Incurajati de numeroasele feedback-uri pozitive si de rezultatele remarcabile pe care noi insine le-am avut in ultimii doi ani la spinnerbaiturile cu skirt siliconic, incepand din 2012 am decis sa extindem semnificativ gama de modele. 29 de spinnerbaituri noi, cu lesturi de trei greutati (7, 11 si 14 grame), 7 combinatii de palete si 12 tipuri de skirturi bicolore sau tricolore. Aceasta varietate va acoperi cu siguranta toate situatiile si va satisface si cei mai exigenti pescari.

Lesturile diferite au generat de la spinnerbaituri de dimensiuni mici – pentru bibani capitali si stiuci pretentioase la spinnerbaituri mari, cu doua palete – pentru capturi record. Lesturile sunt vopsite manual si protejate cu rasini epoxidice. La modelele de 11 si 14 grame, destinate cu precadere pescuitului la stiuca, am folosit exclusiv carlige XStrong, tinand cont de sugestiile venite din partea pescarilor.

Spinnerbaiturile sunt echipate cu o gama variata de palete salcie si colorado, montate single sau in tandem (salcie+colorado, colorado+colorado, salcie+salcie).

Palete de tip colorado sunt recomandate pentru viteze mai mici de recuperare, fiind niste palete cu o reactivitate mai puternica – pentru momentele cand pestii sunt apatici sau in situatii de turbiditate crescuta. Pentru o reactie cat mai rapida am folosit pe pozitie terminala (fixata la vartej la modelele de 11 si 14) paleta cu curbura mai pronuntata de tip Colorado Deep Cup.

Palete de tip salcie (willow) sunt recomandate pentru prezentari mai agresive, cu viteze mai mari de tractiune.

Combinatia universala colorado – salcie este probabil cea mai des folosita de catre pescarii de pretutindeni. Este combinatia cu care si noi pescuim cel mai frecvent.

Culorile skirturilor sunt foarte variate- de la nuante intense la combinatii naturale, cu accent pe contraste si culori foarte puternice – care au dat cele mai bune rezultate, in special la stiuca.

Toate gama va fi echipata cu vartej cu rulment (1) pentru o miscare cat mai libera si mai naturala a paletelor. Ochetul de fixare (2) este perfect inchis, gandit astfel pentru a putea fi atasat la agrafa, in special pentru pescuitul cu struna. Am folosit sarma inox tratata mai groasa decat pana acum pentru o rezistenta sporita si ochi 3D (3) pentru un aspect cat mai natural. Fixarea skirturilor de lest este ferma (4), pentru a evita situatiile in care skirtul aluneca spre curbura acului. Am incercat astfel sa optimizam si sa adaptam cat mai bine spinnerbaitul conditiilor de pescuit de la noi, evitand neplacerile cauzate de spinnerbaiturile obisnuite.

Download PDF catalog

Craciun fericit ! Iar in 2012 sa vi se implineasca toate visele cu sau fara capturi !

L A    M U L T I   A N I  !

Ziua nationala 2011 ne-a gasit in Ungaria, in cautarea bass-ilor de Bokod.

Prima zi de pescuit ne-a adus in lansete sase stiuci intre 1 si 3kg. impartite intre cei patru membri ai expeditiei. Bass-ii ne-au ignorat cu desavarsire, desi am insistat aproape toata ziua pe locul considerat cel mai eficient in perioadele reci.

Spre deosebire de experienta anterioara de la Bokod, stiucile au fost extrem de active, atacand cu frenezie bancurile de obleti din suprafata. Apa calda provenita din termocentrala adiacenta lacului de la Bokod face ca pestii sa fie foarte activi, in ciuda temperaturilor sub limita de inghet de afara.

