JURNAL DE PESCARI | CU EUGEN SI PETRE GERMAN

LA SEZON NOU… CULORI NOI !

2018- o noua brigada de ultrasi.

Incurajati in egala masura de de numeroasele feedback-uri pozitive de la pescari si de rezultatele pe care noi insine le-am avut pe parcursul sezonului trecut folosind crank-urile ULTRAS, am hotarat ca pentru aceasta vara sa marim gama cu cinci culori noi.

Unele dintre ele ne-au fost sugerate de catre pescarii care au apreciat culorile de anul trecut, altele au fost alese de noi in urma unei experiente de aproape 30 de ani de pescuit la clean, biban sau pastrav  cu naluci in lacuri de baraj cu apa adanca.

Noi le-am testat cu succes la Bicaz, prinzand cu ele cleni, bibani si salai.

Am avut si doi pastravi in lanseta, dintre care unul sarit bine de kilogram, dar mbii au scapat langa barca. 

Am folosit cu succes culorile mai deschise pe zona dinspre coada lacului, unde apa era putin “ciupita”.

In zona dinspre baraj, cu apa mai limpede, culorile mai inchise au dat si ele rezultate foarte bune.

Speram ca dvs, si mai ales pestii pe care ii vizati, veti aprecia deopotriva aceasta noua gama de culori. Fir intins!

BICAZ 2018. PESCUIT PRINTRE GUNOAIE

Daca cineva mi-ar fi aratat cu 30 de ani in urma o fotografie din vara anului 2018 cu lacul (la acea vreme un adevarat colt de paradis) invadat de pet-uri, pungi, papuci, tuburi de spray sau de diverse tipuri de silicoane si adezivi, cutii de sampon, sapun, smantana, iaurt, sticle de bauturi alcoolice sau racoritoare… etc, etc, etc… as fi crezut in mod sigur ca e o imagine trucata. 

Din pacate asa arata lacul de la Bicaz dupa 30 de ani de nepasare a autoritatilor si ONG-urilor si de lipsa de educatie a riveranilor, turistilor si pescarilor.

Cam in aceste coordonate s-a pescuit anul acesta la Bicaz, un lac prins – din cate am inteles dintr-un reportaj de la TV- intre doua institutii (Hidroelectrica si Apele Romane) care incearca sa-si paseze una alteia responsabilitatea curateniei pe luciul de apa dintre munti.

Noi, Liga Romana de Spinning, am incercat, cu puterile noastre limitate, sa aratam ca este nevoie doar de putina bunavointa pentru ca Bicazul sa poata sa redevina ceea ce este el de fapt: un lac minunat.

Dar sa revenim la pescuit… in perioada 13-15 iulie s-a desfasurat la Bicaz etapa a treia a CNS Ciucas 2018. O etapa dedicata cleanului si bibanului sau – cu alte cuvinte- cam singura etapa de anul acesta in care concurentii chiar au de ales intre cele doua specii punctabile. La restul etapelor, in care punteaza stiuca sau salaul, bibanul are mai mult un rol de Cenusareasa.

Am pescuit 6 zile in ultima saptamana dedicata antrenamentelor neoficiale. Lacul era inca in crestere foarte puternica, in cele 6 zile nivelul lui crescand cu peste un metru.

Rezultatele antrenamentelor au fost, evident, influentate de aceaste puternice fluctuatii zilnice. Am pescuit in special la clean, dar si cu scurte reprize dedicate bibanului.

Dupa 6 zile de pescuit am tras concluzia ca un mix optim intre cele doua specii punctabile va fi varianta castigatoare a etapei Bicaz 2018. Ramanea de vazut cine va reusi sa-si optimizeze cel mai bine timpul si reprizele de pescuit dedicate fiecareia dintre cele doua specii.

In saptamana in care pescuitul a fost interzis pentru participantii la concurs, nivelul lacului a ramas relativ constant, ceea ce a facut ca in antrenamentele oficiale sa remarcam totusi o usoara crestere a apetitului in special la cleni.

Am hotarat sa mizam in concurs pe clean, cu speranta ca printre cele cateva zeci sau chiar sute de bibanei pe care o sa-i prindem in fiecare dintre cele doua manse sa fie si cativa mai “imbracati”.

Am reusit sa punem in livewell cate 7 cleni in fiecare dintre cele doua manse, cei mai mari de 34cm, cate unul in fiecare zi.

Din pacate bibanii nu ne-au ajutat prea mult, in prima mansa punctand, pe langa cei sapte cleni, cu trei bibani de 21cm, iar in mansa a doua cu doi bibani de 22cm si unul de 24cm.

Am pescuit cu o varietate foarte mare de voblere si rotative. Am prins pestii atat la voblere -care coboara mai putin – Cormoran Baby Shad si StrikePro Baby Pro  sau voblere deep diving – Berti Ultras DD Crank, Jackall Chubby, Daiwa Rolling Crank si Daiwa Spike cat si la rotative Berti Axat.

Am avut si scurte perioade in care am incercat bibanii cu gume, dar in concurs nu am avut sansa sa ademenim nici unul de dimensiuni considerabile, desi in antrenamente reusiseram sa aducem in barca mai multi bibani de peste 30cm.

Cu doua clasari onorabile, locul 7 in prima zi si locul 5 in cea de-a doua, ne-am clasat in final pe locul 4 din cele 45 de echipe prezente la Bicaz. O clasare frustranta in conditii obisnuite, a fost totusi pentru noi una foarte buna in lupta pentru locurile care asigura prezenta in lotul national de anul viitor.

Am urcat pe locul 2 in clasamentul general, insa mai avem de trecut doua hopuri, Snagov si Delta Dunarii – varianta de toamna. Primul dintre ele la Snagov, in primul weekend al lunii septembrie, teoretic o perioada nu foarte grozava pentru un concurs pe aceasta pista. Vom vedea…

DACA E IUNIE, E DELTA DUNARII!

