Saptamana trecuta am participat la a doua editie “PIKE MASTER”- Holbina. In absenta partenerului meu traditional, cand vine vorba de concursuri de stiuca la Holbina, Liviu Mihaiu (retinut de probleme la Bucuresti), am facut echipa cu “SuperPescarul” Andy Arif.

In organizarea clubului “Holbina Pike Club”, concursul tinde sa devina un “clasic” si – la fel ca si editia de anul trecut – a fost competitia de spinning din Romania cu cele mai mari premii – peste 6000 de euro.

Holbina 1 nu se incadreaza in tiparul clasic de incinta, o imbinare de japse, canale, insule de stuf si plauri, un conglomerat in care este foarte usor sa te ratacesti daca nu-i cunosti geografia. Un paradis al stiucilor, inclusiv al celor capitale, in contrast puternic cu situatia din zilele noastre din restul Deltei Dunarii, datorat pasiunii si profesionalismului cu care aceasta zona este administrata.

Concursul a fost unul reusit, cele peste 400 de stiuci aduse la barci de opt echipe (toate foarte bune cunoscatoare a pescuitului la stiuca) au facut ca spectacolul sa fie complet.

Predominand zonele cu apa mai putin adanca, tehnicile cele mai folosite au fost  cele de suprafata: oscilante usoare, glidere, stick-baituri sau naluci soft de mari dimensiuni armate weight-less pe carlige offset.

Fiind buni cunoscatori ai pescuitului cu oscilante, ne-am axat si am pescuit in proportie de 90% din timp cu acest tip de naluci. La finalul concursului ne-am clasat pe locul al IV-lea la numai 4 cm. de locul al treilea. Fiecare echipa a punctat – la fel ca in competitiile de peste ocean- cu cele mai mari cinci stiuci in fiecare mansa.

Fiind echipa care a reusit cel mai mare numar de capturi – 82 de stiuci in cele doua manse – am primit  un premiu special oferit ce organizatori.

Cele mai mari stiuci ale noastre au fost capturate cu un VERSUS (Andy-in prima mansa) si cu un LINX (eu, in mansa a doua).

Pentru pescarul roman de stiuca, Holbina este un paradis in care ne vom intoarce intotdeauna cu mare placere.

Ma aflu pentru cateva zile la pescuit pe lacul Alqueva, din Portugalia, cel mai mare lac de acumulare din Europa si considerat cel mai bun lac de pescuit la bass de pe “batranul continent”. Voi incerca sa scriu in fiecare seara cateva randuri, pentru a avea proaspete in memorie evenimentele si cronologia lor.

ZIUA 1

Am coborat la lac in jurul orei 13.00 si am facut primele lanseuri la spinnerbait langa un pod, insa pestii nu par a fi foarte activi in aceasta perioada a anului. Am incercat, pe rand, spinnerbaituri, voblere, gume si linguri mari, de stiuca. Primul atac l-am avut foarte aproape de mal, la un spinnerbait cu doua palete mai mici, insa am ratat. Spre seara, am insistat pe gume, si am reusit sa prind primul bass al excursiei la un split-tail crystal shad de la BassAssassin, pe montura Texas, cu bullet de 5 grame.

ZIUA 2

Evident, am inceput ziua de pescuit in golful in care am prins bass-ul de ieri, dar pe malul opus. Am incercat toate naluicile posibile, in toate monturile pe care le cunosc, insa, in ciuda insistentelor, au trecut vreo trei ore fara sa am vreun atac. Mi-am adus aminte ca in Italia, tot la pescuitul de pe mal, am avut rezultate bune la oscilante mici, de pastrav, si am incercat un Taifun argintat, dar tot in zadar. Am “reusit” sa-mi termin toate spinnerbaiturile… pescuitul de pe mal este foarte pagubos.

Am vizitat cetatea de la Mourao, am baut o cafea intr-o cafenea rurala cu patru mese, unde oamenii erau extrem de prietenosi, in ciuda faptului ca nu inteleg o boaba engleza, iar eu portugheza nici atat. Desi cuvintele seamana foarte bine cu cele romanesti, modul in care le pronunta portughezii ma duce cu gandul la limba bulgara. Cand o vezi scrisa, limba portugheza este mult mai accesibila.

