CM BASS 2023. Lagos Sabor, Torre de Moncorvo, Portugalia

Ziua 0. Ne-am trezit la ora 2.00. Dupa un drum mult prea lung si obositor raportat la distanta dintre Bucuresti si Torre de Moncorvo, (*dupa o scurta oprire in Porto pentru recuperarea bagajelor si lansetelor de la sediul Digi unde ajunsesera intacte datorita lui Emil Grecu caruia ii multumim inca o data), am ajuns pe la 10 seara in micul orasel de destinatie, iar prima oprire a fost la Sabor Pesca, magazinul de pescuit al lui Francisco Morais, personajul principal in tot ceea ce inseamna pescuitul pe lacul Sabor. De aici am ajuns repede la locul de cazare, printr-un labirint de stradute putin mai late decat masina.

Echipa este formata anul acesta din capitanul Rares Boeriu, managerul Razvan Ghindaoanu, echipa RomaniaA Cosmin Schiopu – Silviu Haran, echipa RomaniaB Eugen German si subsemnatul, echipa RomaniaC Vasile Jarda – Pavel Calance. Speram ca impreuna sa reusim o clasare cat mai onorabila.

Ziua 1. Am dormit ca un prunc. Dimineata am baut repede o cafea si am plecat catre lac. Cele trei barci din care vom pescui erau deja pe apa. Eu si Eugen am pescuit din cea mai mica barca, impreuna cu Luis, un pescar din Lisabona care iubeste lacul Sabor, dar care din pacate nu a pescuit foarte des aici, asa ca nu cunoaste lacul in detaliu. Asa cum ne asteptam, fiind un lac pescuit foarte intens, lucrurile sunt destul de complicate. Am pescuit exclusiv pe coada principala. Am inceput dimineata cu un peste frumos prins la un vierme de la Zoom cu offset-jig, dupa care am avut o perioada destul de lunga in care nu am mai avut decat cateva atacuri de pesti foarte mici. Dupa pranz am prins doi la Dynamic Chatter-Jig iar spre finalul zilei am avut o serie cu multi pesti la spinnerbait, dar majoritatea de dimensiuni mici. Am prins în total 6 pesti de măsură (mai mari de 30cm), dintre care doi de peste un kilogram – cel de dimineata prins la vierme si unul dintre cei prinsi la spinnerbait.

Ziua 2. Azi am inceput pescuitul din zona in care am incheiat ziua de ieri si am prins mult mai bine. Am terminat ziua cu peste 20 de pesti punctabili, cel mai mare de 2.06kg si cativa de 0.8-1.2kg. Am mai avut doi pesti de cca 2kg scapati langa barca. Din pacate unul a plecat cu tot cu topwaterul pe care in atacase. Astazi, aproape toti pestii i-am prins la topwatere si skirtjiguri.

Ziua 3. Am ramas sa pescuim mai mult pe zone din apropierea barajului. Pare portiunea din lac cea mai pescuita, sau in orice caz, zona cu o densitate ceva mai mica de pesti. Am prins doi de peste 1kg, unul la skirtjig si unul la drop-shot. La finalul zilei am intrat intr-un golf in care am prins cred ca vreo 20 de pesti de masura, dar toti de 30-35cm. E o zona care va merita atentie in concurs strict in ideea sa faci repede cinci pesti de masura, desi probabil nu va fi mare realizare sa ai cinci pesti de masura.

Ziua 4. In ultima zi de antrenamente neoficiale am ramas pe zona din proximitatea primului pod de pe coada principala. Eugen a pescuit exclusiv la topwatere si a prins foarte multi pesti, dintre care si cativa de cca 1kg. Eu am incercat diverste tehnici cu naluci soft si e bine ca am început sa prind ceva încredere in dropshot. Cu siguranta cele mai bune naluci in perioada asta sunt topwaterele, dar am remarcat ca atunci cand pescuim amandoi cu topwatere scade dramatic numarul de atacuri. Si baietii din celelalte barci ne-au confirmat aceasta teorie. Per total, dupa cele patru zile de pescuit suntem destul de multumiti de rezultate si de faptul ca am reusit sa acoprim destul de multa apa. Am aflat ca pestii puncteaza de la 27cm, nu de la 30cm cum stiam noi si cum punctasera la ultimul concurs desfasurat pe lacul Sabor. In conditiile astea, chiar ca limita de cinci pesti nu mai inseamna nimic.

