CM BASS 2023. Lagos Sabor, Torre de Moncorvo, Portugalia

Ziua 0. Ne-am trezit la ora 2.00. Dupa un drum mult prea lung si obositor raportat la distanta dintre Bucuresti si Torre de Moncorvo, (*dupa o scurta oprire in Porto pentru recuperarea bagajelor si lansetelor de la sediul Digi unde ajunsesera intacte datorita lui Emil Grecu caruia ii multumim inca o data), am ajuns pe la 10 seara in micul orasel de destinatie, iar prima oprire a fost la Sabor Pesca, magazinul de pescuit al lui Francisco Morais, personajul principal in tot ceea ce inseamna pescuitul pe lacul Sabor. De aici am ajuns repede la locul de cazare, printr-un labirint de stradute putin mai late decat masina.

Echipa este formata anul acesta din capitanul Rares Boeriu, managerul Razvan Ghindaoanu, echipa RomaniaA Cosmin Schiopu – Silviu Haran, echipa RomaniaB Eugen German si subsemnatul, echipa RomaniaC Vasile Jarda – Pavel Calance. Speram ca impreuna sa reusim o clasare cat mai onorabila.

Ziua 1. Am dormit ca un prunc. Dimineata am baut repede o cafea si am plecat catre lac. Cele trei barci din care vom pescui erau deja pe apa. Eu si Eugen am pescuit din cea mai mica barca, impreuna cu Luis, un pescar din Lisabona care iubeste lacul Sabor, dar care din pacate nu a pescuit foarte des aici, asa ca nu cunoaste lacul in detaliu. Asa cum ne asteptam, fiind un lac pescuit foarte intens, lucrurile sunt destul de complicate. Am pescuit exclusiv pe coada principala. Am inceput dimineata cu un peste frumos prins la un vierme de la Zoom cu offset-jig, dupa care am avut o perioada destul de lunga in care nu am mai avut decat cateva atacuri de pesti foarte mici. Dupa pranz am prins doi la Dynamic Chatter-Jig iar spre finalul zilei am avut o serie cu multi pesti la spinnerbait, dar majoritatea de dimensiuni mici. Am prins în total 6 pesti de măsură (mai mari de 30cm), dintre care doi de peste un kilogram – cel de dimineata prins la vierme si unul dintre cei prinsi la spinnerbait.

Ziua 2. Azi am inceput pescuitul din zona in care am incheiat ziua de ieri si am prins mult mai bine. Am terminat ziua cu peste 20 de pesti punctabili, cel mai mare de 2.06kg si cativa de 0.8-1.2kg. Am mai avut doi pesti de cca 2kg scapati langa barca. Din pacate unul a plecat cu tot cu topwaterul pe care in atacase. Astazi, aproape toti pestii i-am prins la topwatere si skirtjiguri.

Ziua 3. Am ramas sa pescuim mai mult pe zone din apropierea barajului. Pare portiunea din lac cea mai pescuita, sau in orice caz, zona cu o densitate ceva mai mica de pesti. Am prins doi de peste 1kg, unul la skirtjig si unul la drop-shot. La finalul zilei am intrat intr-un golf in care am prins cred ca vreo 20 de pesti de masura, dar toti de 30-35cm. E o zona care va merita atentie in concurs strict in ideea sa faci repede cinci pesti de masura, desi probabil nu va fi mare realizare sa ai cinci pesti de masura.

Ziua 4. In ultima zi de antrenamente neoficiale am ramas pe zona din proximitatea primului pod de pe coada principala. Eugen a pescuit exclusiv la topwatere si a prins foarte multi pesti, dintre care si cativa de cca 1kg. Eu am incercat diverste tehnici cu naluci soft si e bine ca am început sa prind ceva încredere in dropshot. Cu siguranta cele mai bune naluci in perioada asta sunt topwaterele, dar am remarcat ca atunci cand pescuim amandoi cu topwatere scade dramatic numarul de atacuri. Si baietii din celelalte barci ne-au confirmat aceasta teorie. Per total, dupa cele patru zile de pescuit suntem destul de multumiti de rezultate si de faptul ca am reusit sa acoprim destul de multa apa. Am aflat ca pestii puncteaza de la 27cm, nu de la 30cm cum stiam noi si cum punctasera la ultimul concurs desfasurat pe lacul Sabor. In conditiile astea, chiar ca limita de cinci pesti nu mai inseamna nimic.