Am coborat sa mai incercam langa un pod care traverseaza lacul. Am luat lanseta cu Taifunul montat, am lansat pe directia pe care niste stanci intrau in apa, cat am putut de departe. Am lasat lingura sa coboare pana pe substrat (apreciez ca apa avea 4-6m adancime), iar dupa primele ture de manivela, am avut un atac puternic, si am adus la mal primul bass al zilei, ceva mai mare decat cel de aseara. Dupa inca vreo trei lanseuri, inca un atac, inca un bass, de data asta foarte mic. Am insistat cu adceeasi metoda, dar nimic. Am mai avut un atac la un rac de la BigBiteBaits, montat pe Carolina cu bullet forte usor (cred ca avea 2,5 grame) si doua urmariri de pesti mici la un linx argintat, dupa care am revenit la taifun. De data asta am pus unul bicolor (cupru/nickel). Din cele 20 de lanseuri pe care le-am mai avut la dispozitie, am avut doua atacuri, insa am scapat pestii in drill, in momentul in care au sarit din apa (atunci cand ajung la suprafata, bassi fac lumanari, asemeni pastravilor sau stiucilor, iar portughezii ne-au asigurat ca metoda cu varful lansetei in apa este gresita).

ZIUA 3

Am inceput ziua de azi intr-o coada foarte lata, cu un Taifun bicolor (cu-ni). La al doilea lanseu, am prins un bass mic, pe pragul unui drum care intra in apa. Am plecat pe mal, si am gasit o zona cu bolovani mari si cu apa adanca chiar langa mal. Am incercat din nou la oscilante si softuri. Am avut primul atac la un split-tail de la Zoom watermelon blk-flk, insa imediat dupa ce l-am intepat, pestele a intrat intr-un copac, si nu am reusit sa-l mai scot de acolo. Mi-am montat un nou split-tail, tot watermelon blk flk, dar de data asta si cu glitter auriu. Atac la primul lanseu si un nou bass scos pentru fotografie. Am insistat pret de vreo ora, dar nu am mai gasit niciun peste dispus sa se hraneasca.

Am plecat din nou spre Mourao, cu gandul sa mai facem cateva lanseuri pe zona unde am prins ieri, dar cand am ajuns, am avut neplacuta surpriza ca pe locul respectiv sa pescuiasca patru localnici. Ieri, in perioada in care eu am avut activitate, un portughez a prins chiar sub pod trei bassi. Probabil ca s-a laudat la carciuma, si toti pescarii din Mourao au navalit dupa serviciu la pomul laudat.

Seara, am mai incercat cateva lanseuri pe rau, in aval de barajul de la Alqueva. La primul lanseu am scapat un bass mai mare, exact dupa acelasi cliseu ca in ziua precedenta: drill de cativa metri, bass-ul iese si sare si exact in acel moment lingura ii sare la randul ei din gura. Taifunurile au ancore mici, iar bass-ul are gura foarte mare… In urmatoarele cca. 90 de minute nu am mai avut niciun atac, desi am incercat din nou mai multe tipuri de naluci si monturi.

ZIUA 4

Azi dimineata ne-am hotarat sa pescuim pe alt brat al lacului. Am vazut cativa pescari care incercau sa prinda bass si am coborat la cca 100 de metri de ei, exact sub un sat. Din primele 3 lanseuri am prins doi pesti la un taifun argintat. Peste 15 minute a urmat un altul, la aceeasi naluca, dupa care 30 de minute de amestecat apa in gol.

Ne-am mutat langa un ponton, am dat vreo 10 minute, dar n-am avut niciun atac.

Am coborat apoi sub un pod (Alqeva este traversata de numeroase poduri de beton), unde am ratat un bass dupa modelul brevetat zilele trecute. Am plecat spre masina, dar din drum mi-a facut cu ochiul un promontoriu, desi apa nu era adanca si am coborat sa incerc.

Trei bassi in 10 lanseuri, dintre care si unul mai “ïmbracat”, la acelasi taifun argintat.

Am parasit zona, pentru ca aparuse o barca si ne-am dat seama ca suntem pe zona de concurs.

Timp de cateva ore am incercat sa mai gasim drumuri pe care sa ajungem la lac, dar in zadar. Am ramas doar cu cateva tentetive pe drumuri de pamant, pe camp, pline de iepuri si fazani. Noi cautam insa bass-ul. Se pare ca pescuitul de pe mal nu este incurajat.

Am mai incercat seara cateva lanseuri pe rau, sub baraj, unde am scapat ieri un bass, dar nimic. Mi-am pierdut si ultimul Taifun pe care il mai aveam la mine. Maine va trebui sa-mi transfer increderea catre alta naluca.