Ziua 5. Astazi a fost prima dintre cele trei zile de pauza pana la antrenamentele oficiale. Am dormit mai mult dimineata, ne-am baut cafeaua si am plecat in plimbare la Porto. Este un oras absolut superb, mult peste asteptarile mele. As fi preferat sa prindem o zi lucratoare, probabil nu ar fi fost atat de aglomerat, dar in tot cazul, m-am intors cu convingerea ca Porto va merita candva o vacanta urbana de cateva zile.

Ziua 6. Astazi a plouat in reprize aproape toata ziua. Ne-am odihnit, am facut o scurta sedinta tehnica pe o masa din parc si am notat pe harta mare toate zonele pe care am prins sau am avut atacuri. La pranz am mancat la singurul restaurant deschis duminica in Torre de Moncorvo, unde am revenit dupa somnul de frumusete pentru o bere si o gustare de seara.

Ziua 7. A fost o zi lunga si obositoare. Dimineata ne-am mutat cu cazarea undeva la vreo 30 de kilometri de Torre de Moncorvo, la Valonquinta, in Vilaflor, un orasel ceva mai mare, Din pacate, nu au incaput toate natiunile la acelasi resort in Torre de Moncorvo iar noi vom locui impreuna cu delegatiile din Croatia si Zimbawe. Am fost totusi norocosi, Canada si Serbia stau intr-un motel dintr-o benzinarie iar in fiecare dimineata vor veni sa ia micul dejun impreuna cu noi. Dupa amiaza ne-am intors la teatrul municipal din Torre de Moncorvo pentru gala de deschidere. Restaurantul pt cina e departe de locul nostrum de cazare, cam la 20km. Va fi destul de obositor sa facem atatea drumuri cu masinile, dar nu prea avem variante alternative.

Ziua 8. Din pacate, antrenamentul oficial de astazi a fost anulat din cauza conditiilor meteo. Sincer sa fiu, nu stiu care era situatia pe lac, dar la noi vremea parea destul de prielnica pentru pescuit, reprize scurte de ploaie linistita, vant slab. Dimineata am fost pana la garajul de barci sa ne lasam bagajele pentru maine, iar dupa amiaza am facut o scurta plimbare printre reprizele de ploaie in Vilaflor si am mancat cate un hamburger. In timpul zilei este foarte complicat sa gasesti un loc unde sa mananci ceva decent. Toate restaurantele se deschid seara la 7-8. Vecinii croati au profitat de pauzele dintre reprizele de ploaie pentru a-si testa nalucile la piscina din curte.

Ziua 9. Astazi am avut prima si singura zi de antrenament oficial. Am pescuit trei din barca, impreuna cu Rares si am prins cativa pesti de masura intr-un golf care insa pare sa fie vizat de destul de multe echipe. Am avut si doi pesti buni: unul de 1,76kg la topwater și unul de 2.02kg la skirt-jig. Seara am facut o mini sedinta in care am trasat o strategie comuna pentru prima zi de concurs.

Ziua 10. Din pacate, astazi cand am ajuns la garajul de barci, unde se face jonctiunea cu proprietarii barcilor care au si rol de arbitrii, am fost anuntati ca prima mansa a fost anulata din cauza ca zona in care se afla lacul este sub cod rosu de furtuni. Anularea mansei a generat multa frustrare si nemultumiri majore, dar organizatorii ne-au explicat ca, in ciuda faptului ca si ei considera ca vremea nu este atat de rea incat sa nu se poata pescui, din cauza codului rosu resposabilitatea lor ar fi una foarte mare in cazul in care ar avea loc vreun incident pe apa. Dupa amiaza, cand Rares si Razvan au fost la sedinta capitanilor am facut o plimbare pe jos prin Vilaflor, unde, printre picaturile de ploaie, am gasit un orasel primitor si cochet.