Ca in fiecare din ultimii patru ani, sfarsitul perioadei de prohibitie aduce cu el o  etapa de campionat national in Delta Dunarii. Anul acesta, pentru cele doua etape din Delta, AG a LRS a hotarat sa ofere participantilor doua zile de antrenament oficial, exact asa cum se intampa si la Campionatele Mondiale organizate de FIPS-CIPS.

Temerile privind o eventuala presiune prea mare au fost spulberate de numarul mare de stiuci masurate de arbitri in cele doua zile de concurs. “Naturalul” ofera in continuare surprize placute, in ciuda zvonurilor ca sectorul de concurs e colmatat de vegetatie in proportie de 80% sau ca pestii raspund extrem de greu.

In conditiile in care barcile au inceput sa plece catre locurile de pescuit la ora 6.30, noi am pus in barca a -10-a stiuca punctabila la ora 8:18 in prima mansa si la 8:16 in cea de-a doua. Adica dupa aproximativ o ora de pescuit efectiv.

Daca punem la socoteala si ca cea mai mare stiuca, adusa la masuratoare de echipa Ciprian Danilov – Ciprian Hrisca, si prinsa- spre satisfactia noastra- la o oscilanta BERTI Doli nr.1, a avut 86cm, putem intelege cu adevarat forta uriasa de regenerare a Deltei si a pestilor care o populeaza.

In prima mansa noi am prins undeva in jur de 30 de stiuci punctabile, dar din pacate nu am reusit sa ne clasam decat pe locul 14, suma lungimilor celor mai mari 10 stuci fiind 497cm.

In a doua mansa, desi am pus in barca ceva mai putine stiuci punctabile – cred ca aproximativ 20, am reusit o clasare mult mai buna, locul 6, cu 517cm, cu toate ca am pescuit cu o ora si ceva mai putin, deoarece – la fel ca multi alti concurenti – am preferat sa admiram furtuna din finalul mansei de pe terasa camerei noastre de la  Egreta resort.

Majoritatea stiucilor le-am prins la oscilante, in special la LINX, ES si LUCKY RT, dar am avut rezultate bune si la spinnerbait.

 Desi cu 20 de puncte mansa nu speram la o clasare foarte buna, nivelul foarte ridicat la care sunt majoritatea echipelor din campionat a facut posibile rasturnari foarte spectaculoase ale clasamentului, ducandu-ne, in final pe cea de-a treia treapta a podiumului de etapa.

Clasamentele extrem de stranse aduc cu ele si nenumarate calcule post-concurs privind o eventuala captura intr-una sau alta dintre manse. Ca sa nu ne lasam nici noi mai prejos… o stiuca ceva mai imbracata in prima mansa ne-ar fi saltat de pe ultima pe prima treapta a podiumului.

Cred ca am avut aceasta stiuca in lanseta pentru cateva secunde, dar din pacate nu am reusit s-o aduc la barca…

 

Absolut remarcabil nivelul premiilor oferite de catre organizatori cu ajutorul sponsorilor. Multumim si din acest colt de pagina pentru premiul extrem de substantial oferit de American Nautics, Navtron, Herakles, Cormoran Resort si Ciucas.

Urmeaza etapa de la Bicaz, speram cu pesti mai multi si mai uniform raspanditi pe suprafata lacului decat la etapa de anul trecut. Fir intins tuturor!

GARCIA SOLA

Extremadura este una dintre cele 17 comunitati autonome ale Spaniei. Situata in partea de vest a tarii, la granita cu Portugalia, Extremadura este una dintre cele mai cunoscute zone de pescuit la bass din Europa, in special pentru pescarii veniti din afara granitelor Spaniei.

Na-am programat o scurta vacanta pe lacul Cijara inca din luna ianuarie, dar vestile din saptamanile dinaintea plecarii spre Spania nu erau tocmai incurajatoare. Lacul era in crestere puternica, dublandu-si volumul (de la 35% la 70% din volumul total)  in mai putin de 4 saptamani.  Apa era foarte tulbure, iar pestii bulversati si foarte putin activi.

Am pescuit in primele doua zile pa Cijara, cu rezultate modeste si fara sa reusim sa gasim niste  naluci care sa faca diferenta intr-un mod vadit. Cei cativa pesti de persoana din aceste prime doua zile s-au prins la topwater, crankbait, jerkbait, spinnerbait, chatterbait, skirt-jiguri si naluci soft. Practic nu am reusit sa tragem nici o concluzie.

Ideea mutarii barcilor pe Garcia Sola i-a apartinut lui Nicu si a fost fundamentata si pe informatiile pe care acesta le avea de la alti pescari spanioli. Am avut sansa ca ghizii nostri sa fie suficient de binevoitori si flexibili astfel incat sa nu se impotriveasca deciziei noastre, care s-a dovedit a fi una extrem de inspirata, de la o medie de 2-3 pesti de persoana pe zi  la Cijara, ajungand in ultimele trei zile de pescuit la o medie de peste 10 pe Garcia Sola.

Chiar daca este un lac cu o suprafata de aproape doua ori mai mica decat Cijara, nici Garcia Sola nu este de neglijat; avand o suprafata cu 10% mai mare decat lacul Izvorul Muntelui, cel mai mare lac interior din Romania. Din punct de vedere al configuratiei malurilor, Garcia Sola este, de asemenea, extrem de ofertant: zonele de maluri stancoase si abrupte alterneaza cu pajistile cu pante line si cu zone cu paduri inundate.

