase. Multi straini dintre cei cu care am intrat in contact la competitiile internationale, cand auzeau ca suntem din Romania, tineau sa ne precizeze cu mandrie ca au fost la pescuit la Holbina.

Am “aterizat” la Holbina vineri dupa-amiaza pe o ploaie extrem de neprietenoasa. Spre seara am iesit vreo 30 de minute pe apa pentru a ne aduce aminte cum se face un lanseu. Am avut cateva atacuri, dar n-am reusit sa concretizam nici unul dintre ele.

Sambata am stat in barca aproape toata ziua, cu o pauza de vreo doua ore la pranz. Desi stiucile de Holbina nu erau extrem de active, am reusit sa aducem in barca 17, dintre care 4 peste 70cm si inca 5 intre 60 si 70cm. Chiar daca evenimentul la care am participat s-a numit “Cupa Paul Badea”, in memoria unuia dintre cei trei pasionati care au transformat Holbina intr-un adevarat paradis pentru pescari, multe dintre echipele participante- printre care si noi- nu au tratat neaparat acest eveniment ca pe un concurs de pescuit in adevaratul sens al cuvantului, ci mai degraba ca pe o intalnire amicala cu oameni cu care impartasesc aceeasi pasiune pentru pescuitul la stiuca in Delta Dunarii.

Au fost totusi si vreo 5 echipe care au tinut sa-si demonstreze suprematia la Holbina, preferand sa ramana pe apa inclusiv in timpul pauzei de pranz, iar pentru a nu diminua din meritele castigatorilor, trebuie sa mentionez echipele clasate pe primele trei locuri: David Neacsu – Ionut Ionita, Gologan Ion – Dragos Ionita, Cristi Buliga – Tony Delalande. Spre rusinea mea, nu am retinut numele autorilor capturii concursului, dar a fost vorba de o stiuca de 98cm.

Noi am fost pe locul 4. Mentionez acest lucru strict pentru a rememora faptul ca pentru mine este a treia clasare pe locul 4 la Holbina din 3 participari la evenumente de acest fel; precedentele doua, in echipa cu Malin Musatescu la Stuf-fish in primavera lui 2009 si in echipa cu Andy Arif la Pikemaster in toamna aceluiasi an.

Recunosc, chiar daca nu mi-am exprimat niciodata parerea in mod public, m-am numarat multa vreme printre cei sceptici in ceea ce priveste transformarile de la Holbina; probabil ca si influentat de aceia care dupa experiente de pescuit pe aceasta locatie imi povesteau de conditiile namaipomenite de cazare, masa, despre pachetul de mancare pe care-l primesti in barca sau alte asemenea aspecte care tin strict de confort. Dupa ce am vazut la fata locului ce s-a intamplat in ultimii 10 ani la Holbina, pot sa afirm cu subiect si predicat ca principalele si cele mai importante schimbari au fost facute pentru pesti, pescari si pescuit.

Am fost realmente impresionat de pontoanele cu prize individuale, de canalele sapate prin stuf pentru a permite circulatia pestilor si oxigenarea apei, sau intr-un cuvant de grija noilor proprietari ai incintei de la Holbina pentru pesti si pescari. Am pescuit in multe locatii din Europa, dar nicaieri nu am intalnit ceva similar. Doar dupa ce ajungi la Holbina si vezi cu ochii tai schimbarile care au avut loc acolo intelegi ca este o obligatie pentru tine ca pescar sportiv sa sustii cu mijloacele de care dispui acest gen de proiecte. Delta Dunarii ar avea nevoie de mai multi oameni ca cei care administreaza acum incintele de la Holbina 3 Bibani.

PS. In perioada scursa de la data la care am scris aceste randuri (dar n-am putut sa le public mai devreme din cauza unor probleme tehnice), Malin Musatescu a fost numit guvernator al Deltei Dunarii. Este unul dintre putinii oameni pe care ii cunosc si de ale carui bune intentii sunt convins in totalitate. Vreau sa ii urez mult succes in noua functie si sa il asigur si din acest colt de pagina de sustinerea noastra totala si neconditionata. Iar pentru a lega cumva evenimentul de subiectul acestui articol, sper ca va reusi sa foloseasca Holbina 3 Bibani drept exemplu de proiect de dezvoltare durabila pentru intreaga Delta a Dunarii.