Ca in fiecare din ultimii patru ani, sfarsitul perioadei de prohibitie aduce cu el o  etapa de campionat national in Delta Dunarii. Anul acesta, pentru cele doua etape din Delta, AG a LRS a hotarat sa ofere participantilor doua zile de antrenament oficial, exact asa cum se intampa si la Campionatele Mondiale organizate de FIPS-CIPS.

Temerile privind o eventuala presiune prea mare au fost spulberate de numarul mare de stiuci masurate de arbitri in cele doua zile de concurs. “Naturalul” ofera in continuare surprize placute, in ciuda zvonurilor ca sectorul de concurs e colmatat de vegetatie in proportie de 80% sau ca pestii raspund extrem de greu.

In conditiile in care barcile au inceput sa plece catre locurile de pescuit la ora 6.30, noi am pus in barca a -10-a stiuca punctabila la ora 8:18 in prima mansa si la 8:16 in cea de-a doua. Adica dupa aproximativ o ora de pescuit efectiv.

Daca punem la socoteala si ca cea mai mare stiuca, adusa la masuratoare de echipa Ciprian Danilov – Ciprian Hrisca, si prinsa- spre satisfactia noastra- la o oscilanta BERTI Doli nr.1, a avut 86cm, putem intelege cu adevarat forta uriasa de regenerare a Deltei si a pestilor care o populeaza.

In prima mansa noi am prins undeva in jur de 30 de stiuci punctabile, dar din pacate nu am reusit sa ne clasam decat pe locul 14, suma lungimilor celor mai mari 10 stuci fiind 497cm.

In a doua mansa, desi am pus in barca ceva mai putine stiuci punctabile – cred ca aproximativ 20, am reusit o clasare mult mai buna, locul 6, cu 517cm, cu toate ca am pescuit cu o ora si ceva mai putin, deoarece – la fel ca multi alti concurenti – am preferat sa admiram furtuna din finalul mansei de pe terasa camerei noastre de la  Egreta resort.

Majoritatea stiucilor le-am prins la oscilante, in special la LINX, ES si LUCKY RT, dar am avut rezultate bune si la spinnerbait.

 Desi cu 20 de puncte mansa nu speram la o clasare foarte buna, nivelul foarte ridicat la care sunt majoritatea echipelor din campionat a facut posibile rasturnari foarte spectaculoase ale clasamentului, ducandu-ne, in final pe cea de-a treia treapta a podiumului de etapa.

Clasamentele extrem de stranse aduc cu ele si nenumarate calcule post-concurs privind o eventuala captura intr-una sau alta dintre manse. Ca sa nu ne lasam nici noi mai prejos… o stiuca ceva mai imbracata in prima mansa ne-ar fi saltat de pe ultima pe prima treapta a podiumului.

Cred ca am avut aceasta stiuca in lanseta pentru cateva secunde, dar din pacate nu am reusit s-o aduc la barca…

Absolut remarcabil nivelul premiilor oferite de catre organizatori cu ajutorul sponsorilor. Multumim si din acest colt de pagina pentru premiul extrem de substantial oferit de American Nautics, Navtron, Herakles, Cormoran Resort si Ciucas.

Urmeaza etapa de la Bicaz, speram cu pesti mai multi si mai uniform raspanditi pe suprafata lacului decat la etapa de anul trecut. Fir intins tuturor!

Dupa o pauza de aproape 5 luni, sezonul competitional LRS 2016 a debutat cu Cupa Ligii – Relax Trophy, desfasurata in weekendul trecut, la Sarulesti.

Desi initial eram destul de decisi sa nu participam la acest concurs, inclusiv pentru a putea participa la un eveniment petrecut in familie exact in weekendul cu pricina, in ziua in care am vazut ca lista de participanti este aproape integral completata, am realizat ca nu putem sta acasa.

Au urmat trei antrenamente, in trei weekenduri consecutive, in care am reusit sa reperam cateva locuri care tineau peste in mod constant. Adevarata incercare era insa sa gasesti locuri in care sa poti spera la capturi care sa conteze in clasament;  salai de peste 50cm.

