Ziua ZERO

Maine dimineata ne urcam in masina si pornim catre Bolsena, unde urmeaza sa se desfasoare saptamana viitoare editia a 18-a a CM de Bass. Chiar daca am condus de cand am permis in jur de un million de kilometri, am ceva emoții legate de drumul lung cu barca. Sper sa ajungem cu bine si sa fie un imbold pentru alte vacante de pescuit in Europa cu ambarcatiunea proprie.

Ziua 1

Am ajuns cu bine la Balaton, locul in care aveam rezervata cazarea pentru aceasta noapte. Am fost placut surprins de faptul ca de la Bucuresti pana aici mai exista doar Pitesti-Sibiu si vreo 15km pe la Deva unde mergi pe drum national. In rest, am circulat doar pe autostrazi. Seara am baut cate doua beri si am mancat un gulas excelent la un local din Balaton. Sunt rupt de oboseala, m-am pus in pat de doua minute si mi se inchid ochii. Maine dimineata o luam de la capat…

Ziua 2

A fost o zi infernala, dar totusi suntem multumiti ca am scapat doar cu atat. Am ajuns la cazare noaptea tarziu, dar fara barca. Cand mai aveam vreo 250km pana la Bolsena, s-a spart rulmentul de la roata stanga de la peridoc. Am avut noroc sa oprim intr-o benzinarie de pe autostrada undeva intre Bologna si Florenta probabil destul de repede dupa eveniment si am observant ca din butuc iesea fum.

Am inceput sa dam telefoane la toti prietenii care ar fi putut sa ne ajute cu ceva. Din pacate nu am reusit sa rezolvam nimic… si fiind duminica si ofertele de pret pentru o platforma care sa ne aduca barca la Bolsena au fost pe masura… aproape cat costul unui peridoc nou. Dupa ce initial eram resemnati ca vom sta in benzinarie ca sa incercam sa rezolvam problema cu un service mobil maine dimineata, dupa vreo trei ore am hotarat cu acordul baietilor de la benzinarie sa legam peridocul de un stalp si sa mergem la Bolsena sa dormim. Am ajuns dupa miezul noptii rupti de oboseala, am descarcat toate bagajele si ne-am bagat la odihna.

Ziua 3

Dimineata in timp ce ne beam cafeaua iar baietii isi pregateau barcile si sculele pentru prime zi de pescuit pe Bolsena, Alexandra, gazda noastra ne-a spus ca are un prieten roman (de fapt basarabean) pe nume Sasa care are un service auto in Orvieto (un mic orasel la vreo 30km de Bolsena) si ne-ar putea ajuta cu peridocul.

L-am luat pe Sasa cu noi in masina, am fost In Viterbo (alt orasel din zona) la un magazin de piese auto de unde am procurat rulmenti si simeringuri, dupa care am plecat catre benzinaria unde a dormit barca. Din pacate la fata locului am descoperit ca problema era ceva mai grava decat am crezut… butucul era afectat de rulmentul spart. Eugen a ramas cu barca in benzinarie, iar eu cu Sasa am plecat cu butucul la Bologna pentru a incerca sa cumparam unul similar sau sa-l reparam pe cel avariat. Din pacate, n-am reusit sa rezolvam nimic. In benzinarie, exact in momentul in care eram resemnati cu gandul ca va trebui sa mai facem si maine 500km pentru a reveni la barca cu butucul pe care Sasa il va repara intre timp la Orvieto, a aparul numitul (dupa cum am flat mai tarziu) Johnny Mondialul… “Ce faceti bai baieti aici? Bagati-i ma o conserva si puteti sa mergeti asa cu ea pana in tara! Eu repar tractoare si remorci mari asa! Noroc ca am vazut ca sunteti romani, ca altfel nici nu va bagam in seama!” Si asa am facut. Multumim, Johnny! Si, sontac-sontac, cu opriri in fiecare benzinarie pentru a verifica roata astfel “reparata” am reusit sa ajungem cu barca la service-ul lui Sasa din Orvieto si inapoi la Bolsena pe la miezul noptii si rupti de oboseala dupa inca o zi de stat numai in masina si de condus peste 1000km. Baietii au iesit pe apa si au luat primul contact tomnatic cu bassii de pe Bolsena. Pareau destul de multumiti, dar nu am intrat in prea multe detalii, pentru ca noua numai la pescuit nu ne sta gandul acum. Sper ca maine sa reusim sa terminam epopeea asta cu rulmenti.

Ziua 4

Din pacate nu am reusit sa rezolvam problema nici astazi. Am plecat dimineata cu speranta ca dupa pranz sa putem intra la pescuit. Din pacate, dupa inca un drum la Viterbo dupa rulmenti si simeringuri noi a inceput sa ploua si sa bata un vant napraznic. Intr-o scurta pauza de ploaie, Sasa a incercat sa resolve problema, dar simeringurile nu erau cele potrivite. Magazinul de piese era déjà inchis, asa ca maine trebuie sa o luam de la inceput. Sunt la capatul rabdarii si puterilor… Baietii au intrat iar la pescuit, dar din cauza vremii a trebuit sa iasa destul de repede dupa pranz. Au prins ceva pesti si astazi, dar iar nu am retinut mare lucru din ce au povestit. Informatiile legate de pescuit imi intra pe o ureche si imi ies pe cealalta.

Ziua 5

In sfarsit am reusit sa ajungem cu barca la Bolsena. Dimineața am facut iar tura obisnuita Bolsena- Viterbo- Orvieto pentru simeringuri. Am ajuns dupa ora 16 in Bolsena si am reusit sa ne pregatim si noi sculele pentru maine. Din pacate se anunta iar vant foarte puternic. Sper sa putem totusi sa intram pe apa. Baietii au déjà trei zile de antrenament, din cate ii vad sunt destul de increzatori. Mare noroc am avut cu Sasa, chiar nu stiu ce am fi facut fara el. Inutil sa va povestesc ca toata distractia asta a costat mult mai mult decat ne-ar fi costat in Romania. Piesele (rulmentii si simeringurile) au costat de cca 6 ori mai mult decat ne-ar fi costat acasa. Am cheltuit in total peste 1200euro pentru a schimba un rulment…

Ziua 6

Aplicatiile meteo nu mint. De la prima ora vantul facea imposibil pescuitul in jumatatea de nord a lacului, unde este orasul Bolsena. Am plecat cu barcile pe sosea la Capodimonte si am reusit sa intram pe apa pentru vreo 3-4 ore doar in proximitatea portului. Am prins foarte multi pesti, dar fara capturi semnificative. Cei mai mari aveau intre 700 si 800g. Maine se anunta vreme mult mai buna si sper sa putem pescui cum trebuie. La intoarcere, waze-ul a facut putin misto de noi si ne-a dirijat pe o ruta alternative printr-o mica localitate cu strazi foarte inguste si pante foarte abrupte. A fost interesant cu barca pe acolo…

Ziua 7

Am pus barca pe apa in Bolsena dimineata la prima ora. Cand sa intram la pescuit, am vazut carabinierii verificand actele de la barcile echipelor din Germania. Am zis ca decat sa vina ei la noi, mai bine mergem noi sa intrebam daca avem toate actele ok. Totul bine, totul ok… dar unde va este asigurarea? Stiti, ca noi in Romania nu facem asigurari RCA la barci… Da, dar aici este obligatoriu sa ai asigurare pentru barca, motor termic si motor electric. Au urmat cateva ore de cosmar… intai la companiile locale de asigurari care ne-au explicat ca nu au cum sa ne faca ele asigurari dupa care telefoane in tara la toti prietenii care se ocupa cu asa ceva.

Am rezolvat cu greu si am intrat pe apa dupa ora 14. Am prins cativa pesti, cel mai mare de 1,100kg la spinnerbait. Am incercat sa pescuim in special pe zona in care in primavara am prins cei mai multi pesti mari care acum are foarta multa vegetatie, dar era plin de pescari de crap. Privind inapoi, a fost bine ca am intrebat carabinierii: o echipa din Croatia nu a facut acest lucru, a iesit pe apa la pescuit inselandu-le vigilenta si in cele din urma a platit 607 euro amenda.

Ziua 8

Astazi a fost ultima dintre cele 6 zile de antrenamente pe care ni le programaseram la plecarea din tara si prima zi de pescuit fara problem pentru noi. Am cautat platouri cu apa de 7-10m si am pescuit cu live-scopul in special la drop-shot. Am prins foarte multi pesti de 7-800g si unul de 1.590kg. Din pacate, tragand linie ne dam seama ca am pescuit mult prea putin… sper sa putem sa compensam in cele doua zile de antrenamente oficiale.

Ziua 9

Astazi a fost prima dintre cele doua zile de pauza inaintea startului antrenamentelor oficiale. Am profitat de ocazie si am facut o plimbare cu masinile prin Toscana avand ca punct final orasul Siena. Nu o sa intru in detalii, dar daca aveti ocazia, Siena e un oras care merita vizitat.

Ziua 10

Dimineata am fost sa ne inregistram la hotelul unde este tabara principala a organizatorilor. Evident, la receptie am intalnit si o romanca din Focsani care ne-a asigurat ca toti romanii din Bolsena ne vor tine pumnii.

Dupa inregistrare am facut o scurta plimbare la Bagnoregio, un orasel din apropiere unde exista un sat medieval, Civita de Bagnoregio care in prezent mai are doar sase locuitori permanenti… unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat vreodata.  

Dupa amiaza ne-am intors la Bolsena, am mai facut ceva ajustari la barca, am inlocuit un maner crapat de la livewell, ne-am odihnit o ora iar seara am fost la o conferinta anti-dopping organizata de FIPS. Maine incepem antrenamentele oficiale.

Ziua 11

In prima zi de antrenament oficial am avut parte de soare si vreme foarte calma. Fara sa ne omoram cu pescuitul am reusit sa prindem cinci pesti de 1-1.5kg (in total cam 6kg din cei mai mari cinci). Am incercat foarte multe tehnici si naluci, dar pestii cei mai multi i-am prins la drop-shot si topwater.

Rares si Mircea au prins si ei bine, ceva mai bine decat noi. Mihai si Marius au avut o zi slaba… sper sa-si revina maine ca erau cam cazuti psihic. Seara am fost la ceremonia de deschidere si la masa festiva, unde am remarcat ca italienii nu mananca deloc legume… ci doar carne si pizza in exces.

Ziua 12

A doua zi de antrenament, vreme închisă. Am pescuit exclusiv zone pe care nu le știam, dar nu am mai găsit mai nimic. Am prins foarte mulți pesti, dar mici… cei mai mari cinci cu media undeva la 7-800g. Rares si Mircea au prins tot cam ca noi, dar ma bucur ca Mihai si Marius au prins mai bine si si-au mai revenit. Seara Rares a fost la sedinta capitanilor… maine plecam în grupa B.