Am remarcat, odata in plus, organizarea impecabila a pescarilor din tara vecina. Un pescar maghiar care cauta crapii in imediata vecinatate a locului in care noi cautam bass-ii a capturat un ciortan de 2-2,5kg. Au urmat momente pe care nu le-am vazut niciodata in Romania… omul a scos ruleta si a masurat pestele inainte sa-l puna in juvelnic, dupa care a scos carnetelul atasat permisului de pescuit si a notat captura. Membrii clubului local de pescuit au dreptul sa retina un numar limitat de pesti pe an, iar pentru a nu incalca aceasta regula trebuie sa fie extrem de corecti si – in egala masura – ordonati. Modul in care este administrat acest lac si faptul ca pescarii respecta legile sunt dovada ca din pescuit sportiv cu reguli privind dimesiunea minima si cantitatea de peste retinuta (asa cum prevede si legislatia din Romania) nu se poate periclita populatia piscicola a unui lac. Ar mai fi de notat faptul ca bass-ul este singura specie care se pescuieste exclusiv in sistem catch and release in lacul de la Bokod.

Revenind la rapitorii nostri… am pescuit mare parte din timp cu naluci dedicate in primul rand pescuitului la bass… spinnerbaituri cu skirt siliconic, creaturi soft in monturi offset si voblere mari.

Patru din cele sase stiuci au preferat spinnerbaitul, iar celelalte doua voblerele.

Ziua a doua am schimbat strategia, pescuind in special in zonele cu pontoane. Aceasta schimbare a adus cu ea si doi bass-i de aproape doua kilograme fiecare. Performerii au fost Sorin si Cox (aflat la primul lui bass… ceea ce intareste faptul ca “norocul incepatorului” nu este doar o sintagma), iar nalucile castigatoare, doi raci soft de culori inchise.

Pe langa acesti pesti, fiecare dintre noi a mai avut una-doua pezentari, majoritatea tot la momeli soft. Eu am avut doua atacuri, unul la un split-tail in montura texas si un drill la un spinnerbait cu skirt care s-a sfarsit brusc din cauza frecarii firului multifilament de un picior metalic de ponton. Bass-ii sunt extrem de puternici… dintre toti pestii rapitori pe care i-am capturat sunt cel mai greu de controlat in drill.

Principala problema pe care am intampinat-o in Ungaria a fost imposibilitatea de a ne intelege cu localnicii… aproape nimeni nu stie nici macar o boaba de alta limba in afara de maghiara. Per ansamblu, o excursie parca mult prea lunga raportat la timpul efectiv de pescuit, dar o iesire agreabila in conditiile in care la noi majoritatea apelor erau deja inghetate de ziua nationala. Fir intins!

La invitatia prietenilor si partenerilor nostri de la PeApa.ro, Vlad, Ovidiu si Rares, am participat in week-end-ul trecut la Tabara Pe Apa, o intalnire intre pescari  de rapitori mai mult sau mai putin experimentati.

Asadar, alaturi de cei mentionati si de mai noii sau mai vechii nostri prieteni  Ionel, Vasile, Sebastian, Robert si Bogdan, ne-am petrecut trei zile la pescuit in zona de sud a Deltei Dunarii.

Am pescuit la salau, stiuca, biban, rosioara si avat, alternand stiluri de pescuit si naluci din cele mai diverse: de la jiguri grele armate cu softuri de mari dimensiuni in anafoarele Dunarii, la oscilante usoare sau spinnerbaituri in ghioluri, de la plastice de mici dimensiuni, cicade si rotative la intersectiile canalelor la rattlinguri si spinnertailuri in curentii din malurile abrupte cu copaci scufundati.

Seara ne-am delectat cu povesti mai mult sau mai putin pescaresti si cu filme cu etape din campionatele americane de pescuit la bass Bassmaster si FLW Outdoors.

In ciuda pescuitului intens si a braconajului, Delta inca mai are peste.

Totul e sa-l cauti cu rabdare, iar atunci cand il gasesti sa ai capacitatea de a-l aduce in fata aparatului de fotografiat. Asta am incercat sa facem si noi, iar pe alocuri am si reusit.

Am petrecut un weekend agreabil alaturi de oameni cu care impartasim aceeasi pasiune, iar in astfel de comunitati, alaturi de alti pescari, ne vom simti intotdeauna foarte bine, indiferent de rezultatele de pe apa.

de BOGDAN CURELEA

La inceputul lunii septembrie, profitand de pauza competitionala, am decis sa parasim Bucurestiul pentru cateva zile de pescuit in peisajul unic al Deltei Dunarii. Ca de obicei, destinatia vizata este orasul Sulina, oras ce tinde sa devina o a doua casa pentru noi.