Din pacate, am fost dezamagit sa aflu de la colegii mei ca au vazut doua grupuri de pescari care indesau bassii capturati in rucsaci. Si – nu vreau sa ascund acest lucru- cu atat mai dezamagit cu cat unul dintre aceste grupuri era format din pescari care comunicau intre ei in limba romana. Din pacate, in loc sa se adapteze la obiceiurile tarilor care ii gazduiesc temporar sau definitiv, pescarii romani au luat cu ei obiceiurile de acasa si se incapataneaza sa nu intelega ca bogatia piscicola a apelor din tarile lor adoptive se datoreaza unui cu totul alt tip de comportament fata de pesti si pescuit sportiv. Trist…

In incheiere va invit sa parcurgeti o galerie foto cu o parte din capturile noastre de la Cijara si Garcia Sola, dar nu inainte de a va prezenta o fotografie foarte explicita primita de la Razvan, in care puteti observa pozitia in care trebuie fotografiat un bass pentru a nu-i provoca trauma majore si ireversibile.

 

A DOUA VARA

In luna aprilie, cand ne-am rezervat biletele pentru o saptamana de pescuit la bass pe Cijara la inceputul lui Octombrie nu am avut nici cea mai mica idée ca vom pescui la 30-35 de grade Celsius. Am consultat si accuweather.com inainte de plecare si am vazut ca maximele pentru perioada pe care urma s-o petrecem la Cijara  erau undeva intre 30 si 35 de grade. Si totusi nu m-am putut abtine sa nu ingramadesc in bagaj o geaca, doua hanorace, pantaloni de trening… Mi-au prins bine doar la intoarcere; cand am aterizat pe Otopeni, in Bucuresti erau 8 grade.

Tot raul spre bine, caldura excesiva pentru aceasta perioada a facut ca pestii sa fie extrem de activi. Daca in primavara am avut o reteta destul de clara pentru o eficienta maxima, de data aceasta am avut capturi la toate tipurile de naluci pe care le-am incercat: topwatere, dynamic jiguri – chatterbait, spinnerbait, naluci soft, skirt-jiguri, crankbaituri si jerkbaituri. 

Am prins in doi oameni, in patru zile, aproape 100 de bassi si vreo 20 de stiuci.

Chiar daca am avut ceva emotii din cauza faptului ca doar cu 8 zile inainte se incheiase Soner Euro Cup, un concurs cu 140 de barci, acestea s-au dovedit a fi – din fericire – neintemeiate. Am prins inclusiv pesti care mai fusesera prinsi de curand. Spre deosebire de primavara, pestii erau mult mai slabi, avand greutatea cu cca 25% mai mica. Cel mai mare bass din barca noastra– 2280g – l-am prins in prima zi la un soft worm cu offset-jig de 4g.

Recordman-ul excursiei a fost Adi, care in ultimele doua zile de pescuit a prins sase bassi de peste 2kg, dintre care cel mai mare de 2320g.

La revedere, Cijara! ¡Hasta pronto! Ne revedem la primavara!

ATENTIE! Pescuitul la bass creeaza dependenta!

CONCURSUL DE LA CARE AM PLECAT ACASA MAI DEVREME

…sau

ŢEAPA DE LA VALEA ARGOVEI

Fiind preocupati in ultimele saptamani mai mult de pregatirea si participarea la CM din Rusia, iar la intoarcere de rezolvarea a numeroase probleme ramase nerezolvate in perioada petrecuta la Konakovo, nu am avut timp pentru nici un antrenament in vederea participarii la etapa de pe Valea Argovei din acest weekend.

Fiind vorba de un concurs de salau, pentru cine stie ca pescuitul la aceasta specie inseamna 90% localizare, este evident ca acest fapt atrage dupa sine o probabilitate aproape nula de a obtine un rezultat bun.  Ce-i drept, nici miza nu mai era una foarte mare pentru noi, locul 7 in clasamentul general ocupat inaintea acestei etape lasandu-ne la mana jocului rezultatelor si in consecinta doar sanse pur teoretice de a mai prinde un loc pe podiumul campionatului national de anul acesta.

Am decis totusi sa participam la acest concurs din respect pentru organizatori si pentru a ne prelungi recordul de participare fara intrerupere din 2006, de la inceputurile Campionatului National in actualul sistem.

In ziua de antrenament oficial ne-am chinuit sa pescuim pe un vant de peste 30km/h, incercand sa ne conturam o strategie cat mai buna pentru zilele de concurs… si am decis ca in prima mansa, in primele ore, sa incercam sa prindem salai, dupa care sa cautam sa completam pana la 8 pesti cu ceva bibani, iar daca reusim, in timpul ramas sa incercam sa-i inlocuim si pe ei cu salai.  Zis si facut. In prima jumatate a mansei am punctat cu 4 salai, dupa care, asa cum ne propusesem, in urmatoarele 80-90 de minute am prins inca 4 bibanei, toti de 15cm. Ne-am intors pe zona pe care prinsesem salaii, dar pana la finalul mansei nu am mai reusit sa prindem niciunul punctabil.

Surpriza a venit la finalul mansei, in momentul in care am ajuns cu bibanii la arbitru: “Pai puncteaza de la 20cm!”… “Nu-i adevarat, puncteaza de la 15cm. Exista scris in Regulament si in PV al AG al LRS 2017!”… in cele din urma arbitrul, de buna credinta, a fost de acord sa ne faca o fisa cu cei 4 pesti.

Ajunsi la mal, am mai consultat o data documentele la care facusem referire in discutia cu arbitrul, gandindu-ne ca poate ne-a lasat pe noi memoria. Nicidecum. Lucrurile sunt scrise negru pe alb in regulament si negru pe galben in PV al AG a LRS exact asa cum stiam noi.

Atat in regulament cat si in Procesul Verbal al Adunarii Generale a LRS 2017 e precizat in mod explicit ca dimensiunea minima la care bibanul va puncta in editia din acest an a CNS este de 15cm. Exista o portita lasata organizatorului de a modifica aceasta dimensiune, dar numai cu acordul Adunarii Generale a LRS. Si este normal sa fie asa, intrucat lasata la mana organizatorilor de etape, aceasta decizie poate duce la incercari ale acestora de a-si crea avantaje prin stabilirea de dimensiuni neconforme cu realitatea din lac pentru o anumita specie, pe care membrii clubului organizator n-o au in vedere in strategia lor de concurs. Cam ceea ce au incercat sa faca si rusii cu stiuca la CM.