Ziua 13

Chiar ca 13… am avut doar doi pesti mari în lansete, unul la drop-shot si unul la topwater, dar i-am scapat pe amandoi. Sunt primii pesti mari (pesti mari le spunem pestilor de peste 1kg) pe care ii scapam in dril de cand suntem la Bolsena. La final, doar locul 44 la perechi. E cea mai slaba clasare a noastra dintre toate mansele de campionat mondial la care am participat. Sper ca maine sa ne descurcam mai bine. Baietii au reusit niste rezultate onorabile: Rares si Mircea locul 25 iar Marius si Mihai locul 30. La natiuni suntem pe 13 din 15. De acum sper sa mergem in sus.

Ziua 14

Astazi a fost ceva mai bine. Am reusit sa prindem un peste de 1.740kg la topwater in prima parte a mansei, dupa care a trebuit sa ne adapostim la Marta, in partea sudica a lacului ca sa ne ferim de vijelie si valuri. Am prins foarte multi pesti, dar toți la fel, pe la 5-700g. E clar ca ceva ne scapa, si avem si o mica banuiala… la cantarul oficial, in timp ce ne asteptam randul la coada, Eugen a urmarit cu atenite la acvariu pestii celorlaltor echipe si a tras concluzia ca marea majoritate a pestilor mari sunt prinsi pe apa mica.

Maine trebuie sa incercam sa schimbam strategia. La finalul zilei, noi am fost pe locul 31. Mihai si Marius pe 30, iar Rares si Mircea pe 36. In clasamentul pe natiuni, am ramas pe 13, dar suntem destul de aproape de locurile 12, 11 si 10. (PuertoRico, Austria si Portugalia). Mai sus nu cred ca mai avem vreo sansa (Canada e pe locul 9 cu aproape 50 de puncte mansa in fata noastra)… dar daca maine reusim sa schimbam ceva in bine, am mai putea urca un loc- doua.

Ziua 15

Astăzi am înțeles in fine cum ar fi trebuit sa pescuim. Spinnerbait în apa de 3-5 metri, cu vegetatie…

Am prins 4 pesti mari (media de 1,720kg) si unul de 0.830kg – toti la spinnerbait-, si cu un total de 7.710kg am reusit sa ne clasam pe locul 13 in ultima mansa.

Rares si Mircea au facut si ei o mansa foarte buna, locul 15 cu 7.310kg (avand si recordul echipei, un peste de 2.290kg), iar Mihai si Marius au fost pe 35. La natiuni am reusit sa fim pe locul 6 in clasamentul zilei si sa urcam pana pe locul 10 in clasamentul final, adica cea mai buna varianta pe care o luam in calcul aseara.

La perechi, Rares si Mircea au terminat pe locul 23, noi pe locul 29 iar Mihai si Marius pe 32 din 45 de echipe. Eu zic ca e onorabil, tinand cont de faptul ca pescuim atat de rar la bass.

Dupa cantar am participat la festivitatea de premiere si la masa festiva si am profitat de ocazie sa schimbam cateva cuvinte cu noul membru din echipa de profesionisti SUA, Joey Cifuentes, un tip extrem de prietenos si de modest, la fel ca toti ceilalti pescari din echipa. Pentru cei care nu stiu, Joey a fost anul trecut ROY in Bassmaster, reusind sa castige doua etape, o performanta fantastica pentru un pescar aflat la primul sezon in Bassmaster Elite.

Ziua 16

Dimineata ne-am facut bagajele in fuga, am scos barca și ne-am apropiat de casa cu 1000km. Am mers încet si am verificat periodic rotile de la peridoc. Totul e in regula. Ne-am cazat la Balaton, in acelasi loc ca la venire, si- la fel ca atunci- cred ca in maxim 5 minute o sa dorm dus.

Ziua 17

Am ajuns cu bine acasa. Mulțumim Alexandra pentru gazduire si ospitalitate, multumim Sasa pentru sprijinul in rezolvarea problemei cu peridocul, multumim Johnny Mondialu’ pentru ca ne-ai schimbat starea de spirit intr-un moment de cumpana in care aproape ca ne venea sa punem barca pe o platforma si sa plecam inapoi catre casa. Multumim colegilor de echipa Rares si Mircea, Mihai si Marius si multuimim in primul rand sponsorilor care au facut posibila participarea noastra la aceasta a 18-a editie a CM de BASS: Igna Instal, 2AFarm, BlauIT, Arrow International, Rapture, Finaqua, Boats Expert și VilaVictoria Ramnicu Valcea.

CM BASS 2023. Lagos Sabor, Torre de Moncorvo, Portugalia

Ziua 0. Ne-am trezit la ora 2.00. Dupa un drum mult prea lung si obositor raportat la distanta dintre Bucuresti si Torre de Moncorvo, (*dupa o scurta oprire in Porto pentru recuperarea bagajelor si lansetelor de la sediul Digi unde ajunsesera intacte datorita lui Emil Grecu caruia ii multumim inca o data), am ajuns pe la 10 seara in micul orasel de destinatie, iar prima oprire a fost la Sabor Pesca, magazinul de pescuit al lui Francisco Morais, personajul principal in tot ceea ce inseamna pescuitul pe lacul Sabor. De aici am ajuns repede la locul de cazare, printr-un labirint de stradute putin mai late decat masina.

Echipa este formata anul acesta din capitanul Rares Boeriu, managerul Razvan Ghindaoanu, echipa RomaniaA Cosmin Schiopu – Silviu Haran, echipa RomaniaB Eugen German si subsemnatul, echipa RomaniaC Vasile Jarda – Pavel Calance. Speram ca impreuna sa reusim o clasare cat mai onorabila.

Ziua 1. Am dormit ca un prunc. Dimineata am baut repede o cafea si am plecat catre lac. Cele trei barci din care vom pescui erau deja pe apa. Eu si Eugen am pescuit din cea mai mica barca, impreuna cu Luis, un pescar din Lisabona care iubeste lacul Sabor, dar care din pacate nu a pescuit foarte des aici, asa ca nu cunoaste lacul in detaliu. Asa cum ne asteptam, fiind un lac pescuit foarte intens, lucrurile sunt destul de complicate. Am pescuit exclusiv pe coada principala. Am inceput dimineata cu un peste frumos prins la un vierme de la Zoom cu offset-jig, dupa care am avut o perioada destul de lunga in care nu am mai avut decat cateva atacuri de pesti foarte mici. Dupa pranz am prins doi la Dynamic Chatter-Jig iar spre finalul zilei am avut o serie cu multi pesti la spinnerbait, dar majoritatea de dimensiuni mici. Am prins în total 6 pesti de măsură (mai mari de 30cm), dintre care doi de peste un kilogram – cel de dimineata prins la vierme si unul dintre cei prinsi la spinnerbait.

Ziua 2. Azi am inceput pescuitul din zona in care am incheiat ziua de ieri si am prins mult mai bine. Am terminat ziua cu peste 20 de pesti punctabili, cel mai mare de 2.06kg si cativa de 0.8-1.2kg. Am mai avut doi pesti de cca 2kg scapati langa barca. Din pacate unul a plecat cu tot cu topwaterul pe care in atacase. Astazi, aproape toti pestii i-am prins la topwatere si skirtjiguri.

Ziua 3. Am ramas sa pescuim mai mult pe zone din apropierea barajului. Pare portiunea din lac cea mai pescuita, sau in orice caz, zona cu o densitate ceva mai mica de pesti. Am prins doi de peste 1kg, unul la skirtjig si unul la drop-shot. La finalul zilei am intrat intr-un golf in care am prins cred ca vreo 20 de pesti de masura, dar toti de 30-35cm. E o zona care va merita atentie in concurs strict in ideea sa faci repede cinci pesti de masura, desi probabil nu va fi mare realizare sa ai cinci pesti de masura.

Ziua 4. In ultima zi de antrenamente neoficiale am ramas pe zona din proximitatea primului pod de pe coada principala. Eugen a pescuit exclusiv la topwatere si a prins foarte multi pesti, dintre care si cativa de cca 1kg. Eu am incercat diverste tehnici cu naluci soft si e bine ca am început sa prind ceva încredere in dropshot. Cu siguranta cele mai bune naluci in perioada asta sunt topwaterele, dar am remarcat ca atunci cand pescuim amandoi cu topwatere scade dramatic numarul de atacuri. Si baietii din celelalte barci ne-au confirmat aceasta teorie. Per total, dupa cele patru zile de pescuit suntem destul de multumiti de rezultate si de faptul ca am reusit sa acoprim destul de multa apa. Am aflat ca pestii puncteaza de la 27cm, nu de la 30cm cum stiam noi si cum punctasera la ultimul concurs desfasurat pe lacul Sabor. In conditiile astea, chiar ca limita de cinci pesti nu mai inseamna nimic.

Ziua 5. Astazi a fost prima dintre cele trei zile de pauza pana la antrenamentele oficiale. Am dormit mai mult dimineata, ne-am baut cafeaua si am plecat in plimbare la Porto. Este un oras absolut superb, mult peste asteptarile mele. As fi preferat sa prindem o zi lucratoare, probabil nu ar fi fost atat de aglomerat, dar in tot cazul, m-am intors cu convingerea ca Porto va merita candva o vacanta urbana de cateva zile.

Ziua 6. Astazi a plouat in reprize aproape toata ziua. Ne-am odihnit, am facut o scurta sedinta tehnica pe o masa din parc si am notat pe harta mare toate zonele pe care am prins sau am avut atacuri. La pranz am mancat la singurul restaurant deschis duminica in Torre de Moncorvo, unde am revenit dupa somnul de frumusete pentru o bere si o gustare de seara.

Ziua 7. A fost o zi lunga si obositoare. Dimineata ne-am mutat cu cazarea undeva la vreo 30 de kilometri de Torre de Moncorvo, la Valonquinta, in Vilaflor, un orasel ceva mai mare, Din pacate, nu au incaput toate natiunile la acelasi resort in Torre de Moncorvo iar noi vom locui impreuna cu delegatiile din Croatia si Zimbawe. Am fost totusi norocosi, Canada si Serbia stau intr-un motel dintr-o benzinarie iar in fiecare dimineata vor veni sa ia micul dejun impreuna cu noi. Dupa amiaza ne-am intors la teatrul municipal din Torre de Moncorvo pentru gala de deschidere. Restaurantul pt cina e departe de locul nostrum de cazare, cam la 20km. Va fi destul de obositor sa facem atatea drumuri cu masinile, dar nu prea avem variante alternative.