Pe langa Anca, partenerul meu de incredere cand vine vorba de Sulina, ni s-a alaturat si Bogdan Doncea (Cox), care, ca si noi, pescuieste de foarte multi ani in aceasta locatie.

Inca dinaintea plecarii stabiliseram ca vom acorda atentie sporita pescuitului la avat, dar nu ne-am imaginat niciodata ca vom pescui exclusiv la aceasta specie.

Motivul a fost foarte simplu – drill-urile cu avati de peste doua kilograme in curentul Dunarii sunt  oportunitati cu care nu te poti intalni in fiecare zi.

Spre deosebire de anii precedenti, cand in unele zile am pescuit in doua sau trei locuri cu rezultate relativ asemanatoare – avati in jurul unui kilogram – de aceasta data am insistat la iesirea in Marea Neagra, locul din care aveam cele mai mari sanse sa capturam pesti de talie mare.

O a doua deosebire, care pana la urma s-a dovedit a fi decisiva, a fosta cota Dunarii, una foarte scazuta pentru aceasta perioada a anului, fapt ce ne-a facilitat prezentarea nalucilor de dimensiuni si greutati mai mari in proximitatea substratului, cu riscuri mai mici de agatare.

In aceasta categorie intra si spinnertail-urile (helic nr.3 – 17g., nr.4 – 21g. sau fishelic nr.4 – 17g.), naluci ce s-au dovedit a fi irezistibile in randul avatilor.

Anca a fost singura dintre noi ce a pescuit exclusiv la acest tip de naluca, reusind sa aduca la barca si sa elibereze circa 20 de avati cu greutati cuprinse intre 1.5 si 2.5 kg.

Eu si Cox am preferat sa alternam spinertails-urile cu voblere fara barbeta de tip vibratil si voblere ce evolueaza in pelicula, iar rezultatele au fost asemanatoare.

Cel mai mare avat al meu a cantarit 3.9 kg si a fost capturat la un helic nr.4 – 21g. – culoare alb – rosu fluo.

Cele 4 zile dedicate pescuitului la avat ne-au adus, pe langa capturi numeroase, si satisfactia faptului ca am fost singurii pescari cu rezultate dintre cei care s-au aventurat la varsarea bratului Sulina in Marea Neagra in cautarea avatilor cei mari.

Cu siguranta diferenta s-a facut la echipament si in primul rand la capitolul naluci, un rol important avandu-l spinnertail-urile.

In contextul competitiilor de pescuit la rapitori cu momeli artificiale organizate in Romania, care incurajeaza un pescuit de cantitate in detrimentul unuia de calitate, in ultimii ani am cautat din ce in ce mai rar capturile capitale, multumindu-ne, de cele mai multe ori, sa localizam spoturile in care frecventa atacurilor sa fie cat mai buna. Pestii mari sunt – de cele mai multe ori- solitari, iar cautarea lor inseamna multa rabdare si riscul asumat al unor partide sarace in prezentari.

Vara aceasta ne-am petrecut cateva saptamani de concediu in vecinatatea lacului Bicaz, lacul nostru “de suflet” si am preferat, pentru cateva zile, sa renuntam la cele cateva zeci sau sute de capturi pe care ti le poate oferi o partida obisnuita in favoarea cautarii recordurilor. Iar asteptarile noastre nu au fost zadarnice.

Primul a “punctat” Eugen, cu un clean de 72cm si 2,620kg, prins la o rotativa Axat nr.2, cu paleta nickelata si corp de plumb vopsit rosu. Pestele a fost capturat dupa-amiaza, intr-un golf protejat la acea ora de lumina soarelui si in care paraul adusese numeroase aluviuni. Cei doi versanti ai golfului aveau aspect diferit: unul cu panta lina si vegetatie, celalalt ca un “perete” de stanca, acesta din urma fiind locul in care a survenit atacul. A fost singurul peste care a atacat in acel golf, si a facut-o dupa mai multe lanseuri in acelasi loc.

Am urmat eu, cu un biban de 47cm si 1,460kg, pe care am reusit sa-l “pacalesc” cu o cicada heavy blade nr.2, red-head pe un promotoriu cu praguri pronuntate, pe apa de 13-15m. Am pescuit aproape doua ore in locul respectiv, si am avut numai doua capturi. Insistenta si increderea mi-au adus bibanul vizat.