De asemenea, in anuntul concursului scrie in mod explicit ca acesta se desfășoară după regulamentul Campionatului National de Spinning din Barca 2017.

Discutand si cu organizatorii, intelegem ca e vorba de o greseala, ramasa asa dintr-un copy-paste de la etapa de anul trecut. Simplu… facem o cerere la CTDA, se consulta documentele oficiale dupa care se desfasoara editia din acest an a campionatului, ni se pun pestii si mergem la culcare. Din pacate pentru noi, lucrurile nu au stat tocmai asa… un CTDA facut pe genunchi, din care unii au lipsit sau au votat prin telefon probabil fara sa stie exact despre ce e vorba ne-a informat ca pestii nu se puncteaza, fara a ne preciza insa si baza regulamentara pentru aceasta decizie.

De prin 2011, de la episodul Belis, am facut lobby in mod constant pentru trecerea CTDA la arbitrii. Asa este normal sa fie, concurentii sa fie judecati de catre arbitrii in astfel de situatii, nu de catre ceilalti concurenti. Numai ca presedintii de cluburi din LRS evita in mod regulat sa voteze acest amendament pentru a-si pastra painea si cutitul. Si desi absolut toti ne asigurau ca avem dreptate 100%, s-a votat totusi ca pestii sa nu fie punctati. Am incercat in zadar sa-i intreb pe ce baza regulamentara sau juridica au votat asa. Mi s-a raspuns ca ceilalti asa au stiut. Am replicat ca daca din 78 de oameni doar doi stiu regulamentul, asta nu inseamna ca meciul trebuie jucat dupa alte reguli inventate ad-hoc. Si totusi decizia a ramas definitiva. Desi erau la masa aproximativ aceiasi oameni care votasera la AG aproape in unanimitate regulamentul pe care acum nu au vrut sa-l puna in practica.

In cei aproape 12 ani de cand participam la CNS nu am incalcat nici macar o virgula din regulamente, nici din litera si nici din spiritul lor. De cate ori am gasit formulari sau articole ambigue sau insuficient explicate am atras atentia conducerii LRS, din oricine era ea formata la momentul respectiv. Nu am incercat niciodata sa profitam in interes propriu de aceste ambiguitati. Si la concursul de la Valea Argovei am respectat intocmai regulamentele si hotararile AG si ale conducerii LRS; si totusi am fost depunctati. Treaba CTDA este sa aplice regulamentul atunci cand exista situatii de genul acesta sau sa gaseasca solutii atunci cand apar situatii neacoperite de regulament. Cazul de fata era unul foarte simplu, fiind acoperit integral de regulamentele LRS. Intrucat raspunsul primit de la presedintele CTDA nu contine nici o motivare, ii intrebam inca o data pe membrii CTDA de la cluburile BestFishingFriends, AquaTransilvae, Transilvania Pike si AnglersProTeam si ii rugam sa ne raspunda: pe ce baza juridica sau regulamentara au votat in acest fel?

Nu ne-am facut un obicei din a verifica anunturile de concurs, cu atat mai mult cu cat tot in Regulamentul dupa care functionam ca Liga este scris negru pe alb ce contine acesta: “speciile punctabile”. Nu dimensiunile lor, pentru ca acestea sunt hotarate inca de la inceputul anului, de la AG a LRS. Anuntul de concurs e un fel de program de meci, nu poate tine loc de regulamente, nu poate inventa sau modifca regulile jocului. De altfel, in anuntul concursului nu sunt nici un fel de precizari legate de regulamentul in sine. Daca acceptam ca cineva poate participa la concurs fara sa cunoasca regulamentul, putem avea surpriza ca la concursul urmator unii sa pescuiasca la trena, altii la momeli vii, altii cu mai multe lansete deodata. Nu avem de ce sa verificam mereu dimensiunile minime punctabile, atata timp cat ele sunt prevazute negru pe alb in regulament. E ca si cum cand ne urcam la volan am verifica intotdeauna in Codul Rutier daca trebuie sau nu sa acordam prioritate pietonilor la trecerile de pietoni.

Daca am fi intrat in mansa a doua ar fi insemnat sa acceptam si sa validam aceasta decizie halucinanta a CTDA. Am ales asadar sa scoatem barca de pe apa si sa plecam acasa exact in momentele in care ceilalti concurenti incepeau sa pescuiasca in mansa de duminica.

La ceas aniversar (LRS implineste in aceasta iarna 10 ani de la infiintare), competitia este una foarte puternica, iar trecerea la sistemul pe echipe a insemnat un pas urias inainte in ideea cresterii sanselor la participarile la CM. Din punct de vedere organizatoric, al regulamentelor si al aplicarii acestora, LRS se incapataneaza insa sa arate ca o gluma… din ce in ce mai proasta.

AUR DE LA MAMA RUSIA

A trecut aproape o saptamana de la afisarea rezultatelor finale ale CM de la Konakovo, Rusia si totusi starea de euforie persista. O sa incerc sa profit de acest fapt pentru a asterne si in acest colt de pagina cateva randuri pe care cu siguranta le voi reciti cu mare placere peste ani pentru a retrai o farama din ceea ce am simtit la Konakovo. Cateva cuvinte despre….

…RUSIA – este, evident, o tara frumoasa. Zona in care am fost noi semana ca aspect cu Suedia. Din pacate, rusii au fost preocupati mai mult de alte lucruri decat de propria dezvoltare iar acest lucru este inca vizibil. Ne-a frapat faptul ca in fiecare localitate inca exista o statuie a lui Lenin. 

…LOCATIE – Konakovo River Club este cea mai frumoasa locatie in care s-a organizat un concurs din cele la care am participat. Un campus in care s-au investit foart multi bani, dar si conditiile sunt pe masura. Patronul locatiei este pasionat de arta, lucru vizibil inclusiv in toalete.