Ziua 5. Astazi a fost prima dintre cele trei zile de pauza pana la antrenamentele oficiale. Am dormit mai mult dimineata, ne-am baut cafeaua si am plecat in plimbare la Porto. Este un oras absolut superb, mult peste asteptarile mele. As fi preferat sa prindem o zi lucratoare, probabil nu ar fi fost atat de aglomerat, dar in tot cazul, m-am intors cu convingerea ca Porto va merita candva o vacanta urbana de cateva zile.

Ziua 6. Astazi a plouat in reprize aproape toata ziua. Ne-am odihnit, am facut o scurta sedinta tehnica pe o masa din parc si am notat pe harta mare toate zonele pe care am prins sau am avut atacuri. La pranz am mancat la singurul restaurant deschis duminica in Torre de Moncorvo, unde am revenit dupa somnul de frumusete pentru o bere si o gustare de seara.

Ziua 7. A fost o zi lunga si obositoare. Dimineata ne-am mutat cu cazarea undeva la vreo 30 de kilometri de Torre de Moncorvo, la Valonquinta, in Vilaflor, un orasel ceva mai mare, Din pacate, nu au incaput toate natiunile la acelasi resort in Torre de Moncorvo iar noi vom locui impreuna cu delegatiile din Croatia si Zimbawe. Am fost totusi norocosi, Canada si Serbia stau intr-un motel dintr-o benzinarie iar in fiecare dimineata vor veni sa ia micul dejun impreuna cu noi. Dupa amiaza ne-am intors la teatrul municipal din Torre de Moncorvo pentru gala de deschidere. Restaurantul pt cina e departe de locul nostrum de cazare, cam la 20km. Va fi destul de obositor sa facem atatea drumuri cu masinile, dar nu prea avem variante alternative.

Ziua 8. Din pacate, antrenamentul oficial de astazi a fost anulat din cauza conditiilor meteo. Sincer sa fiu, nu stiu care era situatia pe lac, dar la noi vremea parea destul de prielnica pentru pescuit, reprize scurte de ploaie linistita, vant slab. Dimineata am fost pana la garajul de barci sa ne lasam bagajele pentru maine, iar dupa amiaza am facut o scurta plimbare printre reprizele de ploaie in Vilaflor si am mancat cate un hamburger. In timpul zilei este foarte complicat sa gasesti un loc unde sa mananci ceva decent. Toate restaurantele se deschid seara la 7-8. Vecinii croati au profitat de pauzele dintre reprizele de ploaie pentru a-si testa nalucile la piscina din curte.

Ziua 9. Astazi am avut prima si singura zi de antrenament oficial. Am pescuit trei din barca, impreuna cu Rares si am prins cativa pesti de masura intr-un golf care insa pare sa fie vizat de destul de multe echipe. Am avut si doi pesti buni: unul de 1,76kg la topwater și unul de 2.02kg la skirt-jig. Seara am facut o mini sedinta in care am trasat o strategie comuna pentru prima zi de concurs.

Ziua 10. Din pacate, astazi cand am ajuns la garajul de barci, unde se face jonctiunea cu proprietarii barcilor care au si rol de arbitrii, am fost anuntati ca prima mansa a fost anulata din cauza ca zona in care se afla lacul este sub cod rosu de furtuni. Anularea mansei a generat multa frustrare si nemultumiri majore, dar organizatorii ne-au explicat ca, in ciuda faptului ca si ei considera ca vremea nu este atat de rea incat sa nu se poata pescui, din cauza codului rosu resposabilitatea lor ar fi una foarte mare in cazul in care ar avea loc vreun incident pe apa. Dupa amiaza, cand Rares si Razvan au fost la sedinta capitanilor am facut o plimbare pe jos prin Vilaflor, unde, printre picaturile de ploaie, am gasit un orasel primitor si cochet.

