JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

JURNAL AMERICAN

PROLOG.

Maine dimineata urmeaza sa plecam in USA pentru CM BASS 2022, sau pentru ceea ce organizatorii promit sa fie cel mai important eveniment de pescuit la rapitori organizat vreodata sub egida FIPSed. O sa incerc sa reiau un obicei mai vechi, acela de a tine un mini-jurnal in aceasta perioada. Sper sa am timpul si energia necesare sa scriu zilnic cateva randuri, pentru ca trecutul mi-a demonstrat ca daca nu scrii de acolo de la fata locului, ulterior e imposibil sa-ti retraiesti emotiile cu aceeasi intensitate iar cand incerci sa scrii, cuvintele parca nu mai au aceeasi greutate.

Adevarul e ca ne doream sa participam la acest eveniment, dar am ajuns printr-un concurs de imprejurari destul de alambicat. Initial ne-am inscris la CM de barca din Polonia, care pe 28 iunie s-a anulat. Din pacate, joaca asta de trei ani a polonezilor de-a “dezbracati-va ca organizam, imbracati-va ca nu mai organizam!” ne-a costat in cele din urma cateva mii de euro, pierduti pe biletele de avion care fusesera deja achitate.

Singura varianta viabila FIPS de pescuit la rapitori din barca la momentul respectiv era CM de bass din USA, asa ca ne-am luat vizele si ne-am inscris. Ulterior a aparut varianta barca Cehia, dar era cam ciudat sa ne retragem din USA… probabil am fi fost banuiti ca doar am vrut sa profitam de eveniment si sa ne luam vizele.

Nu pot sa nu imi exprim insa mirarea ca dintre urmatoarele echipe din clasamentul 2021 nu a fost nimeni interesat sa mearga pe fonduri proprii in Cehia. Cu atat mai mult cu cat si noi a trebuit sa ne ocupam singuri de asigurarea bugetului pentru USA. Si nu a fost mic deloc; e adevarat ca nici mult mai mare decat bugetul pentru Cehia.

ZIUA 0.

Am ajuns aseara tarziu, dupa un drum istovitor de aproape 30 de ore si cu ceva emotii legate de o aterizare ratata la Atlanta, dar important e ca am ajuns cu bine si odata cu noi au ajuns intacte toate lansetele si bagajele.

Locatia este superba, iar lacul arata minunat. Totusi, nu prea am inteles alegerea organizatorilor, dar probabil au avut motivele si calculele lor. Urmaresc competitiile de pescuit la bass din USA de aproape 20 de ani. Lake Murray este unul dintre cele mai complicate lacuri in ceea ce priveste numarul de capturi. Ca sa va faceti o idee, la ultimul concurs major desfasurat aici, Wiley X Summit Cup 2021, Kevin Vandam si Takahiro Omori (printre altii) au dat gherla.

Astazi ne-am odihnit si ne-am organizat, dar am avut timp si pentru cateva lanseuri de pe pontoanele din fata casei. Dani a prins primii pesti ai expeditiei. Nu erau punctabili (puncteaza bassii de peste 35,56cm(14inchi)) dar este un inceput promitator.

ZIUA 1.

Dupa o asteptare care parca nu se mai termina, pe la ora 10 au acostat in fata pontonului trei bassboaturi firstclass. Am luat primul contact adevarat cu lacul, am reusit sa prindem si cativa bassi, dintre care si doi de masura. Am mai si scapat vreo doi, am mai ratat… per total suntem multumiti de cum a decurs prima zi de antrenamente.

Lacul este absolut urias; daca nu te uiti pe gps in timp ce mergi, cu o harta printata e foarte greu sa-ti dai seama unde te afli. Wendell (ghidul nostru) este un pescar foarte bun, care de la anul va pescui in turnee de profesionisti.

ZIUA 2.

Astazi am reusit sa aducem in barca patru pesti de peste 14 inchi. Wendell a trebuit sa plece doua ore, astfel incat in acest timp am pescuit singuri pe la pontoane si am prins 3 dintre cei 4 pesti de masura, ceea ce ne ofera o doza suplimentara de incredere.

Seara am prins primii striped bass din viata noastra. A fost o nebunie totala. Pestii atacau in suprafata in toate directiile. Ghidul nostru parca intrase si el in transa.

Pe langa bucuria de a prinde o specie noua cu spinnertailurile BERTI, am avut si satisfactia de a ramane cu toate lansetele intregi, lucru care la un moment dat mi se parea foarte putin probabil la ce nebunie era in barca.

ZIUA 3.

As vrea sa uit cat mai repede aceasta zi. Wendell a avut probleme cu peridocul si nu a mai putut sa ajunga. Am stat singuri pe mal fara internet si telefon, deci fara nici o posibilitate de a lua legatura cu cineva.

Ceilalti baieti au pescuit cu rezultate din ce in ce mai bune iar ghizii le-au mai aratat si cateva zone productive. Zilele de antrenamente neoficiale au trecut parca prea repede, mai ales pentru noi, dar avem totusi un punct de plecare.

ZILELE 4 si 5.