Ziua 11. Prima mansa. Nu stiu pentru alte activitati, dar pentru pescuit in mod sigur astazi a fost o vreme mult mai rea decat cea de ieri. Nu a mai plouat aproape deloc, dar am indurat un vant de 60-70km/h cu rafale de peste 100km/h. Nu am putut pescui deloc pe zonele unde am prins pestii cei mai mari in antrenamente. Am avut vreo 20 de pesti punctabili, dar din pacate erau toti cam la fel… cand incercam sa-i comparam, balanta abia daca reusea sa incline pentru unul dintre ei. Unul singur a iesit putin din tipare… 0.766kg (la topwater), iar cu un total de 2.555kg din cinci pesti ne-am clasat doar pe locul 33 din 42 de echipe. Dimineata am mai scapat doi pesti ceva mai mari langa barca, dar calculele facute cu clasamentul mansei in fata ne-au aratat ca nici ei nu ne-ar fi ajutat foarte mult. Vasile și Pavel au fost performerii mansei, reusind sa aduca in barca doi pesti mari, de 2,429kg si 1,4kg si cu un total de 5.203kg au reusit o clasare excelenta: locul 11 (devansand si una dintre echipele SUA: Scott Martin – Scott Canterbury). Cosmin si Silviu au reusit si ei sa-si faca limita de cinci pesti, dar fara capturi remarcabile, clasandu-se pe locul 39 cu 2.085kg.

Ziua 12. In mansa a doua, vremea s-a schimbat radical. Vantul a fost foarte slab, in anumite momente inexistent, facand pescuitul mult mai placut. Am reusit sa prindem foarte repede primii cinci pesti punctabili, dupa care am inceput sa-i inlocuim. Azi am avut cu siguranta cel putin 30-35 de pesti punctabili in barca. La jumatatea mansei inlocuiseram deja primii cinci pesti si stateam mai bine decat ieri, avand in livewell cinci pesti cu media de peste 0.600kg. In a doua jumatate a mansei, am reusit ca printre multi alti pesti care nu ne mai ajutau, sa aducem in barca si trei pesti buni, unul de 1.640kg la topwater si inca doi de 1-1.100kg (unul la drop-shot si unul la fluke), iar cu un total de 5.004kg am reusit sa ne clasam pe locul 9 in mansa a doua (avand si noi satisfactia de a depasi in aceasta mansa doua dintre cele trei echipe ale SUA: Fred Roumbanis – David Fritz si Jacob Wheeler – Dustin Connell). Cosmin și Silviu au avut probleme cu barca pe drumul de intoarcere, si a trebuit sa-i asteptam la cantar pana seara tarziu impreuna cu organizatorii, oficialii fips si echipa Germaniei. A fost destul de interesant… daca greutatea totala din cei cinci pesti pe care ii aveau in livewell s-ar fi incadrat in intervalul 2.637 – 2.999kg, ar fi schimbat campioana mondiala la natiuni: Germania ar fi urcat pe locul 1 iar SUA ar fi coborat pe 2. Au fost insa 2.410kg si locul 30 pentru ei in aceasta mansa.  Vasile si Pavel au avut din pacate o zi mult mai slaba, prinzand un singur peste punctabil, de 0.480kg. si locul 42 in mansa a doua.

Rezultatele finale ne-au asezat la individual pe locul 20 din 42, o clasare pe care noi am considerat-o mai mult decat onorabila. La natiuni, locul 11 din 14 reprezinta o clasare modesta, dar totusi cea mai buna clasare dintre cele trei participari ale echipei nationale la CM de Bass desfasurate in Portugalia. La precedentele editii, desfasurate pe lacul Alqueva au fost locul 11 din 12 in 2010 si locul 10 din 10 in 2016.

Zilele 13-14. Am dormit ceva mai mult, ne-am finalizat bagajele in viteza, am baut o cafea si am parasit locatia care ne-a gazduit pe perioada concursului cu destinatia Digi Porto. Am lasat bagajele dupa care am mai avut cateva ore pentru ceva cumparaturi si o scurta plimbare prin centru. Aeroporturi, avioane, ceva emotii la Milano cu probleme la check-in si avionul prins la limita, si am ajuns acasa rupti de oboseala a doua zi dimineata. Ne-a frapat imaginea care te intampina din trenul Otopeni-Gara de Nord. Munti de moloz si gunoaie cum nu imi amintesc sa fi vazut nicaieri in alta parte a lumii. E dezamagitor ca nici macar primul drum pe care il parcurge un turist strain la intrarea in Romania nu putem sa-l intretinem cat de cat curat.