Ziua 11. Prima mansa. Nu stiu pentru alte activitati, dar pentru pescuit in mod sigur astazi a fost o vreme mult mai rea decat cea de ieri. Nu a mai plouat aproape deloc, dar am indurat un vant de 60-70km/h cu rafale de peste 100km/h. Nu am putut pescui deloc pe zonele unde am prins pestii cei mai mari in antrenamente. Am avut vreo 20 de pesti punctabili, dar din pacate erau toti cam la fel… cand incercam sa-i comparam, balanta abia daca reusea sa incline pentru unul dintre ei. Unul singur a iesit putin din tipare… 0.766kg (la topwater), iar cu un total de 2.555kg din cinci pesti ne-am clasat doar pe locul 33 din 42 de echipe. Dimineata am mai scapat doi pesti ceva mai mari langa barca, dar calculele facute cu clasamentul mansei in fata ne-au aratat ca nici ei nu ne-ar fi ajutat foarte mult. Vasile și Pavel au fost performerii mansei, reusind sa aduca in barca doi pesti mari, de 2,429kg si 1,4kg si cu un total de 5.203kg au reusit o clasare excelenta: locul 11 (devansand si una dintre echipele SUA: Scott Martin – Scott Canterbury). Cosmin si Silviu au reusit si ei sa-si faca limita de cinci pesti, dar fara capturi remarcabile, clasandu-se pe locul 39 cu 2.085kg.

Ziua 12. In mansa a doua, vremea s-a schimbat radical. Vantul a fost foarte slab, in anumite momente inexistent, facand pescuitul mult mai placut. Am reusit sa prindem foarte repede primii cinci pesti punctabili, dupa care am inceput sa-i inlocuim. Azi am avut cu siguranta cel putin 30-35 de pesti punctabili in barca. La jumatatea mansei inlocuiseram deja primii cinci pesti si stateam mai bine decat ieri, avand in livewell cinci pesti cu media de peste 0.600kg. In a doua jumatate a mansei, am reusit ca printre multi alti pesti care nu ne mai ajutau, sa aducem in barca si trei pesti buni, unul de 1.640kg la topwater si inca doi de 1-1.100kg (unul la drop-shot si unul la fluke), iar cu un total de 5.004kg am reusit sa ne clasam pe locul 9 in mansa a doua (avand si noi satisfactia de a depasi in aceasta mansa doua dintre cele trei echipe ale SUA: Fred Roumbanis – David Fritz si Jacob Wheeler – Dustin Connell). Cosmin și Silviu au avut probleme cu barca pe drumul de intoarcere, si a trebuit sa-i asteptam la cantar pana seara tarziu impreuna cu organizatorii, oficialii fips si echipa Germaniei. A fost destul de interesant… daca greutatea totala din cei cinci pesti pe care ii aveau in livewell s-ar fi incadrat in intervalul 2.637 – 2.999kg, ar fi schimbat campioana mondiala la natiuni: Germania ar fi urcat pe locul 1 iar SUA ar fi coborat pe 2. Au fost insa 2.410kg si locul 30 pentru ei in aceasta mansa.  Vasile si Pavel au avut din pacate o zi mult mai slaba, prinzand un singur peste punctabil, de 0.480kg. si locul 42 in mansa a doua.

Rezultatele finale ne-au asezat la individual pe locul 20 din 42, o clasare pe care noi am considerat-o mai mult decat onorabila. La natiuni, locul 11 din 14 reprezinta o clasare modesta, dar totusi cea mai buna clasare dintre cele trei participari ale echipei nationale la CM de Bass desfasurate in Portugalia. La precedentele editii, desfasurate pe lacul Alqueva au fost locul 11 din 12 in 2010 si locul 10 din 10 in 2016.