Au fost cele doua zile de pauza de pescuit. Ieri am stat mai mult prin magazinele de profil din Columbia sa ne umplem trusele cu nalucile la care am avut cele mai bune rezultate. Ne-am intalnit si cu Wendell sa-mi recuperez o lanseta care ramasese la el in barca si ne-a sfatuit sa cautam pestii pe apa mica. Intr-un fel e bine, ca ne confirma rezultatele din cele doua ore in care am pescuit singuri la pontoane, dar pe de alta parte ma confuzeaza putin, pentru ca impreuna cu el am pescuit in special pe apa adanca, iar teoria lui initiala era ca asa va trebui sa pescuim si la concurs.

Astazi ne-am mutat la hotelul unde este organizat evenimentul iar seara am participat la festivitatea de deschidere. Impresionant. Sunt prezente 25 de tari de pe 6 continente, dintre care 19 cu delegatii complete. Pro-anglerii americani sunt mult mai vorbareti si mai prietenosi decat m-as fi asteptat.

ZIUA 6.

Prima zi de antrenament oficial. Am pescuit in echipe mixte, pentru a beneficia toti de cat mai multa informatie. Eu am pescuit cu Elvis, dar din pacate motorul termic de la barca nu mergea si am fost blocati pe langa zona de start. Tot raul spre bine, am reusit sa prind cel mai mare bass al expeditiei de pana acum, de vreo 2,5kg. Am prins multi pesti, dar majoritatea mici, a mai fost insa si unul de masura prins de Elvis.

Dupa pranz am iesit la mal sa presam organizatorii sa ne schimbe barca. Am intrat cu o barca noua, la care mergea totul impecabil, dar pesti de masura n-am mai prins. In celelalte barci, baietii au reusit sa acopere zone mai mari si au avut rezultate bunicele. Sau cel putin asa credem noi, e greu sa ne facem o idee foarte clara, ca nu avem cu cine sa ne comparam si nici informatii credibile despre celelalte natiuni. O sa vedem exact cum stam dupa prima mansa, la cantar. Seara am cazut lati de oboseala, nici la masa n-am mai ajuns.

ZIUA 7.

A doua zi de antrenament oficial. Am pescuit in echipele de concurs, incercamd sa acoperim in special zone pe care pana acum nu pescuiseram. Am avut doi pesti de masura, dar nu am mai gasit nici o zona care sa para sa merite atentie in concurs. Elvis si Dani au prins cei mai multi pesti dintre care si cativa maricei.

Avem incredere ca va fi bine maine, mai ales ca din ce am reusit sa aflam de pe la altii, nimeni nu a prins grozav, dar e posibil sa fie doar strategii de dezinformare. Vom vedea.

ZIUA 8. Prima mansa.

Inca ma intreb daca e un vis. Din 65 de echipe, am terminat pe locul 4, primii dupa echipele de profesionisti americani Fred Roumbanis & James Watson, Mark Rose & Anthony Gagliardi, Scott Martin & Scott Canterbury.  Am reusit sa facem 5 pesti cu doua ore si ceva inainte de finalul masei, dupa care am mai inlocuit trei dintre ei pe zone din proximitatea locului de start, pe care nu le aveam in vizor pentru mansele urmatoare.

Vasile si Pavel s-au descurcat si ei excelent, terminand pe locul 6 cu 5 pesti. Doar 8 echipe din 65 au prins 5 pesti, dintre care doua sunt din Romania.

Din pacate, lui Elvis si Dani li s-a descarcat bateria de la modem si nu am putut sa comunicam deloc cu ei pe durata mansei. Am inteles ca au avut din nou si ceva probleme cu barca… Per total e bine, speram sa reusim macar sa mentinem ritmul si in zilele urmatoare, pentru ca la natiuni suntem pe un nesperat loc 5.

ZIUA 9. Mansa a doua.

Astazi am reusit sa ne prindem mult mai repede primii cinci pesti de masura dupa care am pescuit pe niste zone noi din primul golf de langa baraj, iar spre finalul mansei am revenit pe zona de langa start unde am terminat pescuitul si ieri. Am reusit sa inlocuim trei dintre cei cinci pesti din livewell. Chiar daca este cea mai pescuita zona de pe lac, golful de la start (golful asta e cam cat lacul de la Valea Argovei) tine foarte multi pesti, printre care sunt si destul de multi bassi punctabili.

Am reusit astazi sa ne indeplinim singurul obiectiv pe care ni l-am propus pentru aceasta competitie: am invins una dintre echipele americane de profesionisti. Astfel, dupa doua manse suntem pe locul 4 la egalitate de puncte cu echipa de pe locul 3: Scott Martin si Scott Canterbury.

Vasile si Pavel au reusit si ei, din nou, sa-si faca limita de 5 pesti punctabili. Pare incredibil, dar din 65 de echipe, doar sapte si-au facut limita de 5 pesti in ambele manse: trei din USA, doua din Romania si doua din Africa de Sud.

La natiuni suntem in continuare pe 5, dar inca foarte aproape de locurile 4 (la un singur punct) si 3 (la 22,5 puncte). Daca maine reusim o mansa mare, am avea sanse la medaliile de bronz, atat la individual cat si la natiuni.