Strategia de baza a fost – ca in cazul majoritatii echipelor prezente – sa ne prindem 5 salai punctabili cat mai repede, dupa care sa incercam sa pescuim pe locuri mai izolate si mai putin pescuite (desi sunt  aproape imposibil de gasit in conditiile unui concurs cu 50 de barci).

In prima zi am reusit sa prindem primii 5 pesti din primele doua locuri in care am pescuit. Doi dintre ei – 52 si 61cm – aveau sa ramana in fise si la finalul mansei. Eugen a insistat sa pescuim la “Rapa mica de la tigani” in cautarea unor exemplare mai “imbracate”, desi in ultimii ani avusesem rezultate foarte slabe in acest loc.

Dar inspiratia lui avea sa ne aduca in lansete doua exemplare superbe de 79 si 67cm, care ne-au ajutat sa castigam detasat prima mansa a concursului.

Am folosit – pe toata durata concursului – lansete Daiwa Steez de diverse puteri si actiuni, echipate cu mulinete Daiwa Infinity Q, Certate, Steez, Caldia. Salaul de 79cm a fost capturat cu lanseta Daiwa Steez, mulineta Daiwa Certate, fir Stroft GTP, jig Gamakatsu si shad Daiwa D-Fin de 10cm.

In mansa a doua am alergat mult mai mult in cautarea primilor 5 pesti, iar cand am reusit intr-un final sa-i adunam, am realizat ca sunt numai pesti foarte mici, intre 41 si 44cm. In ultimele trei ore ale zilei am cautat pesti cu care sa-i inlocuim, dar din pacate pentru noi am reusit o singura captura notabila, un salau de 62cm.

Datorita avansului considerabil din prima zi si faptului ca echipele clasate pe locurile imediat urmatoare nu au avut nici ele rezultate prea bune in aceasta mansa, am ramas si dupa a doua zi pe primul loc, dar la distanta foarte mica de urmatoarele echipe. Ecartul a scazut de la 38cm la numai 2cm dupa aceasta mansa secunda.

In ultima mansa am ales sa pescuim pe apa mica, la “Moara”, unde cateva echipe avusesera rezultate foarte bune in ziua precedenta. Am strans repede 5 pesti, de 41-44-50-56-57cm, dupa care am cautat in alte locuri sa inlocuim macar cei doi pesti mici. Am reusit s-o facem, dar cu pesti foarte putin mai mari (doi salai de 45cm.). Au fost totusi acei 5 centimetri care ne-au mentinut pe ultima treapta a podiumului, in lipsa lor am fi terminat concursul pe locul 4.

Pe langa faptul ca a fost prima data cand am fost in postura de a lupta pentru un loc pe podium la Sarulesti, ramanem si cu amintirea unei capturi absolute memorabile. Salaul de aproape 8kg prins de Eugen in prima mansa a fost in final cel mai mare salau prins in concurs si ne-a adus si trofeele si premiile acordate pentru aceasta performanta.

Concursurile cu aditionare de centimetri sunt mult mai disputate decat cele cu puncte mansa. Problema e ca norocul poate juca un rol mult mai important in stabilirea ierarhiei finale. Rezultatul nostru de la Sarulesti sta marturie acestei teorii. O mansa excelenta in prima zi ne-a mentinut pe podium in ciuda unei manse secunde foarte slabe. Daca pentru o etapa de campionat este un algoritm ineficient, acolo fiind nevoie sa alegi cei mai constanti pescari drept castigatori, pentru un concurs din afara punctelor din CNS-LRS Newmarkt este o decizie inspirata, pastrand un suspans mult mai mare pana la final. Ca dovada, am pierdut primul loc la 7cm, locul 2 la 2cm si am castigat locul 3 la numai 3cm fata de locul 4 si la 10cm de locul 5. Un singur peste in plus sau in minus al oricarei echipe clasate intre primele 5 ar fi putut schimba radical clasamentul.

La finalul acestui concurs maraton (3 manse a cate 9 ore), ramanem cu primul nostru podium la Sarulesti, reusind ca confirmam prestatia onorabila de la etapa de campionat din toamna trecuta, cu o captura cum noi n-am mai prins niciodata pe acest lac, si cu amintirile unui concurs reusit si dinamic, in care organizatorii si sponsorii au facut eforturi absolute remarcabile, pentru care merita toate felicitarile.