Ziua 8. Din pacate, antrenamentul oficial de astazi a fost anulat din cauza conditiilor meteo. Sincer sa fiu, nu stiu care era situatia pe lac, dar la noi vremea parea destul de prielnica pentru pescuit, reprize scurte de ploaie linistita, vant slab. Dimineata am fost pana la garajul de barci sa ne lasam bagajele pentru maine, iar dupa amiaza am facut o scurta plimbare printre reprizele de ploaie in Vilaflor si am mancat cate un hamburger. In timpul zilei este foarte complicat sa gasesti un loc unde sa mananci ceva decent. Toate restaurantele se deschid seara la 7-8. Vecinii croati au profitat de pauzele dintre reprizele de ploaie pentru a-si testa nalucile la piscina din curte.

Ziua 9. Astazi am avut prima si singura zi de antrenament oficial. Am pescuit trei din barca, impreuna cu Rares si am prins cativa pesti de masura intr-un golf care insa pare sa fie vizat de destul de multe echipe. Am avut si doi pesti buni: unul de 1,76kg la topwater și unul de 2.02kg la skirt-jig. Seara am facut o mini sedinta in care am trasat o strategie comuna pentru prima zi de concurs.

Ziua 10. Din pacate, astazi cand am ajuns la garajul de barci, unde se face jonctiunea cu proprietarii barcilor care au si rol de arbitrii, am fost anuntati ca prima mansa a fost anulata din cauza ca zona in care se afla lacul este sub cod rosu de furtuni. Anularea mansei a generat multa frustrare si nemultumiri majore, dar organizatorii ne-au explicat ca, in ciuda faptului ca si ei considera ca vremea nu este atat de rea incat sa nu se poata pescui, din cauza codului rosu resposabilitatea lor ar fi una foarte mare in cazul in care ar avea loc vreun incident pe apa. Dupa amiaza, cand Rares si Razvan au fost la sedinta capitanilor am facut o plimbare pe jos prin Vilaflor, unde, printre picaturile de ploaie, am gasit un orasel primitor si cochet.

Ziua 11. Prima mansa. Nu stiu pentru alte activitati, dar pentru pescuit in mod sigur astazi a fost o vreme mult mai rea decat cea de ieri. Nu a mai plouat aproape deloc, dar am indurat un vant de 60-70km/h cu rafale de peste 100km/h. Nu am putut pescui deloc pe zonele unde am prins pestii cei mai mari in antrenamente. Am avut vreo 20 de pesti punctabili, dar din pacate erau toti cam la fel… cand incercam sa-i comparam, balanta abia daca reusea sa incline pentru unul dintre ei. Unul singur a iesit putin din tipare… 0.766kg (la topwater), iar cu un total de 2.555kg din cinci pesti ne-am clasat doar pe locul 33 din 42 de echipe. Dimineata am mai scapat doi pesti ceva mai mari langa barca, dar calculele facute cu clasamentul mansei in fata ne-au aratat ca nici ei nu ne-ar fi ajutat foarte mult. Vasile și Pavel au fost performerii mansei, reusind sa aduca in barca doi pesti mari, de 2,429kg si 1,4kg si cu un total de 5.203kg au reusit o clasare excelenta: locul 11 (devansand si una dintre echipele SUA: Scott Martin – Scott Canterbury). Cosmin si Silviu au reusit si ei sa-si faca limita de cinci pesti, dar fara capturi remarcabile, clasandu-se pe locul 39 cu 2.085kg.

Ziua 12. In mansa a doua, vremea s-a schimbat radical. Vantul a fost foarte slab, in anumite momente inexistent, facand pescuitul mult mai placut. Am reusit sa prindem foarte repede primii cinci pesti punctabili, dupa care am inceput sa-i inlocuim. Azi am avut cu siguranta cel putin 30-35 de pesti punctabili in barca. La jumatatea mansei inlocuiseram deja primii cinci pesti si stateam mai bine decat ieri, avand in livewell cinci pesti cu media de peste 0.600kg. In a doua jumatate a mansei, am reusit ca printre multi alti pesti care nu ne mai ajutau, sa aducem in barca si trei pesti buni, unul de 1.640kg la topwater si inca doi de 1-1.100kg (unul la drop-shot si unul la fluke), iar cu un total de 5.004kg am reusit sa ne clasam pe locul 9 in mansa a doua (avand si noi satisfactia de a depasi in aceasta mansa doua dintre cele trei echipe ale SUA: Fred Roumbanis – David Fritz si Jacob Wheeler – Dustin Connell). Cosmin și Silviu au avut probleme cu barca pe drumul de intoarcere, si a trebuit sa-i asteptam la cantar pana seara tarziu impreuna cu organizatorii, oficialii fips si echipa Germaniei. A fost destul de interesant… daca greutatea totala din cei cinci pesti pe care ii aveau in livewell s-ar fi incadrat in intervalul 2.637 – 2.999kg, ar fi schimbat campioana mondiala la natiuni: Germania ar fi urcat pe locul 1 iar SUA ar fi coborat pe 2. Au fost insa 2.410kg si locul 30 pentru ei in aceasta mansa.  Vasile si Pavel au avut din pacate o zi mult mai slaba, prinzand un singur peste punctabil, de 0.480kg. si locul 42 in mansa a doua.

Rezultatele finale ne-au asezat la individual pe locul 20 din 42, o clasare pe care noi am considerat-o mai mult decat onorabila. La natiuni, locul 11 din 14 reprezinta o clasare modesta, dar totusi cea mai buna clasare dintre cele trei participari ale echipei nationale la CM de Bass desfasurate in Portugalia. La precedentele editii, desfasurate pe lacul Alqueva au fost locul 11 din 12 in 2010 si locul 10 din 10 in 2016.

Zilele 13-14. Am dormit ceva mai mult, ne-am finalizat bagajele in viteza, am baut o cafea si am parasit locatia care ne-a gazduit pe perioada concursului cu destinatia Digi Porto. Am lasat bagajele dupa care am mai avut cateva ore pentru ceva cumparaturi si o scurta plimbare prin centru. Aeroporturi, avioane, ceva emotii la Milano cu probleme la check-in si avionul prins la limita, si am ajuns acasa rupti de oboseala a doua zi dimineata. Ne-a frapat imaginea care te intampina din trenul Otopeni-Gara de Nord. Munti de moloz si gunoaie cum nu imi amintesc sa fi vazut nicaieri in alta parte a lumii. E dezamagitor ca nici macar primul drum pe care il parcurge un turist strain la intrarea in Romania nu putem sa-l intretinem cat de cat curat.

Le multumesc tuturor colegilor de echipa. In ciuda rivalitatilor din competitiile interne am functionat foarte bine ca echipa in Portugalia si ne-am simtit minunat impreuna. Sper sa mai avem ocazii si in viitor!

In final, dar in primul rand, multumim inca o data, si din acest colt de pagina tuturor  acelora care au facut posibila participarea noastra la acest eveniment: IGNA Instal, 2A Farm, AF Consulting, Arrow International, Armont, Baracuda, Blau IT-Services, Digi si Emil Grecu, Garmin, Gersim Impex, Givadi, Iony Fishing Club, Marelbo, Medoptic, Rotmac-Eco si Tati Group.

PROLOG.

Maine dimineata urmeaza sa plecam in USA pentru CM BASS 2022, sau pentru ceea ce organizatorii promit sa fie cel mai important eveniment de pescuit la rapitori organizat vreodata sub egida FIPSed. O sa incerc sa reiau un obicei mai vechi, acela de a tine un mini-jurnal in aceasta perioada. Sper sa am timpul si energia necesare sa scriu zilnic cateva randuri, pentru ca trecutul mi-a demonstrat ca daca nu scrii de acolo de la fata locului, ulterior e imposibil sa-ti retraiesti emotiile cu aceeasi intensitate iar cand incerci sa scrii, cuvintele parca nu mai au aceeasi greutate.

Adevarul e ca ne doream sa participam la acest eveniment, dar am ajuns printr-un concurs de imprejurari destul de alambicat. Initial ne-am inscris la CM de barca din Polonia, care pe 28 iunie s-a anulat. Din pacate, joaca asta de trei ani a polonezilor de-a “dezbracati-va ca organizam, imbracati-va ca nu mai organizam!” ne-a costat in cele din urma cateva mii de euro, pierduti pe biletele de avion care fusesera deja achitate.

Singura varianta viabila FIPS de pescuit la rapitori din barca la momentul respectiv era CM de bass din USA, asa ca ne-am luat vizele si ne-am inscris. Ulterior a aparut varianta barca Cehia, dar era cam ciudat sa ne retragem din USA… probabil am fi fost banuiti ca doar am vrut sa profitam de eveniment si sa ne luam vizele.

Nu pot sa nu imi exprim insa mirarea ca dintre urmatoarele echipe din clasamentul 2021 nu a fost nimeni interesat sa mearga pe fonduri proprii in Cehia. Cu atat mai mult cu cat si noi a trebuit sa ne ocupam singuri de asigurarea bugetului pentru USA. Si nu a fost mic deloc; e adevarat ca nici mult mai mare decat bugetul pentru Cehia.

ZIUA 0.

Am ajuns aseara tarziu, dupa un drum istovitor de aproape 30 de ore si cu ceva emotii legate de o aterizare ratata la Atlanta, dar important e ca am ajuns cu bine si odata cu noi au ajuns intacte toate lansetele si bagajele.

Locatia este superba, iar lacul arata minunat. Totusi, nu prea am inteles alegerea organizatorilor, dar probabil au avut motivele si calculele lor. Urmaresc competitiile de pescuit la bass din USA de aproape 20 de ani. Lake Murray este unul dintre cele mai complicate lacuri in ceea ce priveste numarul de capturi. Ca sa va faceti o idee, la ultimul concurs major desfasurat aici, Wiley X Summit Cup 2021, Kevin Vandam si Takahiro Omori (printre altii) au dat gherla.

Astazi ne-am odihnit si ne-am organizat, dar am avut timp si pentru cateva lanseuri de pe pontoanele din fata casei. Dani a prins primii pesti ai expeditiei. Nu erau punctabili (puncteaza bassii de peste 35,56cm(14inchi)) dar este un inceput promitator.

ZIUA 1.

Dupa o asteptare care parca nu se mai termina, pe la ora 10 au acostat in fata pontonului trei bassboaturi firstclass. Am luat primul contact adevarat cu lacul, am reusit sa prindem si cativa bassi, dintre care si doi de masura. Am mai si scapat vreo doi, am mai ratat… per total suntem multumiti de cum a decurs prima zi de antrenamente.

Lacul este absolut urias; daca nu te uiti pe gps in timp ce mergi, cu o harta printata e foarte greu sa-ti dai seama unde te afli. Wendell (ghidul nostru) este un pescar foarte bun, care de la anul va pescui in turnee de profesionisti.

ZIUA 2.

