Am primit zilele trecute cateva poze cu doi pastravi capturati in Suedia de catre prietenul meu Marin Roteliuc. “Arma” lui norocoasa a fost de aceasta data o oscilanta Banana nr.2 bicolora.

Uitandu-ma cu atentie la poze am recunoscut zona in care pastravii fusesera capturati. De fapt cred ca am recunoscut exact locul. L-am intrebat pe Marin daca m-am orientat bine, iar el mi-a confirmat.

Este un fel de “canal” secundar  prin care apa curge intre doua lacuri. Pe bratul principal exista o cascada pe care pestii care vor sa ajunga in lacul din amonte o pot evita doar migrand prin acest loc.

Ceea ce este mai putin obisnuit este ca pescuind in vara lui 2010 pe aceeasi zona cu naluci mici – oscilante si rotative, tocmai pentru ca Marin ne spusese ca el a prins pastrav acolo – am prins bibani si stiuci.

Am revenit in vara lui 2011 pentru o partida de cca o ora in seara in care aterizasem in Suedia. Exact in acelasi loc si tot la rotativa  am prins o vaduvita. Imi amintesc chiar ca tineam vaduvita in apa asteptand ca Alex sau Bogdan sa ajunga langa mine sa-mi faca niste poze cand o stiuca de peste un metru a incercat sa mi-o “fure”.

Am reusit in ultima clipa sa o salvez de “furia” dintoasei si sa o eliberez in conditii optime dupa o scurta sedinta foto.

I-am multumit lui Marin pentru poze si am remarcat faptul ca in Suedia este inca zapada foarte mare in timp ce la noi sezonul de pescuit la rapitori este in plina desfasurare. Reversul medaliei – in Romania numai o situatie absolut intamplatoare te poate aduce in fata unui fapt asemanator… sa prinzi pastravi, stiuci, bibani sau vaduvite in acelasi loc.

Poate este si acesta unul dintre motivele pentru care pescarii romani sunt din ce in ce mai atrasi de turismul de pescuit  in tarile din nordul continentului.

Dupa un an de munca, o vacanta este binevenita Impreuna cu prietenii Bogdan si Mihai, anul acesta am ales ca loc de relaxare statiunea  Neo Marmaras din regiunea Halkidiki, Grecia. Asa cum este natural, lansetele si trusele cu naluci ne-au insotit si in aceasta calatorie.

Am cautat cu inversunare informatii despre speciile de pesti rapitori din apele marii Egee, despre metodele de pescuit, despre momelile artificiale cele mai potrivite, despre locurile cele mai bune… etc. Din pacate, localnicii nu erau prea dispusi la comunicare, fie din nepricepere, fie din secretomanie. Oricum, nu ne-am descurajat, iar oferta mare de linguri si voblere din magazinele de profil ne-a dat sperante.

Am pescuit in special din barci inchiriate, in jurul unei insule nelocuite, urmarind conturul acesteia, cu lingurile cu care pescuiam si la noi, la stiuca si pastrav, la avat si biban, si asa cum stiam noi… alternand momente de tractiune continua cu stopurile, pentru a permite lingurilor sa plonjeze in adancul marii, si cu « jocuri » mai fine sau mai ample pe verticala.

Nalucile castigatoare au fost oscilantele grele si mici (in general, modelele cu care pescuim la pastrav si avat), in special nickelate (pestii prada erau un fel de aterine), si rotativele.

Varietatea speciilor, a formelor si a culorilor a facut ca pescuitul sa fie extrem de interesant si atragator. Rezultatele au fost multumitoare tinand cont ca era prima experienta de spinning in apa sarata.

Acest lucru avea sa ne fie confirmat si de faptul ca toata lumea ne spunea ca suntem norocosi ca am prins asa bine. Captura excursiei a fost realizata de Bogdan- un peste de aprox 2 kg.(o specie aperciata si de localnici)- la oscilanta Banana nr.1, nickel.