La final va invitam sa urmariti drilul cu cea mai importanta captura a noastra de la Cupa Ligii – RELAX Trophy 2016:

In weekendul 19-21 aprilie s-a desfasurat la Periprava prima etapa a CNS Newmarkt – divizia Master. Am pastrat traditia si l-am rugat pe colegul nostru Cristi Albu, castigatorul premiului pentru cea mai mare captura – 92 cm – sa ne spuna in doua vorbe povestea unui nou record capturat la un spinnerbait BERTI. Felicitari!

Recunosc de la bun inceput ca am considerat in trecut spinnerbaitul drept o naluca de peste mediu, punctabil, o naluca greu de rezistat marlitelor aflate in floarea varstei. Mi se parea o naluca perfecta pentru concursurile dedicate stiucii, buna atat pentru a acoperi suprafete mari de apa, cat si pentru a prospecta in detaliu stufurile specifice Deltei. Asta pana cand cateva competitii interne sau pur si simplu partide de stiuca de placere au dat cele mai mari capturi pescarilor ce au pescuit la acest tip de naluca – Eugen la Cupa Periprava 2012, Mircea Teodorescu – Cupa Cormoran 2013 sau Petre la o filmare realizata in toamna la Cormoran.

Drept pentru care pe langa cele deja existente in trusa, l-am mai rugat pe Eugen sa imi faca doua modele pentru etapa de Master de la complexul Ultima Frontiera, de data asta intr-o combinatie de culori pe care nu o aveam sipe care mi-o doream de ceva vreme: alb-negru/rosu: un Shallow Killer S-03-603 si un Spinnerbait cu skirt de 11 grame S-03-323.

SPINNERBAIT – O CERTITUDINE
Am fost hotarat sa insist pe genul acesta de naluci in concursul de la Periprava, avand experienta anilor trecuti, drept pentru care in prima mansa am si prins 3 stiuci punctabile din cele 5 avute, la un model ceva mai vechi, care de la primul concurs aici, in 2011, mi-a rasplatit increderea si care in timp a devenit talismanul meu la stiuca.

Cu certitudinea ca merge si anul asta, am inceput mansa a doua de la Periprava tot cu spinnerbait, dar un model ceva mai discret, mai adaptat conditiilor din incinta numarul 9, o incinta cu apa ceva mai mica, foarte curata, plina de palcuri de stuf si vegetatie. Shallow Killer de 7 grame in culoare alb-negru/rosu (cu trailer soft de culoare alba cu doua codite, fara hook trailer), cu o paleta Colorado si una salcie pe capat, un model care dupa cum ii spune si numele si o arata si greutatea iti permite sa abordezi mai eficient locurile descrise mai sus. S-a dovedit a fi o alegere inspirata, avand in ziua a doua o noua zi perfecta la stiuca. Am prins 15 stiuci (toate la acelasi model) cele mai multe stiuci prinse intr-o mansa din concurs. Printre acestea, dupa prima stiuca din mansa, una de 37 de cm, si inca doua punctabile, am reusit saprind si cea mai mare stiuca a competitiei, stiuca ce avea sa devina si record personal: 92 de centimetri.

Am lansat din scurt, nu mai mult de 10 metri, si atacul a venit foarte repede, stiuca plecand de langa stuf. Initial am crezut ca e mai mica, insa cand s-a apropiat de barca si-a dezvaluit adevarata alura. Drillul a fost unul muncit, din cauza faptului ca nu am avut minciog mare; am scapat-o o data, crezand ca de tot, insa am reusit in final sa o aduc in barca si sa o duc repede la masurat. Satisfactia a fost imensa dupa ce am masurat-o si em eliberat-o… cel mai bun rezultat din competitiile la care am participat pana acum.

PLEDOARIE PENTRU SPINNERBAIT
Daca ar fi sa recomand spinnerbaitul unui pescar incepator as face-o din tot sufletul pentru ca:
• Este o naluca de tatonare ce iti permite sa acoperi suprafete mari intr-un timp mai scurt
• Este o naluca ce poate fi pescuita in zone cu obstacole precum stepi, stuf, iarba, pietre si praguri, deoarece rama metalica pe care este montata protejeaza carligul de agatatura
• Datorita combinatiilor de culori, palete, carlige, poate fi adaptata pentru un pescuit agresiv sau mai discret, pentru un pescuit in suprafata sau in apa mai adanca
• Are o vibratie perfecta ce o recomanda si la un pescuit la stiuca intr-o apa a carei claritate nu e foarte buna
Fie ca doriti cantitate sau calitate la stiuca va recomand sa incercati un spinnerbait de la Berti pentru ca nu exista stiuca sa-i reziste. Pe bune!