Ambii pesti au constituit noi recorduri personale pentru speciile respective si au fost eliberati dupa “sedintele foto”, pentru ca, asa cum am spus-o in mod constant si repetat, pestii mari merita si trebuie sa traiasca. Fair play please! Catch and release!… mai ales atunci cand vine vorba de recorduri.

Am inceput pescuitul la rapitori in urma cu foarte multi ani la Bicaz, unde impreuna cu Petre incercam sa gasim clenii. Foloseam o barca ruseasca simpla, cu rame. Si pentru ca in pescuitul cleanului precizia lanseului si delicatetea prezentarii sunt lucruri esentiale dar greu de realizat dintr-o barca prost pozitionata, pescuiam cu randul… unul la lanseta iar celalalt la rame. Imi amintesc ca in acele momante in care ma straduiam  sa pozitionez barca si sa o tin la distanta de locul pe care-l abordam pentru a nu speria pestii  ma gandeam cat de util ne-ar fi un motor pe care sa-l controlam fara ajutorul mainilor.

Au trecut anii si in 2008 in Italia, cu ocazia campionatului Mondial de Bass am vazut prima data un motor de trolling montat pe un bass-boat, controlat 100% cu piciorul, prin intermediul unei pedale. A fost o adevarata revelatie, desi le stiam de pe BassProShops si Cabelas. Usurinta cu care posesorii lor reuseau sa tina barcile pe loc chiar si pe vant foarte puternic, fara a fi nevoiti sa se ancoreze m-a incantat foarte tare. (Echipele Romaniei au fost singurele care au folosit ancore, starnind amuzamentul partenerilor de intrecere).

A urmat Portugalia 2010 unde timp de 5 zile am utilizat un astfel de motor pe o barca Nitro, din care am pescuit impreuna cu Cristi. Primele zile au fost infernale: eram cu ochii mai mult la motor decat la apa, dar in ultimele ma obisnuisem si calvarul a devenit o placere. Am parasit acea competitie hotarat sa-mi achizitionez un motor de trolling mic, compatibil cu barca mea.
In consecinta, am inceput documentarea pe net si dupa cateva zile am inteles ca motorguide bulldog este singurul potrivit, fiind gandit special pentru barci mici, cablurile scurte nepermitand utilizarea in ambarcatiuni mai lungi de 4m. Multi posesori de ambarcatiuni ii dadeau calificative slabe in review-urile de pe site-urile americane, dar toate nemultumirile lor erau legate de lungimea cablurilor. Concluzia mea a fost ca era 100% vina lor.

Sistemul de prindere cu care este dotat este de tip “menghina”, similar motoarelor electrice obisnuite. Este singurul model de motor  cu control la picior dotat cu acest tip de prindere, restul modelelor – indiferent de producator- avand un sistem tip “bascula”, incompatibil cu barcile de dimensiuni mici.
In luna aprilie am intrat in posesia lui si, desi au trecut numai 5 luni, pot spune ca este una dintre cele mai inspirate investitii pe care le-am facut in ultima perioada. A crescut timpul efectiv de pescuit, prin eliminarea timpilor morti necasari pozitionarii barcii cu vaslele. Indiferent de directia si intensitatea vantului, imi pot urma traseul de pescuit.

Fie ca a fost vorba de biban, clean sau stiuca, am folosit motorul in toate partidele de pescuit. Il recomand pentru orice partida de pescuit in miscare, atunci cand este nevoie sa abordezi in permanenta locuri noi. Desi folosesc acest tip de motor de putin timp, el a atras atentia tot mai multor pescari de rapitori si probabil in scurt timp Bulldog-ul va intra in arsenalul multora dintre ei.
In Romania, unic distribuitor al produselor Motorguide este American Nautics, in portofoliul careia puteti gasi si acest motor. MOTORGUIDE – NEVER STOP.

