Distantele si costurile mari care ne despart de regele rapitorilor de apa dulce fac din teorie o preocupare importanta a pescarului rezident in Romania care a cazut in patima pescuitului la bass. Si cum de acesta “maladie” te contaminezi de cele mai multe ori de la primul contact, ai la indemana spre studiu revistele si filmele dedicate bass-ului, precum si nenumaratele siteuri si forumuri de profil, pentru a putea spera ca data viitoare vei prinde mai multi si mai mari.

Am avut sansa ca in luna noiembrie sa ajungem pentru a doua oara in acest an la Caspe, unul dintre cele mai importante lacuri din Spania. Fiind pusi in tema de racirea foarte puternica a vremii, am apelat la cunostintele teoretice si la putinele informatii la care aveam acces in alegerea truselor de naluci. Informatiile pe care le aveam ne spuneau ca in ultima perioada bassii atacasera la spinnerbaituri si crankbaituri.  Astfel, prima cutie pe care am dat-o de-o parte cand mi-am facut bagajul a fost cea cu topwatere.

Am ajuns la fata locului si am constatat cu oarecare frustrare ca pentru a putea pescui pe zonele unde se prinde bass trebuia sa mergem cu barca cca 4-5 ore pe zi. Ne ramaneau asadar cam 5 ore in care sa incercam sa facem ceva poze cu pesti. Mai mult decat atat, evident ca pierdeam exact perioadele care teoretic sunt cele mai bune pentru pescuit… dimineata si seara.

In primele zile am insistat cu spinnerbaituri si crankbaituri, dar bassii nu au vrut sub nici un chip sa colaboreze. Am prins cativa bibani, dintre care unul – prins de Eugen la un fluke de 5inch nelestat- este cel mai mare biban pe care l-am vazut vreodata (avea undeva intre 50 si 55cm). Dar totusi nu pentru bibani – chiar si din astia foarte mari- venisem noi la Caspe.

Dupa doua zile de pescuit am luat legatura cu Cristi Melinte in speranta ca ne va putea da un sfat coerent, chiar daca se afla la Londra de multa vreme.

Am primit o informatie pe care eu aproape ca am catalogat-o drept gluma: incercati la topwatere!… Evident, a doua zi am facut turul magazinelor de pescuit din zona si ne-am “inarmat”.  Din pacate, orele in care noi pescuiam erau exact orele de pranz, cand vantul facea foarte greu pescuitul cu astfel de naluci de suprafata.

De-abia in ziua a patra am reusit sa prind primul bass… insa unul foarte mic. In 2010, in aceeasi perioada a anului, am prins multi bassi in Portugalia pescuind la Taifun. Asa am reusit si la Caspe sa atrag in cele din urma primul exemplar.

In ziua a cincea, imediat dupa pranz, vantul s-a linistit aproape complet si ne-a dat ocazia sa incercam mai insistent la topwatere. Am avut doua prezentari in circa doua ore de pescuit, dar ambii pesti au refuzat momeala in ultima clipa. Cand mai aveam foarte putin timp de pescuit, un al treilea bass caruia am reusit sa-I starnim curiozitatea cu Lucky Craft Gunfish a atacat hotarat si am reusit sa prind primul bass serios al excursiei – care din pacate avea sa ramana si ultimul.

Pentru ultima zi ne pregatisem cum am stiut mai bine pentru a continua pescuitul la topwater… fire mono, lansetele cele mai potrivite… acumulatorii de la aparatele foto incarcati la maxim…. Din pacate, o ceata extrem de deasa care s-a risipit dupa orele pranzului a facut imposibila deplasarea pe apa.

Astfel incat atacul  din ziua precedenta imi va bantui visele pana la primavara. Pescuiam pe o zona cu panta destul de lina, cu mal pietros dar fara stanci mari. La un metru si ceva de mal era un copac mic scufundat. Am lansat intre copac si mal… restul e poveste. BASS ON!

PS. Cand am ajuns acasa, am gasit in cutia postala numarul din decembrie a celei mai celebre reviste de pescuit la bass din lume: BASSMASTER. La pagina  16, un mic articol cu nalucile de vreme rece… prima pe lista la naluci nerecomandate: TOPWATER BAIT. Probabil si din acest motiv pescuitul este atat de frumos.