Prima etapa a Diviziei Open a CNS a avut loc weekendul trecut la Uzlina. Pentru noi aceasta etapa a insemnat satisfactia faptului ca cea mai mare stiuca a concursului a fost prinsa cu un spinnerbait BERTI. L-am rugat pe Mircea Teodorescu de la Aqua Fishing Club, autorul acestei performante si castigatorul premiului oferit de LRS pentru cel mai mare peste din concurs sa ne spuna povestea acestei capturi in cateva cuvinte:

Totul a inceput in urma cu 2 ani, cand intr-o discutie cu Petre German (unul dintre producatorii nalucilor BERTI), cautand solutii pentru o naluca special dedicata stiucii, mi s-a recomandat spinnerbait-ul. Am achizitionat atunci spinnerbaituri din doua gramaje 11grame si 14grame. Acestea aveau diverse forme ale paletelor si bineinteles diverse culori .

Dupa mai multe incercari efectuate anul trecut la Periprava, am ajuns la concluzia ca un spinnerbait rosu cu gri de 11 grame, care avea paleta finala in forma de frunza, dar cea initiala in forma rotunda, este cea mai potrivita.(Atunci cu acest spinnerbait iesisem locul 1 in prima mansa, iar la final ma clasam pe locul 6 in urma lui Mihai Sofonea care bineinteles folosea acelasi tip de naluca.)
Anul acesta in prima etapa din divizia Open a LRS de la Cormoran-Uzlina, am pescuit exclusiv cu acest spinnerbait, avand foarte mare incredere in el, dupa evolutia de anul trecut .

A fost clar o naluca selectiva care se adresa pestilor de talie mare. Dovada o face faptul ca media capturilor mele a fost de 66 de cm, una din cele mai bune. In poza se poate vedea in spatele meu in stanga exact tipul de zona in care a fost prinsa cea mai mare stiuca din concurs, o zona in care trestiile erau iesite din apa putin, si erau foarte rare.

Atacul a survenit la o distanta de aproximativ 5 m de barca eu fiind in acel moment neancorat, lasat liber in bataia vantului. Drillul a durat peste 20 de minute. Exemplarul avea exact 99,8cm fiind omologat conform regulamentelor LRS pe fisa de arbitraj ca fiind de 99cm.
In poza de mai jos se poate vedea un alt exemplar deosebit prins in aceeasi zi, zi in care eu personal am avut cele mai mari satisfactii in pescuitul stiucii. “Mititica” asta are doar 80 de cm .

Stiuca de 99,8cm este in acest moment recordul meu personal la stiuca, record pe care mi-as dori sa il pot depasi in curand… tot cu un spinnerbait marca BERTI.

La sfaristul lunii aprilie a avut loc la Periprava prima etapa a Campionatului National Neumarkt – Divizia Master, iar specia tinta a fost stiuca. Singura experienta anterioara pe aceasta locatie era etapa de anul trecut si tinand cont de aceasta mi-am pregatit o trusa de spinnerbaiti bine pusa la punct.

In prima mansa am intrat pe incinta cu apa limpede si aspect de “japse”. Am pescuit in permanenta miscare, tatonand locuri noi, folosind un combo Daiwa Steez de baitcasting, fir textil Stroft nr.3,  iar ca naluci –  spinnerbaituri de 11gr cu doua palete, cu skirtul white-chartreuse si fire-tiger. Am reusit sa punctez cu 31 de stiuci, una dintre ele masurand 105cm, reprezentand noul record de dimensiune al Campionatului National de Spinning.

