EFTTEX, VIA DELEGYHAZA
Prima incercare de a ajunge la Delegyhaza am facut-o in toamna trecuta. Cunostintele care ne invitasera acolo si urmau sa se ocupe de obtinerea permiselor ne-au “cancelat” cu doar cateva zile inainte. Am luat legatura cu Erno, si el un pasionat al pescuitului la rapitor care locuieste in Budapesta. Am aflat ca permisele sunt destul de greu de obtinut la inceput de Noiembrie si ca oricum nu este o perioada grozava pentru pescuitul la bass. A doua incercare esuata a fost la inceputul lunii mai, cand Vlad s-a razgandit cu cateva zile inainte de “decolare”. Acum imi dau seama ca tot raul a fost spre bine, intrucat lacul este unul destul de mic, iar 4 barci cu cate doi pescari care sa se afle pe apa concomitent ar fi fost cam multe.
A treia oara a fost cu noroc. Impreuna cu Malin, Vlad si Sorin am pescuit timp de doua zile pe ceea ce pescarii maghiari numesc “unul dintre cele mai bune lacuri de Black Bass din Ungaria”. Din punct de vedere al pescuitului povestea este destul de scurta… la al doilea lanseu am prins un bass de cca 800 de grame la spinnerbait, ceea ce m-a facut sa nu mai renunt la aceasta naluca pana la finalul excursiei.
Unul cate unul, si partenerii mei de pescuit au trecut la spinnerbait intrucat era in mod evident cea mai eficienta naluca in aceasta perioada. Am prins o medie de cca 10 pesti de om, din trei generatii: cei mai mici in jur de 400-500gr, cei mai mari undeva pe la 1.5kg, iar generatia de mijloc- majoritara – era reprezentata de exemplarele de 700-800grame. Toate aceste greutati au fost estimate, neavand la noi niciun cantar. E posibil sa fi gresit putin la evaluare, dar in niciun caz in mod semnificativ.
Lacul de la Delegyhaza este format intr-o veche exploatare de nisip din lunca Dunarii, dar suficient de departe de aceasta incat sa nu-i afecteze ecosistemele. In paranteza fie spus, chiar vorbeam cu Malin ca nu am vazut nicaieri in lume balastiere facute direct in albia raurilor, asa cum se intampla la noi.
La inceputul anilor 2000 lacul a fost invadat de o specie care a inceput sa faca ravagii si in Romania: somnul pitic. Numeroasele exemplare de stiuca si salau gasite inecate cu pesti din aceasta specie invaziva, precum si diminuarea drastica a populatiei de pesti pasnici din cauza ca somnul pitic este un mare consumator de icre, i-au determinat pe administratorii lacului de la Delegyhaza sa incerce diverse variante pentru a scapa de aceast musafir nepoftit.
Dupa mai multe incercari esuate, acestia au decis sa incerce si varianta Black Bass. Bass-ul este unul dintre singurii dusmani naturali ai somnului pitic, iar la Delegyhaza a fost varianta castigatoare, intrucat astazi nu mai exista aceasta specie, iar ulterior acest lac a devenit o afacere, pescarii maghiari – si mai nou si cei romani- luand cu asalt bass-ii proaspat acomodati in fostele balastiere.
O zi de pescuit la Delegyhaza te costa in jur de 100 de lei, cu cazare si trei mese incluse. Daca mai adaugam transportul de la Bucuresti, rezulta undeva pe la 6-700 de lei pentru trei zile de pescuit. Adica aproximativ ca la Valea Argovei. Noi am pescuit doar doua zile, deoarece in cea de-a treia am facut o scurta excursie la Viena, intrucat acolo se desfasura Efttex-ul, cel mai mare targ de scule de pescuit din Europa.
Recunosc, am fost putin dezamagit… in primul rand de aspectul saracacios al standurilor, foarte putini expozanti acordand atentie design-ului – in al doilea rand pentru ca multe companii nu venisera sa-si prezinte noutatile, ci doar pentru stabilirea unor legaturi de afaceri, iar in cel de-al treilea – dar nu in ultimul rand- de atmosfera de acolo: principala grija a expozantilor fiind de a nu le fi copiate produsele. S-a creat o adevarata psihoza pe aceasta tema, iar evenimentul se desfasoara intr-un climat de secretomanie si suspiciuni. Exista standuri in care nu pot intra decat reprezentantii media. La standul Shimano, de exemplu, nici macar acestia nu aveau acces, decat cu programare facuta anterior prin email. Iar bomboana de pe tort… la unul din expozantii chinezi, alaturi de juvelnice, erau expuse plase si “parasute”.
Atmosfera de efttex seamana foarte mult cu cea de la TIB-urile de dinainte de ’89. Daca ar trebui sa aleg astazi intre o noua vizita la efttex si o zi in plus de pescuit la Delegyhaza, mai mult ca sigur as alege a doua varianta.