A mai ramas doar o saptamana pana la debutul lacului Bicaz- Izvorul Muntelui in cadrul calendarului competitional al Campionatului National de Spinning. Desi este lacul interior cel mai mare ca suprafata si ofera conditii foarte bune de organizare, Bicazul intra foarte tarziu in  randul pistelor CNS din cauza lipsei de implicare in spinningul de competitie al pescarilor din zona. Pentru multi dintre participanti este primul contact cu apele acestui lac, dar cu siguranta toti vor fi impresionati de dimensiunile generoase ale Bicazului, lacul fiind de cu totul alt calibru decat pistele cu care au fost obisnuiti pana acum.

Datorita suprafetei uriase (app.3300ha), lacul este unul dintre putinele pe care s-ar putea organiza concursuri cu ambarcatiuni speciale pentru pescuit dotate cu motoare puternice dupa regulile competitiilor de bass. Dar mai este mult pana acolo, deocamdata trebuie sa ne mutumim cu niste competitii care puncteaza cantitatea in detrimentul calitatii capturilor. Paul Decei a intentionat sa faca din lacul de la Bicaz cel mai mare lac de salmonide din Europa, dar, in ciuda popularilor repetate, din cauza altitudinii joase (aprox.500m) cei mai reprezentativi rapitori sunt cleanul si – incepand cu anii ’90 – bibanul – subiectul concursurilor din aceasta toamna.

Barajul a fost construit pe raul Bistrita – unul dintre raurile cu cel mai lung traseu montan din Europa – intre  anii 1950 si 1959. Ca orice investitie realizata in perioada comunista, a avut si foarte multe victime colaterale, comune intregi fiind stramutate din lunca pe dealurile din imprejurimi. In perioada interbelica, Hangu era una dintre cele mai dezvoltate asezari de pe valea Bistritei, existand – la acea vreme – spital, liceu sau judecatorie. Una dintre cele mai importante constructii era Biserica inaltata in perioada in care preot era strabunicul nostru, Mihai Coroama, si care a fost dinamitata inainte de umplerea lacului pentru a nu afecta mersul vapoarelor (timp de aproape 20 de ani dupa finalizarea barajului nu a existat sosea, singura modalitate de a ajunge in localitatile aflate catre coada lacului fiind vaporul de pasageri).

Aceasta fusese ridicata langa o biserica din lemn construita la inceputul secolului XIX (daca o sa intrebati localnicii o sa vi se spuna ca in timpul domniei lui Stefan cel Mare), flancata de doi stejari uriasi – cu tulpinile de peste 2metri diametru. In anul 1956, biserica de lemn a fost stramutata intr-una din poienile din Muntii Stanisoarei, langa satul Chiriteni, iar astazi se afla pe lista Monumentelor Istorice de la Ministerului Culturii.

Desi din punct de vedere energetic lacul Bicaz are o pondere foarte mica in productia nationala de energie electrica (mai mica decat acumulari mult mai reduse ca dimensiuni), lacul de la poalele Ceahlaului ramane o zona turistica de mare atractie, fiind supranumit – pe buna dreptate – si “Marea dintre Munti”.

Asa cum mi-am propus inca din ultima zi a concediului de anul trecut, in a doua jumatate a lunii iunie m-am prezentat pentru cateva zile la intalnirea – care tinde sa devina obisnuinta – cu pastravii norvegieni.

Echipa Norvegia 2011 a fost formata din Misu, Alex, Bogdan, subsemnatul, prietenii nostri stabiliti in Suedia Stefan si Marin, precum si unul dintre ginerii acestuia din urma, Andreas.

Am inceput saptamana dedicata pistruiatilor pe partea suedeza, in imediata vecinatate a granitei cu Norvegia – unde pastravii si lipanii ne-au intampinat de la primele lanseuri.

Chiar la primul lanseu, Misu a capturat si recordul echipei venite din Romania, un pastrav indigen de cca 1,3kg.

In cele cinci zile petrecute in Norvegia am pescuit pe mai multe lacuri, rezultatele nelasandu-se asteptate pe niciunul dintre ele.

Am remarcat – pe lacurile unde pescuisem si vara trecuta – talia mai mare cu cca. 200 de grame a pastravilor (in general, fiecare dintre aceste lacuri are o generatie predominanta).

Fantaneii locali (arctic char) au raspuns si ei avansurilor noastre, dar intr-un numar mai mic decat in 2010.

