JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

EFTTEX, VIA DELEGYHAZA

Prima incercare de a ajunge la Delegyhaza am facut-o in toamna trecuta. Cunostintele care ne invitasera acolo si urmau sa se ocupe de obtinerea permiselor ne-au “cancelat” cu doar cateva zile inainte. Am luat legatura cu Erno, si el un pasionat al pescuitului la rapitor care locuieste in Budapesta. Am aflat ca permisele sunt destul de greu de obtinut la inceput de Noiembrie si ca oricum nu este o perioada grozava pentru pescuitul la bass. A doua incercare esuata a fost la inceputul lunii mai, cand Vlad s-a razgandit cu cateva zile inainte de “decolare”. Acum imi dau seama ca tot raul a fost spre bine, intrucat lacul este unul destul de mic, iar 4 barci cu cate doi pescari care sa se afle pe apa concomitent ar fi fost cam multe.


A treia oara a fost cu noroc. Impreuna cu Malin, Vlad si Sorin am pescuit timp de doua zile pe ceea ce pescarii maghiari numesc “unul dintre cele mai bune lacuri de Black Bass din Ungaria”. Din punct de vedere al pescuitului povestea este destul de scurta… la al doilea lanseu am prins un bass de  cca 800 de grame la spinnerbait, ceea ce m-a facut sa nu mai renunt la aceasta naluca pana la finalul excursiei.

Unul cate unul, si partenerii mei de pescuit au trecut la spinnerbait intrucat era in mod evident cea mai eficienta naluca in aceasta perioada. Am prins o medie de cca 10 pesti de om, din trei generatii: cei mai mici in jur de 400-500gr, cei mai mari undeva pe la 1.5kg, iar generatia de mijloc- majoritara – era reprezentata de exemplarele de 700-800grame. Toate aceste greutati au fost estimate, neavand  la noi niciun cantar. E posibil sa fi gresit putin la evaluare, dar in niciun caz in mod semnificativ.


Lacul de la Delegyhaza este  format intr-o veche exploatare de nisip din lunca Dunarii, dar suficient de departe de aceasta incat sa nu-i afecteze ecosistemele. In paranteza fie spus, chiar vorbeam cu Malin ca nu am vazut nicaieri in lume balastiere facute direct in albia raurilor, asa cum se intampla la noi.

La inceputul anilor 2000 lacul a fost invadat de o specie care a inceput sa faca ravagii si in Romania: somnul pitic. Numeroasele exemplare de stiuca si salau gasite inecate cu pesti din aceasta specie invaziva, precum si diminuarea drastica a populatiei de pesti pasnici din cauza ca somnul pitic este un mare consumator de icre, i-au determinat pe administratorii lacului de la Delegyhaza sa incerce diverse variante  pentru a scapa de aceast musafir nepoftit.

Dupa mai multe incercari esuate, acestia au decis sa incerce si varianta Black Bass. Bass-ul este unul dintre singurii dusmani naturali ai somnului pitic, iar la Delegyhaza  a fost varianta castigatoare, intrucat astazi nu mai exista aceasta specie, iar ulterior acest lac a devenit o afacere, pescarii maghiari – si mai nou si cei romani- luand cu asalt bass-ii proaspat acomodati in fostele balastiere.

O zi de pescuit la Delegyhaza te costa in jur de 100 de lei, cu cazare si trei mese incluse. Daca mai adaugam transportul de la Bucuresti, rezulta undeva pe la 6-700 de lei pentru trei zile de pescuit. Adica aproximativ ca la Valea Argovei. Noi am pescuit doar doua zile, deoarece in cea de-a treia am facut o scurta excursie la Viena, intrucat acolo se desfasura Efttex-ul, cel mai mare targ de scule de pescuit din Europa.