…ORGANIZARE– de departe cea mai buna organizare de la toate campionatele mondiale la care am participat. Stewarzii vorbeau toti engleza si erau dotati cu camere de luat vederi.

…RUSI – Ne-au obstructionat prin tot ce au putut: cu ghizi care au fost pe post de spioni si nu au avut decat rolul de conducatori de barci, cu barcile pe care ni le-au promis inca din primavara si pe care nu ni le-au mai dat, cu barcile fara motor electric pe care au incercat sa ni le bage pe gat la concurs. Ne-au scos din concurs doua dintre zonele cele mai productive din antrenamentele de la inceputul lunii august, ne-au interzis carligele de trailer pe spinnerbait… Chiar si locurile din avion pareau sa fie impotriva noastra… numai ca noi avem alte superstitii atunci cand vine vorba de pescuit. Asta cu 13 n-a tinut.

…LACUL IVANKOVO – un lac urias, foarte bine ales, pe masura acestui eveniment. Cel mai mult am fost impresionat de faptul ca era foarte curat. Nu am vazut nici un pet, nici un gunoi. Pestii insa plecau acasa indiferent de dimensiune. Am vazut salai de 20-25 de cm pusi in sacosa fara nici un fel de retinere. Am inteles acest lucru din prima seara, cand Petre a primit la cina un file provenit de la un salau de max. 25cm, intr-un cor de rasete condus de Robert.

…NALUCI SI TEHNICI – am pescuit cu linguri oscilante si spinnerbait. N-o sa intru in detalii, pentru ca vor urma mai multe articole pe tema asta. In doua vorbe, important era sa tii naluca foarte aproape de substrat. Desi pescuiam in apa mica, stiucile nu se ridicau sa atace.

…ECHIPA- a fost, cu siguranta, punctul nostru forte. Faptul ca a fost al doilea CM in aceeasi formula a reprezentat un avantaj foarte mare pentru noi.

…PETRE – a ales sa puna interesul echipei mai presus de ambitiile lui personale. Din punct de vedere emotional, pentru mine a fost o decizie delicata. Castigasem impreuna campionatul national care ne trimisese in Rusia, dar i-am inteleles si i-am respectat decizia. Sper sa fie un exemplu de altruism pentru echipele viitoare.

…CRISTI – a fost coechiperul meu la acest concurs, cu care am impartit in barca, timp de 4 zile, toate frustrarile si bucuriile. Ne-am inteles foarte bine, desi nu mai pescuisem niciodata impreuna si a avut un rol destul de greu de indeplinit: in mod obisnuit, in competitii eu am in barca mai mult decat un coechipier: am un frate. La concursul asta, Cristi a fost fratele meu din barca.

…ROBERT & ANDREI – doi pescari extraordinari, una dintre cele mai complete echipe din campionatul nostru intern. Am fost coechipieri pentru al doilea an consecutiv si am fost legati si motivati de foarte multe lucruri. Am spus-o si in 2016, dupa Irlanda: ne-am inteles cu ei mai bine decat cu oricare alta echipa cu care am format lotul Romaniei in trecut. Am impartit totul: truse, echipamente, naluci, informatii, mancare (inclusiv bananele inghetate ale lui Andrei), sfaturi, experiente, lacrimi de tristete anul trecut si de fericire anul acesta. Prin separarea lor, spinningul romanesc pierde o echipa minunata, dar sper sa castige altele doua.

…GYORG – un capitan extrem de dedicat si pasionat care a tratat cu maxima seriozitate rolul pe care l-a avut. M-a impresionat faptul ca niciodata nu si-a pierdut increderea, chiar si in momentele cele mai dificile a continuat sa ne incurajeze si sa spere in victorie; a coordonat o strategie prin care ne-am derutat adversarii in zilele de antrenament oficial, pastrand ascunsa tactica de concurs; a stiut sa tina cont de dorintele si superstitiile fiecaruia dintre noi, pastrand o atmosfera buna pe toata perioada petrecuta in Rusia. Si nu in ultimul rand a avut un noroc fabulos la tragerea la sorti a barcilor…

…RARES – si-a asumat integral roluri extrem de importante: organiator, manager, casier si reporter. Totul a functionat ireprosabil, desi peste foarte putin timp are de organizat evenimente mult mai importante pentru el. Desi in general a evitat sa se implice in partea tehnica, a avut si aici un rol important:  in noaptea dintre manse a urmarit filmarile din cele doua barci, iar duminica dimineata mi-a dat cateva sfaturi care alaturi de cele primite de la Robert si Andrei, ne-au fost utile in mansa a doua.

…DAVID – ne-a sustinut atat material cat si moral. Printre altele, multumita lui,  anul asta am avut cele mai bune echipamente pe care echipa le-a avut vreodata. Pe langa faptul ca a fost unul din sponsorii principali ai lotului de anul acesta, s-a deplasat alaturi de noi in Rusia, unde ne-a asigurat sprijinul moral si entertainment-ul.

…IULICA – cel mai fidel suport si suporter al echipei de spinning din barca. Este al doilea an consecutiv cand pe timpul si banii lui se deplaseaza impreuna cu noi si ne ajuta cu tot ce este nevoie pe parcursul deplasarii, este fotograf si cameraman. Si el a impartit cu noi atat tristetea de dupa Irlanda cat si bucuria din Rusia de anul acesta.

… IRINA SI SERGIU– sunt singurii cetateni rusi care au fost 100% onesti cu noi. De fapt sunt doi romani originari din Moldova de dincolo de Prut care lucreaza la Konakovo River Club si care ne-au ajutat enorm cu tot ce au putut. Desi nu este pescar, din prima zi de antrenamente, inainte sa ne suim in barci, Sergiu ne-a zis ca la ultimele concursuri stiuca a fost pestele predominant.