Zilele 13-14. Am dormit ceva mai mult, ne-am finalizat bagajele in viteza, am baut o cafea si am parasit locatia care ne-a gazduit pe perioada concursului cu destinatia Digi Porto. Am lasat bagajele dupa care am mai avut cateva ore pentru ceva cumparaturi si o scurta plimbare prin centru. Aeroporturi, avioane, ceva emotii la Milano cu probleme la check-in si avionul prins la limita, si am ajuns acasa rupti de oboseala a doua zi dimineata. Ne-a frapat imaginea care te intampina din trenul Otopeni-Gara de Nord. Munti de moloz si gunoaie cum nu imi amintesc sa fi vazut nicaieri in alta parte a lumii. E dezamagitor ca nici macar primul drum pe care il parcurge un turist strain la intrarea in Romania nu putem sa-l intretinem cat de cat curat.

Le multumesc tuturor colegilor de echipa. In ciuda rivalitatilor din competitiile interne am functionat foarte bine ca echipa in Portugalia si ne-am simtit minunat impreuna. Sper sa mai avem ocazii si in viitor!

In final, dar in primul rand, multumim inca o data, si din acest colt de pagina tuturor  acelora care au facut posibila participarea noastra la acest eveniment: IGNA Instal, 2A Farm, AF Consulting, Arrow International, Armont, Baracuda, Blau IT-Services, Digi si Emil Grecu, Garmin, Gersim Impex, Givadi, Iony Fishing Club, Marelbo, Medoptic, Rotmac-Eco si Tati Group.

PROLOG.

Maine dimineata urmeaza sa plecam in USA pentru CM BASS 2022, sau pentru ceea ce organizatorii promit sa fie cel mai important eveniment de pescuit la rapitori organizat vreodata sub egida FIPSed. O sa incerc sa reiau un obicei mai vechi, acela de a tine un mini-jurnal in aceasta perioada. Sper sa am timpul si energia necesare sa scriu zilnic cateva randuri, pentru ca trecutul mi-a demonstrat ca daca nu scrii de acolo de la fata locului, ulterior e imposibil sa-ti retraiesti emotiile cu aceeasi intensitate iar cand incerci sa scrii, cuvintele parca nu mai au aceeasi greutate.

Adevarul e ca ne doream sa participam la acest eveniment, dar am ajuns printr-un concurs de imprejurari destul de alambicat. Initial ne-am inscris la CM de barca din Polonia, care pe 28 iunie s-a anulat. Din pacate, joaca asta de trei ani a polonezilor de-a “dezbracati-va ca organizam, imbracati-va ca nu mai organizam!” ne-a costat in cele din urma cateva mii de euro, pierduti pe biletele de avion care fusesera deja achitate.

Singura varianta viabila FIPS de pescuit la rapitori din barca la momentul respectiv era CM de bass din USA, asa ca ne-am luat vizele si ne-am inscris. Ulterior a aparut varianta barca Cehia, dar era cam ciudat sa ne retragem din USA… probabil am fi fost banuiti ca doar am vrut sa profitam de eveniment si sa ne luam vizele.

Nu pot sa nu imi exprim insa mirarea ca dintre urmatoarele echipe din clasamentul 2021 nu a fost nimeni interesat sa mearga pe fonduri proprii in Cehia. Cu atat mai mult cu cat si noi a trebuit sa ne ocupam singuri de asigurarea bugetului pentru USA. Si nu a fost mic deloc; e adevarat ca nici mult mai mare decat bugetul pentru Cehia.

ZIUA 0.

Am ajuns aseara tarziu, dupa un drum istovitor de aproape 30 de ore si cu ceva emotii legate de o aterizare ratata la Atlanta, dar important e ca am ajuns cu bine si odata cu noi au ajuns intacte toate lansetele si bagajele.

Locatia este superba, iar lacul arata minunat. Totusi, nu prea am inteles alegerea organizatorilor, dar probabil au avut motivele si calculele lor. Urmaresc competitiile de pescuit la bass din USA de aproape 20 de ani. Lake Murray este unul dintre cele mai complicate lacuri in ceea ce priveste numarul de capturi. Ca sa va faceti o idee, la ultimul concurs major desfasurat aici, Wiley X Summit Cup 2021, Kevin Vandam si Takahiro Omori (printre altii) au dat gherla.

Astazi ne-am odihnit si ne-am organizat, dar am avut timp si pentru cateva lanseuri de pe pontoanele din fata casei. Dani a prins primii pesti ai expeditiei. Nu erau punctabili (puncteaza bassii de peste 35,56cm(14inchi)) dar este un inceput promitator.