ZIUA 10.  Mansa a treia.

A fost bine, dar astrele nu s-au aliniat perfect. Am facut greu limita de 5 pesti, dar dupa aceea am gasit un “pattern” (umbra si copaci scufundati) si am reusit sa mai prindem patru pesti punctabili in ultima ora, dintre care doi au inlocuit pestii cei mai mici pe care ii aveam in livewell.

Din pacate am scapat un peste langa barca in drill, care e posibil sa ne fi ajutat foarte mult. Am terminat pe 5 din 65 de echipe la individual si pe 5 din 19 la natiuni. Seara a avut loc festivitatea de premiere, iar locul 5 de la individual ne-a oferit sansa de a fi pe scena impreuna cu castigatorii la intonarea imnului.

Pe langa asta, ramanem si cu satisfactiile de a fi fost cea mai bine clasata echipa din Europa si de a fi una dintre cele doar cinci echipe care au reusit sa prinda cate 5 pesti in fiecare dintre cele trei manse (trei echipe din USA, una din Africa de Sud si noi). Exact cum am prevazut, pestii au fost extrem de greu de prins pe Lake Murray.

Doar doua vorbe si despre tehnici si echipamente‚Ķ am prins toti pestii punctabili din concurs cu tehnici finesse: drop-shot si shakey-head cu “viermi” de 15-20cm de la Zoom si Roboworm si am folosit aproape exclusiv echipamente de spinning: lansete Daiwa Steez si mulinete Daiwa Caldia.

Asa cum era de asteptat, americanii au castigat tot ce se putea castiga (8 trofee din 10: 6 pt podiumul individual, unul pt locul 1 de la natiuni si unul pentru cel mai mare bass prins in concurs – Fred Roumbanis 3,402kg).

ZILELE 11-12

Ne-am petrecut ultimele doua zile ale deplasarii in SUA mai mult prin magazine. Ieri am ramas in Columbia si am mai facut o tura prin magazinele mari de sport si pescuit: Palmetto, Academy, Sportsman’s warehouse si Dick’s, iar astazi ne-am deplasat la magazinul Cabela’s din Augusta.

Toate aceste magazine sunt impresionante prin dimensiuni, iar la Cabela’s te simti foarte bine si datorita amenajariilor interioare si exterioare, dar la raioanele de pescuit nu e nimic foarte spectaculos. Probabil daca am fi ajuns acum 20 de ani am fi avut un soc, dar in 2022 nu este ceva care sa te dea pe spate. Avem cel putin cinci magazine doar in Bucuresti (Marele Pescar, Totalfishing, Bigfish, FishingMall si Claumar) care rivalizeaza fara probleme marile magazine americane in ceea ce priveste raionul de echipamente de pescuit la rapitori. Singura diferenta majora e ca la ei, peste 90% dintre echipamente si naluci sunt pentru pescuit la bass.

Maine plecam spre casa si sincer sa fiu, de-abia astept sa ajung sa dorm la mine in pat.

ZIUA 14.

Dupa un nou drum istovitor, de vreo 25 de ore (inclusiv cele doua escale din Atlanta si Amsterdam) am ajuns acasa cu bine si cu toate bagajele si lansetele intacte. Ne va lua cateva zile sa ne revenim cu diferenta de fus orar, dupa care avem tot timpul sa ne uitam la poze si filmari si sa ne aducem aminte de ceea ce a insemnat cea mai importanta competitie de pescuit la care am participat vreodata. A fost minunat ca intr-un concurs de asemenea amploare si cu asa participanti sa luptam pana la final cu sanse reale pentru medalii atat la individual cat si pe natiuni.

Multumim Ligii Romane de Spinning pentru suportul oferit si tuturor sponsorilor care au facut ca visul noatru american sa devina realitate: 2A Farm Distribution, Igna Instal, Kosarom, Arrow International , Marelbo, Bucovina Bus, Blau IT, Repo Trailers, Baracuda, Givadi, Boats Expert, Epix Marine si Medoptic.

Multumim capitanului Rares si colegilor de echipa Vasile, Pavel, Elvis si Dani, alaturi de care ne-am simtit minunat in toate aceste zile, precum si lui Alex Spiac pentru ca ne-a inlesnit procurarea de barci pentru antrenamente. Ne pare rau ca nu ai putut fi aici cu noi!

Thank you, Chris Rutley for punctuality and because we felt as good in your boat as if was ours. Hope to see you next year in Romania or North Carolina for fish together!

Thank you, Wendell Causey for all your advice and encouragement. We felt great during the two days we fished together and we never forget that crazy evening when we cought our first stripers. Starting next year we will be your biggest supporters in the professional fishing competitions in the USA.

Va multumim tuturor celor de acasa. Chiar daca nu am avut timp sa scriem prea mult sau sa raspundem la toate mesajele venite de la voi pe parcursul sederii noastre acolo, am simtit in permanenta sustinerea voastra sincera.

Sper sa am timp cat de curand sa montez si ceva clipuri pe care le avem filmate cu camere statice in timpul manselor.