…MOMENTUL DE LA BARCI – a fost cel mai emotionant moment din Rusia. A fost momentul in care ne-am reunit toti dupa mansa a doua. Ne-am imbratisat si ne-am pupat, am ras si am plans, nu mai exista nimeni si nimic in jurul nostru. Stiam sigur ca avem medalii, dar nu le stiam inca stralucirea. As fi vrut ca drumul de la barci si pana la cabana sa nu se mai termine niciodata.

…IMNUL NATIONAL – cand vorbesti despre asta la modul general nu simti adevarata dimensiune a momentului intonarii imnului pentru echipa clasata pe cea mai inalta treapta a podiumului. Este o senzatie care nu poate fi povestita. Va doresc tuturor sa o simtiti macar o data in viata. De cand am participat la primul CM am visat la momentul cand “Desteapta-te romane!” va fi intonat la final.

…SPONSORI – Pescuitul este un sport dependent intr-o mare masura de sponsori. Multumim tuturor sponsorilor echipei nationale care au facut posibila participarea noastra in cele mai bune conditii la acest CM: Neumarkt, Himalaya.ro, Liga Romana de Spinning, Digi, Relax Spinning, Rapture, Herakles si Buff. In egala masura, le multumim si sponsorilor nostri din campionatul intern, Arrow International si Daiwa, pentru ca fara ajutorul lor, cu siguranta noi n-am fi putut fi acolo.

…VIITOR – In incheiere, dar in primul rand, va multumim tuturor celor care ne-ati sustinut si ne-ati tinut pumnii stransi de acasa, tuturor celor care ne-ati asteptat la aeroport; emotia acelor momente imi da convingerea ca astfel de performante se vor repeta in viitorul apropiat!

 

CIJARA

In ciuda faptului ca este extrem de intens pescuit, Lacul Cijara este unul dintre cele mai apreciate lacuri din Europa de catre pescarii de bass de pe continent, fie ca este vorba de spanioli, italieni, francezi, portughezi sau alte natii atinse tangential de patima pescuitului acestui minunat peste, printre care- mai nou – si romanii.

Aveam in plan excursia la Cijara din 2012- cand am pescuit la bass pe Mequinenza, dar din pacate nu am reusit s-o punem in practica pana in primavara aceasta.

Am planuit totul intre Craciun si Revelion, la initiativa lui Florin Ciortan- care in cele din urma a preferat sa ramana acasa- iar in ianuarie ne-am rezervat bilete de avion, barci, cazare.

Echipa, formata initial din 4 pescari – David, Stefan, Eugen si subsemnatul, si-a dublat componenta pe parcursul lunilor februarie si martie. Bogdan si Liviu in prima faza, iar apoi Adi si George au completat grupul. Un grup in mijlocul caruia m-am simtit minunat, si sper ca toti participantii la aceasta expeditie s-au simtit asemenea mie.

Pescuitul la bass este la fel de imprevizibil ca si pestele in sine; cand pleci intr-o excursie de pescuit la bass, trebuie sa iei cu tine tot ce incape in bagaj. Experientele anterioare te ajuta, dar nu trebuie sa te lasi influentat de ele pentru prea mult timp.

Cei care nu au incercat niciodata sa prinda bass trebuie sa stie ca principala conditie sa poti sa aduci pesti in fata aparatului foto este capacitatea de adaptare la conditiile specifice zonei in care pescuiesti, perioadei din an si conditiilor meteo.

Noi am inceput destul de timid. In prima zi am adus in barca 6 bassi. In a doua zi am urcat stacheta la 7, iar in a treia la 13. Ultima zi a fost foarte ciudata. Pana la ora 17 am prins numai 7 pesti, aproape toti foarte mici, dar in ultimele 90 de minute de pescuit am adus in barca inca 17 bassi. Au fost cele mai spectaculoase 90 de minute din relativ scurta noastra experienta de pescuit la bass.

Ar mai fi de mentionat ca am reusit in fiecare zi sa aducem in barca cel putin un peste de peste 2kg. In total 5 pesti au depasit aceasta bariera: 2320, 2280, 2240, 2130 si 2040 grame. Pe langa acestia, am mai avut 7 pesti intre 1,900 si 2 kg.

Evident, am avut cantar la noi; daca n-am fi avut probabil ca am fi spus ca am prins in 4 zile 12 pesti de 2kg; e destul de greu ca in conditiile in care esti incarcat de adrenalina sa faci diferenta intre un peste de 1900g si unul de 2200g.

Pestii i-am prins pescuind la naluci soft (cei mai multi la Daiwa D-Fin) montate pe offset-jiguri, la spinnerbait si la dynamic chatter-jig. Ceilalti membrii ai excursiei au avut cateva capturi si la topwatere. Au fost si cateva stiuci, nu foarte mari. Recordul de cca 4-5kg i-a apartinut lui Adi si a fost prins – spre satisfactia noastra- la un dynamic chatter-jig.

Am avut in drill si o mreana destul de “imbracata”, dar din pacate am scapat-o langa barca, nereusind in nici un chip s-o controlez in apropierea braului de vegetatie.

Dupa fiecare excursie de pescuit la bass am repetat obsesiv indemnul de a nu rata nici o ocazie pe care o aveti de a pescui la acest superb rapitor. Noi, spre exemplu, ne-am intors acasa duminica seara, iar marti aveam deja facute rezervarile pentru toamna. Cijara rules!

HOLBINA 3 BIBANI… SI FOARTE MULTE STIUCI

98 (nouazecisiopt) de zile au trecut de cand pescuisem ultima oara – pe 1 Decembrie la Hreblea, in Delta Dunarii. Am facut un efort de memorie sa-mi aduc aminte de ultima perioada de 98 de zile consecutive fara sa pescuim, dar in zadar. Nu cred ca mai exista astfel de perioade in ultimii 20-25 de ani, iar daca totusi exista, cu siguranta ele se pot numara pe degetele de la o mana.