Le multumesc tuturor colegilor de echipa. In ciuda rivalitatilor din competitiile interne am functionat foarte bine ca echipa in Portugalia si ne-am simtit minunat impreuna. Sper sa mai avem ocazii si in viitor!

In final, dar in primul rand, multumim inca o data, si din acest colt de pagina tuturor  acelora care au facut posibila participarea noastra la acest eveniment: IGNA Instal, 2A Farm, AF Consulting, Arrow International, Armont, Baracuda, Blau IT-Services, Digi si Emil Grecu, Garmin, Gersim Impex, Givadi, Iony Fishing Club, Marelbo, Medoptic, Rotmac-Eco si Tati Group.

Ma aflu pentru cateva zile la pescuit pe lacul Alqueva, din Portugalia, cel mai mare lac de acumulare din Europa si considerat cel mai bun lac de pescuit la bass de pe “batranul continent”. Voi incerca sa scriu in fiecare seara cateva randuri, pentru a avea proaspete in memorie evenimentele si cronologia lor.

ZIUA 1

Am coborat la lac in jurul orei 13.00 si am facut primele lanseuri la spinnerbait langa un pod, insa pestii nu par a fi foarte activi in aceasta perioada a anului. Am incercat, pe rand, spinnerbaituri, voblere, gume si linguri mari, de stiuca. Primul atac l-am avut foarte aproape de mal, la un spinnerbait cu doua palete mai mici, insa am ratat. Spre seara, am insistat pe gume, si am reusit sa prind primul bass al excursiei la un split-tail crystal shad de la BassAssassin, pe montura Texas, cu bullet de 5 grame.

ZIUA 2

Evident, am inceput ziua de pescuit in golful in care am prins bass-ul de ieri, dar pe malul opus. Am incercat toate naluicile posibile, in toate monturile pe care le cunosc, insa, in ciuda insistentelor, au trecut vreo trei ore fara sa am vreun atac. Mi-am adus aminte ca in Italia, tot la pescuitul de pe mal, am avut rezultate bune la oscilante mici, de pastrav, si am incercat un Taifun argintat, dar tot in zadar. Am “reusit” sa-mi termin toate spinnerbaiturile… pescuitul de pe mal este foarte pagubos.

Am vizitat cetatea de la Mourao, am baut o cafea intr-o cafenea rurala cu patru mese, unde oamenii erau extrem de prietenosi, in ciuda faptului ca nu inteleg o boaba engleza, iar eu portugheza nici atat. Desi cuvintele seamana foarte bine cu cele romanesti, modul in care le pronunta portughezii ma duce cu gandul la limba bulgara. Cand o vezi scrisa, limba portugheza este mult mai accesibila.

Am coborat sa mai incercam langa un pod care traverseaza lacul. Am luat lanseta cu Taifunul montat, am lansat pe directia pe care niste stanci intrau in apa, cat am putut de departe. Am lasat lingura sa coboare pana pe substrat (apreciez ca apa avea 4-6m adancime), iar dupa primele ture de manivela, am avut un atac puternic, si am adus la mal primul bass al zilei, ceva mai mare decat cel de aseara. Dupa inca vreo trei lanseuri, inca un atac, inca un bass, de data asta foarte mic. Am insistat cu adceeasi metoda, dar nimic. Am mai avut un atac la un rac de la BigBiteBaits, montat pe Carolina cu bullet forte usor (cred ca avea 2,5 grame) si doua urmariri de pesti mici la un linx argintat, dupa care am revenit la taifun. De data asta am pus unul bicolor (cupru/nickel). Din cele 20 de lanseuri pe care le-am mai avut la dispozitie, am avut doua atacuri, insa am scapat pestii in drill, in momentul in care au sarit din apa (atunci cand ajung la suprafata, bassi fac lumanari, asemeni pastravilor sau stiucilor, iar portughezii ne-au asigurat ca metoda cu varful lansetei in apa este gresita).