Spre deosebire de anul trecut, cand insectele nu erau inca iesite (excursia s-a desfasurat exact in aceeasi perioada ca in 2010), acum am avut mult de furca cu miliardele de tantari infometati.

Din acest motiv, fantaneii nu mai atacau pe substrat, ci aproape de suprafata, la o adancime de max. 2,5-3 metri.

Astfel, desi nalucile folosite au fost aceleasi – oscilante mici si grele – in special modelele austria si taifun – stilul de pescuit a fost unul mult mai dinamic, cu recuperari rapide, accelerari si jerk-uiri ale oscilantelor urmate de scurte pauze in care de cele mai multe ori surveneau atacurile.

La fel ca si in 2010, am avut in permanenta senzatia ca poti sa prinzi exact atatia pastravi cati iti doresti. Marin a avut si doua capturi remarcabile, un pastrav de cca 1,5kg, precum si unul mai mare, de 2,5 – 3 kg (care din pacate lipseste din colectia de fotografii, fiind capturat chiar in ziua in care noi plecam catre casa).

Cu biletele de avion Bucuresti – Stockholm si retur cumparate din luna martie, cu masina inchiriata si cu costuri mai mult decat rezonabile pentru cazare, barci si permisele de pescuit, o astfel de vacanta nu depaseste din punct de vedere financiar una similara petrecuta in Delta Dunarii. Este si acesta un motiv pentru care ma voi intoarce la pistruiatii norvegieni ori de cate ori voi avea ocazia.

Snagovul este – fara indoiala – unul dintre cele mai frumoase lacuri din imprejurimile Bucurestiului. Peste 800 de hectare in care alterneaza zonele cu apa mica, cu vegetatie abundenta, nuferi sau stuf, asemanatoare ghiolurilor din Delta si zonele rezidentiale in care proprietatile sunt continuate cu maluri taluzate, cu docuri, pontoane sau garaje pentru ambarcatiuni precum in lacurile din lumea civilizata.

Este locul in care cel putin o data pe saptamana, impreuna cu prietenul meu din copilarie Adi Mclaud, evadez pentru cateva ore de pescuit. Cel mai reprezentativ rapitor al Snagovului este stiuca, dar in ultima perioada am neglijat-o in mod intentionat in favoarea bibanului.

Bibanul este un rapitor dependent de structuri, iar numeroasele constructii lacustre ii ofera mediul perfect. Tehnicile si nalucile pe care le folosim sunt inspirate din pescuitul “varului” american – bass-ul – un peste pentru care am facut o adevarata pasiune in ultimii ani.

Pescuim in miscare, in lungul malului, tatonand cu lanseuri perpendiculare structurile din mal, incercand sa exploram cat mai bine fiecare ungher in care s-ar putea ascunde pestii.

Este un pescuit extrem de tehnic si de antrenant in care indemanarea si abilitatea pescarului de a plasa precis naluca sunt determinante pentru reusita finala.

Pilonii care sustin constructiile, colturile umbrite in care acestea sunt ancorate de mal, zonele intunecoase de sub pontoane, culoarele inguste si inaccesibile dintre constructiile invecinate sunt locurile cele mai productive. In astfel de zone, “skipping”, “flipping” sau “pitching” nu sunt doar niste termeni din revistele de specialitate.

Pentru ca totul se petrece in zone obscure din punct de vedere al luminozitatii, spinnerbaitul – o naluca agresiva, usor de depistat – reprezinta optiunea cea mai buna. Folosim spinnerbaituri de dimensiuni mici (3-10gr) armate cu naluci soft sau skirt siliconic de culori violente.

Am folosit in special spinnerbaitul de 10gr, dar pentru ca in anumite situatii am simtit nevoia unor naluci mai mici, am creat special pentru bibanii de Snagov niste mini spinnerbaituri cu skirt siliconic de 5gr.

In lipsa bass-ului, si chiar daca nu face parte din aceeasi familie, bibanul este cel mai apropiat peste din apele de la noi, si poate reprezenta – in anumite conditii – o alternativa.

Lacul este administrat, incepand din acest an de Asociatia Pescar 21, care isi propune un proiect ambitios: salvarea Snagovului de braconieri. Sper ca vor reusi sa duca la bun sfarsit acest demers. Snagovul are nevoie de ajutorul lor!