ZIUA 1.

Dupa o asteptare care parca nu se mai termina, pe la ora 10 au acostat in fata pontonului trei bassboaturi firstclass. Am luat primul contact adevarat cu lacul, am reusit sa prindem si cativa bassi, dintre care si doi de masura. Am mai si scapat vreo doi, am mai ratat… per total suntem multumiti de cum a decurs prima zi de antrenamente.

Lacul este absolut urias; daca nu te uiti pe gps in timp ce mergi, cu o harta printata e foarte greu sa-ti dai seama unde te afli. Wendell (ghidul nostru) este un pescar foarte bun, care de la anul va pescui in turnee de profesionisti.

ZIUA 2.

Astazi am reusit sa aducem in barca patru pesti de peste 14 inchi. Wendell a trebuit sa plece doua ore, astfel incat in acest timp am pescuit singuri pe la pontoane si am prins 3 dintre cei 4 pesti de masura, ceea ce ne ofera o doza suplimentara de incredere.

Seara am prins primii striped bass din viata noastra. A fost o nebunie totala. Pestii atacau in suprafata in toate directiile. Ghidul nostru parca intrase si el in transa.

Pe langa bucuria de a prinde o specie noua cu spinnertailurile BERTI, am avut si satisfactia de a ramane cu toate lansetele intregi, lucru care la un moment dat mi se parea foarte putin probabil la ce nebunie era in barca.

ZIUA 3.

As vrea sa uit cat mai repede aceasta zi. Wendell a avut probleme cu peridocul si nu a mai putut sa ajunga. Am stat singuri pe mal fara internet si telefon, deci fara nici o posibilitate de a lua legatura cu cineva.

Ceilalti baieti au pescuit cu rezultate din ce in ce mai bune iar ghizii le-au mai aratat si cateva zone productive. Zilele de antrenamente neoficiale au trecut parca prea repede, mai ales pentru noi, dar avem totusi un punct de plecare.

ZILELE 4 si 5.

Au fost cele doua zile de pauza de pescuit. Ieri am stat mai mult prin magazinele de profil din Columbia sa ne umplem trusele cu nalucile la care am avut cele mai bune rezultate. Ne-am intalnit si cu Wendell sa-mi recuperez o lanseta care ramasese la el in barca si ne-a sfatuit sa cautam pestii pe apa mica. Intr-un fel e bine, ca ne confirma rezultatele din cele doua ore in care am pescuit singuri la pontoane, dar pe de alta parte ma confuzeaza putin, pentru ca impreuna cu el am pescuit in special pe apa adanca, iar teoria lui initiala era ca asa va trebui sa pescuim si la concurs.

Astazi ne-am mutat la hotelul unde este organizat evenimentul iar seara am participat la festivitatea de deschidere. Impresionant. Sunt prezente 25 de tari de pe 6 continente, dintre care 19 cu delegatii complete. Pro-anglerii americani sunt mult mai vorbareti si mai prietenosi decat m-as fi asteptat.

ZIUA 6.

Prima zi de antrenament oficial. Am pescuit in echipe mixte, pentru a beneficia toti de cat mai multa informatie. Eu am pescuit cu Elvis, dar din pacate motorul termic de la barca nu mergea si am fost blocati pe langa zona de start. Tot raul spre bine, am reusit sa prind cel mai mare bass al expeditiei de pana acum, de vreo 2,5kg. Am prins multi pesti, dar majoritatea mici, a mai fost insa si unul de masura prins de Elvis.

Dupa pranz am iesit la mal sa presam organizatorii sa ne schimbe barca. Am intrat cu o barca noua, la care mergea totul impecabil, dar pesti de masura n-am mai prins. In celelalte barci, baietii au reusit sa acopere zone mai mari si au avut rezultate bunicele. Sau cel putin asa credem noi, e greu sa ne facem o idee foarte clara, ca nu avem cu cine sa ne comparam si nici informatii credibile despre celelalte natiuni. O sa vedem exact cum stam dupa prima mansa, la cantar. Seara am cazut lati de oboseala, nici la masa n-am mai ajuns.