ZIUA 3

Am inceput ziua de azi intr-o coada foarte lata, cu un Taifun bicolor (cu-ni). La al doilea lanseu, am prins un bass mic, pe pragul unui drum care intra in apa. Am plecat pe mal, si am gasit o zona cu bolovani mari si cu apa adanca chiar langa mal. Am incercat din nou la oscilante si softuri. Am avut primul atac la un split-tail de la Zoom watermelon blk-flk, insa imediat dupa ce l-am intepat, pestele a intrat intr-un copac, si nu am reusit sa-l mai scot de acolo. Mi-am montat un nou split-tail, tot watermelon blk flk, dar de data asta si cu glitter auriu. Atac la primul lanseu si un nou bass scos pentru fotografie. Am insistat pret de vreo ora, dar nu am mai gasit niciun peste dispus sa se hraneasca.

Am plecat din nou spre Mourao, cu gandul sa mai facem cateva lanseuri pe zona unde am prins ieri, dar cand am ajuns, am avut neplacuta surpriza ca pe locul respectiv sa pescuiasca patru localnici. Ieri, in perioada in care eu am avut activitate, un portughez a prins chiar sub pod trei bassi. Probabil ca s-a laudat la carciuma, si toti pescarii din Mourao au navalit dupa serviciu la pomul laudat.

Seara, am mai incercat cateva lanseuri pe rau, in aval de barajul de la Alqueva. La primul lanseu am scapat un bass mai mare, exact dupa acelasi cliseu ca in ziua precedenta: drill de cativa metri, bass-ul iese si sare si exact in acel moment lingura ii sare la randul ei din gura. Taifunurile au ancore mici, iar bass-ul are gura foarte mare… In urmatoarele cca. 90 de minute nu am mai avut niciun atac, desi am incercat din nou mai multe tipuri de naluci si monturi.

ZIUA 4

Azi dimineata ne-am hotarat sa pescuim pe alt brat al lacului. Am vazut cativa pescari care incercau sa prinda bass si am coborat la cca 100 de metri de ei, exact sub un sat. Din primele 3 lanseuri am prins doi pesti la un taifun argintat. Peste 15 minute a urmat un altul, la aceeasi naluca, dupa care 30 de minute de amestecat apa in gol.

Ne-am mutat langa un ponton, am dat vreo 10 minute, dar n-am avut niciun atac.

Am coborat apoi sub un pod (Alqeva este traversata de numeroase poduri de beton), unde am ratat un bass dupa modelul brevetat zilele trecute. Am plecat spre masina, dar din drum mi-a facut cu ochiul un promontoriu, desi apa nu era adanca si am coborat sa incerc.

Trei bassi in 10 lanseuri, dintre care si unul mai “ïmbracat”, la acelasi taifun argintat.

Am parasit zona, pentru ca aparuse o barca si ne-am dat seama ca suntem pe zona de concurs.

Timp de cateva ore am incercat sa mai gasim drumuri pe care sa ajungem la lac, dar in zadar. Am ramas doar cu cateva tentetive pe drumuri de pamant, pe camp, pline de iepuri si fazani. Noi cautam insa bass-ul. Se pare ca pescuitul de pe mal nu este incurajat.

Am mai incercat seara cateva lanseuri pe rau, sub baraj, unde am scapat ieri un bass, dar nimic. Mi-am pierdut si ultimul Taifun pe care il mai aveam la mine. Maine va trebui sa-mi transfer increderea catre alta naluca.

ZIUA 5

Azi a plouat si a batut vantul infernal toata dimineata. I-am condus pe baieti la startul in mansa si ne-am intors in camera. Am avut timp sa aleg cateva poze si sa postez tot ce am scris zilele trecute.

Dupa pranz am iesit sa pescuim, dar ne-am ales mai mult cu plimbarea. Am pescuit cca 45 de minute (cate 15 minute in trei dintre locurile unde prinsesem zilele trecute) dar nu am avut niciun atac. M-am multumit cu cateva poze cu imprejurimile si cu locul al treilea in ultima mansa ocupat de echipa Romaniei.

IN LOC DE CONCLUZII

In primul rand ii multumesc camaradului meu de pescuit din aceste zile, Vasile Pop. Am castigat un prieten in compania caruia m-am simtit excelent.

Pescuitul la bass este extraordinar… in Romania nu avem un rapitor atat de complex prin multitudinea de tehnici si de naluci la care poate fi prins.

Alqueva este in aceeasi masura un lac impresionant, atat prin dimensiuni cat si prin locurile minunate in care poti sa pescuiesti. Sper din tot sufletul ca in urmatorii ani sa pot reveni pe Alqueva cat mai frecvent in cautarea bass-ului cel mare.