Nu mai pescuisem la Holbina de exact 7 ani, din martie 2010. Auzisem ca intre timp s-au intamplat schimbari spectaculoase. Multi straini dintre cei cu care am intrat in contact la competitiile internationale, cand auzeau ca suntem din Romania, tineau sa ne precizeze cu mandrie ca au fost la pescuit la Holbina.

Am “aterizat” la Holbina vineri dupa-amiaza pe o ploaie extrem de neprietenoasa. Spre seara am iesit vreo 30 de minute pe apa pentru a ne aduce aminte cum se face un lanseu. Am avut cateva atacuri, dar n-am reusit sa concretizam nici unul dintre ele.

Sambata am stat in barca aproape toata ziua, cu o pauza de vreo doua ore la pranz. Desi stiucile de Holbina nu erau extrem de active, am reusit sa aducem in barca 17, dintre care 4 peste 70cm si inca 5 intre 60 si 70cm. Chiar daca evenimentul la care am participat s-a numit “Cupa Paul Badea”, in memoria unuia dintre cei trei pasionati care au transformat Holbina intr-un adevarat paradis pentru pescari, multe dintre echipele participante- printre care si noi- nu au tratat neaparat acest eveniment ca pe un concurs de pescuit in adevaratul sens al cuvantului, ci mai degraba ca pe o intalnire amicala cu oameni cu care impartasesc aceeasi pasiune pentru pescuitul la stiuca in Delta Dunarii.

Au fost totusi si vreo 5 echipe care au tinut sa-si demonstreze suprematia la Holbina, preferand sa ramana pe apa inclusiv in timpul pauzei de pranz, iar pentru a nu diminua din meritele castigatorilor, trebuie sa mentionez echipele clasate pe primele trei locuri: David Neacsu – Ionut Ionita, Gologan Ion – Dragos Ionita, Cristi Buliga – Tony Delalande. Spre rusinea mea, nu am retinut numele autorilor capturii concursului, dar a fost vorba de o stiuca de 98cm.

Noi am fost pe locul 4. Mentionez acest lucru strict pentru a rememora faptul ca pentru mine este a treia clasare pe locul 4 la Holbina din 3 participari la evenumente de acest fel; precedentele doua, in echipa cu Malin Musatescu la Stuf-fish in primavera lui 2009 si in echipa cu Andy Arif la Pikemaster in toamna aceluiasi an.

Recunosc, chiar daca nu mi-am exprimat niciodata parerea in mod public, m-am numarat multa vreme printre cei sceptici in ceea ce priveste transformarile de la Holbina; probabil ca si influentat de aceia care dupa experiente de pescuit pe aceasta locatie imi povesteau de conditiile namaipomenite de cazare, masa, despre pachetul de mancare pe care-l primesti in barca sau alte asemenea aspecte care tin strict de confort. Dupa ce am vazut la fata locului ce s-a intamplat in ultimii 10 ani la Holbina, pot sa afirm cu subiect si predicat ca principalele si cele mai importante schimbari au fost facute pentru pesti, pescari si pescuit.

Am fost realmente impresionat de pontoanele cu prize individuale, de canalele sapate prin stuf pentru a permite circulatia pestilor si oxigenarea apei, sau intr-un cuvant de grija noilor proprietari ai incintei de la Holbina pentru pesti si pescari. Am pescuit in multe locatii din Europa, dar nicaieri nu am intalnit ceva similar. Doar dupa ce ajungi la Holbina si vezi cu ochii tai schimbarile care au avut loc acolo intelegi ca este o obligatie pentru tine ca pescar sportiv sa sustii cu mijloacele de care dispui acest gen de proiecte. Delta Dunarii ar avea nevoie de mai multi oameni ca cei care administreaza acum incintele de la Holbina 3 Bibani.

PS. In perioada scursa de la data la care am scris aceste randuri (dar n-am putut sa le public mai devreme din cauza unor probleme tehnice), Malin Musatescu a fost numit guvernator al Deltei Dunarii. Este unul dintre putinii oameni pe care ii cunosc si de ale carui bune intentii sunt convins in totalitate. Vreau sa ii urez mult succes in noua functie si sa il asigur si din acest colt de pagina de sustinerea noastra totala si neconditionata. Iar pentru a lega cumva evenimentul de subiectul acestui articol, sper ca va reusi sa foloseasca Holbina 3 Bibani drept exemplu de proiect de dezvoltare durabila pentru intreaga Delta a Dunarii.

2016 LA FINAL

Recent s-a incheiat editia 2016 a CNS Neumarkt. Pentru noi, una cu noroc. Am reusit sa devenim si in echipa campioni nationali, dupa ce reusisem si la individual aceasta performanta – Eugen de trei ori – in 2006, 2013 si 2014, iar eu o singura data, in 2008.

Dupa ce in ultimii ani am reusit mereu sa ne clasam intre primele locuri ale CNS Neumarkt, cel mai greu pentru noi e sa reusim sa mai gasim motivatia necesara unei astfel de performante. O sa incerc sa fac o foarte scurta trecere in revista a celor 6 concursuri LRS 2016, cu scopul principal de a evita “informarile” facute de diversi zvonaci cu privire la orele noastre de antrenamente, care pot avea “darul” de a indeparta eventuali noi participanti la etapele LRS. In 2015, de exemplu, am aflat ca am stat cateva zile intregi pe Snagov inaintea etapei de acolo. In realitate fusesem doar doua zile, iar in cea de-a doua dintre aceste doua zile vantul ne-a trimis la mal inainte de pranz. O zi si jumatate au fost si singurele noastre partide de pescuit pe Snagov in 2015, cu exceptia zilelor de antrenament oficial si concurs.