Astazi am reusit sa aducem in barca patru pesti de peste 14 inchi. Wendell a trebuit sa plece doua ore, astfel incat in acest timp am pescuit singuri pe la pontoane si am prins 3 dintre cei 4 pesti de masura, ceea ce ne ofera o doza suplimentara de incredere.

Seara am prins primii striped bass din viata noastra. A fost o nebunie totala. Pestii atacau in suprafata in toate directiile. Ghidul nostru parca intrase si el in transa.

Pe langa bucuria de a prinde o specie noua cu spinnertailurile BERTI, am avut si satisfactia de a ramane cu toate lansetele intregi, lucru care la un moment dat mi se parea foarte putin probabil la ce nebunie era in barca.

ZIUA 3.

As vrea sa uit cat mai repede aceasta zi. Wendell a avut probleme cu peridocul si nu a mai putut sa ajunga. Am stat singuri pe mal fara internet si telefon, deci fara nici o posibilitate de a lua legatura cu cineva.

Ceilalti baieti au pescuit cu rezultate din ce in ce mai bune iar ghizii le-au mai aratat si cateva zone productive. Zilele de antrenamente neoficiale au trecut parca prea repede, mai ales pentru noi, dar avem totusi un punct de plecare.

ZILELE 4 si 5.

Au fost cele doua zile de pauza de pescuit. Ieri am stat mai mult prin magazinele de profil din Columbia sa ne umplem trusele cu nalucile la care am avut cele mai bune rezultate. Ne-am intalnit si cu Wendell sa-mi recuperez o lanseta care ramasese la el in barca si ne-a sfatuit sa cautam pestii pe apa mica. Intr-un fel e bine, ca ne confirma rezultatele din cele doua ore in care am pescuit singuri la pontoane, dar pe de alta parte ma confuzeaza putin, pentru ca impreuna cu el am pescuit in special pe apa adanca, iar teoria lui initiala era ca asa va trebui sa pescuim si la concurs.

Astazi ne-am mutat la hotelul unde este organizat evenimentul iar seara am participat la festivitatea de deschidere. Impresionant. Sunt prezente 25 de tari de pe 6 continente, dintre care 19 cu delegatii complete. Pro-anglerii americani sunt mult mai vorbareti si mai prietenosi decat m-as fi asteptat.

ZIUA 6.

Prima zi de antrenament oficial. Am pescuit in echipe mixte, pentru a beneficia toti de cat mai multa informatie. Eu am pescuit cu Elvis, dar din pacate motorul termic de la barca nu mergea si am fost blocati pe langa zona de start. Tot raul spre bine, am reusit sa prind cel mai mare bass al expeditiei de pana acum, de vreo 2,5kg. Am prins multi pesti, dar majoritatea mici, a mai fost insa si unul de masura prins de Elvis.

Dupa pranz am iesit la mal sa presam organizatorii sa ne schimbe barca. Am intrat cu o barca noua, la care mergea totul impecabil, dar pesti de masura n-am mai prins. In celelalte barci, baietii au reusit sa acopere zone mai mari si au avut rezultate bunicele. Sau cel putin asa credem noi, e greu sa ne facem o idee foarte clara, ca nu avem cu cine sa ne comparam si nici informatii credibile despre celelalte natiuni. O sa vedem exact cum stam dupa prima mansa, la cantar. Seara am cazut lati de oboseala, nici la masa n-am mai ajuns.

ZIUA 7.

A doua zi de antrenament oficial. Am pescuit in echipele de concurs, incercamd sa acoperim in special zone pe care pana acum nu pescuiseram. Am avut doi pesti de masura, dar nu am mai gasit nici o zona care sa para sa merite atentie in concurs. Elvis si Dani au prins cei mai multi pesti dintre care si cativa maricei.

Avem incredere ca va fi bine maine, mai ales ca din ce am reusit sa aflam de pe la altii, nimeni nu a prins grozav, dar e posibil sa fie doar strategii de dezinformare. Vom vedea.

ZIUA 8. Prima mansa.

Inca ma intreb daca e un vis. Din 65 de echipe, am terminat pe locul 4, primii dupa echipele de profesionisti americani Fred Roumbanis & James Watson, Mark Rose & Anthony Gagliardi, Scott Martin & Scott Canterbury.  Am reusit sa facem 5 pesti cu doua ore si ceva inainte de finalul masei, dupa care am mai inlocuit trei dintre ei pe zone din proximitatea locului de start, pe care nu le aveam in vizor pentru mansele urmatoare.

Vasile si Pavel s-au descurcat si ei excelent, terminand pe locul 6 cu 5 pesti. Doar 8 echipe din 65 au prins 5 pesti, dintre care doua sunt din Romania.

Din pacate, lui Elvis si Dani li s-a descarcat bateria de la modem si nu am putut sa comunicam deloc cu ei pe durata mansei. Am inteles ca au avut din nou si ceva probleme cu barca… Per total e bine, speram sa reusim macar sa mentinem ritmul si in zilele urmatoare, pentru ca la natiuni suntem pe un nesperat loc 5.

ZIUA 9. Mansa a doua.

Astazi am reusit sa ne prindem mult mai repede primii cinci pesti de masura dupa care am pescuit pe niste zone noi din primul golf de langa baraj, iar spre finalul mansei am revenit pe zona de langa start unde am terminat pescuitul si ieri. Am reusit sa inlocuim trei dintre cei cinci pesti din livewell. Chiar daca este cea mai pescuita zona de pe lac, golful de la start (golful asta e cam cat lacul de la Valea Argovei) tine foarte multi pesti, printre care sunt si destul de multi bassi punctabili.

Am reusit astazi sa ne indeplinim singurul obiectiv pe care ni l-am propus pentru aceasta competitie: am invins una dintre echipele americane de profesionisti. Astfel, dupa doua manse suntem pe locul 4 la egalitate de puncte cu echipa de pe locul 3: Scott Martin si Scott Canterbury.

Vasile si Pavel au reusit si ei, din nou, sa-si faca limita de 5 pesti punctabili. Pare incredibil, dar din 65 de echipe, doar sapte si-au facut limita de 5 pesti in ambele manse: trei din USA, doua din Romania si doua din Africa de Sud.

La natiuni suntem in continuare pe 5, dar inca foarte aproape de locurile 4 (la un singur punct) si 3 (la 22,5 puncte). Daca maine reusim o mansa mare, am avea sanse la medaliile de bronz, atat la individual cat si la natiuni.

ZIUA 10.  Mansa a treia.

A fost bine, dar astrele nu s-au aliniat perfect. Am facut greu limita de 5 pesti, dar dupa aceea am gasit un “pattern” (umbra si copaci scufundati) si am reusit sa mai prindem patru pesti punctabili in ultima ora, dintre care doi au inlocuit pestii cei mai mici pe care ii aveam in livewell.

Din pacate am scapat un peste langa barca in drill, care e posibil sa ne fi ajutat foarte mult. Am terminat pe 5 din 65 de echipe la individual si pe 5 din 19 la natiuni. Seara a avut loc festivitatea de premiere, iar locul 5 de la individual ne-a oferit sansa de a fi pe scena impreuna cu castigatorii la intonarea imnului.

Pe langa asta, ramanem si cu satisfactiile de a fi fost cea mai bine clasata echipa din Europa si de a fi una dintre cele doar cinci echipe care au reusit sa prinda cate 5 pesti in fiecare dintre cele trei manse (trei echipe din USA, una din Africa de Sud si noi). Exact cum am prevazut, pestii au fost extrem de greu de prins pe Lake Murray.

Doar doua vorbe si despre tehnici si echipamente… am prins toti pestii punctabili din concurs cu tehnici finesse: drop-shot si shakey-head cu “viermi” de 15-20cm de la Zoom si Roboworm si am folosit aproape exclusiv echipamente de spinning: lansete Daiwa Steez si mulinete Daiwa Caldia.

Asa cum era de asteptat, americanii au castigat tot ce se putea castiga (8 trofee din 10: 6 pt podiumul individual, unul pt locul 1 de la natiuni si unul pentru cel mai mare bass prins in concurs – Fred Roumbanis 3,402kg).

ZILELE 11-12

Ne-am petrecut ultimele doua zile ale deplasarii in SUA mai mult prin magazine. Ieri am ramas in Columbia si am mai facut o tura prin magazinele mari de sport si pescuit: Palmetto, Academy, Sportsman’s warehouse si Dick’s, iar astazi ne-am deplasat la magazinul Cabela’s din Augusta.

Toate aceste magazine sunt impresionante prin dimensiuni, iar la Cabela’s te simti foarte bine si datorita amenajariilor interioare si exterioare, dar la raioanele de pescuit nu e nimic foarte spectaculos. Probabil daca am fi ajuns acum 20 de ani am fi avut un soc, dar in 2022 nu este ceva care sa te dea pe spate. Avem cel putin cinci magazine doar in Bucuresti (Marele Pescar, Totalfishing, Bigfish, FishingMall si Claumar) care rivalizeaza fara probleme marile magazine americane in ceea ce priveste raionul de echipamente de pescuit la rapitori. Singura diferenta majora e ca la ei, peste 90% dintre echipamente si naluci sunt pentru pescuit la bass.

Maine plecam spre casa si sincer sa fiu, de-abia astept sa ajung sa dorm la mine in pat.

ZIUA 14.

Dupa un nou drum istovitor, de vreo 25 de ore (inclusiv cele doua escale din Atlanta si Amsterdam) am ajuns acasa cu bine si cu toate bagajele si lansetele intacte. Ne va lua cateva zile sa ne revenim cu diferenta de fus orar, dupa care avem tot timpul sa ne uitam la poze si filmari si sa ne aducem aminte de ceea ce a insemnat cea mai importanta competitie de pescuit la care am participat vreodata. A fost minunat ca intr-un concurs de asemenea amploare si cu asa participanti sa luptam pana la final cu sanse reale pentru medalii atat la individual cat si pe natiuni.

Multumim Ligii Romane de Spinning pentru suportul oferit si tuturor sponsorilor care au facut ca visul noatru american sa devina realitate: 2A Farm Distribution, Igna Instal, Kosarom, Arrow International , Marelbo, Bucovina Bus, Blau IT, Repo Trailers, Baracuda, Givadi, Boats Expert, Epix Marine si Medoptic.

Multumim capitanului Rares si colegilor de echipa Vasile, Pavel, Elvis si Dani, alaturi de care ne-am simtit minunat in toate aceste zile, precum si lui Alex Spiac pentru ca ne-a inlesnit procurarea de barci pentru antrenamente. Ne pare rau ca nu ai putut fi aici cu noi!

Thank you, Chris Rutley for punctuality and because we felt as good in your boat as if was ours. Hope to see you next year in Romania or North Carolina for fish together!