ZIUA 7.

A doua zi de antrenament oficial. Am pescuit in echipele de concurs, incercamd sa acoperim in special zone pe care pana acum nu pescuiseram. Am avut doi pesti de masura, dar nu am mai gasit nici o zona care sa para sa merite atentie in concurs. Elvis si Dani au prins cei mai multi pesti dintre care si cativa maricei.

Avem incredere ca va fi bine maine, mai ales ca din ce am reusit sa aflam de pe la altii, nimeni nu a prins grozav, dar e posibil sa fie doar strategii de dezinformare. Vom vedea.

ZIUA 8. Prima mansa.

Inca ma intreb daca e un vis. Din 65 de echipe, am terminat pe locul 4, primii dupa echipele de profesionisti americani Fred Roumbanis & James Watson, Mark Rose & Anthony Gagliardi, Scott Martin & Scott Canterbury.  Am reusit sa facem 5 pesti cu doua ore si ceva inainte de finalul masei, dupa care am mai inlocuit trei dintre ei pe zone din proximitatea locului de start, pe care nu le aveam in vizor pentru mansele urmatoare.

Vasile si Pavel s-au descurcat si ei excelent, terminand pe locul 6 cu 5 pesti. Doar 8 echipe din 65 au prins 5 pesti, dintre care doua sunt din Romania.

Din pacate, lui Elvis si Dani li s-a descarcat bateria de la modem si nu am putut sa comunicam deloc cu ei pe durata mansei. Am inteles ca au avut din nou si ceva probleme cu barca… Per total e bine, speram sa reusim macar sa mentinem ritmul si in zilele urmatoare, pentru ca la natiuni suntem pe un nesperat loc 5.

ZIUA 9. Mansa a doua.

Astazi am reusit sa ne prindem mult mai repede primii cinci pesti de masura dupa care am pescuit pe niste zone noi din primul golf de langa baraj, iar spre finalul mansei am revenit pe zona de langa start unde am terminat pescuitul si ieri. Am reusit sa inlocuim trei dintre cei cinci pesti din livewell. Chiar daca este cea mai pescuita zona de pe lac, golful de la start (golful asta e cam cat lacul de la Valea Argovei) tine foarte multi pesti, printre care sunt si destul de multi bassi punctabili.

Am reusit astazi sa ne indeplinim singurul obiectiv pe care ni l-am propus pentru aceasta competitie: am invins una dintre echipele americane de profesionisti. Astfel, dupa doua manse suntem pe locul 4 la egalitate de puncte cu echipa de pe locul 3: Scott Martin si Scott Canterbury.

Vasile si Pavel au reusit si ei, din nou, sa-si faca limita de 5 pesti punctabili. Pare incredibil, dar din 65 de echipe, doar sapte si-au facut limita de 5 pesti in ambele manse: trei din USA, doua din Romania si doua din Africa de Sud.

La natiuni suntem in continuare pe 5, dar inca foarte aproape de locurile 4 (la un singur punct) si 3 (la 22,5 puncte). Daca maine reusim o mansa mare, am avea sanse la medaliile de bronz, atat la individual cat si la natiuni.

ZIUA 10.  Mansa a treia.

A fost bine, dar astrele nu s-au aliniat perfect. Am facut greu limita de 5 pesti, dar dupa aceea am gasit un “pattern” (umbra si copaci scufundati) si am reusit sa mai prindem patru pesti punctabili in ultima ora, dintre care doi au inlocuit pestii cei mai mici pe care ii aveam in livewell.

Din pacate am scapat un peste langa barca in drill, care e posibil sa ne fi ajutat foarte mult. Am terminat pe 5 din 65 de echipe la individual si pe 5 din 19 la natiuni. Seara a avut loc festivitatea de premiere, iar locul 5 de la individual ne-a oferit sansa de a fi pe scena impreuna cu castigatorii la intonarea imnului.