CUPA LIGII. Sarulesti -aprilie 2016. Primul concurs organizat de LRS in 2016 a fost Cupa Ligii de la Sarulesti. Am facut 4 antrenamente de cate o zi cu rezultate amestecate. Ne-am dat seama ca n-o sa fie o problema sa prindem 5 pesti pe mansa, dar salaii mari erau greu de gasit. Am reusit totusi in prima mansa sa aducem in barca doi pesti remarcabili – de 67 si 79cm(captura concursului), cu ajutorul carora am ramas pe primul loc si dupa doua din cele trei manse, chiar daca ziua a doua a fost una destul de slaba pentru noi.

In ziua a treia ne-am revenit putin, suficient cat sa reusim sa ne clasam la final pe locul al treilea. A fost primul podium pentru noi la Cupa Ligii si de asemenea, prima clasare pe podium la Sarulesti.

ETAPA 1. Delta Dunarii – iunie 2016. Am incercat sa facem un antrenament in weekendul anterior concursului. Fiind primul weekend dupa prohibitie, densitatea de barci cu participanti la etapa era destul de mare si aproape toti se plangeau ca au avut rezultate slabe sau foarte slabe, astfel incat n-am avut rabdare sa pescuim decat vreo 3-4 ore pe zona de concurs. Am prins o singura stiuca pe lacul Isac, la spinnerbait. In antrenamentul oficial am incercat sa acoperim o suprafata cat mai mare de apa, dar n-am reusit sa prindem nici un peste punctabil.

Singurul ghiol in care nu incercasem era Chiril-ul. In prima mansa am luat decizia inspirata sa mergem direct pe Chiril, incurajati si de Ionut, care prinsese acolo o stiuca in ziua antrenamentului oficial, dar si descurajati de propriile rezultate de pe toate celelelte ghioluri. Am reusit sa punctam in prima mansa cu 4 bibani si doua stiuci, iar in cea de-a doua cu 2 bibani si 4 stiuci, toate stiucile in ultima ora de concurs. Foarte putini pesti, dar suficienti ca sa ne situeze la final pe ultima treapta a podiumului.

ETAPA 2. Bicaz – iulie 2016. Pentru etapa de la Bicaz ne-am antrenat in ultima saptamana in care era permis acest lucru timp de o zi intreaga (marti) si inca vreo 6 ore impartite in doua zile (luni si miercuri). La concurs am mizat in special pe clean si am reusit sa atingem limita de 20 de cleni in fiecare mansa.

In mansa a doua am prins si doi pesti remarcabili – 42 si 45 de centimetri. Cred ca sunt mai mult de 10ani de cand am mai reusit sa prindem pe Bicaz, in aceeasi zi, doi cleni de aceasta dimensiune. Am terminat concursul pe locul 2.

ETAPA 3. Belis – august 2016. La Belis n-am fost deloc la antrenamente. Am intrat in antrenamentul oficial cu gandul de a incerca sa acoperim o suprafata cat mai mare din zona de concurs. Ne-am plimbat foarte mult, am pescuit destul de putin. Pesti am prins foarte putini, trasaturi – de asemenea- razlete. In concurs am reusit sa punctam cu 5 cleni in prima mansa si cu 7 in cea de-a doua. A fost un concurs in care in general s-a prins foarte slab. Nici o echipa nu a reusit sa atinga baremul de 20 de pesti in nici una dintre manse; de fapt, ca sa fiu mai exact, nici o echipa nu a reusit sa prinda 20 de pesti adunati din cele doua manse. A fost acel gen de concurs in care unul sau doi pesti in plus pe mansa te urcau 5-10 locuri in clasamentul etapei. Din pacate n-am avut inspiratia necesara sa prindem acei cativa pesti si am terminat concursul doar pe locul 11. Cea mai slaba clasare a noastra in 2016, care nu a intrat in calculul clasamentului final.

ETAPA 4. Valea Argovei – septembrie 2016. Pentru etapa de pe Vale am facut doua antrenamente. La primul am pescuit doua zile din barca cu Alex T, Eugen fiind plecat la mare. Daca imi aduc bine aminte, in doua zile am prins in doi oameni trei pesti punctabili: un salau si doi bibani. Plus niste bibani mici, niste strapi si o stiuca. Cel de-al doilea antrenament a fost de o singura zi si am fost impreuna cu Eugen. Atunci am reusit sa prindem trei salai si cativa bibani punctabili. In antrenamentul oficial am insistat destul de putin pe locuri, incercand sa verificam cat mai multe, dar oricum, am avut foarte putine trasaturi. Am fost convins ca o sa fie un concurs cu putine capturi.

Daca cineva imi spunea ca o sa fie echipe care o sa puncteze cu 40 de pesti in cele doua manse ii ziceam ca e nebun. Si totusi, au fost 5 echipe care au reusit sa-si prinda toti pestii. Noi am fost una dintre ele. In prima mansa 13salai si 7bibani, in cea de-a doua 20 de salai, dupa ce in prima jumatate a mansei punctasem déjà un salau si 19 bibani. La final, locul 5.

ETAPA 5. Snagov – noiembrie 2016. Pentru Snagov n-am avut timp decat pentru o zi de antrenament cu o saptamana inainte de concurs. Atat acea zi cat si antrenamentul oficial cred ca au fost cele mai slabe partide de pescuit ale noastre din ultimii 5 ani pe Snagov.

Desi ne-am dat seama ca stiucile o sa conteze foarte mult in concurs, am decis sa mizam in special pe biban. Am prins 15 in prima mansa si 12 in a doua. Suficienti cat sa prindem ultima treapta a podiumului de etapa si prima pozitie in clasamentul final 2016.

Lipsa timpului liber pentru pescuit este o realitate pentru marea majoritate a pescarilor din Romania, insa pescuitul de competitie amator – asa cum este cel de la noi – nu implica atat de multe zile de stat pe apa cum ar putea avea unii impresia.. Trairile din timpul unui concurs de pescuit merita insa orice efort pentru a putea participa, indiferent daca ai sau nu timp de antrenamente.