Thank you, Wendell Causey for all your advice and encouragement. We felt great during the two days we fished together and we never forget that crazy evening when we cought our first stripers. Starting next year we will be your biggest supporters in the professional fishing competitions in the USA.

Va multumim tuturor celor de acasa. Chiar daca nu am avut timp sa scriem prea mult sau sa raspundem la toate mesajele venite de la voi pe parcursul sederii noastre acolo, am simtit in permanenta sustinerea voastra sincera.

Sper sa am timp cat de curand sa montez si ceva clipuri pe care le avem filmate cu camere statice in timpul manselor.

Dupa un prim an – 2020- dominat de pandemie, carantine si frustrari, 2021 pare sa ne fi adus  o toleranta ceva mai ridicata la restrictii si reguli noi. Pana cand vom scapa de blestemul covid, daca vom mai scapa vreodata, va trebui sa ne adaptam si sa ne obisnuim sa ne desfasuram pasiunea in niste conditii mai ciudate.

ETAPA 1. VALEA ARGOVEI. Am inceput sezonul in luna mai la Valea Argovei, cu o etapa foarte draga noua si unde am avut intotdeauna rezultate bune si foarte bune. Nici anul acesta nu a facut exceptie, reusind sa ne clasam pe locul 5 din 75 de echipe participante.

A fost un concurs extrem de dificil, cu parca totusi un numar prea mare de barci raportat la suprafata pescuibila a lacului., in care rabdarea de a pune peste langa peste intr-un mix optim de salai si bibani a fost strategia castigatoare.

ETAPA 2. DELTA DUNARII. Delta Dunarii ne-a intampinat in luna iunie cu ape foarte crescute si tulburi, cu stiuci active doar pe lacul Lumina, pe care organizatorii au decis in sedinta tehnica sa-l scoata din concurs in urma unui incident din ultima zi de antrenamente, cand sase barci au ramas captive in urma miscarii unor plauri, fiind scoase cu greu de acolo cu ajutorul unor localnici.

Intrucat pe celelalte lacuri din sector nu am reusit sa gasim stiuci decat intamplator, a trebuit sa ne adaptam strategiile mizand pe celelalte specii punctabile: salau, avat si biban. A fost o etapa cu rezultate pe muchie de cutit pana la final. Am reusit se ne clasam pe podium (locul 2 din 78 de echipe) si sa intram cu sanse serioase la lupta pentru podiumul CNALRS 2021.

ETAPA 3. BICAZ. Bicazul este unul dintre lacurile noastre preferate. In ultimii ani este pescuit extrem de intens si acest lucru se simte din plin. Pestii sunt din ce in ce mai putini, mai pretentiosi si mai greu de localizat, inclusiv bibanii mici fiind foarte greu de convins in perioada desfasurarii concursului.

Am reusit o noua clasare pe podium (locul 2 din 59 de echipe) si am ramas pentru etapa de la Snagov cu sanse matemetice dar doar teoretice atat la locul 1 cat si sa pierdem locul 2 la finalul CNALRS 2021.

ETAPA 4. SNAGOV. Calculele s-au confirmat. In ciuda faptului ca am reusit sa castigam acest concurs cu 41 de echipe participante, echipa Vasile Jarda – Pavel Calance ne-a insotit pe podium si si-a adjudecat titlul de Campioana ALRS 2021.

A trebuit astfel sa ne multumim cu locul al doilea si cu postura de titulari in echipa nationala 2022. Pe locul 3, Elvis Vigu si Daniel Dinu. Speram ca impreuna sa reusim o performanta cat mai buna in cazul (putin probabil la momentul in care scriu aceste randuri) in care CM FIPS se va desfasura anul viitor.

CUPA LIGII DDPC DELTA DUNARII. Desfasurata intr-o perioada in care vremea a fost mult mai putin prietenoasa decat la prima editie, Cupa Ligii DDPC ne-a oferit totusi prilejul petrecerii unei saptamani mai mult decat agreabile pe apa. In antrenamente am avut cea mai buna partida de pescuit la stiuca din ultimii ani pe natural, prinzand intr-o zi si jumatate 7 stiuci intre 59 si 68cm.

Din pacate pentru noi, aceasta experienta (destul de rara daca luam in calcul pescuitul la stiuca “pe natural” in ultimii doi ani) nu s-a prelungit si in timpul concursului, iar faptul ca ne-am construit strategia in principal pe pescuit la stiuca ne-a costat prea mult timp pentru a mai putea reveni foarte spectaculos in clasament. In ciuda rezultatului modest de anul acesta (locul 18 din 66 de echipe), DDPC ramane din punctul nostru de vedere cel mai spectaculos si bine organizat concurs de pescuit la rapitor din Romania.

BASS. Dupa ce in 2020 nu am reusit sa ne organizam nici o intalnire cu rapitorul rege, la inceputul lunii noiembrie ne-am luat inima in dinti pentru o partida de pescuit de pe mal pe lacurile de baraj din Cipru, pescuitul din orice tip de ambarcatiune fiind total prohibit in aceasta tara.

Cipru are lacuri multe si frumoase, portiuni lungi de mal inaccesibile sau foarte greu accesibile (va spun din proprie experienta pentru ca am facut si o baie neprogramata); din pacate este foarte multa mizerie pe maluri, foarte multi pescari si foarte putin “catch and release”. Patru oameni  pe cinci lacuri in cinci zile am reusit sa prindem cca 60 de pesti, majoritatea de dimensiuni mici. Mare parte dintre cei mai mari (vreo 10 din totalul de 60) i-am prins cu skirt jiguri combinate cu creaturi soft sau senko, unul singur a fost prins la un minnow deep diver.

HOLBINA. Am continuat sezonul de pescuit cu o excursie de trei zile la Holbina 3 Bibani, o locatie binecunoscuta pescarilor de stiuca si care nu mai are nevoie de prea multe prezentari. H3B a ramas din pacate una dintre putinele variante de pescit la stiuca pe incinta cu o suprafata pe care sa nu o poti acoperi din prima zi de pescuit. In perioada in care am pescuit noi, pestii nu au fost usor de prins dar am reusit sa aducem in barca si cateva stiuci demne de fotografiat.

Cea mai mare stiuca a mea (de cca 75cm) a atacat o montura URSU. Desi aveam informatii din numeroase surse privind eficienta acestui tip de naluca -inventata de Sylvan- in pescuitul stiucilor mari, eu personal nu reusisem pana acum sa prind cu ea decat stiuci de dimensiuni nesemnificative.

DELTA RASOVA. Pescuitul stiucii in perioada rece a anului aduce cele mai bune sanse pentru capturarea exemplarelor remarcabile. In masura in care vremea nu devine foarte neprietenoasa, este o perioada in care obisnuim sa cautam si noi stiuca pe locatii mai mici, unde in timpul sezonului cald nu prea reusim sa ne facem timp sa pescuim.

La inceputul anului am demarat un proiect pentru o serie de linguri de dimensiuni care pentru unii pot parea mult prea mari dar care ne-a fost sugerata de din ce in ce mai multi pescari de stiuca (si de bass) in ultimii ani. Dupa ce reusisem cateva capture la Holbina (inclusiv o rosioara?!), am fost extrem de satisfacuti ca ne-a confirmat asteptarile si pe lacul Vederoasa – Delta Rasova in ceea ce din pacate a insemnat daca nu ultima, cu siguranta una dintre ultimele partide de pescuit pe anul 2021.

Pentru anul care vine va dorim exact ceea ce ne dorim si noua. In primul rand sa fim sanatosi si sa avem cat mai mult timp disponibil pentru pescuit iar daca vom avea si capturile visate, ele pot fi privite ca niste bonusuri binevenite. Craciun fericit si un an minunat tuturor!

­­­­Scriam anul trecut despre spinnertail ca este o naluca plina de surprize careia intentionam sa-i acordam mai multe sanse in viitor. Desfasurarea ulterioara a evenimentelor nu a facut decat sa ne intareasca aceasta convingere si sa ne faca sa ne intrebam din nou de ce am folosit destul de putin acest tip de naluci in trecut.

Cu siguranta exista pescari care nu stiu ca “HELIC” este numele pe care noi l-am dat primului spinnertail pe care l-am realizat in urma cu peste 20 de ani datorita –evident- asemanarii cu un elicopter si evolutiei paletei atat pe tractiune cat si pe traictorie descendenta. Chiar am dat de curand peste un mini-catalog pe care il trimiteam prin posta pescarilor care il solicitau printr-un formular postat la noi pe site prin 1999-2000, in care apare si un Helic intr-o varianta incipienta, primul spinnertail BERTI.

Intre timp, in acceptiunea foarte multor pescari, HELIC este sinonim cu spinnertail, fapt plecat de la modul in care mai multi comercianti sau importatori de produse de pescuit si-au botezat- printr-o asociere de tip “Xerox”- aceasta categorie de naluci “helic” in loc de “spinnertail”.

Am avut anul trecut cel putin doua partide de pescuit in care spinnertailurile au facut diferenta fara doar si poate. Prima a fost la deschiderea sezonului, cand am prins o sumedenie de avati, stiuci, bibani si rosioare in conditiile in care in toata delta se prindea (cel putin stiuca) extrem de greu, asa cum, din pacate, s-a intamplat- cu mici exceptii- pe parcursul intregului an. Facand o paranteza, din punctul nostru de vedere noul ordin pe prohibitie pentru Delta Dunarii cu interzicerea retinerii capturilor de stiuca (printre alte specii) este absolut necesar. Altfel, probabil ca vom ajunge in curand sa “contemplam stiuca la muzeu. Da, da! La muzeu!”

Al doilea moment in care spinnertailurile ne-au ajutat sa facem diferenta a fost Cupa Ligii- DDPC 2020, un concurs cu un regulament inedit si cu 93 de echipe la start, unde, cu exceptia unui singur peste (stiuca de 69cm), toti ceilalti cu care am punctat in clasamentul final i-am prins la spinnertailuri de 14, 17 si 21g; mai exact, avati intre 52 si 59cm. Dupa ce m-am straduit sase luni sa-mi fac timp pentru asta, am reusit zilele trecute sa montez un scurt filmulet cu participarea noastra la Cupa Ligii DDPC 2020.

Nu o sa intru foarte mult in detalii legate de acest concurs, despre care s-a scris si s-a vorbit foarte mult, despre care s-au realizat numeroase filme. O sa punctez doar faptul ca nu pescuiseram niciodata inainte pe cca 70-80% din suprafata sectorului, ca ne-am antrenat cateva zile cu ajutorul lui Iliuta Goean de la https://www.descoperadeltadunarii.ro, ca am avut doi “sfatuitori” de nadejde carora tinem sa la multumim si din acest colt de pagina si ca am castigat detasat pentru ca am avut o strategie buna si un strop de noroc.