Recunosc, am fost putin dezamagit… in primul rand de aspectul saracacios al standurilor, foarte putini expozanti acordand atentie design-ului – in al doilea rand pentru ca multe companii nu venisera sa-si prezinte noutatile, ci doar pentru stabilirea unor legaturi de afaceri, iar in cel de-al treilea – dar nu in ultimul rand- de atmosfera de acolo: principala grija a expozantilor fiind de a nu le fi copiate produsele. S-a creat o adevarata psihoza pe aceasta tema, iar evenimentul se desfasoara intr-un climat de secretomanie si suspiciuni. Exista standuri in care nu pot intra decat reprezentantii media. La standul Shimano, de exemplu, nici macar acestia nu aveau acces, decat cu programare facuta anterior prin email. Iar bomboana de pe tort… la unul din expozantii chinezi, alaturi de juvelnice, erau expuse plase si “parasute”.

Atmosfera de efttex seamana foarte mult cu cea de la TIB-urile de dinainte de ’89. Daca ar trebui sa aleg astazi intre o noua vizita la efttex si o zi in plus de pescuit la Delegyhaza, mai mult ca sigur as alege a doua varianta.

Daiwa Performance Long Sleeve

Este evident pentru toata lumea ca atunci cand pescuim la rapitor din barca nu putem profita decat cu totul si cu totul intamplator de umbra naturala. Din acest motiv, pentru a rezista in zilele toride de vara, este foarte important sa ne imbracam cu haine potrivite, care sa ne protejeze cat mai bine de razele soarelui.


Deoarece la mijlocul lunii mai caldura se instalase deja in zona de sud a tarii, cu ocazia unei vizite la sediul Arrow am decis ca inainte de etapa de la Uzlina sa-mi completez garderoba cu o camasa special conceputa pentru pescuit: Daiwa Performance Long Sleeve. Decizia a fost una inspirata, deoarece aceasta camasa mi-a asigurat confortul termic  necesar pe durata intregului concurs.


Camasa este conceputa dintr-un material sintetic special care are urmatoarele proprietati: protejeaza de razele solare directe si de reflexia din apa a acestora; in cazul in care a fost udat se usuca rapid, fibra neabsorbind apa; isi pastreaza culoarea – nu se decoloreaza de la soare si transpiratie si nu se pateaza, petele iesind la prima spalare; este rezistent la vant si la curentul puternic din timpul deplasarii cu viteze mari.


Camasa este echipata cu doua buzunare, cu inchidere securizata cu arici, usor de accesat si cu o singura mana, suficient de spatioase pentru a depozita mici accesorii necesare la pescuit. Manecile pot fi ajustate deoarece au prevazuta la interior o mica bretea care le fixeaza dupa ce au fost suflecate.

Pe partea din spate, camasa este prevazuta cu o decupare pe toata latimea, dublata cu plasa, pentru o ventilare eficienta.


Pentru multi, legatura dintre DAIWA si industria textila poate parea surprinzatoare, dar pe piata japoneza exista o gama foarte larga de haine DAIWA dedicate pescuitului, create impreuna cu designeri niponi. Am purtat aceasta camasa la mai multe partide de pescuit si am remarcat si apreciat ca, pe langa toate avantajele pe care le-am descris mai devreme, are si o croiala foarte comoda, cu adevarat adecvata unui pescuit dinamic, cu miscari ample ale bratelor. Camasa DAIWA Performance Long Sleeve le va fi foarte utila acelora care inteleg ca e bine sa se protejeze de soare in timpul pescuitului.

UZLINA

Weekendul trecut a avut loc la Uzlina etapa a doua a CNS Master 2013. A fost o etapa excelenta pentru noi, reusind sa ne clasam – in premiera pentru o etapa a CNS – pe primele doua locuri ale podiumului.


Spinnerbait-ul cu skirt a fost din nou argumentul principal, cele mai prinzatoare modele fiind Shallow Killer-ul si modelul de 11 grame cu doua palete. Culorile cele mai eficiente au fost alb-negru/rosu si o culoare noua, careia de-abia “ii taiasem panglica” cu o zi inaintea concursului: orange-negru/chartreuse.