ZIUA 5

Azi a plouat si a batut vantul infernal toata dimineata. I-am condus pe baieti la startul in mansa si ne-am intors in camera. Am avut timp sa aleg cateva poze si sa postez tot ce am scris zilele trecute.

Dupa pranz am iesit sa pescuim, dar ne-am ales mai mult cu plimbarea. Am pescuit cca 45 de minute (cate 15 minute in trei dintre locurile unde prinsesem zilele trecute) dar nu am avut niciun atac. M-am multumit cu cateva poze cu imprejurimile si cu locul al treilea in ultima mansa ocupat de echipa Romaniei.

IN LOC DE CONCLUZII

In primul rand ii multumesc camaradului meu de pescuit din aceste zile, Vasile Pop. Am castigat un prieten in compania caruia m-am simtit excelent.

Pescuitul la bass este extraordinar… in Romania nu avem un rapitor atat de complex prin multitudinea de tehnici si de naluci la care poate fi prins.

Alqueva este in aceeasi masura un lac impresionant, atat prin dimensiuni cat si prin locurile minunate in care poti sa pescuiesti. Sper din tot sufletul ca in urmatorii ani sa pot reveni pe Alqueva cat mai frecvent in cautarea bass-ului cel mare.

Feketesügér (biban negru) – asa l-au denumit vecinii nostri maghiari. A trebuit sa-l denumeasca intr-un fel deoarece a inceput sa le populeze atat apele cat si visele pescaresti. Noi ne multumim deocamdata sa ne amuzam amar la traducerile unor oameni care probabil au foarte putina legatura cu pescuitul de pe canalele tv de specialitate… “am prins un biban cu gura mare!”.

Weekendul trecut am facut o excursie de doua zile in Ungaria, al carei unic scop a fost pescuitul la bass pe un lac din apropierea orasulul Tatabanya, considerat unul dintre cele mai bune lacuri de bass din Europa centrala si de est. Secretul acestui fapt este termocentrala adiacenta lacului, care il alimenteaza cu apa calda rezultata in urma proceselor tehnologice. Localnicii sustin ca aici pestii cresc intr-un an cat ar creste in alte lacuri in doi-trei ani.

Am pescuit cateva ore la Bokod, folosind aproape exclusiv spinnerbaitul cu skirt siliconic, o naluca in care am foarte mare incredere cand vine vorba de bass – incredere dobandita la CM din Mexic, de anul trecut. Sambata seara am avut un singur atac, pe care l-am ratat din neatentie: spinnerbaitul se agatase intr-o structura si atacul a survenit imediat dupa ce am reusit sa-l eliberez. Exact cum se intampla adeseori la salau.

Duminica dimineata am inceput pescuitul mult mai increzator, intrucat gazdele noastre ne-au asigurat ca dimineata este mult mai propice pescuitului la bass. Am continuat cu spinnerbait, cu skirt pestrit (skirturile siliconice pot fi colorate cu markerul), exact ca acela la care avusesem cele mai bune rezultate pe El Cuchillo. La al doilea lanseu, cand ajunsesem cu naluca aproape de pontonul de pe care pescuiam, am avut un atac extrem de puternic… drill de cateva zeci de secunde… si dezamagire… e o stiuca de aprox. 1,5-2kg. Cateva poze si o eliberez, spre disperarea gazdelor noastre maghiare, mari consumatoare de peste.

Dupa cateva lanseuri paralele cu pontoanele, exact in momentul in care spinnerbaitul (il schimbasem pe cel pestrit cu unul cu skirtul verde inchis) survola piciorul gros de lemn al unui ponton, un atac puternic si “indesat”… drill greoi… “asta e bass, n-am niciun dubiu”.

Si bass a fost, 1,8-2 kg… Poze, multe poze, si inapoi in apa. Pescuitul la bass se practica exclusiv in sistemul “catch and release”.

Din pacate, dupa cum ne-a dezvaluit Villy, ghidul nostru, si in Ungaria au aceleasi probleme cu pescarii “sportivi” pe care le avem si noi in Romania. In cele ceteva ore de pescuit, am vazut trei pescari maghiari prinzand cate un bass. Din pacate doar unul dintre ei s-a intors in apa.

Lacul de la Bokod nu este visul unui pescar de bass, in special prin dimensiunile reduse si prin faptul ca nu se poate pescui din barca (cu exceptia cazului in care esti membru al clubului local de pescuit). Pentru noi insa, a reprezentat o varianta mai ieftina si mai la indemana de a ne aminti pentru cateva secunde – cam atatea cat dureaza un drill – de ce ne pare atat de rau ca nu putem pescui bass in Romania.