Cred ca astfel cade si ideea preconceputa ca diferenta la pestii mari se face din dimensiunea nalucii. Din punctul meu de vedere, este o eroare majora pe care multi pescari o fac destul de frecvent. Diferenta o poate face doar naluca cea mai asemanatoare cu pestii prada din respectivul moment. Exista cazuri in care aceasta diferenta va fi facuta de o naluca gigant si in egala masura exista zile in care cel mai mare peste va prefera o naluca de cativa centimetri.

Mi s-a intamplat asta in nenumarate ocazii. Cred ca am mai povestit despre stiucile de 10-12kg intepate in Suedia cu oscilante taifun de 5cm in timp ce pescuiam la pastrav, dupa zile intregi de pescuit la stiuca cu naluci gigant, in care reuseam foarte rar sa prind stiuci mai mari de 5-6kg. Am patit lucrul asta in trei excursii consecutive acum 10-15 ani. Sau despre stiuca de peste 10kg prinsa de Misu Sofonea la Holbina cu o oscilanta Banana nr.1, tot de 5cm, in conditii de concurs, cand toti incercam sa ademenim captura cu naluci din ce in ce mai mari. Probabil ca singurul rapitor la care se intampla foarte rar acest lucru este somnul.

Revenind la spinertailuri – am avut in ultimii ani diverse surprize legate de aceste naluci, de la castigarea mansei a doua la Campionatul Mondial in Africa de Sud pescuind la makriel, un peste absolut necunoscut pentru noi pana in acel moment, la partidele memorabile la stiuca si bibani record pe canalele deltei, la cleni prinsi pe apa de 15m in lacurile de munte sau la castigarea DDPC care ne-a adus cel mai mare premiu castigat vreodata la un concurs de pescuit.

Nu pot sa nu amintesc si de ultima surpriza pe care am avut-o telefonic in urma cu vreo doua-trei saptamani. In timp ce ma pregateam sa trimit un pachet cu spinnertailuri unui magazin de pescuit, am intrebat usor mirat… “Dar trage avatul acum?”, iar raspunsul m-a surprins total… “Ah, nu! Aici se pescuieste cu ele foarte mult la salau!”. I-am povestit acum vreo doua zile ui Andy si mi-a spus ca si el, impreuna cu Cox si Malin, au avut o partida memorabilia la salau cu spinnertailuri. Semn ca mai e loc de multe surprize si pentru noi.

In ciuda faptului ca cele doua modele de spinnertail pe care le produceam pana acum -Helic si FISHelic- vin cu o diversitate foarte mare de greutati, pescuind mai mult cu ele in ultimul timp am simtit in cateva randuri nevoia de ajustari de greutate mai fine. In special in acest sens, din 2021, printre noutatile noastre si-a facut loc si un nou membru in familia de spinnertailuri BERTI: SKELETONIK PRO – primul model de spinnertail proiectat in totalitate de noi. Am pastrat aceeasi solutie constructiva ca la modelele noastre deja consacrate, cu sarma dintr-o singura bucata indoita manual si cu fixarea paletei cu calaret; solutie mai complicata dpdv al manoperei, dar mult mai rezistenta in timp decat cea cu vartej incastrat din turnare.

Este spinnertailul care ne va ajuta la reglajele de finete in timpul partidelor de pescuit (in special in rauri sau in Dunare), avand greutati de 16-18-20-22 si 24g si o gama larga de palete si culori.

http://www.bertilure.ro/spinnertails.htm

Am incercat sa-mi aduc aminte cand sau daca s-a mai intamplat sa amanam prima partida serioasa de pescuit a anului pentru inceputul lunii iunie.

Am rascolit prin arhiva de fotografii si prin cutia cu ganduri si amintiri, iar daca s-a mai intamplat vreodata, cu siguranta nu a fost in ultimii 30 de ani.

Am trecut usor-usor peste probleme familiale, stare de urgenta, carantina, stari de alerta… si am asteptat cu sufletul la gura inceputul sezonului in Delta Dunarii.

Cu ceva peripetii, am ajuns la Egreta in dupa-amiaza primei zile in care pescuitul era permis post prohibitie si dupa cateva incercari nereusite de a gasi stiucile pe ghiolurile din zona Uzlina, am incheiat prima zi de pescuit din 2020 cu o scurta si intensa partida de jumatate de ora la avat,  cu capturi la aproape fiecare lanseu.

In zilele ce au urmat, am reusit sa localizam rand pe rand bibanii, avatii si stiucile – acestea din urma exclusiv in afara zonei de concurs- si ne-am bucurat de partide extrem de relaxante la fiecare dintre aceste specii.

Singurele constante au fost nalucile – surprinzator si pentru noi, cel putin in cazul stiucilor – spinnertail FISHhelic.  

Din pacate, lipsa unor similitudini cu oricare dintre anii anteriori a persistat si la prima etapa a campionatului si am avut parte de cel mai sarac in capturi concurs ALRS desfasurat vreodata in Delta.

Bibanii erau cantonati pe cateva fragmente de canale, iar intalnirea cu o stiuca tinea exclusiv de sansa. Noi am vazut cate una in cele doua zile in care ne-am antrenat pe sectorul de concurs, am prins doua in prima mansa, dintre care una singura punctabila, si niciuna in mansa a doua. In final, dupa o prima mansa in care am reusit sa ne clasam pe locul al treilea, am ocupat un modest dar totusi onorabil loc 10.

Situatiile speciale dau nastere la comportamente “speciale”, iar din acest punct de vedere a fost cu siguranta o etapa din care imi vor ramane in memorie forte multe aspecte si intamplari; unele dintre ele -din pacate- cu conotatii si adnotari negative.

Sa ne vedem sanatosi si voiosi la Bicaz! Prietenii stiu de ce!

Sulina, Septembrie 1983, prima excursie in Delta. Iti multumim!

[Show as slideshow]

Au trecut deja mai bine de trei luni de la finalul sezonului competitional 2019. O sa incerc sa-mi amintesc in cateva randuri cum s-au vazut cele 5 etape ale CNSR Bergenbier 2019 si participarea la CM din Africa de Sud din barca nr.2, Eugen German – Petre German.

CM Africa de Sud. Conform calendarului FIPS, in mod normal Campionatul mondial de pescuit la rapitori din barca se desfasoara toamna. In 2019 insa a fost o exceptie, Africa de Sud organizand cea de-a doua editie a Jocurilor Olimpice de Pescuit, care aduna la un loc cat mai multe din disciplinele FIPS. Astfel, am inceput anul competitional 2019 in luna februarie in Africa de Sud, dar nu o sa insist foarte mult asupra acestui concurs, intrucat am scris un mic articol si la momentul respectiv, pe care il puteti citi aici. Pe scurt, nu am avut posibilitatea unei deplasari pentru antrenamente pe pista de concurs, am incercat sa intelegem cat mai multe in cele doua zile de antrenament oficial, insa am reusit sa ne facem o idée clara despre lacul Loskop doar dupa prima mansa, in care am avut rezultate modeste. Am dominat mansa a doua, clasandu-ne pe primele doua pozitii, insa nu a fost suficient pentru a putea urca pe podium. Am terminat pe locul 4, o clasare onorabila dar oarecum frustranta in  conditiile rezultatelor mansei a doua.

Valea Argovei. Din pacate am avut o primavera destul de complicata. Eugen se operase cu doar trei saptamani inainte de concurs, astfel incat n-am avut cum sa ne antrenam. Am participat cu o saptamana inainte de etapa LRS la “Cupa Laurentiu Andronic” organizata de Aquamania tot la Valea Argovei. Am incercat sa verificam cat mai multe dintre locurile pe care prindeam salai cu ani in urma. Etapa LRS a fost un concurs dificil; nici o echipa nu a reusit sa puncteze cu 20 de salai in cele doua manse. Noi am reusit sa prindem 10 salai in prima mansa si 7salai + 3bibani in cea de-a doua. La final ne-am clasat pe locul 5 (din 53 de echipe participante), mult peste asteptarile pe care le-am avut de la acest concurs in circumstantele date.

Delta Dunarii. Locul 23- prima etapa din Delta din 2019 a reprezentat cea mai slaba clasare a noastra in cei 5 ani de cand etapele LRS se defasoara cu echipe de cate doi pescari. Probleme familiale ne-au tinut departe de apa intre aceste doua concursuri, impiedicandu-ne sa participam in conditii optime la aceasta etapa. N-am reusit sa profitam nici macar de cele doua zile de antrenament oficial acceptate in premiera de catre LRS  la etapele din Delta; am intrat pe apa doar in cea de-a doua zi de antrenament si am reusit sa localizam stiucile pe doua zone, una pe Isac, una pe Chiril. Din pacate, aceste zone nu ne-au fost suficiente decat pentru prima mansa, in care am reusit sa ne clasam pe locul al 6-lea (din 64). In mansa a doua am reusit sa mai prindem doar 6 stiuci (dintre ele una a murit) si 5 bibani si a trebuit sa ne multumim- asa cum am spus mai sus- cu cea mai slaba clasare a noastra din istoria participarii in echipa: locul 23.

Bicaz. Am reusit sa ajungem la Bicaz pentru trei zile de antrenamente in ultima saptamana in care acestea erau permise. Cleanul a fost ceva mai putin cooperant decat ne obisnuise in anii trecuti, astfel incat un mix inspirat de cleni si bibani a fost varianta castigatoare la Bicaz. Asta am incercat si noi sa facem, dar ne-a iesit doar partial. Nici norocul nu a fost de partea noastra prea mult. De exemplu, daca in general cam 50% din cleni depaseau 25cm, noi am prins in prima mansa 8 dintre care unul singur a avut 32cm., restul fiind toti intre 20 si 23cm., in conditiile in care, statistic vorbind, era aproape imposibil sa se intample asa. La final locul 12 (din 46) iar sansele noastre de a intra in lotul national 2020 erau din ce in ce mai mici.

Snagov. Ne-am antrenat doua jumatati de zi (sambata dupa pranz si duminica dimineata) in weekendul dinaintea concursului, incercand in special sa gasim o reteta pentru stiuci, fiind 100% convinsi ca stiuca va fi alegerea castigatoare la Snagov. N-am reusit sa gasim nici o regula, stiucile fiind extrem de greu de localizat. In antrenamentele oficiale am insistat tot in cautarea stiucilor, dar tot fara a reusi sa ne facem o strategie foarte clara in acest sens. Am reusit in ambele manse sa prindem 10 bibani. In prima ceva mai greu, in a doua, foarte repede. Dupa care am mizat totul pe stiuca. Am reusit in mansa doua sa punctam cu una de 52cm. Suficient cat sa reusim sa castigam aceasta etapa (cu 42 de echipe participante). Chiar daca multi participant se simt frustrati de rezultatele foarte slabe pe care le-au obtinut la Snagov, acest lac seamana foarte bine cu pistele de concurs pe care se desfasoara de obicei Campionatele Mondiale FIPS: cu foarte putini pesti punctabili, care nu au nici o regula si sunt foarte greu de prins. Din acest motiv, cred ca cel putin atata timp cat finalitatea campionatului LRS este formarea echipei care sa reprezinte Romania la CM FIPS-ed, Snagovul nu ar trebui sa lipseasca din calendarul LRS.