A fost a-17-a captura a primei manse, dar pana la ea punctasem numai cu stiuci de maxim 68cm. Imediat dupa atac, desi am fost surprins de forta cu care pestele lupta, am reusit s-o aduc destul de repede la barca, unde m-am confruntat cu o problema delicata: stiuca nu incapea in minciog. Dupa doua-trei incercari esuate, eforturile mele au starnit amuzamentul lui Sabin care m-a sfatuit “prieteneste” sa folosesc gafa. In cele din urma am reusit s-o introduc cu capul in minciog, am lasat lanseta langa mine si am apucat-o cu mana dreapta de coada, reusind s-o ridic in barca.

Urmatoarea provocare a fost extragerea spinnerbaitului din gura stiucii, deoarece forta cascatorului era insuficienta pentru a-i departa falcile. In cele din urma am reusit sa speculez momentele scurte in care stiuca deschidea gura pentru a incerca sa respire.

Cunoscand grija administratorului pentru astfel de capturi, m-am deplasat imediat la punctul de masura, unde – beneficiind de intelegerea lui Cristi Bunghez, care se afla la masuratoare – pentru care ii multumesc, am inmanat stiuca arbitrului pentru masurare, eu fiind nevoit sa raman in barca din cauza accesului greoi catre mal. La introducerea in jgheab, arbitrul a avut o surpriza, deoarece pestele depasea lungimea acestuia, necesitand o procedura mai “speciala”.

In 2007, in etapa de la Rogojesti am reusit sa punctez cu 248 de capturi, record de numar de pesti intr-o etapa care nu a fost egalat pana astazi. Cu toate acestea, captura de la Periprava este mult mai importanta pentru mine intrucat a fost prinsa cu o naluca BERTI.

Premiul pentru Cea Mai Mare Captura a fost oferit de catre firma Relax Spinning Expert, care mi-a completat trusele cu “gume” pentru etapa care urmeaza la Sarulesti si careia ii multumesc si cu aceasta ocazie.

Din pacate, calitatea pozelor cu stiuca nu este una grozava, deoarece majoritatea sunt capturi de imagine din filmarea realizata de Radu Silea, de la F&H Channel, care se afla la acel punct de masura si care – spre sansa mea – a filmat intreaga scena a masuratorii.

Realizarea de naluci sau modele noi este una dintre preocuparile noastre prioritare: avem in permanenta naluci pe care le testam impreuna cu prietenii nostri inainte de a le include in oferta. Anul trecut am testat o oscilanta noua, i-am ajustat curbura si nervura in forma literei “V” pana a ajuns la o evolutie ideala atat pe tractiune continua cat si pe cadere si care ne-a adus rezultate notabile, atat noua personal cat si celorlalti “testeri” de ocazie. Pe tractiune continua, lingura balanseaza stanga-dreapta mentinandu-si varful pe aceesi directie , iar pe cadere are o evolutie “nervoasa” dar de amplitudine mica, putand fi “jucata” aproape pe loc.

Daca in portofoliul multor producatori de naluci exista culoarea Redhead, noi va propunem Redtail, inspirati de faptul ca unii pesti prada (rosioara, babusca sau biban) au caudala rosie, iar atacul stiucii vizeaza de multe ori exact acest “semnal” vizual.

In toamna, cand naluca ajunsese deja in varianta finala, am pescuit cu ea in cadrul Cupei Total Spinning 2011 organizata de APC21 la Snagov. Dintre 5 stiuci pe care le-am capturat in cele sapte ore ale mansei, una am prins-o la spinnerbait si patru la oscilanta aflata in teste. Dintre ele, doar una a fost punctabila, dar a fost suficient de “mare” (56cm) incat  am castigat – in premiera – premiul pentru cea mai mare captura. Intrucat am considerat intotdeauna ca acest premiu este doar o chestiune de noroc  in contextul in care se face punctarea in competitiile de spinning de la noi, numele noii naluci, care initial era REDTAIL, a fost “suplimentat” cu adjectivul LUCKY (norocos).

Lucky Redtail a fost lansata in cadrul Expoaventuri 2012 – editia de primavara, iar succesul de care s-a bucurat a fost unul foarte mare. Am echipat-o cu ancora de vanadium, i-am atasat ochi 3D si am lacuit-o cu o rasina speciala impotriva coroziunii si a zgarieturilor. Sunem convinsi ca aceasta oscilanta nu va va insela asteptarile si speram sa fie la fel de “norocoasa” si pt. dvs.
Fir intins! Daca n-ati avut noroc, incercati un “Lucky Redtail”!