Pregatirea vacantei de pe Mequinenza a inceput in luna Ianuarie cu achizitionarea biletelor de avion. Au urmat cateva luni de asteptare, informare si achizitii. Lacul Caspe-Mequinenza este cel mai mare lac de pe raul Ebro, avand o lungime de cca 100km si un perimetru de peste 500km. Cel mai important concurs international de bass organizat de catre spanioli, “CaspeBass” are loc pe acest lac, desi ca populatie piscicola sunt multe lacuri mult mai apreciate in Spania.

Programarea primei etape a CNS de la Periprava ne-a pus in ipostaza de a avea o singura zi la dispozitie pentru inlocuirea truselor de stiuca cu cele de bass… pentru ca bass-ul a fost unica tinta a excursiei noastre, in ciuda faptului ca lacul adaposteste populatii mult mai numeroase de salai sau somni capitali.

Sub influenta etapei de la Periprava am inceput si pescuitul la Mequinenza, insistand la spinnerbaituri, crankbaituri si rattlinguri. Dupa sase ore de “power-fishing”, singurul peste care poposise in barca era un biban. Am inteles ca gresim, dar nu ne dadeam seama unde. Sfaturile primite de la Cristian Melinte – prin intermediarii Cristi si Andy- ne-au adus catre seara si primii bassi: unul prins de Eugen si unul scapat langa barca de mine. Suficient cat sa ne pastram increderea intacta, in ciuda faptului ca – desi vazusem cateva zeci de bassi de-a lungul zilei – am reusit sa capturam unul singur.

In zilele urmatoare, dupa inca o runda de sfaturi de la noii nostri prieteni romano-spanioli Cristian, Catalin si Emilian, am reusit sa ne adaptam la conditiile si tehnicile de pescuit cele mai potrivite in aceasta perioada. Nalucile cele mai prinzatoare au fost skirt-jigurile armate cu raci si creaturi de mici dimensiuni sau cu gruburi double-tail. Cea mai eficienta naluca soft a fost Deps Deathadder Hog de 3 inch, iar skirt-jigurile folosite au fost manufacturate de noi pe football-jiguri de 7gr. cu skirturi green pumpkin-black sau green pumpkin-chartreuse. In ultimele doua zile am reusit sa prindem 4 basii si la spinnerbait, desi pentru perioada de imperechere nu este cea mai potrivita naluca.

In ultima zi am decis sa mimam conditiile unui concurs, si sa incercam sa aducem in barca cinci bassi cat mai mari. Marimile standard ale bassilor capturati erau fie de 600-800gr fie de 1,5-2kg., cu cateva exceptii atat in minus, dar si cu doua capturi care au depasit limita celor 2kg. Am reusit – in aceasta ultima zi la Mequinenza – sa prindem cinci bassi de peste 1,5 kg, dintre care si una dintre cele doua capturi ale excursiei.

Avand la dispozitie o suprafata uriasa de apa, am pescuit in fiecare zi in locuri noi, necunoscute. Desi ar putea parea ca prinderea bassilor este un lucru extrem de facil in aceasta perioada, acestia sunt mult mai greu de convins sa atace nalucile decat ai crede la prima vedere. Am invatat acest lucru in saptamana de pescuit de pe Mequinenza.

Desi ne-am intors de numai doua zile, deja ne facem planurile pentru urmatoarea excursie de pescuit la bass. Prin comportamentul sau schimbator, acest peste reuseste sa te farmece intr-o masura mult mai mare decat orice alta specie de rapitori, iar noi suntem inca sub puternica sa influenta.

La final, dar nu in ultimul rand, ii multumim lui Andy (www.fishingtrips.ro) pentru ca s-a ocupat de tot ceea ce a insemnat organizarea acestei excursii. De asemenea, le multmuim noilor nostri prieteni Cristian si Catalin Melinte si Emilian Opincariu pentru tot sprijinul si pentru sfaturile extrem de utile pe care ni l-au acordat pe intreaga perioada a sederii noastre in Spania. Fara aportul lor, cu siguranta vacanta noastra pe Ebro nu ar fi fost atat de reusita.

In incheiere, va invit sa parcurgeti galeria foto cu toti cei 29 de bassi pe care i-am capturat in cele cinci zile de pescuit la Mequinenza (Eugen 16 – Petre 13). Desi am fost intrebati de mai multe persoane ce gust are bass-ul, evident ca nu avem cum sa raspundem la aceasta intrebare, intrucat toti 29 s-au intors teferi in apa.