Delta Dunarii. Desi ne planificaseram o saptamana de vacanta in Delta inainte de concurs, la ultima etapa a trebuit in cele din urma sa ne multumim doar cu cele doua zile de antrenament oficial. Am remarcat ca din cauza racirii accentuate a vremii stiucile erau din ce in ce mai apatice si mai greu de convins sa atace nalucile de la o ora la alta. A fost de departe cea mai grea etapa de delta de la LRS si prima in care nici macar o echipa nu a reusit sa puncteze cu 20 de stiuci. Noi am prins 9 in prima mansa si 6 in a doua. Am completat fisele cu bibani si am reusit la final sa ne clasam pe locul 6 (din 62), rezultat care ne-a ajutat sa ne metinem in lotul national 2020, dar doar in postura de rezerve; pozitie din care vom incerca in masura posibilitatilor sa ajutam cat mai mult echipele de titulari sa obtina un rezultat cat mai bun in Polonia!

A fost un an extrem de complicat pentru noi; in afara de concursurile LRS nu am fost deloc la pescuit din aprilie pana in noiembrie. Din ultimii 30 de ani, a fost cu singuranta anul in care am pescuit cel mai putin. Speram ca 2020 sa fie ceva mai prietenos cu noi! Si cu dvs, in egala masura!

Au trecut aproape trei saptamani de la intoarcerea din Africa de Sud unde am participat, alaturi de Eugen, Adi si Andrei, Cosmin si Silviu, Rares, Robert si David la editia 2019 a Campionatului Mondial de pescuit la rapitori cu naluci din barca. Am intentionat sa scriu un mic articol despre acest eveniment cat mai curand dupa sosirea in Romania pentru ca amintirile sa nu se estompeze, iar in acest sens am adaugat cateva randuri in fiecare zi, in masura timpului pe care l-am avut la dispozitie.

DRUMUL. Ca orice alta destinatie de pescuit care necesita 12 ore de zbor, o excursie in Africa de Sud merita incercata doar in conditiile in care ai la dispozitie macar o saptamana strict pentru pescuit. Daca vrei sa mergi pentru trei-patru zile, drumul este mult prea obositor si cred ca un lac din Europa este mult mai potrivit pentru o astfel de iesire.

AFRICA DE SUD. Este o tara cu o situatie sociala extrem de complicata. Nu o sa intru acum in detalii, dar daca va faceti planuri pentru o excursie in acest colt de lume, informati-va bine inainte care sunt conditiile pe care trebuie sa le indepliniti pentru a fi in siguranta. Trebuie sa mentionez faptul ca, respectand indicatiile primite de la ghizi, noi nu ne-am simtit amenintati nici macar pentru o secunda de-a lungul celor doua saptamani petrecute acolo.

Din punct de vedere al pescuitului, Africa de Sud este o destinatie care merita atentie, mai ales daca vorbim despre bass. Daca apreciezi pescuitul la aceasta specie, ai la dispozitie foarte multe lacuri cu o populatie decenta numeric si cu numeroase capturi record.

Din pacate, braconajul cu plase monofilament este in plina expansiune, iar pe unul dintre lacurile pe care am pescuit, De Hoop, am vazut sute de resturi din astfel de plase incurcate in copacii din apa.

ANTRENAMENTELE NEOFICIALE. Am pescuit 5 zile pe patru lacuri de baraj diferite: cate o zi pe lacurile Middelburg, Witbank si De Hoop si ultimele doua zile pe Arabi. Am prins foarte multi pesti, in special bass.

Trebuie mentionat faptul ca toti cei patru ghizi erau pescari exclusiv de bass, si oricat de mult si-ar fi dorit sa ne poata ajuta cu sfaturi despre celelalte specii punctabile de pe Loskop, chiar nu se pricepeau la asta.

Chiar daca au avut toata bunavointa, au dat telefoane, au intrebat in stanga si in dreapta, din pacate pentru noi nu am reusit sa aflam de la ei mare lucru. Derularea evenimentelor avea sa ne demonstreze ca mai rau ne-am incurcat incercand sa punem in practica sfaturile privind pescuitul pe Loskop primite de la ei.

SAFARI. Dupa cele cinci zile de pescuit, am avut o zi cu program liber, pe care am decis de comun acord sa ne-o petrecem la safari. Intr-o acceptiune mai moderna, safari inseamna o plimbare cu masina in cautarea animalelor dispuse sa fie fotografiate. Aceasta plimbare are loc intr-o ferma de cateva mii de hectare in care animalele sunt lasate exact ca in salbaticie nefiind hranite sau protejate. In scurta noastra plimbare chiar am avut ocazia sa vedem o zebra care fusese vanata cu o seara inainte de o haita de sacali. Una peste alta a fost o experienta interesanta, in care am avut ocazia sa vedem si sa fotografiem o parte din animalele specifice continentului african.

[Show as slideshow]

Pe drumul de intoarcere catre resortul de pe malul lacului Loskop, unde eram cazati, am facut o oprire de vreo ora la un magazin de pescuit din Witbank, de unde am plecat cu cateva sacose de produse de care aveam mai multa sau mai putina nevoie. 🙂

FESTIVITATEA DE DESCHIDERE. Un eveniment de asemenea amploare trebuia sa aiba si o festivitate de deschidere pe masura. Din pacate, programul anuntat de organizatori nu a putut fi respectat si ne-am pierdut o zi intreaga pentru a putea fi prezenti.

ANTRENAMENTELE OFICIALE. In conditiile in care nu stiam mai nimic despre lac si despre speciile la care urma sa pescuim in concurs, am incercat sa acoperim o suprafata cat mai mare de apa si sa pescuim cat mai divers in cele doua zile de antrenamente oficiale. Toate datele si sfaturile pe care le-am avut la dispozitie ne-au canalizat catre patru din cele sapte specii: Bass, Somn African si cele doua specii de Tilapia – Blue Kurper si Red brest Kurper. Despre celelalte trei specii primisem asigurari ca nu o sa fie decisive in clasamentul competitiei.

Dupa rezultatele aproape dezastruoase din antrenamentele oficiale, am cazut de acord cu toti ceilalti colegi de delegatie ca evitarea “gherlei” cu ambele echipe este un obiectiv suficient de indraznet pentru prima mansa.

MANSA 1. Tragerea la sorti a barcilor ne-a adus pentru prima mansa una din barcile de rezerva. Barca nr.18, care ne fusese initial alocata, era singura din concurs care nu avea motor electric cu comanda la picior. Barca din care am pescuit era decenta, dar extrem de mica si in consecinta cam instabila. Am pescuit totusi ok, cu exceptia momentelor in care stewardul nostru se ridica si el in picioare ca sa se dezmorteasca. Cateva informatii destul de vagi ne-au facut sa incepem pescuitul in prima mansa in una dintre cele doua cozi ale lacului, pe apa de 5-10m, schimband nalucile foarte des. Am prins vreo 10 exemplare de Papermouth , din pacate toti sub limita de 30cm. Dupa cum ne-a spus Thinus, stewardul nostru din prima mansa, limita de 30cm era una extrem de ridicata pentru aceasta specie.

Rezultatele i-au confirmat spusele, fiind punctat un singur exemplar in tot concursul. Eugen a reusit sa aduca in barca singurul peste punctabil, un Makrel de 29cm la o oscilanta Austria nr.2. Din pacate, desi am pescuit aproape doua ore pe zona respectiva, capturile punctabile au refuzat sa mai colaboreze cu noi. Am pierdut apoi mare parte din timpul mansei pescuind la drop-shot in cautarea bass-ului. Din pacate n-am adus in barca decat bassi nepunctabili; erau zone unde puteai prinde foarte multi, dar din pacate niciunul nu atingea dimensiunea limita de 30cm. Cand mai era o ora ne-am intors pe zona unde prinsesem singurul peste punctabil dimineata, dar exact cand faceam primele laseuri am primit un telefon de la Andrei care ne-a schimbat strategia pentru timpul ramas, din pacate fara rezultate in fisa de capturi.

PAUZA. Rezultatele modeste din prima mansa ne-au pus in imposibilitatea de a ne contura o strategie clara pentru ziua a doua. Parerile erau impartite intre bass si makirel. Noi am hotarat ca in mansa a doua sa mergem pe varianta Makriel fiind convinsi ca este singura varianta care ne poate ajuta sa rasturnam ce mai putea fi rasturnat in clasament, fiind sustinuti si de Robert, care fusese steward intr-una din barcile echipei gazda.

MANSA 2. Desi ar fi trebuit sa plecam in prima grupa in ziua a doua, o balba a organizatorilor ne-a trimis tot in grupa a doua, la fel ca in prima mansa. Tot raul spre bine. Din prima grupa, mai mult de jumatate dintre barci au plecat catre coada in care si noi aveam de gand sa incepem mansa, astfel incat am hotarat sa atacam cealalta coada principala a lacului. Am inceput pescuitul la limita sectorului. In prima ora am avut un singur atac la un crankbait de clean, am intepat un Blue Kurper imens, de peste doua kilograme, pe care din pacate l-am pierdut langa barca. Am continuat cu incredere, incercand sa observam cu coada ochiului ce se intampla cu barcile care pescuiau in proximitatea noastra. La distanta de cateva sute de metri, doua barci stateau aproape nemiscate de peste o ora, de la inceputul mansei, iar Eugen a insistat sa mergem sa vedem la ce pescuiesc. A fost decizia care a schimbat rezultatele noastre in aceasta mansa. Ajunsi pe zona respectiva, am vazut ca erau cele doua barci de cehi, care prindeau makriel aproape la fiecare lanseu. Am pierdut cca 15-20 de minute ca sa reusim sa intelegem cum trebuie pescuit si sa gasim naluca potrivita. Ne-am ancorat pe apa de 15m si am incercat fara succes pilkere, naluci soft (microshaduri si gruburi) si oscilante. In cele din urma, Eugen a incercat un fishelic de 17g, dupa care capturile au venit puhoi. Dupa primii trei pesti am incercat sa-l sun pe Andrei, dar nu avea semnal. In disperare de cauza am sunat la Rares, iar ca sa va faceti o idée despre frecventa capturilor, in acest timp Eugen prinsese inca trei pesti. Exact cand am inchis telefonul o barca de cameramani a venit in zona, ocazie cu care am auzit ca cehii aveau peste 40 de pesti in fiecare dintre cele doua barci. A urmat o adevarata cursa de urmarire, iar rezultatele finale ale mansei au adus echipele Romaniei pe primele doua pozitii in clasament (cu 90, respectiv 87 de pesti), devansand de putin cele doua echipe de cehi (cu 86, respectiv 84 de pesti).