Petre: “Daca in prima mansa am pescuit cu un shallow killer alb-negru/rosu cu doua palete colorado si un spinnerbait de 11 grame orange-negru/chartreuse colorado-salcie, in a doua mansa am pescuit cu un shallow killer orange-negru/chartreuse colorado-salcie si cu un spinnerbait de 11 grame alb-negru/rosu, tot colorado-salcie. Marea majoritate a stiucilor (mai exact 14 din 16 in prima mansa si 16 din 17 in cea de-a doua) le-am prins la shallow killer, insistand cu ele datorita faptului ca puteau fi pescuite mai bine in conditiile de vegetatie abundenta de la Uzlina.”


Eugen: “In prima jumatate a mansei intai, perioada in care vantul nu a batut aproape deloc, am pescuit cu oscilante: Linx nr.2 nickel si Pollo, tot nickel. Am simtit nevoia sa pescuiesc cu oscilante deoarece stiucile stateau ascunse in spatiile inguste din stuf si pentru a le determina sa atace era nevoie sa insist pe prezentare, tinand naluca in acel loc cat mai mult timp. Am prins astfel 11 din cele 17 stiuci.

In a doua parte a mansei, precum si in mansa a doua am prins exclusiv la spinnerbait, strategia de baza fiind un pescuit in permanenta miscare; powerfishing 100%. Culorile cele mai bune au fost alb-negru/rosu si culoarea noua orange-negru/chartreuse – combinatie realizata si la sugestia lui Vlad Tocae. Desi nu am fost la antrenamente la Uzlina, iar vestile venite de acolo erau ingrijoratoare in special din cauza invaziei vegetatiei,  Petre m-a incurajat, spunandu-mi ca o sa obtinem un rezultat bun, deoarece stapanim bine tehnicile de pescuit la stiuca in apa mica… iar rezultatele i-au dat dreptate!“


Din fericire ne-am luptat indirect in acest concurs, clasamentul de dupa etapa de la Periprava plasandu-ne in grupe diferite la Uzlina. In prima mansa am reusit sa castigam fiecare dintre noi sectorul din care am facut parte: Eugen cu 17 stiuci, iar eu cu 16. Daca dupa repriza castigata la Periprava, am prevazut ca voi avea o mansa a doua mai slaba, in interviul acordat lui Malin Musatescu la Uzlina i-am spus ca am convingerea ca de data aceasta voi avea o clasare foarte buna si in mansa secunda. Fiecare pescar isi cunoaste – sau ar trebui sa-si cunoasca – punctele forte si punctele mai slabe. Precizia cu care mi-am anticipat rezultatele in mansele secunde de la aceste prime doua etape este o dovada puternica a faptului ca spinningul de competitie nu este un joc de noroc.


In mansa a doua ne-am castigat din nou sectoarele, eu cu 17 stiuci iar Eugen cu 10. Am incheiat astfel la balotaj, fiecare cu cate doua puncte mansa, eu pe locul 1 cu 33 de stiuci, Eugen pe 2 cu 27. Am reusit sa profit astfel de ceea ce Eugen a anticipat inca dinainte sa plecam de acasa: cei care intra in prima mansa pe sectorul mai mic vor avea sanse mai mari sa castige balotajele din clasamentul final. Pe locul al treilea a terminat brasoveanul Rares Boeriu cu 7 puncte mansa si 16 stiuci, majoritatea prinse – dupa cum ne-a spus- tot la un spinnerbait BERTI. Premiul pentru cea mai mare captura a plecat la Arad impreuna cu Adelin Avram, care a reusit sa prinda o dintoasa de 102cm.


Cu Cupa Cormoran am pus punct etapelor de stiuca de anul acesta. Urmeaza ca bibanul, cleanul si salaul sa-si puna amprenta asupra clasamantelor CNS. Fir intins tuturor!