Pe langa asta, ramanem si cu satisfactiile de a fi fost cea mai bine clasata echipa din Europa si de a fi una dintre cele doar cinci echipe care au reusit sa prinda cate 5 pesti in fiecare dintre cele trei manse (trei echipe din USA, una din Africa de Sud si noi). Exact cum am prevazut, pestii au fost extrem de greu de prins pe Lake Murray.

Doar doua vorbe si despre tehnici si echipamente… am prins toti pestii punctabili din concurs cu tehnici finesse: drop-shot si shakey-head cu “viermi” de 15-20cm de la Zoom si Roboworm si am folosit aproape exclusiv echipamente de spinning: lansete Daiwa Steez si mulinete Daiwa Caldia.

Asa cum era de asteptat, americanii au castigat tot ce se putea castiga (8 trofee din 10: 6 pt podiumul individual, unul pt locul 1 de la natiuni si unul pentru cel mai mare bass prins in concurs – Fred Roumbanis 3,402kg).

ZILELE 11-12

Ne-am petrecut ultimele doua zile ale deplasarii in SUA mai mult prin magazine. Ieri am ramas in Columbia si am mai facut o tura prin magazinele mari de sport si pescuit: Palmetto, Academy, Sportsman’s warehouse si Dick’s, iar astazi ne-am deplasat la magazinul Cabela’s din Augusta.

Toate aceste magazine sunt impresionante prin dimensiuni, iar la Cabela’s te simti foarte bine si datorita amenajariilor interioare si exterioare, dar la raioanele de pescuit nu e nimic foarte spectaculos. Probabil daca am fi ajuns acum 20 de ani am fi avut un soc, dar in 2022 nu este ceva care sa te dea pe spate. Avem cel putin cinci magazine doar in Bucuresti (Marele Pescar, Totalfishing, Bigfish, FishingMall si Claumar) care rivalizeaza fara probleme marile magazine americane in ceea ce priveste raionul de echipamente de pescuit la rapitori. Singura diferenta majora e ca la ei, peste 90% dintre echipamente si naluci sunt pentru pescuit la bass.

Maine plecam spre casa si sincer sa fiu, de-abia astept sa ajung sa dorm la mine in pat.

ZIUA 14.

Dupa un nou drum istovitor, de vreo 25 de ore (inclusiv cele doua escale din Atlanta si Amsterdam) am ajuns acasa cu bine si cu toate bagajele si lansetele intacte. Ne va lua cateva zile sa ne revenim cu diferenta de fus orar, dupa care avem tot timpul sa ne uitam la poze si filmari si sa ne aducem aminte de ceea ce a insemnat cea mai importanta competitie de pescuit la care am participat vreodata. A fost minunat ca intr-un concurs de asemenea amploare si cu asa participanti sa luptam pana la final cu sanse reale pentru medalii atat la individual cat si pe natiuni.

Multumim Ligii Romane de Spinning pentru suportul oferit si tuturor sponsorilor care au facut ca visul noatru american sa devina realitate: 2A Farm Distribution, Igna Instal, Kosarom, Arrow International , Marelbo, Bucovina Bus, Blau IT, Repo Trailers, Baracuda, Givadi, Boats Expert, Epix Marine si Medoptic.

Multumim capitanului Rares si colegilor de echipa Vasile, Pavel, Elvis si Dani, alaturi de care ne-am simtit minunat in toate aceste zile, precum si lui Alex Spiac pentru ca ne-a inlesnit procurarea de barci pentru antrenamente. Ne pare rau ca nu ai putut fi aici cu noi!

Thank you, Chris Rutley for punctuality and because we felt as good in your boat as if was ours. Hope to see you next year in Romania or North Carolina for fish together!

Thank you, Wendell Causey for all your advice and encouragement. We felt great during the two days we fished together and we never forget that crazy evening when we cought our first stripers. Starting next year we will be your biggest supporters in the professional fishing competitions in the USA.

Va multumim tuturor celor de acasa. Chiar daca nu am avut timp sa scriem prea mult sau sa raspundem la toate mesajele venite de la voi pe parcursul sederii noastre acolo, am simtit in permanenta sustinerea voastra sincera.

Sper sa am timp cat de curand sa montez si ceva clipuri pe care le avem filmate cu camere statice in timpul manselor.