Pe scurt, cardul de Makriel era unul extrem de numeros, intinzandu-se probabil pe cateva zeci sau chiar sute de metri patrati. O frecventa mare a capturilor depindea practic de doua aspecte: unul in care sansa juca un rol important, privind pozitionarea bancului cat mai aproape de barca ta, astfel incat sa poti pride pesti cu lanseuri cat mai scurte, si unul ce tinea de alegerea corecta a nalucii. Makrielul este un peste care se hraneste in special in apropierea substratului si este aproape orb, bazandu-se exclusiv pe ceea ce simte cu mustatile si linia laterala, astfel incat o greutate potrivita a nalucii pentru a scurta timpul in care aceasta se scufunda la 15m, o evolutie buna pe cadere si o vibratie puternica erau ingredientele pe care noi le-am gasit ca fiind esentiale pentru a putea face diferenta. Mai presus de toate acestea, cred ca eliminarea timpilor morti a fost punctul forte al echipelor Romaniei, cu toate ca acest lucru nu era foarte usor de realizat: pe de o parte din cauza faptului ca la campionatul mondial toti pestii trebuie scosi cu minciogul, inclusiv cei nepunctabili (in afara de pestii punctabili, noi am mai prins si vreo 30-40 de pesti sub dimensiunea minima de 25cm), iar pe de alta parte, makrielul este un peste a carui intepatura este extrem de periculoasa, astfel incat stewarzii nostri nu ne-au permis sa-i atingem direct cu mainile.

La cca 15-20 de minute dupa ce noi am inceput sa prindem, au ajuns in zona si cele doua barci de unguri, care chiar daca nu au contat la lupta pentru primele locuri in mansa, au prins suficienti pesti (cca 20-30 cu fiecare barca) incat sa se claseze foarte bine. Am punctat acest lucru pentru a sublinia faptul ca o scurgere de informatii accidentala (banuiesc ca ori de la capitanul ceh, ori de la cameramanul care filmase 10 minute in zona, ori de la unul din stewarzii din barcile noastre sau ale cehilor) te poate priva la finalul competitiei de o medalie. Am aflat ulterior ca ungurii nu aveau nici un peste prins in nici una dintre cele doua barci in momentul in care cand au inceput sa pescuiasca langa noi.

REZULTATE. Dupa locul 9 in prima mansa, am avut “de doi bani” sperante pentru o clasare pe podiumul acestei editii de CM. Punand cap la cap informatiile pe care le aveam, am dedus ca Andrei si Adi vor avea bronz individual iar pe natiuni vom fi – pentru a cata oara?!- doar pe locul 4. Rezultatele oficiale ne-au confirmat calculele.

ULTIMA ZI. In ultima zi din Africa de Sud am revenit pentru o partida de cateva ore de pescuit la bass pe lacul Witbank. Ploile din mansa a doua de pe Loskop ne-au tinut companie si in aceasta ultima zi de pescuit.

In ciuda oboselii care se acumulase, a ploii si a vantului pe alocuri foarte puternic, am avut parte de cateva ore de pescuit extrem de agreabile, cu foarte multe capturi.

CONCLUZII. Campionatul national pare sa fie inca o selectie serioasa in vederea participarii la competitiile externe. Romania se lupta aproape an de an la locurile fruntase ale Campionatelor Mondiale organizate de FIPSed.  In mansa a doua a concursului de anul acesta am avut ocazia sa ne testam priceperea la pescuit viteza si cred ca anii in care am pescuit in acest fel in campionatul national au fost decisivi in rezultatul obtinut de cele doua echipaje ale Romaniei. Raman la parerea – si am spus acest lucru dupa fiecare editie de CM la care am participat- ca regulamentul intern trebuie adus cat se poate de aproape de regulamentul  dupa care se desfasoara Campionatul Mondial. Sunt mai convins decat oricand ca o astfel de abordare ar creste sansele la medalii ale echipei nationale, din oricine ar fi ea formata. Este un moment oportun sa intelegem ca promovarea unui regulament in care sansele personale de a accede in echipa nationala sunt prioritare reprezinta o optiune gresita si care pe termen lung ne poate indeparta de medaliile Campionatelor Mondiale. Hai Romania!

In incheiere, dar in primul rand, vreau sa le multumesc si pe aceasta cale sponsorilor care au facut posibila deplasarea in Africa de Sud: Himalaya, Mammut, Relax, Stilcon, Digi, Marele Pescar, Givadi, Decathlon, AGVPS si LRS, precum si sponsorilor nostri din campionatul intern, fara ajutorul carora ne-ar fi fost mult mai greu sa ne calificam in echipa nationala: Arrow International, Daiwa si Garmin.

2018- o noua brigada de ultrasi.

Incurajati in egala masura de de numeroasele feedback-uri pozitive de la pescari si de rezultatele pe care noi insine le-am avut pe parcursul sezonului trecut folosind crank-urile ULTRAS, am hotarat ca pentru aceasta vara sa marim gama cu cinci culori noi.

Unele dintre ele ne-au fost sugerate de catre pescarii care au apreciat culorile de anul trecut, altele au fost alese de noi in urma unei experiente de aproape 30 de ani de pescuit la clean, biban sau pastrav  cu naluci in lacuri de baraj cu apa adanca.

Noi le-am testat cu succes la Bicaz, prinzand cu ele cleni, bibani si salai.

Am avut si doi pastravi in lanseta, dintre care unul sarit bine de kilogram, dar mbii au scapat langa barca. 

Am folosit cu succes culorile mai deschise pe zona dinspre coada lacului, unde apa era putin “ciupita”.

In zona dinspre baraj, cu apa mai limpede, culorile mai inchise au dat si ele rezultate foarte bune.

Speram ca dvs, si mai ales pestii pe care ii vizati, veti aprecia deopotriva aceasta noua gama de culori. Fir intins!

[Show as slideshow]

Daca cineva mi-ar fi aratat cu 30 de ani in urma o fotografie din vara anului 2018 cu lacul (la acea vreme un adevarat colt de paradis) invadat de pet-uri, pungi, papuci, tuburi de spray sau de diverse tipuri de silicoane si adezivi, cutii de sampon, sapun, smantana, iaurt, sticle de bauturi alcoolice sau racoritoare… etc, etc, etc… as fi crezut in mod sigur ca e o imagine trucata. 

Din pacate asa arata lacul de la Bicaz dupa 30 de ani de nepasare a autoritatilor si ONG-urilor si de lipsa de educatie a riveranilor, turistilor si pescarilor.

Cam in aceste coordonate s-a pescuit anul acesta la Bicaz, un lac prins – din cate am inteles dintr-un reportaj de la TV- intre doua institutii (Hidroelectrica si Apele Romane) care incearca sa-si paseze una alteia responsabilitatea curateniei pe luciul de apa dintre munti.

Noi, Liga Romana de Spinning, am incercat, cu puterile noastre limitate, sa aratam ca este nevoie doar de putina bunavointa pentru ca Bicazul sa poata sa redevina ceea ce este el de fapt: un lac minunat.

Dar sa revenim la pescuit… in perioada 13-15 iulie s-a desfasurat la Bicaz etapa a treia a CNS Ciucas 2018. O etapa dedicata cleanului si bibanului sau – cu alte cuvinte- cam singura etapa de anul acesta in care concurentii chiar au de ales intre cele doua specii punctabile. La restul etapelor, in care punteaza stiuca sau salaul, bibanul are mai mult un rol de Cenusareasa.

Am pescuit 6 zile in ultima saptamana dedicata antrenamentelor neoficiale. Lacul era inca in crestere foarte puternica, in cele 6 zile nivelul lui crescand cu peste un metru.

Rezultatele antrenamentelor au fost, evident, influentate de aceaste puternice fluctuatii zilnice. Am pescuit in special la clean, dar si cu scurte reprize dedicate bibanului.

Dupa 6 zile de pescuit am tras concluzia ca un mix optim intre cele doua specii punctabile va fi varianta castigatoare a etapei Bicaz 2018. Ramanea de vazut cine va reusi sa-si optimizeze cel mai bine timpul si reprizele de pescuit dedicate fiecareia dintre cele doua specii.

In saptamana in care pescuitul a fost interzis pentru participantii la concurs, nivelul lacului a ramas relativ constant, ceea ce a facut ca in antrenamentele oficiale sa remarcam totusi o usoara crestere a apetitului in special la cleni.

Am hotarat sa mizam in concurs pe clean, cu speranta ca printre cele cateva zeci sau chiar sute de bibanei pe care o sa-i prindem in fiecare dintre cele doua manse sa fie si cativa mai “imbracati”.

Am reusit sa punem in livewell cate 7 cleni in fiecare dintre cele doua manse, cei mai mari de 34cm, cate unul in fiecare zi.

Din pacate bibanii nu ne-au ajutat prea mult, in prima mansa punctand, pe langa cei sapte cleni, cu trei bibani de 21cm, iar in mansa a doua cu doi bibani de 22cm si unul de 24cm.

Am pescuit cu o varietate foarte mare de voblere si rotative. Am prins pestii atat la voblere -care coboara mai putin – Cormoran Baby Shad si StrikePro Baby Pro  sau voblere deep diving – Berti Ultras DD Crank, Jackall Chubby, Daiwa Rolling Crank si Daiwa Spike cat si la rotative Berti Axat.

Am avut si scurte perioade in care am incercat bibanii cu gume, dar in concurs nu am avut sansa sa ademenim nici unul de dimensiuni considerabile, desi in antrenamente reusiseram sa aducem in barca mai multi bibani de peste 30cm.

Cu doua clasari onorabile, locul 7 in prima zi si locul 5 in cea de-a doua, ne-am clasat in final pe locul 4 din cele 45 de echipe prezente la Bicaz. O clasare frustranta in conditii obisnuite, a fost totusi pentru noi una foarte buna in lupta pentru locurile care asigura prezenta in lotul national de anul viitor.

Am urcat pe locul 2 in clasamentul general, insa mai avem de trecut doua hopuri, Snagov si Delta Dunarii – varianta de toamna. Primul dintre ele la Snagov, in primul weekend al lunii septembrie, teoretic o perioada nu foarte grozava pentru un concurs pe aceasta pista. Vom vedea…